|
|
|
Carpatii Meridionali situati la est de Olt (grupele Fagaras si Bucegi)
Limite: Valea Oltului (E),Valea Prahovei (V), Dep. Transilvaniei (N), Subcarpatii Getici (S)
Caracteristici:
- altitudini peste 2000 m; altitudinile maxime depasesc 2500 in M-tii Fagaras (Vf. Moldoveanu-2544 m; Vf. Negoiu -2535 m) si in M-tii Bucegi (Vf Omu-2505 m);
sunt alcatuiti din roci dure (sisturi cristaline indeosebi), ce dau un aspect masiv reliefului;
relief carstic pe calcarele din M-tii Bucegi si M-tii Piatra Craiului;
- in Bucegi exista conglomerate, care dau un relief specific;
- relief glaciar pe crestele cele mai inalte alte muntilor Fagaras (circuri si vai glaciare);
- masivitatea remarcabila si fragmentarea redusa sunt puse in evidenta de numarul mic de depresiuni;
Subdiviziuni:
Grupa Bucegi Grupa Fagaras
- M-tii Bucegi (2505 m) - M- tii Fagaras (2544 m si 2535 m)
- M-tii Leaota - M-tii Cozia
- M-tii Piatra Craiului - M-tii Frunti
- Culoarul Rucar Bran - M-tii Ghitu
- M-tii Iezer
- Dep. Lovistei (pe Olt)
Clima - relieful prin altitudine si orientarea culmilor introduce modificari locale: scaderi de temperatura si cresterea cantitativa a precip. o data cu nivelul altimetric
1. climat de munte
- temperaturi medii anuale de 2-6sC
- precipitatii abundente (800-1200 mm/an)
- vanturi puternice
- pe versantul nordic al Fagarasului - vantul mare (vant de tip foehn)
2. climat alpin
- temperaturi medii anuale in jur de 0sC
- precipitatii de 1200-1400mm/an, mai ales sub forma de zapada
- perioade de inghet de 7-8 luni pe an
3. climat de depresiune
- inversiuni de temperatura
Apele
- Oltul (cu Topolog), Argesul (cu Dambovita), Ialomita (cu Prahova)
- lacuri glaciare: L. Balea, L. Caltun, L. Avrig (M-tii Fagaras)
- lacuri de acumulare: Vidraru (pe Arges), Scropoasa (pe Ialomita)
Vegetatia. Se caracterizeaza prin etajarea speciilor vegetale dupa altitudine. Specifice sunt doua zone: cea de padure si cea alpina.
a) Padurea se extinde de la poalele muntilor pana la 1800 m. Etajul fagului urca pana la peste 1200 m, iar in amestec cu rasinoase (etajul de amestec) urca pana la 1400 m. Etajul coniferelor este compus din molid, brad, pin si pe alocuri zada si se ridica pana la peste 1800 m.
Etajele nu sunt strict delimitate, formand paduri de amestec.
b) Zona alpina (etajul alpin) se intalneste la altitudini peste 1800 m; mai este numita si zona de "stepa rece" deoarece aici domina pajistile cu flori viu colorate; la partea inferioara se gasesc tufisuri de ienupar si jnepeni sau alti arbusti pitici, ca afinul si merisorul (etajul subalpin).
c) Vegetatia azonala. In lungul vailor, datorita umezelii persistente, apare o vegetatie specifica, de lunca, compusa din: stuf, papura, rogoz, cu palcuri de salcii, plop, arin.
Soluri : spodosoluri
