Echipamentul speologic individual

Echipamentul individual este vital pentru desfasurarea in bune conditii a oricarei explorari. Calitatea echipamentului este determinanta pentru o buna rezistenta la frig si umezeala, pentru aplicarea in bune conditii a tehnicii explorative. Un bun echipament ne asigura confort si siguranta in explorare. Totodata echipamentul conditioneaza in mare masura starea de spirit in timpul explorarii si implicit eficienta ei.

O mare problema o constituie confectionarea echipamentului individual. Rezolvarea acestei probleme este posibila numai prin gasirea materialului optim (usor, rezistent) si prin adaptarea celor mai eficiente solutii tehnice. De asemenea, trebuie avuta in vedere posibilitatea procurarii unui anumit tip de material, care nu intotdeauna raspunde tuturor cerintelor de care avem nevoie.

1.1 Combinezonul speologic

Combinezonul este una din componentele de baza ale echipamentului individual. Rolul de baza al combinezonului este de a proteja speologul de frig, umiditate, frecari, in principiu de contactul cu mediul exterior. In general este bine sa dispunem de doua tipuri de combinezoane: unul din pinza (doc, prelata etc.), pentru pesteri fosile si ture de suprafata si unul impermeabil (fig. 1.1), pentru ture de explorare complexe. Dar indiferent de tipul combinezonului citeva principii privind confectionarea lor sint de retinut:

combinezonul sa fie pe talie, insa corect croit, astfel incit sa permita ridicarea lejera a miinilor. Totodata indoirea piciorului trebuie sa se faca fara ca pantalonul sa iasa de pe cizme. Pentru inlaturarea acestui inconvenient se va lasa pantalonul cu 5-10 cm mai lung decit normal. Un combinezon larg, departe de a fi comod, se agata usor in asperitatile peretilor, iar la trecerile strimte se cuteaza lucrind ca o pana. De asemenea, cutarea lui atunci cind purtam harnasamentul, poate deveni foarte incomoda;

sistemul de inchidere sa fie cu velcro sau cu fermoar protejat de o banda ce se fixeaza cu butoni metalici;

existenta dublurilor in zonele genunchilor, coatelor si fundului. (in zonele coatelor si genunchilor, dublura poate fi confectionala sub forma unor buzunare, astfel incit sa se poata introduce in acestea o bucala de pisla sau de neopren. Aceasla inovatie duce la evitarea inconvenientului dat de folosirea genunchierelor si colierelor, care se pot deplasa de pe suprafata protejata in timpul explorarii, devenind incomode);

combinezonul sa fie croit astfel incit sa nu necesite utilizarea unei centuri pentru stringerea pe corp;

combinezonului i se mai poate adauga in interior, in zona pieptului, un buzunar sau chiar doua, pentru pastrarea carnetului de cartare, busolei etc. De asemenea, putem prevedea combinezonul cu o gluga care sa ne protejeze impotriva stropilor de apa;

combinezonul trebuie sa se aseze uniform pe conturul cizmei, astfel incit prin prinderea cu un elastic sau cu un inel de cauciuc, sa se asigure o buna etanseitate.

Citeva indicatii sint de retinut in legatura cu materialul folosit la confectionarea combinezoanelor.

Materialele utilizate pentru combinezoanele impermeabile sint in general compuse dintr-un material textil sintetic placat. Placarea se face cu cauciuc, PVC, poliuretan etc. Cel care raspunde cel mai bine cerintelor este un material din tesatura de nylon placat cu PVC. Acesta este usor, flexibil si rezistent. Pentru combinezonul neimpermeabil o tesatura rezistenta neimpregnata este suficienta.

In plus, atentie la cusaturi pentru ca acestea sa nu fie proeminente, situatie in care ar putea jena.

