|
|
|
Complexitatea raporturilor intre clasele socio-spatiale
Opozitia centru- periferie este cunoscuta si acceptata de multa vreme, constituind un cuplu dialectic fundamental pentru intelegerea diferentierii CSS. Modelul este insa destul de static lasind sa se inteleaga ca schimburile inegale intre cele doua CSS se deruleaza la infinit. Pf. nu poate furniza fluxuri de materii prime si oameni decit pina la atingerea unui moment critic ce poate antrena declinul si slabirea sau disparitia fluxurilor. Teoretic se poate ajunge la disparitia periferiei, in realitate asta e doar o exceptie. Indiferent de scara abordata centrul si pf. nu sint fixate in rolul lor de-a lungul timpului. Inversarile in ierarhia CSS sint banale. F. Braudel a demonstrat de altfel cum centrul econ. mond. s-a deplasat de-a lungul epocii moderne de la Venetia si Genova, via Amsterdam, Anvers, Londra spre New York.
Monocentrism sau policentrism ?. In general in fiecare CSS exista mai multe pf. apartinind la diverse tipuri. Monocentrismul este acea situatie in care nu exista centre conurente ci doar centre secundare, net departajate de centrul propriu-zis, policentrismul fiind contrariul. La scara spatiului urban monocentrismul constituie regula, desi marile orase sau conurbatiile fac totdeauna exceptie chiar cele care au traditional un centru istoric ( cazul Parisului unde la Défense concureaza puternic centrul vechi ). La scara regionala monocentrismul presupune existenta unei singure metropole regionale hipertrofiate si absenta unei retele dense de orase mijlocii ( Aquitaine, Midi-Pyrénées de ex.) pe cind policentrismul presupune o retea urbana mai densa, mai strins ierarhizata. si la scara nationala diferentele se repeta, de la state monocentrice tipice ( Franta, Marea Britanie ) la cele tipic policentrice ( Olanda, Germania sau Elvetia ).
Ca regula generala,chiar in cazul policentrsmului, centrele sint mai putin numeroase decit periferiile, populatia cumulata a acestora din urma fiind in mod obisnuit mai numeroasa. Acelasi centru este astfel legat de mai multe pf. incit schimbarea statutului unei pf. nu antreneaza automat schimbarea centrului. Tentativele de a surprinde situatiile tipice in care se poate afla o pf. sint diverse. A Reynaud porneste de la notiunea de retroactiune, banala in teoria generala a sistemelor, deosebind doua cazuri esentiale :
-fie exista retroactiune pozitiva, deci actiuni ce intretin si accelereaza procesul de periferizare, adincind diferentele.
-fie exista retroactiune negativa deci actiuni de sens contrar ce incetinesc sau chiar inverseaza procesul de periferizare. Aceasta duce la reducerea decalajului si poate fi rezultatul unor initiative ale centrului sau al unei evolutii proprii.
Doua elemente au in acest proces o importanta majora : fluxurile de capital si vointa de a le utiliza eficient. Centrul se poate servi integral de capitalurile sosite de la pf. (periferie dominata ), fluxurile umane urmindu-le fidel in acest caz, sau poate valoriza doar o parte din acestea ( periferie integrata ), caz in care fluxurile migratorii se pot inversa sau egaliza. Pf. poate fi la rindul ei activa, fortindu-se sa valorifice o parte din capital pe loc, sau pasiva lasindu-si resursele sa se scurga fara opozitie, adesea inconstient ( JP Deler, 1976 )
Vointa de utilizare a capitalului corespunde spiritului de antrepriza. Nu este suficient sa dispui de capital, monetar sau uman, vointa de ale valoriza pe loc in vederea dezvoltarii este la fel de capitala. Sint cunoscute situatii in care astfel de regiuni periferice nu utilizeaza capitalul de care dispun, mai cunoscut cel al tarilor petroliere, jenate mult timp de excedentele cumulate in urma cresterii pretului in 1973.
Tipurile de relatii intre centru -periferie Dominatie :
a) Centru dominant -periferie dominata. Concetrarea in profitul centrului si in dauna periferiei este un lucru curent la orice scara. Diferenta intre animatia centrului oraselor si subechiparea cartierelor periferice este notorie. Ponderea crescinda a unor metropole regionale in dauna ' deserturilor regionale ' este de asemeni cunoscuta.
