|
|
|
STRUCTURA MECANISMULUI FINANCIAR
Locul unei tari prin participarea sa la diviziunea internationala a muncii
nu depinde numai de volumul resurselor de care dispune la un moment
dat, ci si de maniera in care resursele respective sunt atrase in circuitul
economic, de modul in care sunt organizate si conduse procesele
economice, adica de complexul mecanism de functionare a economiei
nationale.
Pentru o buna utilizare si valorificare a disponibilitatilor materiale,
umane si informationale, fiecare tara are structuri proprii de ramura, de
firma, de organizare institutionala, care se bazeaza pe reglementari tipice,
pentru evaluarea tuturor posibilitatilor si a eforturilor, pentru dirijarea lor
catre o finalitate profitabila intregii societati. In acelasi scop sunt stabilite si
instrumentele adecvate de supraveghere si control, cu ajutorul carora se
intervine pentru stimularea sau franarea evolutiei unor ramuri, sectoare,
fenomene ori procese, urmarindu-se acele directii ce asigura echilibrul
necesar in toate domeniile economice si sociale.
In consecinta, buna functionare a economiei unei tari e conditionata
de buna combinare a actiunii tuturor structurilor ce compun propriul
mecanism economic si in concordanta cu dezideratele exprimate de
politica statului respectiv.
Cuvinte cheie
mecanism economic
mecanism financiar
fonduri de resurse financiare
sistem financiar-bancar/si de credit
sistem financiar-bancar public
sistem financiar-bancar privat
Cuprins:
1. Conceptul de mecanism financiar
2. Sistemul de relatii si resurse financiare
2.1. Sistemul financiar public
2.2. Sistemul financiar privat
Banca Nationala a Romaniei - competentele bancii centrale
1. CONCEPTUL DE MECANISM FINANCIAR
Oricare ar fi deosebirile firesti intre mecanismele economice, date fiind
insasi deosebirile dintre state, interesele economice sunt pe primul plan, si
se concentreaza permanent o atentie sporita asupra lor, generata de
contradictia dintre nevoia sociala - in continua crestere -, si caracterul
limitat al resurselor materiale si financiare de care dispune economia la un
moment dat. Depasirea acestei contradictii necesita variate solutii
concretizate, pe baza analizei, in politici, legi sau decizii elaborate de
organele locale sau centrale, de firme sau de catre administratia de stat.
Analiza si elaborarea acestor reglementari este un proces dinamic,
deoarece mecanismul economic, constituit ca un organism viu, necesita
receptivitate si ajustare continua fata de dinamica realitatilor sociale si
economice din fiecare etapa istorica.
Cu alte cuvinte, mecanismul economic trebuie sa se caracterizeze
prin stabilitate relativa in temelia structurilor, dar si prin mobilitate si
dinamism in forma lor de manifestare.
Procesele economice pot, si trebuie, sa se regleze la diverse
esaloane, din necesitatea stabilirii unei corespondente cat mai depline
intre cererea si oferta de bunuri si servicii, indiferent daca se realizeaza
prin jocul pietei concurentiale, sau prin prevederile imperative ale unui plan
centralizat de stat. Expresie a cerintelor unor legi economice obiective,
mecanismul economic, reprezinta totalitatea metodelor si
instrumentelor de conducere si reglare a economiei nationale, astfel
incat sa-i asigure functionalitatea normala, neintrerupta si eficienta
Mecanismul economic este chemat sa indeplineasca mai multe functii,
cea de conducere ocupand un loc aparte si revenindu-i statului pentru
multiplele sale ipostaze: autoritate publica, administrator al resurselor
financiare publice, structura institutionala cu atributii de orientare a
dezvoltarii economico - sociale, cu alte cuvinte - coordonator al
managementului macroeconomic
Tot statul este creatorul unui cadru institutional si juridic necesar
desfasurarii intregii vieti economice, folosind o cuprinzatoare gama de
instrumente si modalitati de influentare, dintre care insa numai unele au
caracter financiar si produc efecte financiare in consecinta. Componentele
de natura financiara alcatuiesc mecanismul financiar, ca structura
complexa circumscrisa mecanismului economic. Mecanismul financiar
cuprinde:
parghiile utilizate de stat pentru influentarea activitatilor economice;
metodele administrative de conducere folosite in domeniul
finantelor;
cadrul organizational si institutional cu atributii in domeniul
finantelor;
cadrul juridic general ce contine reglementari normative pentru
procesele si fenomenele financiare.