1.2 Protejarea membrelor

1.2.1 Manusile

In timpul explorarii miinile intra in contact permanent cu roca dura si materialul de explorare, ceea ce poate duce la raniri (taieturi, arsuri); cu apa rece, care produce amortirea si intepenirea articulatiilor; cu argila, care pe linga senzatia neplacuta pe care o da contactul cu ea, impiedica o buna manevrare a materialului, scade eficienta prizelor. Deci protejarea miinilor este o necesitate evidenta. Manusile fiind cele care indeplinesc acest rol, trebuie sa aiba caracteristici care sa le faca eficiente la actiunile aratate mai sus.

Manusile de protectie sint confectionate din mase plastice sau cauciuc si pot avea sau nu la interior un stat pinzat. Manusile din piele sint mai putin eficiente atit ca rezistenta la uzura, cit si din punct de vedere al impermeabilitatii.

Concluzionind, am putea spune ca manusile speo trebuie sa raspunda la urmatoarele cerinte:

impermeabile;

calduroase, fara a duce la transpiratia miinii;

rezistente la uzura, dar suficient de subtiri pentru a simti prizele;

suficient de lungi, pentru a nu permite patrunderea apei pe mineca. Ele pot fi eventual strinse pe mina cu o banda de cauciuc sau elastic, fara a impiedica insa circulatia singelui.

12.2 Incaltamintea

Cele mai adecvate incaltari speo le constituie cizmele de cauciuc. Acestea trebuie sa aiba urmatoarele propietati:

sa fie aderente la roca, prin existenta unor striatiuni pe talpa;

sa fie suficient de inalte (35-40 cm), pentru a putea permite inaintarea prin ape putin adinci, impreuna cu combinezonul impermeabil, care se fixeaza pe acestea cu ajutorul unor inele de cauciuc (taiate din camera unei roti de masina sau motocicleta), se poate asigura si inaintarea prin ape mai adinci;

sa fie mulate pe picior fara a incomoda mersul sau circulatia sanguina. .

Atentie! Cizmele ale caror striatiuni de aderenta s-au uzat, vor fi inlocuite chiar daca nu sint sparte.

1.3 Imbracamintea de corp

Imbracamintea de corp este imbracamintea care asigura protectia termica a corpului. Ea se interpune intre piele si echipamentul exterior de protectie, intre calitatile pe care trebuie sa le indeplineasca enumeram:

sa fie comoda;

sa fie usoara;

sa fie calduroasa;

sa absoarba transpiratia si sa o elimine spre exterior;

in stare umeda sa nu-si piarda calitatile termoizolante;

sa se muleze pe corp;

sa nu aiba capse, cute sau alte proeminente care sa jeneze.

Lina si unele materiale sintetice cum ar fi: rhovyl-ul, rexoterm-ul, izocamp-ul, raspund cu bine acestor cerinte. Cum lina este cea mai accesibila, o recomandam 'calduros' pentru acest tip de imbracaminte.

Imbracamintea sau lenjeria de corp are in componenta: ciorapii, combinezonul interior (care poate fi dintr-o bucata sau din pantalon si pulover). Utilizarea unui pulover suplimentar si a unei cagule usoare sub casca sint de multe ori necesare intr-o pestera rece, sau in timpul cartarii.

1.4 imbracamintea pentru situatii speciale

1.4.1 Pontoniera

Este folosita in galeriile in care adincimea apei depaseste inaltimea cizmei. Este confectionata din latex si se compune dintr-o singura piesa, etansa si prevazuta cu bretele. Cu ajutorul ei se poate inainta prin ape ce ne ajung cel mult pina la piept. Nefiind prea rezistenta, este bine sa o imbracam pe sub salopeta.

Dupa folosire pontoniera se va clati cu apa rece atit la exterior cit si la interior. Dupa uscare se va pudra cu pudra de talc, dupa care se va stringe incepind de la picioare, pentru a elimina aerul din interior, dar fara a o rula prea strins. Se va feri de lumina soarelui.

1.4.2 Neoprenul

Cind pontoniera devine insuficienta pentru continuarea explorarii, vom apela la o imbracaminte din dotarea scafandrilor autonomi si anume costumul de neopren.

