Sistemul de protectie radiologica

Sistemul de protectie radiologica

Principii de baza

Modul de abordare a protectie contra radiatiilor este in mod remarcabil cam acelasi in toata lumea. Acest fapt se datoreste in mare masura Comisiei Internationale de Protectie Radiologica, o oraganizatie stiintifica autonoma care publica, de peste o jumatate de secol, recomandari privitoare la protectia fata de radiatiile ionizate. Autoritatea acestei comisii provine din pozitia stiintifica a membrilor sai, ca si din meritul recomandarilor sale. Guvernele evalueaza recomandarile si le pun in practica intr-o maniera convenabila tarilor in cauza.

Prezentul sistem de protectie radiologica se bazeaza pe trei cerinte principale. In fiecare din aceste cerinte apar considerente sociale, in primele doua explicit, in ultimul implicit; astfel, exista considerabil de mult loc pentru factorii de decizie.

Scopul aplicarii recomandarilor

In principiul, cerintele amintite se aplica tuturor surselor de radiatii, dar in practica exista anumite restrangeri. Nu se poate face practic nimic in legatura cu dozele normale ale radiatii de origine naturala, dar dozele anormal de mari trebuie evitate. Nimic nu se poate face in legatura cu depunerile radioactive provenind de la experientele nucleare anterioare, dar in viitor ar trebui sa nu se mai faca experiente in atmosfera. Folosirea radiatiilor in medicina este o problema care tine de aprecierea clinicianului si ar fi inadecvat sa impunem limite dozelor individuale, dar doza colectiva provenind de la tratamentele medicale este mare si clinicienii trebuie sa respecte alte cerinte ale Comisiei. Totusi, cerintele amintite se aplica, in intregul lor, numai expunerilor la care sunt supusi cei ce lucreaza in mediu radioactiv, expunerii publicului la practici industriale si de alta natura, care presupun folosirea radiatiilor, precum si expunerii publicului la diferite surse artificiale. In acest sens restrans vor fi discutate aici cele trei principii ale protectiei radiologice.

Acceptabilitatea unui procedeu

Prima cerinta scoate in evidenta necesitatea clara de a considera toate efectele negative atunci cand decidem daca procedeul sau operatia propusa, si care presupune expunerea la radiatii ionizate, este acceptabil. Efectele radiatiilor trebuie considerate cu beneficiile. De asemenea, ar fi necesar sa se studieze costurile si beneficiile unormoduri alternative de atingere a aceluiasi scop, dar fara radiatii.

Problema acceptabilitatii poate fi astfel foarte serioasa, extinzandu-se dincolo de domeniu protectiei radiologice si necesitant, in ultima instanta, hotararea Parlamentului. Desi a fost legiferat prin statut de mai multe decenii, putem folosi programul energetic nuclear britanic pentru a ilustra acest punct.

Cateva consecinte radiologice ale programului energetic nuclear au fost descrise in capitolul 4 si anume deversarea radioactivitati in mediu inconjurator si doze primite de catre personal. La aceasta trebuie adaugata posibilitatea unor accidente la reactorul nuclear, cu frecventa si grad de periculozitate variabile, precum si aparitia unor deseuri puternic active, subiecte ce vor fi discutate in capitolele 7 si 8. Trebuie luate, de asemenea, in considerare si dozele sau accidentele datorite radiatiilor survenite de minerii din minele de uraniu din strainatate, de unde se importa combustibil nuclear pentru reactori.

Trebuie sa se faca o comparatie cu consecintele unor metode alternative de producere a energiei, de exemplu, prin folosirea carbunelui. In aceasta industrie energetica bazata pe arderea carbunelui sunt produse volume mari de deseuri, substante nocive inclusiv radioactivitatea naturala a carbunelui sunt deversate in zona centralelor electrice, minerii sufera bolii profesionale si exista posibilitatea unor accidente in mina cu anumite frecvente si grad de pericol.

Mai trebuie luati in considerare factorii strategici si economici, de exemplu: diversitatea, securitatea, accesibilitatea si rezervele diferitilor combustibili; costurile de constructie si operare a diferitelor tipuri de centrale; cererea viitoare de electricitate; si, nu in ultimul rand, dorinta persoanelor de a lucra sau nu intr-o anumita industrie.

