Rolul analizei financiare

Rolul analizei financiare

Aceste documente nu fac obiectul publicitatii, rolul lor concretizandu-se in munca de analiza si decizie.

In sens larg analiza financiara este un instrument managerial care ajuta conducerea intreprinderii sa inteleaga trecutul si prezentul in vederea fundamentarii viitoarelor obiective strategice, de mentinere si de dezvoltare a intreprinderii, intr-un mediu conventional. De asemenea, analiza financiara face obiectul preocuparilor externe ale unor parteneri economici si financiar- bancari interesati in realizarea unor actiuni de cooperare cu intreprinderea respectiva.

Analiza financiara urmareste sa puna in evidenta punctele tari si slabe de gestiuni financiare si sa ofere elemente de explicitare a cauzelor dificultatilor existente, dar si sa evolueze capacitatea intreprinderii de a-si asigura finantarea dezvoltarii si de a satisface exigentele actionarilor sai cat si a celorlalte colectivitati interesate in buna sa functionare (creditori, consumatori, salariati, etc.).

Obiectivele diagnosticului financiar sunt orientate spre evidentierea rentabilitatii si a riscului.

Conducerea intreprinderii, precum si anumiti parteneri externi interesati de rezultatele viitoare ale acesteia (detinatorii de actiuni sau potentiali investitori)orienteaza analiza catre studiul performantelor, evolutia lor si perspectivele viitoare ale acestora. Metodele si tehnicile utilizate de analistul financiar sunt diferite, in functie de directivele analizei . In acest sens merita subliniata convergenta care opereaza intre indicatiile furnizate de diferitele metode si tehnici de analiza financiara. De pilda , notiunile care permit evaluarea surplusului monetar de exploatare (excedentul brut de exploatare de exemplu) sau surplusul monetar global (capacitatea de autofinantare sau « cash flow global «  ) furnizeaza o indicatie referitoare la performantele economice ale intreprinderi si una referitoare la capacitatea sa de reconstruire a

resurselor proprii care pot ameliora autonomia si echilibrul sau financiar.

Insa, evolutia lor are incidenta si asupra echilibrului financiar dinamic prezentat de tablourile fluxurilor financiare, care permit integrarea analizei performantelor asupra conditiilor de finantare si de apreciere a echilibrelor financiare pe termen lung si scurt.

Fig.1.2 Schematizarea analizei financiare in functie de obiectivele acesteia.

Bilantul reflecta starea patrimoniala a intreprinderii la un moment dat (inceputul sau sfarsitul exercitiului financiar), iar contul de profit si pierdere sintetizeaza rezultatul fluxurilor economice si financiare de intrare, prelucrare si iesire , pe perioada considerata. Rentabilitatea intreprinderii si noua stare patrimoniala a acesteia se va reflecta in rezultatul net al exercitiului (profit sau pierdere) informatie comuna ambelor documente contabile de sinteza.

Rezultatele analizei financiare se adreseaza administratorilor, actionarilor actuali sau potentiali, analistilor financiari, participantilor la viata intreprinderii, persoanelor juridice finantatoare (banci, organisme financiare, societati-mama, alte intreprinderi),statului, precum si altor intreprinderi susceptibile de a participa la o absortie sau de a face o oferta publica de cumparare.

Acesti utilizatori sunt hotaratori in luarea diverselor decizii, cum ar fi :

-decizii de gestiune a unei intreprinderi;

-decizii de cumparare sau vanzare de titluri ;

-decizii de acordare sau refuz al unui credit ;

-decizii de achizitionare totala sau partiala a intreprinderii.

Studiul financiar efectuat in intreprinderi se numeste analiza financiara interna, care se diferentiaza de analiza financiara externa efectuata de analisti externi. Aceste analize, atat analiza financiara interna cat si analiza financiara externa, au mai multe obiective :

-permit la intervale regulate sa se faca o analiza asupra gestiunii trecute, asupra realizarii echilibrelor financiare, asupra rentabilitatii, solvabilitatii, lichiditatii si riscului financiar al intreprinderii ;

-stau la baza deciziilor luate atat de directia generala cat si directia financiara cu privire la investitii, finantare, distributia dividentelor,etc. ;

-constituie baza previziunilor financiare ;

-servesc ca instrument de control de gestiune.

Pentru administratori, importanta diagnosticului dat prin analiza financiara este fundamentala deoarece aduce clarificari necesare luarii deciziilor, nu numai in politica financiara ci si in politica generala a intreprinderii. Actionarii, persoane fizice sau juridice, sunt direct interesati de calculul valorii intreprinderii pentru ca ei furnizeaza capitalul de risc. Analiza financiara are un rol deosebit in determinarea valorii economice, a fortelor si slabiciunilor intreprinderii, cu scopul de a evita expunerea sa la dificultatile ce decurg din relatiile cu alte intreprinderi mai putin viabile.