Costumul de neopren, numit si costum umed, ne permite inotul chiar si in apele cele mai reci. Neoprenul nu este altceva decit un cauciuc foarte 'poros, in masa caruia sint cuprinse mici bule de gaz care nu comunica intre ele si care ii confera propietatea de izolator termic. In timpul imersiei sub costum patrunde o pelicula fina de apa, care se incalzeste de la temperatura corpului si care trebuie sa ramina sub costum in timpul deplasarii prin apa, fara a fi inlocuita de alta apa rece. Pentru ca aceasta pelicula de apa incalzita sa fie pastrata in costumul de neopren, trebuie ca acesta sa fie cit mai strins mulat pe corp. Pe cit este de folositor in apa, pe atit este de nefolositor pe uscat, fiind mult prea calduros, iar datorita rigiditatii sale ingreuneaza miscarile.

Este compus din pantaloni, bluza cu sau fara fermoar, cagula, care poate fi parte integranta din bluza sau nu, ciorapii si manusile. Grosimea neoprenelor variaza intre 3 si 7 mm sau chiar mai mult. Vom alege neoprenul in functie de temperatura apei si de lungimea pasajelor fara apa. Cu cit este mai gros este mai calduros si mai rigid, iar cu cit este mai subtire este mai putin calduros dar mai flexibil.

De retinut ca neoprenul este dublat la interior de o tesatura de tip jerseu si se imbraca direct pe piele de preferinta pe sub o salopeta de pinza, cea impermeabila marind 'canicula' din interior in pasajele uscate.

Eventualele rupturi sau gauriri se repara prin peticire, peticele lipindu-se cu un adeziv special pentru neopren.

1.4.3 Pelerina anticascada

Cind sintem nevoiti sa parcurgem un put cu cascada si nu vrem sa folosim costumul de neopren datorita dezavantajelor lui, putem folosi cu succes pelerina anticascada.

Confectionata dintr-un material impermeabil este prevazuta cu o gluga cu siret, pentru etanseizare la nivelul fetei, iar la capatul minecilor sint lipite manusile. Trebuie sa fie suficient de larga pentru a nu jena miscarile.

1.5 Casca si accesoriile de pe casca

l.5.1 Casca

Casca este indispensabila actiunilor speo. Ea protejaza capul impotriva caderilor de pietre si a contactului cu roca in cazul caderilor sau a dezechilibrarilor.

Casca poate fi din mase plastice, textolit, fibre de sticla sau carbon. Ultimele doua tipuri reprezinta optimul pentru casti (castile Petzl, fig. 1.5.1, sint casti din mase plastice armate care cintaresc intre 400-500 g impreuna cu sistemul de iluminat).

Castile de santier, confectionate din textolit armat sint preferabile celor din plastic cit si celor pentru motociclisti.

Pentru o casca buna sint de retinut citeva lucruri de baza:

sa raspunda normelor U.I.A.A. (vezi Anexa 1);

sa fie usoara si comoda;

sa aiba sistemul de prindere jugulara in Y, cu prindere transversala la spate. Acest sistem reprezinta deocamdata cea mai sigura prindere a castii pe cap;

sa prezinte orificii de aerisire;

prinderea captuselii (intelegind prin aceasta sistemul interior de sustinere si amortizare a socurilor) de calota sa se faca astfel incit capul sa nu vina in contact direct cu calota castii. Nu se admite introducerea de obiecte (baterii, becuri de rezerva etc.) intre calota si captuseala. Acestea pot produce raniri in timpul preluarii de catre casca a socurilor;

sistemele de iluminat de pe casca sa fie montate astfel incit sa nu afecteze echilibrul acesteia pe cap si , nici structura de rezistenta;

sa aiba o culoare vizibila la lumina slaba (alb, rosu, oranj, galben).

O casca de santier din textolit, poate servi, cu unele mici modificari, drept casca speo. In primul rind este necesara taierea cozorocului la o dimensiune identica cu marginea laterala a castii (circa 1-1,5 cm). De asemenea va trebui sa modificam sistemul de prindere (Jugulara).