Rezulta, asadar, ca, desi este o veriga a amplului mecanism
economic, mecanismul financiar reprezinta o unitate organica a
urmatoarelor subcomponente:
- organizarea si conducerea economiei nationale;
- sistemul si aparatul financiar-bancar;
- formarea preturilor si a tarifelor;
- stimularea si raspunderea materiala;
- institutiile si organele cu atributii financiar - bancare;
- cadrul general legislativ de aplicare.
Mecanismul financiar ia nastere pe baza unor anumite conceptii
despre organizarea si derularea fluxurilor financiare la nivel micro si
macroeconomic, intreaga sa constructie constand in insasi formula
organizatorica si institutionala in care se desfasoara fluxurile financiare.
Menirea sa este de a favoriza activitatea ritmica a agentilor economici,
adica repartitia si circulatia continua a produsului social, elemente care, la
randul lor, in baza unei viziuni tipic cibernetice, condi tioneaza buna
functionare a insasi mecanismului financiar.
Cu alte cuvinte, mecanismul financiar reflecta modul de actiune al
relatiilor financiare pentru constituirea si repartizarea fondurilor
financiare in economie, urmarind totodata si eficienta utilizarii lor la
toate nivelurile
2. SISTEMUL DE RELATII SI RESURSE FINANCIARE
Dezvoltarea economica si sociala a tarii, precum si satisfacerea
cerintelor societatii necesita constituirea si repartizarea de fonduri de
resurse financiare. Acestea sunt rezultatul unei multitudini de relatii de
interconditionare aplicate prin metode si tehnici specifice de ordin fiscal,
bugetar, bancar, de asigurari, etc., care formeaza un sistem unitar.
Din aceasta perspectiva, finantele publice pot fi privite si analizate
dupa urmatoarele componente, fiecare cu o existenta de sine statatoare,
insa antrenate in stranse raporturi de influentare reciproca:
a) sistem de relatii economice, exprimate in bani, prin care se exprima
transferuri de resurse financiare realizate in anumite condi tii;
b) sistem de fonduri de resurse financiare, constituite in economie la
anumite esaloane si orientate spre anumite directii;
c) sistem de planuri financiare, dupa care se organizeaza si se
coordoneaza intregul set de relatii privind constituirea si distribuirea
fondurilor, precum si controlul proiectelor si realizarilor din respectivele
planuri financiare.
In acest punct al dezvoltarii este oportuna analiza fondurilor de
resurse financiare. Practica si literatura de specialitate aplica o clasificare
multicriteriala a fondurilor de resurse financiare, dupa cum urmeaza:
A) Esalonul la care se constituie, diferentiaza aceste fonduri in
urmatoarele nivele:
macroeconomic sau central, unde se grupeaza fondul bugetar al
administratiei de stat, al asigurarii si protectiei sociale sau / si,
fondurile de creditare.
mediu, care concentreaza fondurile bugetare ale tuturor unitatilor
administrativ-teritoriale;
microeconomic, unde se insumeaza fondurile proprii ale agentilor
economici, institutiilor si persoanelor fizice.
B) Destinatia urmata de aceste fonduri le separa in:
fonduri de inlocuire sau de amortizare, adica pentru a compensa
uzura fizica si morala a capitalului;
fonduri de dezvoltare, pentru crearea de noi obiective si unitati
economice sau pentru modernizarea celor existente;
fonduri de consum, ca parte distincta din fondurile bugetare, de
asigurari sociale, precum si din resursele populatiei;
fonduri de rezerva, care sunt destinate infaptuirii unor actiuni
neprevazute, noi sau pentru acoperirea unor eventuale riscuri;
fondurile de asigurare, ce se constituie la dispozitia societatilor de
asigurari cu scopul acoperirii daunelor provocate de calamit ati sau
accidente.