Efectele radiatiilor sunt astfel numai un element intr-o problema atata de complicata cum ar fi acceptabilitatea, dar este esential ca ele sa fie pe deplin recunoscute si sa li se dea ponderea corespunzatoare in etapa luarii deciziei.

Putini vor pune la indoiala faptul ca folosirea radiatiilor X este acceptabila un medicina: beneficiile sunt evidente, chiar daca dozele individuale si colective sunt mari. Cu toate acestea, acceptabilitatea unei proceduri anumite trebuie sa fie stabila: un probram pe scara larga de folosire a radiatiilo X, pentru depistarea cancerului la un anumit organ, care ar produce mai multe boli de cancer decat cele pe care le-ar pune in evidenta, ar fi inacceptabil. Pentru motivele expuse in capitolul 5, iradierea medicala in timpul sarcinii are nevoie de o puternica justificare si de tehnici adecvate.

Anumite practici, care, prin consens, s-au dovedit a nu satisface prima cerinta mai sunt prodse din cand in cand. Printre acestea sunt jucariile si obiectele de bijuterie care contin material radioactiv. Ele nu sunt acceptate, desi sunt atractive.

Reducerea la minim a dozelor

Deoarece se considera ca nici o doza de radiatie nu este in intregime libera de risc, nu este suficient de a respecta doar o limita. Si dozele de sub limita necesita atentie si trebuie reduse oriunde si oricand acest lucru poate fi facut cu mijloace rezonabile. In cele din urma, insa, se va ajunge la situatia in care alte reduceri nu mai sunt rezonabile, in sensul ca ele ar necesita costuri sociale si economice care ar depasi valoarea acestor reduceri.

Acest deziderat a fost folosit in protectia radiologica de peste doua decenii cu rezultatul ca dozele anuale medii primite de la lucratorii din mediu cu radiatii sunt cu o zecime sub limita legala de 50 mSv care a existat in toata aceasta perioada, desi dozele variaza de la un grup de lucratori la altul. Dozele anuale pentru persoanele neangajate in lucrul cu radiatii, pentru care doza limita este de 5 mSv, au fost mult sub aceasta valoare, chiar in cazul persoanelor cel mai expuse.

Aceste doze mici provin dintr-o seama de factori. Deoarece trebuie indeplinite anumite limite derinite, doze medii vor fi in mod natural mai mici. In multe locuri de munca schemele de protectie sunt astfel intocmite incat dozele prmite de cea mai mare parte a personalului sa fie sub limita. Practicile care produc iradierea persoanelor neamenajate direct in lucrul cu radiatii sunt controlate pe baza unei estimari prudente a dozelor primite de grupurile de persoane cel mai expuse. Astfel de procedee reprezinta cai judicioase, dar cu caracter doar calitativ, din punc de vedere al cerintei ca dozele sa fie tinute la un nivel cat mai jos posibil.

Tehnici ajutatoare de analiza cantitativa

In ultimul timp, in aprecierea momentului in careo noua reducere a dozei ar antrena o folosire nerezonabila a resurselor in raport cu beneficile intentionate prin reducere, s-au folosit din ce in ce mai mult tehnici ajutatoare de analiza cantitativa, cum ar fi analiza cost-beneficiu (vezi caseta). Aceste tehnici nu inloduiesc rationamentul profesional sau consensul general, nici nu dau nastere in mod automat unor decizii. Valoarea lor principala consta in structurarea procesului de gandire si in imbunatatirea consensului general.

Limite pentru doze

Al treilea principiu al protectiei radiologice, exprima obligatia de a nu expune oamenii s descendentii lor la un risc inacceptabil de mare. Acest dezinderat se poate indeplini impunand o limita stricta echivalentului dozei efectiv pe care il poate primi o persoana: in cazul unei persoane din mediu de lucru cu radiatii, limita este de 50 mSv pe an, iar pentru alte persoane aceasta limita este de 1 mSv pe an, desi sunt permisi in anumiti ani 5 mSv, daca media anuala a expunerii pe intreaga viata pana atunci nu depaseste 1 mSV. In fapt, aceste limite reprezinta constrangeri arbitrate aplicate modului de indeplinire a celui de al doilea principiu, iar valorile limitelor trebuie respectate indiferent de pretul platit pentru acesta. Aceste limite au fost impuse pentru a controla incidenta acelor efecte ale radiatiilor cum ar fi cancerul si tarele ereditare, ce presupun un element de probabilitate.