1.5.2 Sistemul de iluminat

Cel mai convenabil sistem de iluminat este unul mixt: electric si acciilenic, cu aprindere piezoelectrica (fig. 1.5.2a). Lumina acetilenica este o lumina vie, linistitoare, da spatialitate in jurul nostru, este foarte buna la o inaintare normala sau in timpul cartarii si escaladelor. Lumina electrica ne face vizibila profunzimea, dind o buna vizibilitate datorita concentrarii fascicolului luminos. Deci vom folosi pentru avansarea prin galerii lumina frontalei cu acetilena, iar frontala electrica o vom folosi ca sistem de rezerva.

Montarea sistemului mixt se va face pe casca. Alimentarea becului acetilenic (brener) se va face de la o lampa cu carbid, montata la briu, prin intermediul unui furtun, iar sistemul electric va fi alimentat de la o baterie de 4,5 V montata la spatele castii, intr-o carcasa de plastic. Acest lucru va asigura si o echilibrare a castii.

Pentru a asigura automatism sistemului, acesta poate fi prevazut cu un circuit cu celula fotoelectrica. Atunci cind picaturile de apa sau alti factori vor stinge flacara acetilenica, celula va comanda intrarea in functiune a sistemului electric (Anexa 2 prezinta un astfel de sistem).

Cum putem sa ne construim un astfel de sistem mixt?

O lampa de carbid miniera poate fi usor folosita pentru alimentarea becului acetilenic. Pentru aceasta ea necesita o simpla modificare: pipn initiala cu brener va fi retezata de linga lampa iar orificiul ramas in corpul lampii va fi cositorit. Se va adapta o teava de 8 mm care va fi montata ca in fig. 1.5.2b si de la care cu ajutorul unui furtun gazul acetilenic va ajunge la brenerul plasat pe casca. Pentru transportul acetilenei de la lampa la bec se poate folosi un furtun de cauciuc identic cu cel folosit la aragaz sau unul din plastic, cu diametrul interior corespunzator tevii introduse prin rezervor. Furtunul va fi suficient de rigid pentru a nu se obtura usor in timpul presarii.

Pentru a scapa de inconvenientul adaptarii unei lampi miniere, ne putem procura o lampa de carbid special destinata speologiei (fig. 1.5.2c) ce functioneaza pe acelasi principiu.

Ca bec acetilenic pot fi folosite brenerele de aragaz de 0,01-0,03 mm, dimensiunea referindu-se la diametrul gaurii evacuare a gazului. Daca orificiul este prea mare, acesta se poate micsora printr-o batere usoara a marginilor lui cu ajutorul unui dom. Becul acetilenic va fi fixat pe un suport deasupra frontalei electrice. Pipa initiala a lampii de carbid putind servi acestui scop. Atentie:

sistemul va trebui sa aiba asigurata o buna etanseitate;

- racordurile (lampa-furtun, furtun-brener) vor fi prevazute cu raza de racordare pentru a favoriza o curgere laminara a gazului. Un regim de curgere turbulent favorizeaza formarea condensului pe furtun si deci o functionare defectoasa.

Lipsa unui sistem de aprindere piezoelectric sau a unui sistem cu bobina de inductie poate fi suplinita prin folosirea unei brichete obisnuite. Aceasta va fi pastrata, in timpul explorarii, intr-un tub de plastic sau de aluminiu, cu inchidere etansa.

Controlul marimii flacarii se face cu ajutorul robinetului rezervorului de apa. Acesta poate fi in permanenta deschis, o tura sau doua, pentru a asigura o flacara constanta, sau deschis din timp in timp. Daca robinetul va fi uitat deschis, mai multe ture, aceasta va duce la consumarea rapida a carbidului. Si daca in plus, aflindu-ne intr-o galerie activa, lampa de carbid va fi sub suprafata apei, presiunea hidrostatica va mari debitul de apa ce curge in rezervorul de carbid si implicit presiunea acetilenei. Acest lucru poate duce la pierderea brenerului, acesta fiind aruncat din locasul sau de presiunea acetilenei.