C) Forma de proprietate grupeaza fondurile ca fiind:
Proprietate de stat , in functie de ipostazele statului ca titular al
dreptului de proprietate asupra acestor fonduri:
1. autoritate publica, intrucat statul dispune de aceste fonduri si le
foloseste pentru a acoperi cheltuielile cu administratia, ordinea
publica, apararea nationala, crearea conditiilor social - culturale,
mentinerea relatiilor externe, etc., adica finanteaza toate
cheltuielile legate de functiile consacrate ale statului;
2. agent economic, cand statul dispune de fondurile regiilor
autonome, companiilor nationale, precum si de cele ale firmelor cu
capital integral sau / si majoritar de stat;
asigurator, pentru fondurile de care statul dispune cu scopul de a
plati pensiile, indemnizatii diverse, ajutoarele de somaj, primele de
asigurari pentru bunuri si persoane, etc.;
4. bancher sau imprumutator de fonduri de creditare din institutii
bancare de stat, din actiunile de privatizare ale unor agenti
economici de stat, precum si a fondurilor provenite din creditele
externe contractate de stat.
Proprietate mixta sau privata, continand fondurile proprii ale
agentilor economici particulari si ale populatiei;
Proprietate cooperatista, unde se includ fondurile cooperativelor
mestesugaresti, ale celor de consum si de credit, precum si ale
unitatilor cooperatiste de asigurari sociale, unde mai este cazul.
D) Titlul cu care se constituie fondurile de resurse financiare le
deosebeste in:
Prelevari cu titlu definitiv si nerambursabil, unde se includ toate
incasarile cu caracter obligatoriu din categoria impozitelor, taxelor,
a contributiilor de asigurari sociale, a primelor de asigurare, etc.;
Prelevari cu titlu temporar si rambursabil, in care se includ acele
retineri cu caracter facultativ din categoria depozitelor bancare si la
casele de economii, sau a subscrierilor la imprumuturile de stat.
E) Sub aspect juridic, fondurile de resurse financiare se pot constitui
si repartiza fie:
in baza actelor normative - daca statul isi foloseste puterea de
constrangere si incaseaza taxe, impozite, amenzi, etc., sau
efectueaza alocari pentru finantarea numeroaselor actiuni de ordin
social, economic si cultural;
in baza prevederilor contractuale - daca fondurile rezulta din
contracte explicite intre diferite persoane fizice si / sau juridice
pentru: vanzare-cumparare, prestari servicii, concesionari si
constructii de locuinte, imprumuturi pe piata interna si externa etc.
Totalitatea fondurilor de resurse financiare alimenteaza atat plati
cu titlu definitiv si nerambursabil - cum sunt cele pentru infaptuirea
functiilor statului -, cat si plati cu caracter temporar si rambursabil, din
care fac parte acordarile de credite
Intre fondurile publice si fondurile private exista diferite fluxuri si
conexiuni, valorificarea fondurilor efectuandu-se prin actiunea unui
complex de instrumente financiare si de credit. Modalitatile de folosire a
acestor instrumente depind de: finalitatile politicilor macroeconomice ale
statului in fiecare etapa determinata istoric, de formele de proprietate si
structura categoriilor sociale, de diversitatea cerintelor obstesti, ca si de
maniera de satisfacere a acestora, de forma organizatorica a sistemului
social-economic.
Fondurile de resurse financiare reprezinta rezultatul unei multitudini
de relatii a caror actiune se interconditioneaza si formeaza, la randul lor,
un sistem unitar, compus din subsisteme ca verigi intermediare, si care
poarta denumirea de sistem financiar - bancar sau sistem financiar si de
credit
Asadar, sistemul de relatii si resurse financiare este un sistem
financiar si bancar, constituit din totalitatea relatiilor social-economice
banesti reglementate de stat si privite atat unitar, cat si in
interdependenta; prin mijlocirea lor se valorifica fondurile necesare
infaptuirii functiilor fundamentale ale statului, precum si indeplinirii
cerintelor cetatenilor.