Evolutia divergenta a centrului si periferiei se manifesta mai ales la nivelul articularii regionale a unei natiuni, deoarece fluxul de capital nu cunoaste bariere politice. Totul depinde de ritmul pierderilor periferiei, daca este redus aceasta poate pastra o populatie stabila, mai ales daca exista vitalitate demografica. Emigratia spre centru, ce antrenaza mai ales agricultorii joaca rolul unei supape de siguranta ce evita presiunea asupra pamintului. In acest stadiu statutul CSS nu este constientizat deplin de catre populatia periferiei. Dominatia nu este resimtita puternic, plecarile sint voluntare, capitalurile se scurg discret iar cultura centrului este acceptata favorabil ( cazul V si S Frantei de ex ). Daca ritmul se accelereaza fortele vii ale pf. sint atunci atacate ducind la alt tip de relatii.
b) Centru hipertrofiat - periferie delasata.
Atunci cind mecanismele generatoare de diferentieri intre centru si periferie sint de lunga durata, distanta creste enorm din toate pct. de vedere ( populatie, productie, schimb ). Stadiul ultim al centrului este hipertrofia urmata de congestie iar pentru aria marginala 'desertificarea'. Pf. delasata se poate goli in sensul fizic al termenului. Exemplu tipic este Irlanda care pe parcursul 1/2 a sec. XIX pierde jumatate din populatie ( e adevarat si din alte cauze ) sau mai recent al Corsicai ( 270 mii loc in 1881, 170 mii in 1960 pentru a reveni apoi la cca 290 mii in 1995 concetrati insa in citeva orase de pe coasta, unde s-au stabilit numerosi 'pied-noirs', in timp ce interiorul - Castagniccia este aproape complet vida ).
Global in Franta periferiile delasate acopera cca 1/3 din teritoriu ( R Boutet, 1983 ), pe care traiesc doar 4 miln loc, centrate pe trei masive muntoase, Alpii, Pirineii si Masivul Central. Singurele puncte vii sint aici vaile care la nivel local joaca rolul de centru. Sentimentul de periferie este aici viu simtit situatiile mergind de la resemnare la acceptarea activa a centralizarii ( cazul Greciei unde populatia din astfel de arii nu are ' incredere' in capitalele regionale. Odata ajunsa in acest stadiu, periferia nu mai intereseaza centrul ( nu mai poate extrage nimic de aici ) aceasta tinzind sa devina un izolat, repliat spre el insusi, cu legaturi minime spre centru, sau un unghi mort,daca desertificarea a depasit praguri ireversibile.
Cit despre aria centrala daca isi goleste astfel toate periferiile risca sa se congestioneze datorita imenselor responsabilitati pe plan politic si economic, avantajele centralitatii pierzind in fata dezavantajelor centralizarii si concentrarii.
Partaj inegal. Specific acelor cazuri in care fluxurile materiale si umane merg in dublu sens, cu variatii periodice - periferiile integrate. Ele ramin in situatie de dependenta fata de centru iar redistribuirea sarcinilor corespunde unui partaj inegal. Dupa amploarea si natura fluxurilor se pot diferentia :
a) centru dominant-periferii integrate si exploatate, dezvoltate de regula pornind de la o pf. delasata sau de la un unghi mort. Cele mai multe state industriale ( sau post-), ori in curs de industrializare au nevoie de resurse naturale ( atit energetice cit si peisagistice pentru recreere etc.). Adesea aceste resurse se afla la distanta, la limitele oekumenei ( Brazilia, Alaska, nordul Suediei al Canadei sau Rusiei sint doar citeva ex.).Statutul de periferie integrata si exploatata traduce deci o situatie particulara, tipica la nivelul superior al scarii spatiale. Caracterizate de regula prin populatie difuza, resurse naturale abundente ce justifica investitii masive. Termenul ce rezuma aceste spatii este fragilitatea, atit a mediului natural cit si acelui uman ( populatii autohtone aruncate adesea in cea mai avansata lume tehnologica ). Resursele peisagistice functioneaza la mai multe scari : fie citadinii cumpara ferme ruinate la periferiile urbane pitoresti fie se dirijeaza spre destinatii indepartate, exotice ca regatele himalayene sau insulele oceanelor Pacific si Indian, zone populate si avind anterior statutul de pf. delasate sau unghi mort. Pentru pf. exploatate, injectia de capital si sosirea unor noi grupuri de populatie poate avea efecte destructurante desi impulsioneaza cresterea. Pentru populatiile autohtone marginalizate, efectele pot fi tragice, relatiile cu noii ocupanti merg pina la genocid ( SUA in sec. trecut, Brazilia astazi). La originea acestor fluxuri dirijate spre pf. sint totdeauna centrele care gasesc aici complemente utile, indispensabile dezvoltarii sale.
