Tipologia cardurilor

Tipologia cardurilor

Tipologia cardurilor poate fi analizata in functie de mai multe criterii. Un prim criteriu in acest sens il reprezinta modalitatea de stocare a caracteristicilor de securizare. In functie de acest criteriu, cardurile pot fi cu banda magnetica sau cu microprocesor.

In cazul cardurilor cu banda magnetica, incriptarea si securizarea informatiilor despre utilizator, emitent, precum si a algoritmului de codare - decodare se realizeaza pe trei piste distincte.

Cardurile cu microprocesor au atasate pe fata un chip care permite stocarea informatiilor de securitate direct in acesta, permitand in acelasi timp si transferul efectiv de fonduri. In prezent exista o tendinta de inlocuire a cardurilor cu banda magnetica de catre cele cu microprocesor.

O clasificare foarte importanta a cardurilor se realizeaza insa in functie de sursa de acoperire a cheltuielilor. Astfel, raportandu-ne la acest criteriu putem vorbi de debit carduri si credit carduri.

Cardul de debit se utilizeaza pentru achizitionarea de bunuri sau servicii si pentru obtinerea de numerar dintr-un cont de card in limita soldului disponibil. Contul din care opereaza cardul respectiv poate fi un cont curent de operatiuni sau unul dedicat tranzactiilor cu carduri.

In cazul cardului de credit ne intalnim tot cu posibilitatea de a achizitiona diferite bunuri si servicii sau de a obtine numerar, dar de data aceasta dintr-un credit sau o linie de credit acordata posesorului de card.

In functie de clienti, de credibilitatea acestora, cardurile de credit pot fi de mai multe tipuri. Exista astfel carduri de tip charge, pentru clientii ce nu prezinta o credibilitate deosebita. In aceasta situatie posesorul este obligat ca in maxim o luna sa acopere creditul acordat.

Pentru clientii in care banca are incredere, ea pune la dispozitie carduri de credit cu functiuni depline (cheltuielile sunt acoperite dintr-un plafon sau linie de imprumut negociate anterior).

Desi bancile au pus temelia acestui sistem de plata, nu numai ele se ocupa de emisia cardurilor. Astfel, si din acest punct de vedea putem sa discutam despre o clasificare, efectuata in functie de emitent, si anume in carduri emise de banci si carduri emise de societati non-bancare.

Cardurile emise de banci sunt cele mai des intalnite. De regula, emiterea lor nu necesita indeplinirea unor conditii mult prea deosebite (de regula doar conditii strict economice). "Confectionarea cardurilor este in sarcina bancii emitente, care dispune de carti de plastic produse de firme specializate si autorizate in acest scop. Pe carduri, banca imprima cu echipamente speciale, numele si prenumele beneficiarului, numarul carului, data expirarii, precum si datele de identificare din banda magnetica. La primirea cardului, titularul este obligat sa semneze pe verso in spatiul special desemnat."
Urmand exemplul bancilor, o serie de cluburi private, lanturi de magazine au lansat o serie de carduri proprii care atestau intai calitatea de membru la acele organizatii a detinatorului, iar apoi asigurau si posibilitatea efectuarii unor cheltuieli fara a mai apare problema dimensiunii acestora. Acest sistem a fost implementat intr-o societate educata din punct de vedere bancar, societate care desi nu excludea frauda, putea respecta unele reglementari, uneori chiar si nescrise.

Cartelele jeton sunt instrumente de plata pentru sume mici. Ele pot fi incarcate pana la plafonul indicat de institutia emitenta. Aceste carduri pot fi utilizate la achitarea calatoriilor cu autobuzul, metroul, pentru plata parcarii, a taxelor de autostrada. Un avantaj al acestor carduri il constituie faptul ca ele nu sunt tentante pentru sustrageri si nici pentru falsificari.