Sistemul financiar - bancar, ca tot unitar si coerent de relatii
antreneaza toate institutiile si organele abilitate din domeniul financiar si
de credit: Ministerul Finantelor, organele financiare de la nivelul unitatilor
administrativ-teritoriale, bancile si societatile de asigurari, precum si toate
organele si institutiile insarcinate cu controlul financiar.
Natura relatiilor si a fondurilor rezultate determina o departajare a
sistemului financiar - bancar in doua segmente: sistemul financiar - bancar
public si sistemul financiar - bancar privat.
Intre aceste doua segmente au loc fluxuri financiare in ambele sensuri
ca transferuri obligatorii sau facultative, rambursabile sau nerambursabile,
finalitatea lor fiind comuna: exercitarea eficienta a functiilor finantelor si, in
ultima instanta, crearea de fonduri de resurse financiare.
2.1. SISTEMUL FINANCIAR PUBLIC
Implicarea statului in procesele economice are loc direct sau indirect,
prin intermediul sectorului public, care difera ca marime si pondere de la o
tara la alta, iar in aceeasi tara, isi modifica structura si influenta de la o
etapa la alta.
Concret, statul isi face perceputa actiunea sa in activitatea economica
sub variate aspecte:
asigura cadrul juridic general in care se desfasoara activitatea
sociala si economica;
asigura subventii si facilitati pentru dezvoltare economica
armonioasa;
incaseaza impozitele si taxele de la contribuabili, persoane fizice
sau juridice;
asigura salariile angajatilor din toate institutiile care implementeaza
functiile statului: aparare nationala, ordine publica, administratie,
invatamant etc.;
acorda toata gama de fonduri constituite si repartizate ca asigurare
sau protectie sociala, etc.
In economia nationala a unor state ca Elvetia, SUA, Japonia, Suedia,
Danemarca rolul statului este de proportii modeste.
Prin comparatie, Franta, Italia, Germania sau Marea Britanie sunt tari
in care ponderea statului este vadit mai mare in productia totala.
Potrivit unor analize1 pertinente inspirate de atenta studiere a realitatii,
mai multe argumente certifica si, totodata, pledeaza pentru implicarea
limitata a statului in economie:
a) fiind rezultatul unui foarte fragil raport de interese, marja de
exigenta si de actiune a acestui raport conditioneaza puterea si
influenta implicarii statului;
b) economia este un ansamblu corelat de activitati desfasurate de o
sumedenie de agenti economici; libertatea lor este sacra si
inviolabila, neputand fi nici incalcata, nici evitata de catre stat;
c) desi numeroase, organele autoritatii publice sunt distribuite la
diverse esaloane, cu responsabilitati si competente bine
delimitate, si, numai in limitele autonomiei ce deriva de aici ele se
pot implica (din parte statului) in economie.
Actiunile complexe prin care statul intervine in viata social -
economica sunt foarte cuprinzatoare, iar in structura lor, cea mai ampla
reprezentare o au resursele financiare publice, prin intermediul carora
statul isi exercita interventia in dublu sens:
1. cand se formeaza aceste resurse, prin preluarea unei parti,
mai mici, din veniturile agentilor economici, si
2. cand sunt cheltuite in scopul realizarii obiectivelor urmarite
prin politicile guvernamentale.
Influenta sectorului public se repercuteaza asupra dimensiunilor
cererii si ofertei de bunuri si servicii de pe piata, dar si sub aspectul
cadrului general institutional.
In Romania antedecembrista proprietatea de stat detinea o pondere
de peste 95 - 98% in majoritatea ramurilor economice, actiunea de
privatizare declansata dupa Revolutie (avand ca principal scop diminuarea
treptata a rolului statului de agent economic) a si inregistrat deja rezultate
notabile in acest sens.
Finantele firmelor de stat - includ regiile autonome si toate
societatile comerciale la care capitalul este total sau majoritar de stat;
acestea au obtinut o larga autonomie functionala, in baza careia decid
asupra: volumului si structurii productiei si desfacerii, surselor de
aprovizionare cu materii prime, numarului de personal, directiilor de
investitii, destinatiilor profitului net si a tuturor disponibilitatilor si a
fondurilor proprii si atrase.