b) hipercentru - periferie integrata si anexata. Rareori mecanismele de dominare se accelereaza pina la punctul de a desertifica complet periferia dominata. La un moment dat sau altul in contexte variate si din ratiuni diverse se produc inversiuni de flux, mai ales migratorii dar si de capital. La scara urbana aceasta este foarte frecvent, banal chiar. La scara regionala, ariile periferice ce beneficiaza de aceste fluxuri devin astfel periferii integrate si anexate ale caror caracteristici sint sensibil diferite de ale celorlalte tipuri. Tipic este in SUA, Vechiul Sud al carui sold migratoriu trece de la --3,5 miln persoane intre 1949-1959 la +2,5 miln dupa 1970, tendinta ce se mentine. aceasta corespunde cu afluxul de capital, crearea de noi locuri de munca ( 200 mii numai in Arkansas, intre 1968-1973 de ex.).Un caz similar il prezinta Sardinia in Italia gratie complexelor petrochimice instalate pe coasta. Acest tip de relatii a devenit curent si la nivel mondial in sensul ca afluxul de capital de la centrul dezvoltat al planetei spre tarile subdezvoltate este in continua crestere, chiar daca este preferential. Aceasta nu antreneaza insa si fluxuri umane pe masura ( doar specialisti ). Motivele acestor 'delocalizari' provin din gigantismul marilor aglomerari urban-industriale din lumea dezvoltata ce antreneaza efecte negative ( nivel ridicat al pretului terenului, mina de lucru pretentioasa, impozite ridicate, patologie urbana ( criminalitate, poluare ). Desigur se poate pune problema, daca aceasta continua nu cumva centrul va intra in declin ?. Cind o periferie pierde o parte din veniturile sale, slabeste, decade dar se pare aceasta nu e deloc valabil pentru centre. Dimpotriva disponibilitatea centrului este un semn de vitalitate, de imperialism in esenta ( o recunosc chiar ei, occidentalii ). De ex. banca olandeza ABN isi face publicitate : ' Olanda e prea mica pentru olandezi. Va surprinde atunci ca o banca olandeza are agentii in toate marile centre financiare si comerciale ale lumii ? '. Pentru pf. integrata si anexata, sosirea capitalurilor si a specialistilor din centru constituie un debut al unei justitii socio-spatiale, deci de redistribuire echitabila a bogatiilor. Dar aceasta justitie socio-spatiala este insuficienta pentru ca :
- intirzierea pf. integrate si anexate subzista in materie de salarizare. Astfel intreprinderile instalate de catre centru incearca sa pastreze cit mai mult avantajale oferite de salariile foarte coborite.
- pf. integrate si anexate primesc fluxuri de calitate mediocra, dirijate spre ramurile industriale mai putin evoluate. A Liepitz demonstra in 1981 ca delocalizarea este insotita mereu de subcalificare si feminizare. Trecerea de la un sold negativ al fluxurilor la unul pozitiv poate fi iluzoriu (adesea e vorba de pensionari originari din pf. in tarile dezvoltate). Rare sint cazurile in care sint instalate industrii de virf(aeronautica in S Frantei).
- pf.integrate si anexate sint mereu in stare de dependenta fata de hipercentru. Deosebirea este ca el nu atrage fortele vii ale periferiei ci le valorifica pe loc controlindu-le, asa cum o demonstreaza numeroase studii.
c) metamorfismul de contact si asociatul.Este un caz particular al situatiei anterioare ce se distinge in termeni de distanta, foarte mica ( metamorfism de contact ) sau mare( asociat ). Daca o periferie este integrata si anexata centrului si se afla la mica distanta sfirseste prin a se contopi cu acesta. Ex. nu lipsesc, la scara urbana mai ales, cind centrele se extind la cartierele vecine altadata periferice, spectacular in lumea a treia. La scara regionala, sau nationala, regiunea pariziana ofera un bun ex. E cunoscut ca pe o raza de 300 km nu se afla nici o metropola regionala. Dar situatia acestui vast ansamblu socio-spatial s-a schimbat de citeva decenii, in sensul constituirii mai multor aureole de metamorfism ghidate de caile de comunicatii, foarte dense aici. Fiecare e dotata cu potentialitati si dinamisme diferite, stabilindu-se intre ele un joc subtil de compensatii si concurente.
