|
|
|
Radiatiile electromagnetice
Radiatiile Gamma
Radiația sau razele gamma (gamma desemneaza litera greceasca γ) sunt unde electromagnetice de frecvențe foarte inalte produse de interacțiuni intre particule subatomice, cum ar fi la dezintegrarile radioactive sau la ciocnirea și anihilarea unei perechi electron pozitron
Scurt istoric:
In 1819, fizicianul danez Hans Christian Oersted a descoperit ca un ac magnetic (similar cu cel al busolei) poate fi deviat cu ajutorul unui conductor conectat la o sursa de tensiune electrica. Acesta a observat astfel ca orice corp parcurs de un curent electric genereaza camp magnetic si de aici a rezultat ca orice camp electric genereaza un camp magnetic.
Mai tarziu, in 1831, fizicianul englez Michael Faraday a obtinut un nou rezultat: un camp magnetic variabil (si nu constant, de aceea lui Faraday i-a luat 11 ani pentru a obtine acest rezultat, cu ajutorul caruia astazi este creat curentul electric) genereaza un camp electric, fenomen cunoscut azi sub numele de inductie electromagnetica. Acesta a observat ca un curent electric poate fi indus intr-o sarma, fara ca aceasta sa fie conectata la o sursa de tensiune electrica.
Fizicianul scotian James Clerk Maxwell este cel care, cu ajutorul unui set de ecuatii, a demonstrat existența undelor electromagnetice in 1861, fiind influențat de cercetarea lui Michael Faraday.
Un rezultat obtinut prin studiul acestor ecuatii a fost unda electromagnetica - procesul de propagare (cu viteza luminii) a campului electromagnetic. Fizicianul german Heinrich Hertz a reusit sa produca unde electromagnetice in 1888, construind un oscilator cu putere de transmitere a undelor radio. Hertz a demonstrat ca undele au capacitatea nu numai de a fi transmise in spațiu, ci și de a fi detectate, el detectand undele cu un arc metalic (antena hertz). Hertz, insa nu a continuat transmisiunile, deoarece dorea sa demonstreze teoria electromagnetismului, nu sa dezvolte o cale de comunicare.