Cum din diferite motive brenerul si ajutajul rezervorului de apa se pot infunda este recomandabil sa. avem asupra noastra, in permanenta, un desfundator. Acesta poate fi confectionat dintr-o sirma subtire sau din citeva spire de lita.

1.6 Harnasamentul

Intelegem prin harnasament ansamblul format din chingi si accesorii ce este dispus in jurul corpului. Se compune din:

centura de mijloc;

hamul sau scaunul;

vesta sau centura de piept;

veriga rapida a hamului.

1.6.1 Centura de mijloc

Confectionata din chinga de nylon lata de 2,5-5 cm, se prinde in jurul mijlocului cu ajutorul unei carabiniere cu surub. Serveste pentru agatarea lampii de carbid si a materialelor ce trebuie transportate. In acest scop este preferabil sa fie prevazuta cu inele de chinga sau cordelina.

Centura trebuie sa fie suficient de scurta pentru a nu aluneca de pe mijloc, dar nici prea scurta, situatie in care ar putea jena comprimind abdomenul. De asemenea, trebuie avut in vedere ca in timpul folosirii, centura se intinde putin datorita greutatii materialului transportat.

1.6.2 Hamul sau scaunul

Este piesa de baza a echipamentului individual ce permite efectuarea manevrelor ce presupun suspendarea speologului in coarda.

Confectionat din chinga de nylon lata de 4-5 cm, trebuie sa indeplinesca urmatoarele conditii:

sa sustina greutatea corpului fara a provoca dureri;

sa fie usor;

sa fie prevazut cu reglaje, pentru a putea fi ajustat corect.

In fig. 1.6.2a sint prezentate cele mai folosite modele ale firmei Petzl:

Practic;

Super Avanti;

Rapid.

Pentru aceia care nu isi pot permite achizitionarea unui ham original, le recomandam sa-si confectioneze hamul dupa unul din modelele prezentate mai sus. Chinga folosita este preferabil sa fie chinga folosita in parasutism, mai putin recomandabila fiind cea folosita la centurile de siguranta de la masinii, aceasta intinzindu-se foarte mult atunci cind s-a umezit sau cind suporta greutatea corpului timp indelungat. Atentie la cusaturi! (fig. 1.6.2b).

1.6.3 Vesta sau centura de piept

Vesta, sau centura de piept, are rolul de a mentine blocatorul de piept cit mai aproape de corp, pentru a usura inaintarea pe coarda. Nefiind solicitata la eforturi prea mari, se confectioneaza din chinga lata de aproximativ 2 cm, la nevoie putindu-se folosi si o cordelina. Vesta trebuie sa fie reglabila, pentru a putea fi cit mai strinsa pe corp in momentul urcarii pe coarda, iar in restul timpului sa poata fi detensionata usor, pentru a nu stinjeni miscarile. Acest lucru se poate realiza cu ajutorul unei catarame de metal.

Cele mai utilizate modele sint cele din figura alaturata, 'vesta in X' (fig. 1.6.3a) si 'vesta in Y' (fig. 1.6.3b), dupa forma in care chinga se petrece pe partea dorsala. Pentru o mai usoara fixare si detasare a vestei este recomandabil ca aceasta sa se prinda de blocatorul de piept cu ajutorul unei mici verigi rapide tip 'delta', special construita in acest scop.

1.6.4 Veriga rapida a hamului

Veriga rapida are o forma triunghiulara (delta) (fig. 1.6.4a) sau semirotunda (fig. 1.6.4b). Cea semirotunda, de data mai recenta, este mai practica deoarece materialele nu se mai aglomereaza in partea superioara, ca in cazul deltei.

Are un diametru de 10 mm si o mare rezistenta - 2000- 4500 kg, cu surubul inchis si 300-800 kg cu surubul deschis - functie de materialul din care este fabricata: otel, otel inoxidabil sau zicral[1].