Unele CSS sint incontestabil in situatie de integrare si anexare dar distante de centrul de care depind excesiv. Termenul de asociat propus de A Reynaud a intrat deja in uz pentru a sublinia aceasta stare. Frecvent intilnit la diverse scari se caracterizeaza prin :
- talia mica, un oras sau un tinut,un port,o mina,un complex turistic sau o insula tropicala.
- distanta foarte mare fata de centru, nu in km ci relativ, in sensul ca hipercentrul are totdeauna legaturi mai slabe cu spatiile proxime decit cu asociatul sau indepartat.
-intensitatea legaturilor, quasi-totalitatea fluxurilor asociatului avind originea si destinatia in acelasi centru indepartat ( tipic Puerto Rico dar si alte insule din Caraibe ).
-fenomenul de enclavare, asociatul este slab integrat regiunii din care face parte ( cazul minelor de fier din Mauritania sau al insulei turistice Djerba din Tunisia ori chiar complexul siderurgic Fos-sur Mer de la varsarea Rhônului.In acest caz capitalul vine de la centru iar bunurile pleaca tot acolo.
Relatii inversate :Centru in declin si periferie ce conteaza pe fortele proprii
Periferia poate ea insasi constientiza intirzierea si sa incerce sa o restringa. Aceasta pe multiple cai, refuzul centralizarii, transformarea imaginii de marca, sporirea atractivitatii indelung utilizate de Irlanda sau Coreea de Sud ori in Germania de catre Bavaria, in SUA de catre Vechiul Sud ori in Franta de catre Aquitaine ). Acestea nu sint decit paleative ce premerg constientizarii depline si luarii in propriile mini a destinului ' prin noi insisi '. Ca urmare nu este obligatoriu ca o periferie sa se afunde intr-un declin inexorabil al carui ultim stadiu ar fi desertificarea. Toate incumba un dinamism latent care insa trebuie impulsionat. Lucrarile care atesta rolul acestei ' contari pe fortele proprii ' ( expresie chinezeasca ), sint numeroase, devenind un adevarat slogan in anii ' 70. Trebuie privit totusi intr-un sens larg ca fiind o CSS in situatie de pf. dominata ce se dovedeste capabil sa opreasca declinul ca urmare a vointei si initiativei locuitorilor sai, sau macar a unei parti dintre ei. Caracteristicile acestui model se regrupeaza in jurul urmatoarelor teme :
- rolul cheie al industrializarii, chiar daca rolul motor poate fi jucat de agricultura ( cazul cimpiei Argos, vechea Argolida, din Pelopones, unde specializarea brutala in cultura anghinarei si aportocalului ). activitatile tertiare, turismul indeosebi ofera adesea ocazia modernizarii si dezvoltarii ( unele vai alpine, Vendeea etc.).
- spiritul de antrepriza, este un termen dificil de definit. Motorul sau poate fi o ideologie, gustul pentru actiune, cautarea profitului, vointa de a se pune in slijba comunitatii. Dar in toate cazurile, indiferent de contextul socio-politic acest spirit trebuie sa se incarneze in oameni exemplari ( rolul modelului ) ce doresc sa faca ceva cu tot riscul, ceea ce are rezonanta in inteaga comunitate ( un caz citat des, cel al unui sef de brigada agricola din Sichuan ce a pus in valoare intinse terenuri mlastinoase in zona Dazhai - Chen Yonggui, devenit mai tirziu ministru al agriculturii, si al carui exemplu a fost urmat cu rapiditate in toata zona, cu succes ).
- constiinta regionala, deci dorinta de autonomie decizionala ( leit-motivul miscarilor regionale din Vendeea, Italia Centrala ori Vorarlberg ). In cele mai multe cazuri este vorba de o industrializare recenta, ' spontana' fara nici o initiativa exterioara.
- simplitatea structurilor, cel mai adesea totul porneste de la antreprize familiale, la limita intre artizanat si industrie ( cazul Voralbergului unde se combina agricultura pe exploatatii medii, turismul rural si industriile cu capital local, utilizind un personal redus, sub 50 in medie ). Spiritul imitatiei are un rol deosebit.
- supletea foarte mare, dinamismul acestor intreprinzatori este extrem, prin adaptare, specializare avansata, interes pentru noile tehnici. Din aceasta se naste un paradox, in timp ce ramurile moderne ( chimie, electrotehnica, electronica ) caracterizeaza pf. integrate si anexate, aici domina industriile traditionale considerate depasite ( metalurgei, textile ), dar care ofera produse foarte bune cu un cost redus si mare plasticitate la cerintele pietei.