Instrumentele analizei financiare reprezinta o metoda sau o tehnica care serveste la :

-masurarea eficacitatii pe plan financiar a actiunilor trecute ;

-aprecierea performantelor financiare ;

-luarea deciziilor si evaluarea consecintelor deciziilor asupra viitorului intreprinderii;

-evaluarea situatiei financiare.

Instrumentele analizei financiare sunt orientate spre viitor, in timp ce instrumentele analizei contabile vizeaza cunoasterea trecutului. Sursa de date pentru analiza financiara o constituie documentele contabile de sinteza: bilantul, contul de profit si pierdere si anexa la bilant.

In contabilitatea romaneasca din perioada regimului comunist, problema politicilor contabile era redusa la satisfacerea nevoilor economice planificate si centralizate, iar problema optiunilor contabile avea o arie de cuprindere destul de redusa.

Optica ar fi trebuit sa se schimbe odata cu reforma anilor 1991-1994 si aceasta cu atat mai mult cu cat binomul juridic « legea contabilitatii »- regulamentul privind aplicarea « Legii contabilitatii » creeaza premisele asezarii pe alte coordonate a politicilor si gestiunilor contabile. Adevarul este ca atat normalizatorii cat si practicienii nu au acordat niciodata un rol esential acestor probleme. Prezenta anexei « Alte informatii privind regulile si metodele contabile si date complementare » era doar o vitrina a actului normalizator, lasand neoficial sentimentul ca, in mediul nostru economic si social, se poate actiona pe pedalele politicilor(metodelor) si alegerilor contabile pentru a se raspunde dezideratelor intreprinderilor. Pentru majoritatea exponentilor lumii contabile romanesti , reforma era, in primul rand, un nou plan contabil general, redus si el la o lista structurala de conturi si la modul de functionare a acestora in vederea inregistrarii (contrarii) operatiilor economice si financiare.

Similar majoritatea sistemelor contabile aferente tarilor Europei continentale, cu accentele specifice spatiului european in care ne situam, contabilitatea romaneasca era (si este) dominata de caracteristicile dreptului scris si opereaza in contextul existentei unor profesii liberale tinere, cu mica forta de a se impune pe scena economica a tarii, si cel al unei piete financiare instabile. Astfel contabilitatea romaneasca este bazata pe un sistem legislativ, este orientata cu predilectie pentru satisfacerea cerintelor puterii publice si creditorilor bancari si nu ale investitorilor furnizori, este putin transparenta pentru a nu se spune ca plateste inca tribut practicilor vechi de »secretului de intreprindere », este influentata de regulile fiscale la un atare nivel incat nimic nu se poate respira fara implicarea fiscalitatii aspectele de forma sunt prioritare celor de fond(substanta economica)in intreprinderea tranzactiilor si evenimentelor economice, normalizarea este sustinuta de o maniera mai mult sau mau putin monopolista, de regulile guvernamentale. Pe acest fond isi fac loc dificultatea, flexibilitatea, judecata profesionala, corectitudinea(in sensul de pactitate) si experimentarea in contabilitate. Dimpotriva se acorda un credit peste masura preciziei, uniformitatii si stabilitatii. Rolul primordial jucat de finantarea bancara conduce la o contabilitate care promoveaza superprudenta in evaluare.

Confruntata cu dificultatile tranzactiei si in fata fenomenelor tot mai puternice de monopolizare a economiilor si de globalizare a pietelor financiare, tara noastra prin guvernantii sai, opteaza pentru o schimbare radicala in evolutia contabilitatii si anume fundamentarea acesteia pe litere si spiritul referentialului international (normelor contabile internationale).

Ceea ce este esential este faptul ca o buna si reprezentativa parte din economia romaneasca se confrunta astazi cu implementarea unui sistem contabil bazat pe aplicarea acestor norme . Intr-o atare respiratie internationala, logica gandirii contabile este una de sorginte anglo-saxona. Pentru a raspunde obiectivelor sale, contabilitatea este fundamentata pe un set coerent de politici contabile si tehnici de estimare, situate in perimetrul recunoasterii(constatarii)elementelor care compun situatiile financiare , al evaluarii acestor elemente si al publicarii produselor sale finale.