In legatura cu limitele dozelor exista doua idei gresite, foarte raspandite. Prima este aceea ca limitele marcheaza o modificare brusca a riscului biologic. Ca acest lucru nu este adevarat este clar din discutia prezentata in capitolul 5, privind relatia dintre doza si risc, in cazul acestor efecte si din faptul ca exista intr-adevar, doua limite: limitele sunt alese astfel din consiferatie sociale. A doua idee gresita este aceea ca respectarea limitelor dozelor reprezinta singura cerinta importanta a sistemului e protectie radiologica: dimpotriva, cerinta de a mentinde dozele atat de mici este de rezonabil este inca si mai importanta si tocmai impactul lor comun asupra procedeelor acceptate este cel care determina eficacitatea sistemului de protectie radiologica. O situatie in care intregul personal I s-ar pemite, fara nici o restrictie, sa primeasca 50 mSv in fiecare an, ar fi inaccetabila. In Romania, normele pentru radiatia ionizata prevad acest lucru si cer sa se efectueze anchete in situatiile in care s-a ajuns la expuneri mai mari de 15 mSv pe an si, respectiv, 30 mSv pe trimestru.

Eficacitatea protectiei

In capitolul 4 s-a aratat ca in Romania echivalentul dozei efectiv mediu primit de o persoana care lucreaza in mediu radioactiv este de aproximativ 1,4 mSv pe an. In capitolul 5 s-a vazut ca factorul total de risc pentru cancerul fatal este de I la 80 per Sv. Riscul mediu al cancerului fatal, pe care si-l asuma in Romania o persoana care lucreaza in mediu radioactiv, este de 1 la 57000 pe an, valoare ce rezulta in urma celor trei principii centrale prezentate mai inainte.

Un mod de a aprecia eficacitatea sistemului de protectie radiologica este de a compara acest risc annual mediu de contractare a unui cancer fatal cu riscul accidentelor fatale din alte profesii. Desi rudimentar, un astfel de criteriu este destul de clar si, in intregul sau, prevenitar, deoarece efectele de aceasta natura ale radiatiilor apar mai tarziu, iar boliile fatale in aceasi categorie ca si persoanele ce lucreaza in industria textila si in industria alementara, care pot fi considerate industrii relativ sigure. Chiar daca s-ar adauga riscul mediu dat in general de radiatii peste riscul conventional al profesiei ca atare, riscul total inca ar putea fi

privind ca obisnuit. De fapt rata accidentelor datorite bolilor fatale in industria nucleara este de 1 la 70000 pe an. Datele ilustreaza bine de ce o expunere prelungita de 50 mSv suferita de un anumit grup de persoane din mediu radioactiv ar fi inacceptabila: ea ar implica un risc de 1 la 1600 pe an , ceea ce ar aduce aceste persoane in categoriile de profesii relativ riscante. Astfel se depune un effort considerabil pentru a readuce expunerile mari in randul persoanjului.

Protectia populatiei

In ceea ce priveste populatia s-a vazut in capitolul 4 ca doza anuala primita de persoanele cele mai expuse la deversarile radioactive in mediu ambiant este de 1 mSv la mijlocul anului 1980. Aceasta implica un risc mediu al contractarii cancerului de la 1 la 80000 pe an.

Acest nivel al riscului, care priveste relativ putine persoane din tara, trebuie judecat prin comparatie cu riscurile fatale, autoimpuse sau de alta natura, care exista in viata de toate zilele. Cateva dintre aceste riscuri, calculate pentru ultimi ani, sunt prezentate mai jos (Cu valori rotunjite), iar pentru a adauga o anumita perspectiva s-a prezentat si riscul de iradiere, aceste riscuri conventionale se aplica unui numar larg de persoane.