Relatiile financiare existente la aceste unitati economice se manifesta
prin fluxurile financiare catre si dinspre stat, astfel:
1. in calitate de proprietar si consumator, statul achizitioneaza
insemnate cantitati de produse, bunuri de consum si mijloace fixe,
producatorii urmand a-si adapta oferta de activitate in acord cu cererea
sectorului public, iar costurile individuale de productie trebuind sa si le
alinieze in parametrii recunoscuti si justificati de catre acesta;
2. bugetul administratiei centrale de stat sau bugetele locale, precum
si fondul asigurarilor sociale pe care statul le gestioneaza in calitatea sa
de autoritate publica, se alimenteaza cu preponderenta din transferurile
unei parti din veniturile acestor unitati sub forma impozitelor, taxelor si a
altor prelevari, pentru fondurile financiare ale statului.
Tot in fondurile financiare publice se includ si sumele temporar
disponibile ale regiilor autonome si societatilor comerciale de stat, sume
care, pastrate in conturile bancare, reprezinta resurse de creditare a
economiei sau de finantare a diferitelor actiuni de interes public.
Bugetul administratiei centrale locale si de stat este
programul orientativ de dezvoltare macroeconomica, elaborat intr-un
context institutional specializat. Datele si informatiile ce compun acest
amplu program-document urmaresc o cat mai fidela corelare intre
existentul factorilor de productie din economie si exigentele in continua
schimbare a pietei interne si externe.
Statul sprijina pe diferite cai, adesea valutar, intreprinderile, institutiile
(si chiar membrii societatii) in masura in care se impune adaptarea
realitatii la solicitarile acestui program.
Sprijinul financiar pe care statul il acorda porneste de la fondurile
publice de resurse financiare si se manifesta sub variate forme si pentru
diferite obiective:
investitiile de anvergura nationala din industriile strategice sunt
finantate prin alocatii bugetare directe spre: industria energetica,
extractiva, de armament, transporturi;
infrastructura isi gaseste sprijinul financiar de la buget, constand in
finantarea retelelor de cai rutiere, navigabile fluvial sau aerian, poduri
si autostrazi, ca si dotarea si modernizarea porturilor si
aeroporturilor;
sprijinirea localitatilor si zonelor expuse inundatiilor si alunecarilor de
teren;
alocarea de la buget de fonduri pentru desfasurarea activitatilor de
cercetare stiintifica, prospectare geologica si protectie ecologica;
sustinerea materiala, financiara a actiunilor de invatamant, educatie,
culte si cultura;
asigurarile sociale si protectie acordata de stat printr-un cadru
institutionalizat, vizand, pe langa masurile financiare, si protejarea
persoanelor defavorizate sau complet lipsite de condi tii decente de
trai.
Constituit din bugetul administratiei centrale de stat, bugetul
asigurarilor sociale de stat si bugetele locale, bugetul de stat reprezinta un
puternic instrument de conducere a economiei de catre autoritatea
publica.
Bugetul de stat rezulta ca punct nodal de intersectie a doua directii
de fluxuri financiare:
- pe de o parte, veniturile adica toate sumele antrenate catre buget
de la diversele categorii de contribuabili: impozite si taxe colectate de la
agentii economici, persoane fizice / juridice; venituri din exploatarea sau
valorificarea unor bunuri proprietate de stat, imprumuturi contractate de
stat pentru echilibrarea bugetului (in sensul stingerii deficitului) sau pentru
finantarea unor actiuni de interes national etc. iar
- pe de alta parte, cheltuielile adica toate sumele orientate de la
buget sub forma a locatiilor, transferurilor, subventiilor, etc., care au ca
scop functionarea tuturor institutiilor publice, a unitatilor economice de stat,
a institutiilor de invatamant public, educatie si cercetare si a celor
specializate si responsabile de ocrotirea sanatatii si asistenta sociala,
practic toate directiile acestea reflecta realizarea functiilor statului.