Serveste la prinderea hamului, fiind pevazuta cu un surub care trebuie sa fie intotdeauna in partea opusa celei de care se ataseaza celelalte accesorii. Neinchiderea surubului poate fi fatala, de aceea trebuie verificat inainte de suspendarea in coarda.

1.7 Banana sau sacul speologic

Denumirea provine de la culoarea, de obicei galbena, si nu de la forma fructului cu acelasi nume. O folosim pentru transportul echipamentului individual sau colectiv. Este preferabil sa o confectionam dintr-un material rezistent la uzura si impermeabil (vezi materialul pentru combinezoane), sau sa o cumparam (fig. 1.7). Banana este dotata cu sisteme de chingi pentru a putea fi transportata in spate, pe umar, in mina, pentru a putea fi trasa pe puturi si prin galerii strimte si se leaga la gura cu o cordelina, care serveste si pentru atirnare, prin intermediul unei carabiniere cu surub, de veriga hamului, atunci cind sintem suspendati pe coarda. Pentru a nu ne jena in timpul urcarii sau coboririi pe coarda, lungimea cordelinei trebuie sa depaseasca lungimea picioarelor.

Incarcatura ei contine materialele de explorare colective (corzi, scarile etc.) deci ea va fi dimensionata corespunzator volumului ocupat de aceste materiale. Desigur practica speologica ne va convinge ca exista pesteri sau avene care necesita, pentru explorarea lor, tipuri speciale de saci speo.

1.8 Dispozitive pentru parcurgerea verticalelor

Echipamentul individual trebuie sa aiba in componenta: coboritor, blocatoare, carabiniere, lonje de asigurare. E recomandabil sa achizitionam numai coboritoare, blocatoare si carabiniere care au fost testate. Confectionarea acestora din materiale necorespunzatoare si prin tehnologii neadecvate poate duce la accidente grave. O recomandare in sensul celui mai bun tip de dispozitiv este greu de dat, pentru ca intotdeauna echipamentul cel mai bun este cel cu care te obisnuiesti.

Diversitatea coboritoarelor este foarte mare. Vom prezenta numai doua dintre ele: coboritorul cu role si coboritorul cu bare.

Coboritorul cu role tip Dressler a fost continuu imbunatatit (fig. 1.8. la), astfel au aparut variantele autoblocante (1977 in Iugoslavia - varianta Varnostovo- Zavora, 1978 in Italia - varianta Kong-Bonaiti si Diabolo, 1979 in Franta - varianta Stop-Petzl si DAD, in Anglia - varianta Lewis Auto-Lock, 1984 in Franta - varianta Stop-Petzl cu bolt de frinare suplimentar.

Supuse unui studiu de catre Comisia pentru Studiul Materialelor de pe linga Federatia Franceza de Speologie, dintre modelele testate (Kong, Diabolo, DAD, Tracson, Petzl) cel mai bine s-a comportat coboritorul autoblocant Kong prezentat in fig. 1.8.1b. Cerintele primordiale ale acestor coboritoare le impun ca mecanismul de blocare sa reziste socului blocarii, iar blocarea sa se faca de asa natura incit sa nu deterioreze coarda. De asemenea, se recomanda ca aceste coboritoare sa fie folosite de speologi cu experienta in explorarea verticalelor, iar prima lor folosire sa nu fie facuta intr-o explorare, ci la exterior si cu asigurare. Viteza de coborire cu aceste dispozitive fiind greu controlabila fara un antrenament prealabil.

La coboritorul cu role firma Petzl a adus o inovatie in sensul posibilitatii modificarii vitezei de coborire nu numai prin dispozitivul autoblocant ci si prin intermediul unui bolt montat la partea superioara a coboritorului (fig. 1.8.1c)

Coboritorul cu bare sau coboritorul Rack (fig. 1.8.1d) a suferit mai putine modificari de forma (modificarile fiind mai mult dimensionale). Acest coboritor are marele avantaj al posibilitatii modificarii vitezei de coborire prin introducerea sau scoaterea barelor de frecare. Exista doua modele de astfel de coboritoare: inchis si deschis. Sint recomandate pentru verticalele foarte mari si fara fractionari (vezi cap. 6).