- deschiderea spre exterior, contrar a ceea ce s-ar putea crede, aceste mici intreprinderi nu se limiteaza la spatiul regional, nici chiar cel national, capacitatile sale de adaptare ii permit sa fie competitiv pe piata mondiala. A. Fremont prezenta astfel antreprenorul tipic din Vorarlberg 'Om de granita si de negot, el este inainte de toate un comerciant international '
De remarcat rolul acestor forme de dezv. in mentinerea peisajului, culorii locale ( costume, obiceiuri etc), motiv pentru care suscita un viu interes. De aici deriva un alt slogan frecvent in ultimele decenii in tarile occidentale ' sa traim, sa lucram si sa decidem in tinutul nostru ' deci dorinta unei anumite autogestiuni socio-spatiale.
Nu toate pf ce conteaza pe fortele proprii corespund acestei evolutii. Chestiunea principala ce intervine este cea a gradului de autonomie financiara. Doua solutii sint posibile:
- secretia si controlul local al capitalului, prin mecanisme simple care totusi rareori pot ocoli intermedierea marilor banci. Avantajul acestei situatii este neindoielnic ducind la o autonomie bancara regionala ( cazul Bavariei, Scotiei, Italiei Centrale ), bazata pe o acumulare difuza a capitalului.
-apelul la credite si fonduri de la centru, atunci cind resursele fianciare sint insuficiente Chiar daca exista o oarecare dependenta de centru, aceste credite sint sub controlul antreprenorilor locali Din aceasta situatie poate deriva asocierea foarte frecventa de altfel. Adesea insa astfel de pf. dinamice atrag firmele exterioare ce construiesc intreprinderi mari ducind la structuri economice contrastate ( cazul Valenciei ).
Structuri spatiale comune centrului si periferiei - izolatul si unghiul mort In afara opozitiei fundamentale centru-pf., la fiecare nivel al scarii saptiale exista doua tipuri de structuri ce scapa oricarei clasificari. Motivul este acela ca aceste CSS intretin legaturi foarte slabe cu exteriorul. Singura diferenta consta in intensitatea legaturilor si fluxurilor interne ( puternice in cazul izolatului ) si slabe in cazul unghiului mort. a) Izolatul, este un concept pivot, ansamblu spatial caracterizat prin densitate ridicata de populatie, organizare interna avansata, ruptura evidenta cu exteriorul. La scara urbana acesta ia numele de ghetto caracterizindu-se prin subintegrare in spatiul urban, luind adesea aspectul izolatului lingvistic, sau etnic ( cazul andaluzilor emigrati la Barcelona ). La scara regionala este un mic tinut ce reuseste sa-si mentina intact stilul de viata, obiceiurile si struct.socio-econ. cu riscul izolarii extreme ( cazuri des citate, ale unor vai din Pirineii francezi, din Aragon ori din interiorul Cretei ). La scara nationala el este un fragment de regiune ce se dovedeste incapabil sa urmeze evolutia generala, rupindu-se aproape total de restul statului ( cazul Apalasilor sau al provinciei portugheze Algarve inaintea avintului turistic ). La scara mondiala, izolatul este o natiune care din diverse ratiuni traieste la distanta de vecini, limitind sau suprimind orice flux ( fosta URSS in timpul lui Stalin, Germania hitlerista ori China maoista ).Mai frecvent altadata, acum este tot mai rar, el oscilind de fapt intre repliere si scleroza sau deschidere spre exterior.b) Unghiul mort.Un caz particular exprimat prin : populatie si densitate foarte reduse ; slaba capacitate de organizare, de unde quasi inexistenta fluxurilor interne sau externe ; repulsivitate a mediului si limite vag definite, fiind adesea o zona de incertitudine unde influentele sint diverse si contradictorii. Termenul e inlocuit in ultimul timp cu cel de ' vid interstitial ' (P. Dumolard, 1984 ) si iese din uz desi caracteristicile sint prezente la diverse scari ( terenuri virane la periferiile urbane,spatii rurale decadente, spatii inospitaliere din tarile extinse etc.). Studiul raporturilor complexe intre centru si pf. suscita un viu interes desi problema limitei e ca peste tot in geografie spinoasa ducind inevitabil zone de tranzitie. Peste tot,la diverse scari, sint CSS dificil de clasificat. De ex la nivel mondial, cei trei mari fac parte inevitabil din centru ( SUA, CEE, Japonia ) iar Africa neagra, si Asia de Sud din pf., insa exista CSS precum Singapore Taiwan, Argentina, HK sau Mexic dificil de clasificat.E motivul pentru care submodelele prezentate incita un interes major, oferind solutii pentru astfel de situatii.