Deci, fluxurile financiare intersectate in fondul bugetar reprezinta
transferurile succesive de putere de cumparare intre persoanele fizice sau
juridice in calitatea lor dubla de contribuabili si beneficiari
Acesta este motivul pentru care redistribuirile de fonduri prin
intermediul bugetului de stat il transforma in componenta centrala a
sistemului financiar national, fiind principalul plan financiar al statului care
ordoneaza si oglindeste veniturile si cheltuielile autoritatii publice.
Asigurarile sociale de stat - reprezinta o componenta aparte a
relatiilor financiare rezultate din valorificarea caracteristicii de ciclicitate a
productiei in economia de piata, asa cum se concretizeaza in succesiunea
perioadelor de recesiune si de redresare. Populatia oglindeste fidel
momentele de labilitate economica prin gradul ridicat al somajului,
inregistrat cu valori mai mari in randul tinerilor si femeilor.
In atari situatii autoritatea publica are responsabilitatea unor solutii
viabile, a unor masuri specifice pentru atenuarea efectelor de criza:
- acordarea unor indemnizatii de somaj pentru o perioada
determinata de timp;
- organizarea unor forme de recalificare pentru persoanele
disponibilizate;
- facilitati fiscale instituite pentru acei agenti economici care
angajeaza personal din randul somerilor;
- crearea de noi locuri de munca pe seama fondurilor publice prin
stimularea chiar cu credite preferentiale si/sau subventionate a
acelor intreprinzatori dispusi sa absoarba forta de munca
excedentara etc.
Pe langa situatiile de mai sus legate de criza locurilor de munca intr-o
perioada de recesiune, in procesul de formare a fondurilor de asigurari
sociale se creeaza si relatii economice de repartizare a acestor fonduri
pentru cazurile de pierdere temporara a capacitatii de munca a membrilor
societatii, sau pentru compensarea familiilor acelor lucratori afectati de
diminuarea totala sau temporara a capacitatii de munca, pentru pensii de
munca si limita de varsta, de deces, de intretinere etc.
Fondurile asigurarilor sociale de stat se constituie pe baza prelevarilor
anume instituite asupra veniturilor salariatilor si angajatilor de la toate
institutiile publice, precum si de la toate categoriile de persoane fizice /
juridice.
Asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila - sunt
solutiile institutiilor de asigurari oferite cu scopul prevenirii prejudiciilor
provocate de calamitati naturale, accidente sau evenimente nefaste ce
survin in viata omului, ori in destinul unei intregi colectivitati. Acestea
intervin pentru acoperirea daunelor suferite de persoanele fizice sau
juridice cu care exista contract prealabil incheiat, in virtutea obligatiei prin
lege, prin acordarea unei anumite indemnizatii sau despagubiri.
Contributia periodica cu titlu de plata sau prima de asigurare este mai
mica decat despagubirea in sine si reprezinta pretul protejarii bunurilor sau
vietii platitorului in cazul producerii evenimentului sau fenomenului
asigurat.
Asadar, prin intermediul institutiilor de asigurare, este reluat in mod
gratuit procesul de reproductie sociala intrerupt la un moment dat, iar
costul acestei reluari apare ca relativ redus.
Intre realitatile spectaculoase ale ultimului deceniu se afla si explozia
pietei de asigurari, cu numerosi operatori, aflati intr-o continua competitie
si cu mereu noi si diversificate produse.
Creditul - graviteaza in cadrul acestor relatii din perspectiva
jaloanelor fundamentale de politica bancara, asa cum parvin de la Banca
Centrala, precum si datorita practicilor determinate de creditul public.
Factorii de productie, ca volum si structura sunt elementele de influenta
directa asupra productiei, repartitiei, schimbului si consumului care se
desfasoara in economia nationala.
Pentru largirea activitatii unitatilor aflate in functiune, pentru
dezvoltarea si modernizarea capacitatilor existente, pentru ridicarea
nivelului profesional al angajatilor, adica pentru acordarea cu exigentele in
continua schimbare ale pietei de bunuri si servicii; pentru toate acestea se
impune un efort financiar sporit, adesea peste posibilit atile capitalului
social al unitatilor implicate.
Ele vor apela la credite din partea bancilor, care folosesc in acest
scop atat fondurile proprii (capital si rezerve), cat si resursele temporar
disponibile ale institutiilor, intreprinderilor, persoanelor fizice sau juridice
ce poseda depozite bancare, conturi de disponibilitati, etc.
