|
|
|
Industria energiei electrice
1. Evolutia si rolul energeticii
Spre deosebire de alte forme de energie, cea electrica are o serie de calitati:
este convertibila in alte forme de energie primara
se transporta usor la mari distante cu pierderi minime
este nepoluanta, etc.
Industrializarea timpurie din unele tari vest-europene s-a bazat pe puterea aburului, prefatand civilizatia celui "de-al doilea val". Tot in Europa apar preocupari stiintifice prentru realizarea lanturilor energetice si folosirea unor resurse variate. In anul 1869 a fost construita in Europa prima hidrocentrala din lume, iar in anul 1882 intra simultan in productie primele termocentrale (la Londra si New York).
Secolul al XX-lea poate fi socotit "secolul petrolului", marcand totodata si o diversificare a centralelor electrice; la inceputul secolului s-a dat in exploatare prima centrala geotermica la Larderello in Italia, iar apoi altele in SUA, Japonia, Mexic, Filipine, Indonezia, Islanda, Costa Rica, Kenya, China, Franta.
Dupa al doilea razboi mondial se dau in exploatare centrale nuclearoelectrice. Cea dintai centrala nuclearoelectrica a fost EBR-1, data in functiune in SUA, in decembrie 1951, urmata de cea de la Obninsk (Rusia) in 1954, Calder Hall-1 (Marea Britanie) in 1956.
In anul 1956 se da in functiune prima centrala mareemotrica in estuarul fluviului Rance din vestul Frantei, urmata de centralele de la Kislaia de pe tarmul Marii Albe (Rusia), in estuarul raului Annapolis din estul Canadei.
Se considera ca secolul XXI, din punct de vedere energetic, va fi secolul unor resurse regenerabile, alaturi de sursele conventionale, unele dintre acestea aflate intr-un proces de epuizare rapida.
2 Productia de energie electrica bazata pe combustibili
In functie de sursele primare energetice utilizate se disting mai multe tipuri de centrale electrice: termocentrale, hidrocentrale, centrale electronucleare, centrale geotermice, eoliene, etc.
Termocentralele folosesc drept combustibil carbunii (huila, antracit, carbune brun, lignit), petrol, pacura sau gaze naturale. Acest tip de centrale prezinta avantajul ca pot fi construite intr-un timp relativ scurt, cu investitii nu prea mari si cu o ritmicitate in fucntionare.
Repartitia geografica a termocentralelor este strans legata de sursa de combustibil. Termocentralele sunt localizate in marile orase sau in apropierea lor, situatie in care se folosesc drept combustibil petrolul, pacura, gazele naturale si mai putin carbunii, intrucat acestia polueaza puternic mediul. Alte termocentrale sunt localizate in porturi.
Numeroase termocentrale furnizeaza, pe langa energia electrica si caldura sub forma de abur sau apa calda, de aceea se numesc centrale electrice de termoficare (CET), iar randamentul se ridica la 50-60%, dar ransportul aburului se poate face pana la cativa kilometri, in timp ce apa calda pana la 40 km.
Termocentralele furnizeaza in prezent 70% din energia electrica a Terrei, cu mari deosebiri in plan regional; au o pozitie economica avantajoasa cand sunt amplasate in apropierea bazinelor carbonifere, a rafinariilor de petrol sau a marilor consumatori de electricitate. Unele tari isi asigura intreaga productie de energie pe baza de termocentrale cum sunt: Arabia Saudita, Libia.
Hidrocentralele transforma energia hidraulica in energie electrica. Aceasta forma de energie regenerabila (datorita circuitului apei in natura), nepoluanta prezinta o importanta economica deosebita. Desi costul constructiei hidrocentralelor este mai ridicat decat al termocentralelor, energia electrica este de 3-4 ori mai ieftina decat cea produsa in termocentrale, datorita cheltuielilor ulterioare, de xploatare, reduse.
Se considera ca cea mai veche hidrocentrala din lume este cea de la Lancey (Franta), construita in 1869, iar in Romania, Sadu I din Muntii Candrelului (1896). In prezent hidrocentralele produc circa 20-25% din energia electrica a lumii. Un mare potential hidroenergetic au fluviile Zair, Enisei, Brahmaputra, Yantze, Columbia, Parana, Nil si Zambezi. La nivelul continentelor, potentialul hidroenergetic se prezinta astfel: Asia 28%, America Latina 20%, CSI 16,7% si Africa 16%. Exista pe glob o serie de tari cu productie mica de energie electrica dar cu o pondere mare a hidroenergiei intre care Paraguay, Uruguay si Costa Rica, (America), Zambia, Congo (Africa), etc. Exista tari cu o productie importanta de energie electrica care au o pondere insemnata a hidroenergiei cum ar fi: Norvegia, Austria, Elvetia, Brazilia, etc.
Centralele nuclearo-electrice
Energia electrica in astfel de centrale este produsa prin fisiune nucleara; materia prima o constituie uraniul, plutoniul si toriul.
Cele mai mari capacitati instalate in centralele nuclearo-electrice sunt in SUA, 110 reactoare in anul 2000, Franta 60 reactoare, Japonia 55 reactoare, Marea Britanie 35 reactoare, Rusia 30 reactoare,etc.
Principalele tari producatoare de energie electrica pe filiera nucleara sunt: SUA (27,8%), CSI, Franta (17,5%), Japonia (12,3%), Germania (6,3%), Rusia (5,6%), Canada (4,2%).
Construirea centralelor nuclearo-electrice pe baza de hidrogen va depinde de reusita controlului fuziunii nucleare.
Centralele eoliene valorifica energia furnizata de vant, efectul mecanic fiind proportional cu viteza. Centrale eoliene, de putere mica, functioneaza astazi in SUA, China, CSI, Marea Britanie, Germania, etc. Cele mai favorabile locuri de instalare a turbinelor eoliene se afla pe insule, tarmuri si in zonele montane, unde frecventa si intensitatea vanturilor sunt mai ridicate.
Bibliografie
a. Silviu Negut, Gheorghe Vlasceanu, Florina Brad, Claudia Popescu, Liviu Bogdan Vlad, Marius Cristian Neacsu, Geografie economica mondiala, editura Meteor Press, Bucuresti, 2005
b. Nicu I. Aur, Madalina Andrei, Cezar I. Gherasim, Geografia economica mondiala;
c. Vasile S. Cucu, Romania - Geografia umana si economica, Edit. Oraj, Targoviste, 2001;