I. Bilantul in sistem : anglo-saxon

Francez

In cadrul celor doua etape ale reformei contabilitatii romanesti se poate constata optiunea de armonizare a structurii si continutului bilantului cu cerintele Directivei a IV-a . Acest fenomen se constata si in cazul contului de profit si pierdere. Este interesant de semnalat ca alegerea unui model sau altul de bilant (din cele doua scheme prevazute de directiva) nu s-a facut in urma unor analize ale normalizatorilor romani , analize care sa vizeze utilizarea care se doreste sa se dea acestui document de sinteza. Dimpotriva « alegerea » a fost consecinta consilierii expertilor straini care au contribuit decisiv la procesul de reforma . In contextul primei etape a reforme (1991-1994) consilierea expertilor francezi ne-a orientat spre alegerea primei scheme de bilant prevazute de Directiva a IV-a (articolul 9 din directiva adica bilantul sub forma bilaterala).Modelul se regaseste in practicile franceze, orientate de multa vreme spre o analiza de tip financiar-functional , bazata pe echilibrul generat de relatia intre trei agregate fundamentale : fondul de rulment , necesarul in fond de rulment si trezoreria neta .A doua etapa a reformei, regizata de reglementarile Ordinului Ministrului Finantelor Publice nr.94 din 20 februarie 2001, s-a realizat sub o consiliere britanica (experti scotieni). Normalizatorii romani « vor fi ales », in consecinta, modelul regasit in practicile britanice (articolul 10 din directiva, adica bilantul sub forma de lista).Fara ca textele reglementare romanesti sa precizeze acest lucru, cea de a doua schema este orientata cu predilectie, spre analizele de tip "lichiditate solvabilitate". Ea se apropie, ca structura si conceptie, de prevederile referentialului contabil international , atestand totusi cateva incompatibilitati cu norma IASC (Prezentarea situatiilor financiare).

Exista si alte opinii conform carora trei niveluri ierarhizeaza principiile si regulile contabile privind evaluarea elementelor patrimoniale sintetizate in situatiile financiare si anume : imaginea fidela, prin copiile contabile fundamentale si regulile detailate de evaluare.

Imaginea fidela ca obiectiv fundamental in contabilitatea continentala si ca principiu fundamental, in care converg toate celelalte principii, in contabilitatea anglo-saxona, este un concept de origine britanica, fiind formulat pentru prima data in Legea societatilor comerciale engleze din 1974.

Perceptia britanica a acestui principiu are in vedere respectarea standardelor contabile si a legii.

Astfel, in plan teoretic, imaginea fidela este definita prin prisma termenilor de imagine veridice si imagine corecta sau imaginara reala si imagine onesta.

Perceptia franceza defineste imaginea fidela prin relatia

Imaginea fidela = sinceritate + regularitate.

Sinceritatea inseamna aplicarea cu buna credinta si profesionalism a normelor si procedurilor contabile in functie de cunoasterea pe care contabilii trebuie sa o aiba in mod normal asupra realitatii si importantei operatiilor si situatiilor.

Regularitatea presupune ca informatia privind situatia patrimoniului, situatia financiara si rezultatul obtinut sunt in conformitate cu regulile si procedurile in vigoare. Regularitatea se apreciaza in raport cu textele legislative sau de reglementare, care contin norme contabile, ierarhizate astfel: tratate internationale ( directive); legi si ordonante nationale; texte reglementate ( decrete, hotarari de guvern, norme metodologice, instructiuni si norme de interpretare):jurisprudente (deciziile tribunalelor )si doctrine contabile.

In viziunea multor specialisti la acesti doi termeni, respectiv sinceritate si regularitate se adauga un al treilea denumit fidelitate.

Introducerea sa are ca scop de a masca imperativul pentru conturi, de a reda o imagine obiectiva sau mai degraba completa si pertinenta asupra societatii economice. Prin caracteristica completa se are in vedere nu elementul de completitudine ci o prezenta acel set de informatii pe baza caruia utilizatorii sa-si faca ideea cea mai exacta posibila asupra situatiei patrimoniului si rezultatului.

O definire de referinta a imaginii fidele o contine Directia a IV-a a Uniunii Europene care prevede prin art.2 urmatoarele :

1.Conturile anuale cuprind bilantul, contul de profit si pierdere si anexe. Aceste documente constituie un tot.

2.Conturile anuale trebuie stabilite cu claritate si in conformitate cu prezenta directiva.

3.Conturile anuale trebuie sa dea o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare, cat si a regulamentelor societatii.

4.Atunci cand aplicarea prezentei directive nu este suficienta pentru a da o imagine fidela prevazuta la paragraful 3 trebuie adaugate informatii suplimentare.

5. Daca in cazuri exceptionale aplicarea unei dispozitii din prezenta directiva este contrara obligatiei prevazute la paragraful. 3 este necesar sa se faca o derogare de la respectiva dispozitie pentru a se da o imagine fidela, in semnul paragrafului 3.

O astfel de derogare trebuie mentionata in anexa, bine argumentata cu indicarea influentei sale asupra patrimoniului, a situatie financiara si a rezultatelor . In contabilitatea americana imaginea fidela este definita prin prisma calitatii informatiei contabile de a reda o imagine corecta asupra datoriilor, situatiei financiare, profitului sau pierderea unei societati comerciale.