Bancile isi mai pot procura resurse si de la fondurile publice (cum este
cazul incasarilor din vanzarea locuintelor din fondul locativ de stat sau din
privatizarea unor obiective), ca si prin eventuale credite contractate de la
organisme financiare internationale (vezi creditele BIRD, BERD) sau de la
alte banci din strainatate.
In prezent opereaza si banci cu capital de stat, dar mediul bancar
romanesc a cunoscut o puternica dezvoltare bazata pe capitalul privat.
Aceste unitati dispun de fonduri proprii, in baza unei autonomii depline de
acordare a creditului, de toate formele (termen scurt, mediu sau lung),
analizand, ca atare, dupa criterii de eficienta economica si sociala,
actiunile si obiectivele creditate, precum si recuperarea in termenele
stabilite a sumelor imprumutate.
Astfel, creditul bancar derulat prin constelatia de banci care
functioneaza in economie reprezinta un mijloc insemnat de interventie in
viata economico-sociala.
Pentru completarea resurselor financiare bugetare, statul apeleaza si
la creditul public, care consta in imprumuturi contractate de stat fie pentru
obiective de investitii, fie pentru acoperirea unor deficite bugetare.
Actualele reglementari in materie ofera un cadru specific de abordare si
operare deopotriva administratiei centrale de stat, cat si unitatilor
administrativ-teritoriale interesate in obtinerea unui supliment de resurse
financiare.
Multitudinea de fonduri de resurse financiare create la nivel micro si
/sau macroeconomic actioneaza in interactiune, vizand, ca obiectiv
general, satisfacerea cerintelor sociale.
Fiecare din componentele anterior enumerate ale sistemului financiar
public are o anumita sfera de manifestare, potrivita unui continut economic
specific, insa privite in ansamblu, acestea reprezinta un sistem unitar de
relatii financiare, al caror principal obiectiv, mai mult sau mai putin realizat,
ramane mentinerea echilibrului intre resursele financiare pe de o parte ca
posibilitati, si cerintele materiale, monetare si valutare, pe de alta parte, ca
necesitati.
2.2. Sistemul financiar privat se constituie in paralel cu
sistemul financiar public din fondurile agentilor economici privati,
asigurarilor sociale, cooperativelor mestesugaresti si mestesugari
autonomi, avocatilor si altor profesii libere, preotii si cultele, creditele
bancare private si cooperatiste, fondurile caselor de ajutor reciproc,
societatile private de asigurari si diferite asociatii profesionale de protectie
si informare.
In concluzie, ambele sisteme sunt in interdependenta si pe masura
avansarii spre economia de piata, ponderile acestor sisteme vor suferi
modificari notabile, in sensul cresterii contributiei fondurilor private, adica a
rolului lor in sustinerea reproductiei sociale.
BANCA NATIONALA A ROMANIEI - COMPETENTELE
BANCII CENTRALE
In calitatea de banca centrala a statului, Banca Nationala a Romaniei
urmareste un obiectiv fundamental: asigurarea stabilitatii monedei
nationale, pentru ca astfel sa asigure stabilitatea preturilor. Totodata, ca
banca centrala si autoritate monetara, Banca Nationala a Romaniei
elaboreaza, aplica si raspunde de politicile monetara, valutara, de credit si
de plati, precum si de acea componenta a politicii generale a statului, care
se refera la autorizarea si supravegherea prudentiala bancara.
Banca Nationala a Romaniei este unicul institut de emisiune si de
reglementare in domeniile monetar, de credit si valutar, iar din atributiile
sale se cuvin mentionate urmatoarele, ca reprezentative si esentiale:
- refinanteaza societatile bancare, asigura lichiditati si
supravegheaza activitatea tuturor bancilor, incepand cu normele de
autorizare pentru fiecare;
- in cadrul politicii economice si financiare a statului formuleaza si
conduce politica valutara, monetara si de credit, atat pentru mentinerea
stabilitatii monedei nationale, cat si pentru reprezentarea Romaniei in
negocieri pentru probleme de plati si operatiuni cu alte banci centrale si
institutii internationale;
- cu imputernicirea statului, participa la organizatii internationale cu
caracter financiar, bancar si monetar, avand astfel dreptul de a solicita
documentele si informatiile necesare exercitarii prerogativelor sale.