Pentru pesterile din Romania este de preferat coboritorul cu role.

In afara de coboritoarele prezentate mai sus, mai amintim coboritorul 'coada de balena' (fig. 1.8.1e), mai putin folosit la noi, nu insistam, si optul de rapel, coboritor contraindicat in speologie, datorita faptului ca rasuceste coarda si acest lucru intre fractionari poate creea neplaceri (fig. 1.8.1f).

1.8.2. Blocatoarele

Blocatoarele ating o si mai mare varietate. Alegerea acestora se face in functie de posibilitati si de metoda de urcare. Putem deosebi doua tipuri de blocatoare:

blocatoare la care tractiunea se face in cama (fig. 1.8.2.a): gibbs, bogibbs, shunt;

blocatoare la care tractiunea se face in carcasa (corpul) blocatorului: Petzl, Jumar. Acestea pot fi la rindul lor fara miner (fig. 1.8.2.b) si cu miner (fig. 1.8.2.c).

Iata citeva caracteristici ale blocatoarelor cu tractiune in cama:

este sigur pe orice fel de coarda (argiloasa, umeda, inghetata);

amortizeaza socurile fara a deteriora coarda;

creaza un moment de torsiune in coarda, ceea ce inseamna o mica pierdere de energie;

nu poate fi folosit la autoasigurare (exceptie facind folosirea lor deasupra coboritorului, cind cama este sub control sau cazul gibsului prevazut cu arc de presare a camei);

aplatizeaza corzile moi, cama avind tendinta de a se bloca.

Caracteristicile blocatoarelor la care tractiunea se face in carcasa sint urmatoarele:

permit introducerea si scoaterea rapida a corzii (exista si blocatoare din primul tip care fiind prevazute cu un decupaj permit introducerea si scoaterea rapida a corzii: bogipsurile);

se pot folosi pe diametre si calitati diferite ale corzilor;

pot fi folosite pentru autoasigurare;

pe corzi argiloase prezinta pericolul alunecarii (ultimele modele ale firmei Petzl sint prevazute cu o degajare care permite eliminarea argilei, pericolul alunecarii fiind inlaturat);

la soc cama poate deteriora teaca corzii.

Un accesoriu al blocatoarelor este pedala sau scarita de picior, (fig. 1.8.2.d) utilizata in metodele DAD si Jumar. Ea face legatura intre piciorul speologului si blocator, in timpul urcarii pe coarda. Se confectioneaza din semicoarda rigida de 8 mm. Se va atasa prin intermediul unei carabiniere cu surub la blocator, iar la partea opusa va fi prevazuta cu o bucla care sa permita introducerea ambelor picioare. (Atentie! legarea pedalei la blocator se face numai prin intermediul unei carabiniere cu surub, exceptie facind Jumar-ele, unde prinderea se poate face direct!). Bucla poate fi prevazuta cu o treapta metalica.

Functie de metoda de urcare vom avea nevoie de una sau de doua pedale. Amanunte despre lungimea acestora vor fi date la cap. 6.

1.8.3. Lonjele

Mai exact lonja scurta si lonja lunga sint componente foarte importante ale echipamentului individual si sint cele care fac legatura dintre speolog si punctele de siguranta de pe parcursul unei verticale: balustrada, mina curenta, amaraj, nod, blocator cu miner (fig.1.8.3).

Lonjele trebuie sa poata rezista unei eventuale caderi de factor 2 a unui speolog (vezi capitolul 2.1.1). Din acest motiv ele se confectioneaza din coarda dinamica cu un diametru minim de 9 mm.

Pentru confectionarea lor este nevoie de aproximativ 2,5 m de coarda. Capetele corzii se vor termina cu un nod opt sau noua, cu o bucla cit mai scurta in care vor fi introduse doua carabiniere fara surub. Un al treilea nod opt, sau noua, realizat in partea mediana a corzii, va servi la prinderea de veriga rapida a hamului. Evident in urma efectuarii acestui nod trebuie sa rezulte o lonja scurta si una lunga.