Riscul national

Doza colectiva primita de intreaga populatie a Marii Britanii in urma activitatilor nucleare, altele decat practicile medicale, este de aproximativ 1700 Sv-om pe an. O asemenea doza efectiva ar implica 20 decese de cancer annual si un numar similar de tare eferitare serioase pentru generatiile ulterioare. Acest rau potential trebuie sa fie judecat impreuna cu beneficiul national annual rezultat in urma folosirii radiatiilor in indistrie sau in alte practici, cu exceptia medicinei.

Este bine sa ne amintim ca doza colectiva data de radiatia naturala este in jurul a 100000 Sv-om pe an, adica de 60 de ori, mai mare.

Controale legale

Sistemul de protectie radiologica descris mai sus se aplica astfel tuturor procedurilor ce implica expunerea la radiatii si care se pot modifica in mod voluntar. In Romania el de aplica atat prin legi ale parlamentului si alte instrumente subsidiare, cum ar fi regulamente, liceente, autorizatii de conducere economica sau guvernamentala. Judecand prin comparatie cu alte proceduri si circumstante se pare ca sistemul functioneaza tot atat de bine in aceasta tara ca si in altele. Totusi , exista o continua preocupare a opiniei publice in legatura cu securitatea nucleara si se acorda o importanta considerabila reglementarilor legale.

De la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial s-a adunat un cod intreg de practici bune si de reglementari juridice. Diferitele legi, regulamente si ordine sunt insotite de instructiuni de utilizare corecta si de literatura de specialitate. Practic, este abordata orice metoda, de la funtionarea centralelor electrice nucleare pana la folosirea instalatiilor de radiatii X pentru controlul animalelor.

Acest sistem de controale a fost intarit prin obligatiile ce decurg din calitatea Romaniei de membru al Comunitatii Economice Europene. Aceste obligatii sunt specificate in standardele principale de siguranta privind personalul muncitor si publicul larg, carora statele membre ale C.E.E. sunt obligate sa li se conformeze. Standerdele acestea nu difera, in esenta de controalele care s-au dezvoltat la scara nationala; si unele, si celelalte deriva din recomandarile ICRP.

Consiliul National de Protectie Radiologica informeaza guvernul Romaniei asupra acceptabilitatii recomandarilor ICRP pentru aplicare in tara. Asa s-a procedat in legatura c sistemul de protectie radiologica prezentat aici. In aceasta privinta, in functia Consiliuui este consultativa: respunsabilitatea formularii si aplicarii controalelor legale se afla in alta parte.

In general, respunsabilitatea guvernamentala in domeniul protectiei

radiologice  cade in sarcina ministrilor si a subordonatilor acestora din domeniul structurii politice si administrative a cercetarii stiintifice a diferitelor ministere. Acest fapt prezinta avantajul ca riscurile radiologice sunt luate in considerare in context cu alte riscuri de care se ocupa ministerul respectiv, iar un sfat specializat se poate obtine de la Consiliul National de Protectie Radiologica.

Acelasi procedeu este evident in controlul riscurilor provocate de folosirea radiatiilor in productie si de intalatiile nucleare, cum ar fi reactorii. Aceasta responsabilitate care in sarcina Comisiei pentru Sanatate si Protectia Muncii, reprezentata de un consiliu executiv, care foloseste inspectorii pentru a pune in aplicare diferite dispozitii regulamentare. Radiatia reprezinta, totusi, numai unul dintre numeroasele riscuri prefesionale si industriale care sunt supuse reglementarii si inspectiei, iar aplicarea protectiei radiologice se incadreaza in aceasta schema generala. Comisia consulta Consiliul National de Protectie Radiologica.

De la crearea sa, Consiliul a informat fabricanti si comerciantii de bunuri de consum ce contin material radioactiv daca produsele lor pot fi acceptate sau nu. Acestia nu sunt totusi obligati legal sa respecte respectivele recomandari. Exista propunerea de a se introduce reglementari prin care bunurile de consum ce contin substante radioactive sa fie aprobate de catre Consiliu.