- este unica unitate de emisiune pentru bancnote si monede
metalice, dupa un program autonom de gestionare a numerarului in tara;
- in cadrul politicii monetare si de credit, Banca Nationala a
Romaniei efectueaza operatiuni cu societatile bancare si institutiile de
credit astfel: sconteaza si resconteaza efectele lor de comert si bonurile de
casa, acorda credite bancilor si institutiilor de credit, efectueaza
compensari si decontari intre societatile bancare, deschide conturi curente
pentru platile si incasarile acestora;
- avand in vedere situatia pietei, Banca Nationala a Romaniei poate
sa sconteze, sa dobandeasca, sa ia in gaj sau sa vanda creante asupra
statului si tuturor societatilor in vederea realizarii politicii monetare;
- actioneaza ca imprumutator de ultima instanta pentru societatile
bancare aflate in dificultate de plata;
- tine contul curent al trezoreriei statului, actionand ca agent al
statului pentru emisiunea de inscrisuri de stat, vanzarea si rascumpararea
acestora, creditarea de la buget pentru acoperirea decalajului temporar
dintre venituri si cheltuieli, precum si pentru efectuarea de operatiuni cu
aur si valuta.
- referitor la politica valutara, Banca Nationala a Romaniei o
formuleaza, o conduce si o si indeplineste, efectuand - totodata - si
controlul valutar, de asemenea raspunde de emiterea reglementarilor
privitoare la operatiunile cu aur si valuta menite sa protejeze moneda
nationala, stabileste si publica cursul de schimb, supravegheaza
activitatea persoanelor juridice autorizate sa tranzactioneze valuta dupa
anumite plafoane la activele in aur si valuta;
- actioneaza in nume propriu sau in numele statului cand incheie
acorduri de clearing si plati, putand incheia orice alte acorduri cu acelasi
scop cu alte banci centrale sau institutii din exterior.
Banca Nationala a Romaniei isi poate constitui rezerve internationale
constand in aur, active externe la banci externe sau active de rezerva
recunoscute pe plan international, are dreptul de a cumpara de la Fondul
Monetar International active de rezerva internationale si sa detina DST la
dispozitia statului, precum si titluri de orice fel, platibile in valuta; este
autorizata sa efectueze tranzactii cu lingouri de aur si metale pretioase, cu
valute si titluri diferite, actionand ca agent corespondent pentru institutiile
financiare interguvernamentale, banci centrale, autoritati monetare, etc.
Resursele Bancii Nationale a Romaniei sunt alcatuite din capitalul
propriu apartinand integral statului; rezervele sale se constituie din profitul
prevazut in bilant dupa acoperirea integrala a cheltuielilor
Profitul sau brut se distribuie in proportie de 20 % spre fondul de
rezerva al bancii destinat sa acopere eventualele pierderi; aceasta cota se
reduce la 10% cand activele din fondul de rezerva devin egale cu capitalul
bancii, sau la 5% cand activele fondului de rezerva devin dublul capitalului
bancii.
Diferenta de profit ramasa dupa plata impozitului si formarea fondului
de rezerva se distribuie conform deciziilor Consiliului de Administratie.
Conducerea Bancii Nationale a Romaniei este asigurata de catre
Consiliul de Administratie, din care fac parte: Guvernatorul, un primviceguvernator,
2 viceguvernatori si 5 membri, iar gestiunea zilnica este
incredintata guvernatorului.
Guvernatorul prezinta anual Parlamentului darea de seama privind
situatia monetara si a creditului.
Consiliul de Administratie numeste o comisie de cenzori formata din 5
membri, din care unul este presedinte, si intocmeste raportul asupra
bilantului si a contului de profit si pierderi.
In exercitarea atributiilor sale de autorizare si supraveghere in
sistemul bancar, Banca Nationala poate avea in teritoriu sucursale, filiale
si agentii.