Obiectivele legate de unificarea pietei financiare in cadrul Uniunii Europene au propus intre altele si preocupari pentru amortizarea legislatiei in domeniul contabilitatii a tarilor membre.

Astfel Parlamentul European a considerat ca o actiune de coordonare a hotararilor nationale ale statelor membre privind structura si continutul bilantului si al raportului de gestiune, metodele de evaluare a patrimoniului agentilor economici, controlul conturilor de catre persoane calificate si publicarea bilantului contabil au o importanta majora pentru protejarea intereselor atat ale actionarilor si asociatiilor, cat si ale tertilor. La nivel european amortizarea se realizeaza prin Directivele Uniunii Europene, respectiv Directiva a IV-a privind conturile anuale ; Directia a VII-a privind conturile consolidate di Directia a VIII-a care reglementeaza profesia de contabil.

In plan international amortizarea se realizeaza prin standardele contabile internationale (elaborate de Comitetul International de Standarde Contabile IASC).

In vederea amortizarii legislatiei romane la normele Comunitatii Europene incepand cu 01.01.2003 au intrat in vigoare Reglementarile contabile simplificate, armonizate cu obiectivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr.306 din 26 februarie 2002 si abrogandu-se :Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii nr.82/1991, aprobat prin HG nr.704/1993 si punctul I din Normele metodologice privind organizarea si conducerea contabilitatii la microintreprinderi, aprobate la randul lor prin Ordinul ministerului finantelor publice nr.1880 din 28 septembrie 2001. In Romania persoanele juridice vor aplica doar contabilitatea armonizata (conform reglementarilor Ordinului ministrului finantelor publice nr.94/2001, in timp ce societatile comerciale care nu indeplinesc criteriile stabilite de Ordinul ministrului finantelor publice nr.94/2001 prezentate in tabelul 1 vor aplica asa numita contabilitate amortizata simplificata .Norme IAS, prevede ca scopul situatiilor financiare este acela de a oferi o reprezentare financiara structurala referitoare la pozitia financiarasi tranzactiilor realizate din intreprindere. Ca atare prin situatiile financiare trebuie sa se furnizeze o informare despre pozitia financiara, performantele si fluxurile de trezorerie ale unei intreprinderi, informare care sa fie utila unei game largi de utilizatori, in luarea deciziilor lor economice. De asemenea, situatiile financiare cu scopul de a arata rezultatele gestiunii realizate de conducerea intreprinderii, inclusiv asupra modului in care aceasta a utilizat resursele care i-au fost incredintate. Pentru a se realiza acest scop, situatiile financiare trebuie sa furnizeze informatii care sa permita utilizatorilor efectuarea de previziuni asupra fluxurilor de trezorerie viitoare, in special referitoare la scadenta si probabilitatea lor. In acest sens informatiile vizeaza :

-activele controlate de intreprindere, adica resursele generatoare de fluxuri de trezorerie viitoare ;

-datoriile intreprinderii , adica pasivele externe ce trebuie sa se gaseasca la originea platilor ;

-capitalurile proprii , ca interes rezidual ale proprietarilor in activele controlate de intreprindere ;

-rezultatul net ale intreprinderii si intr-o acceptie mai larga, performanta sa economica, redate prin reflectarea evolutiei capitalurilor proprii(activului net), evolutie din care sunt excluse efectele operatiilor efectuate de intreprinderea direct cu proprietarii sai :

-fluxurile de trezorerie trecute, ce se pot constitui in baza pentru determinarea fluxurilor de trezorerie viitoare.

Aceste informatii permit utilizatorilor de conturi sa aprecieze capacitatea intreprinderii de a plati dividende , dobanzi si in mod general de a-si achita datoriile la scadentele prevazute.

Un set complet ale situatiilor financiare include urmatoarele componente :

a. bilantul (palance sscheet)

b.contul de profit si pierderi (income statement)

c.o situatie care sa arate :

(i)fie toate variantele capitalurilor proprii ( all chauges in equity)

(1i) fie schimbarile in capitalurile proprii, cu exceptia celor ce provin din tranzactiile de capital cu proprietatii si distribuirile in favoarea acestora(changs in equity ather thom those arising from capitol transctions with ownors ond du traditions to wnors.

d. tabloul fluxurilor de trezorerie (cash flow statement).

e. politicile contabile si notele explicative (accountirg policies ond exploretory notes).

Referitor la structura si controlul situatiilor financiare proprii zise norme IAS, prevede o lista minimala de rubrici. Informatiile complementare situatiilor financiare propriu-zise fac obiectul notelor explicative care sunt anexa la norma si sunt furnizate modele neobligatorii de prezentare a bilantului, a contului de profit si pierdere si a celor doua variante referitoare la tabloul variatiilor capitalurilor proprii stiut fiind ca structura si continutul tabloului fluxurilor de trezorerie fac obiectul normei IAS₇.