Cum lungimea lonjelor variaza functie de inaltimea speologului, pentru ca ele sa aiba lungimea ideala, trebuie ca tinind cotul unuia din brate sprijinit in abdomen, carabiniera lonjei scurte sa fie in podul palmei, dupa ce nodurile au fost strinse sub sarcina. In ceea ce priveste lungimea lonjei lungi, aceasta va fi cam de 1,5 ori mai mare decit lonja scurta. Lonja lunga face legatura intre ham si blocatorul cu miner, deci ea trebuie sa ajunga de la veriga hamului la incheietura minii, bratul fiind intins verical, cind speologul este suspendat in ea, pe coarda, dar niciodata atit de lunga incit sa nu poata fi ajuns blocatorul cu miner.

Pentru a se evita eventuala desfacere a nodurilor in pasajele strimte sau agatarea capatului liber, acesta poate fi fixat de lonje prin intermediul unei bande adezive.

Cum carabinierele lonjelor au tendinta de a se rasuci este recomandabil ca si acestea sa fie fixate de lonje cu banda adeziva sau, mai bine, pot fi imobilizate cu ajutorul unor inele de caucuic taiate din camera de bicicleta. De asemenea, pot fi folosite carabiniere speciale prevazute cu o tija metalica care impiedica acest lucru.

Lonjele trebuie schimbate dupa 2 ani, indiferent daca au fost folosite sau nu, sau imediat ce prezinta semne exterioare de uzura sau au fost supuse unui soc puternic.

Ca orice coarda, lonjele vor fi spalate cu foarte mare grija dupa fiecare folosire si ferite de lumina.

1.8.4 Carabinierele

Carabinierele (fig. 1.8.4) strict necesare echipamentului individual sint in numar de 6, 2 fiind fara surub si se folosesc la lonje iar celelalte 4 cu surub si se folosesc dupa cum urmeaza:

la blocatorul cu miner, de ea fixindu-se pedala si carabiniera lonjei lungi;

la coboritor, pentru prinderea acestuia de veriga rapida a hamului;

pentru frecarea suplimentara a corzii la rapel. Aceasta va fi de otel sau titan, deoarece, daca vom folosi una de dural, aceasta va fi foarte repede 'mincata' de coarda;

pentru agatarea de ham a cordelinei sacului speologic. Dupa cum am spus acesta este strictul necesar, insa o carabiniera sau doua in plus, de rezerva, nu strica.

1.9 Alte accesorii

1.9.1 Folia de supravietuire

Folia de supravietuire se prezinta sub forma unui cearceaf din poliester metalizat care reflecta 90% di radiatiile termice, placat pe o parte in auriu iar pe cealalta parte in argintiu. Impaturita ea ocupa un volum foarte mic iar greutatea ei nu depaseste 50 gr. Mai este cunoscuta si sub numele de 'folia Sirius'.

Rolul ei este de a pastra constanta temperatura corpului: prin micsorarea pierderilor de caldura, cind in interior este fata argintie si prin cedare de caldura, cind la interior este fata aurie.

Ea poate fi folosita atit in bivuacuri, cit si pentru protejarea speologilor accidentati si greu transportabili. Uneori folia de supravietuire este confectionata sub forma de saci.

1.9.2 Garoul si bucla de cordelina

Fara a fi indispensabile este recomandabil a avea asupra noastra un garou si o bucla de cordelina.

Garoul este un tub de cauciuc sau de material plastic, ce care-l putem folosi pentru a umple cu a rezervorul lampii de carbid dintr-o sursa de apa putin adinca. Garoul mai poate fi folosit pentru a sufla praful din gaura unui spit, in timpul forarii acesteia. De asemenea, se poate folosi in cazul unei raniri a unui speolog, pentru oprirea hemoragiei.

Bucla de cordelina poate servi pentru inlocuirea unei pedale rupte, unui blocator deteriorat (vezi nodul Prusik) sau alte situatii de acest gen.