|
|
|
Desecarea, drenarea, fixarea si stabilizarea terenurilor
Datorita metodelor necorespunzatoare folosite in agricultura si la cresterea animalelor, adica o gresita utilizare a pamantului, se evidentiaza efectele negative ale activitatii umane asupra mediului.
Cauzele degradarii solului sunt fie naturale, fie legate direct sau indirect de activitatea omului. Solul, in mod natural, este expus permanent procesului de eroziune, datorita actiunii concomitente a factorilor naturali (in special aerul si apa), dar si a variatiei de temperatura.
Cultivand anumite plante de care avea nevoie pentru hrana si imbracaminte, omul a sapat si a arat solul din timpuri foarte indepartate. in acest fel, el a distrus covorul vegetal si a afanat solul, astfel incat apele din precipitatii au inceput sa-1 atace mai puternic decat inainte. Cu cat mijloacele de lucru s-au modernizat, omul a contribuit decisiv la aparitia eroziunii pe suprafete tot mai mari.
Defrisarea padurilor de pe terenurile cu panta accentuata si pasunatul excesiv pot duce la o eroziune intensa, producand degradarea solurilor. Urmarile defrisarilor s-au resimtit si in schimbarile de clima, dar si in importante modificari ale florei si faunei. Acestea reprezinta si una din principalele cauze ale extinderii zonelor aride ale planetei.
Practicarea, pe scara larga, a pasunatului intensiv, de catre crescatorii de animale domestice din diverse regiuni, au contribuit la afectarea fertilitatii solurilor, cu efecte favorabile erodarii.
Adesea, prin irigatii, dand solului mai multa apa decat avea in conditii naturale, se ridica panza freatica, care conduce la saraturarea solului si la destabilizarea lui.
Tinand cont de aceste aspecte se pot adopta ca masuri pentru protectia mediului desecarea, drenarea, fixarea si stabilizarea solurilor.
Desecarea inseamna eliminarea excesului de apa de la suprafata terenurilor joase in vederea cultivarii lor sau din motive sanitare. In urma desecarii se realizeaza o serie de instalatii, al caror rol este regularizarea debitului si nivelului de apa ce se evacueaza.
Drenajul este o lucrare hidrotehnica destinata desecarii si consolidarii unui teren. El devine indispensabil in actiunea de modernizare a agriculturii pe tot globul, fi e ca este vorba de terenuri cu exces de umiditate sau de umiditate si saruri, fi e ca este vorba de terenuri uscate care trebuie irigate ceea ce duce la salinizari ale solurilor, tasari etc. In zonele irigabile, drenajul realizeaza un echilibru, absolut necesar, intre continutul de apa, saruri, aer si temperatura.
Pe glob, sute de milioane de hectare necesita drenaje in acelasi timp, inainte sau dupa irigare terenurilor. in acest fel se previne sau intrerupe procesul de acumulare a sarurilor, deoarece o parte din ele vor fi antrenate si evacuate.
Fixarea si stabilizarea terenurilor se realizeaza prin diverse metode, in scopul impiedicarii alunecarilor de teren sau protejarii impotriva efectelor negative ale inundatiilor si ale torentelor.
Alunecarile de teren sunt deplasari ale unor masive de pamant, cauzate in primul rand de gravitatie si de actiunea apei.
Pajistile si plantatiile silvice constituie cele mai potrivite folosinte pentru valorificarea terenurilor cu risc de producere a alunecarilor. Acestea favorizeaza ameliorarea solurilor si chiar stabilizarea acestor terenuri datorita regularizarii regimului termic si al apei si prin consolidarea datorata radacinilor. Aceste utilizari pot asigura un drenaj eficient, atenuarea formarii crapaturilor si un sistem de ancoraj prin radacini.
