|
|
|
Comunitatea Europeana de astazi este rezultatul eforturilor depuse, incepand din 1950, de catre promotorii Europei Comunitare constituind cea mai avansata organizatie de integrare unilaterala, cu posibilitati de actiune atat in domeniul economic, social si politic cat si in domeniul drepturilor cetatenilor, al relatiilor externe vizand cele 15 state membre.
Tratatul de la Paris, intemeind CECO in 1951, apoi Tratatul de la Roma, faurind Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice in 1957, tratate modificate in 1986 prin Actul Unic European si din nou modificate in 1991 prin Tratatul asupra Uniunii, adoptat la Maastricht, reprezinta bazele constitutionale ale acestui intreg, stabilind intre statele membre legaturi juridice, care merg mult dincolo de relatiile contractuale intre state suverane.
Comunitatea a fost pentru inceput o initiativa de pace, reusind sa asocieze intr-un ansamblu institutional, subordonat principiului egalitatii, atat invinsii, cat si invingatorii europeni ai ultimului razboi mondial.
In 1954, Adunarea Nationala a Frantei, a refuzat sa ratifice proiectul unei armate europene, dar in 1957, cei sase membri au decis sa constituie o Comunitate Economica, bazata pe libera circulatie a marfurilor, serviciilor si muncitorilor, taxele vamale industriale fiind suprimate la 1 iulie 1968, iar politicile comune, in primul rand cea agricola si cea comerciala, constituindu-se chiar in decursul aceluiasi deceniu.
Succesele repurtate de cei sase au determinat Marea Britanie, Danemarca si Irlanda sa li se alature la capatul unor negocieri dificile. Prima largire a Comunitatii, al carei numar de membri a crescut de la sase la noua, s-a produs in 1972, simultan cu o diversificare a sarcinilor Comunitatii si prin lansarea unor noi politici. cea sociala, cea regionala si cea referitoare la mediul inconjurator.
La inceputul anilor 70, o data cu suspendarea convertibilitatii dolarului in aur, s-a impus necesitatea unei convergente economice si cea a unei uniuni monetare, intr-un mod cu atat mai stringent, cu cat epoca de mare instabilitate mondiala a fost agravata de socurile din 1973 si 1979. Realizarea in 1979 a Sistemului Monetar European (S.M.E.) a contribuit mult la stabilizarea ratelor de schimb, inspirand statelor membre politici de austeritate, ce le-au permis sa mentina intre ele legaturile de solidaritate si disciplina, cerute de un spatiu economic deschis.
In 1981 si in 1986, aderarea Greciei, Spaniei si Portugaliei a intarit flancul sudic al Comunitatii, conturand cu tot mai multa pregnanta nevoia realizarii unor programe structurale, destinate sa reduca diferentele intre nivelurile respective si dezvoltarea economica a "celor doisprezece". Simultan Comunitatea s-a afirmat in plan international, intarind relatiile sale contractuale incheiate cu tarile din sudul Mediteranei, cu tarile din Asia, Caraibe si Pacific, asociate prin patru conventii de la Lomé (Togo) intre anii 1975-1989.
"Europenismul" a fost epidemic la inceputul anilor '80, provocat fiind de criza economica mondiala, precum si de spinoasele discutii interne asupra repartitiei sarcinilor financiare si asupra contributiei britanice la bugetul comunitar. In timp ce renaste speranta relansarii economice europene, odata cu anul 1984, el se estompeaza, ceea ce a condus la evenimentele imediat urmatoare. Comunitatea a hotarat incheierea procesului de constituire a Pietei Interne Unice (Marea Piata Comunitara), pana in anul 1993. Dispozitiile legislative, ce ingaduie concretizarea acestui ambitios obiectiv au fost consacrate de Actul Unic European, semnat la 18 februarie 1986 si intrat in vigoare la 1 iulie 1987.
Cei doisprezece s-au angajat intr-un proces de aprofundare a unirii lor, in domeniile politic si monetar prin negocierea unui nou Tratat, ale carui linii directoare au fost fixate de catre Consiliul Europei de la Maastricht (9 - 10 decembrie 1991). In octombrie 1993 ei au adoptat declaratia politica prin care se consfinteste intrarea in vigoare a acestui Tratat la l noiembrie 1993.
La 1 ianuarie 1995, Austria, Suedia si Finlanda au fost primite in Comunitatea europeana, ca membre cu drepturi depline.
Metoda comunitara intemeiata pe un permanent dialog intre interesele nationale si interesele comune, o metoda ce respecta diversitatea nationala, dar afirma, totodata, o identitate proprie Uniunii, nu trebuie sa piarda nimic din valoarea sa initiala.
Inventat in scopul depasirii unor antagonisme seculare, pentru a sterge aerele de superioritate, pentru a aboli recursul la forta, ce marcau relatiile dintre state, aceasta metoda trebuie sa permita realizarea coeziunii unei Europe democratice, o Europa atasata valorilor libertatii. Disparitia antagonismului Est/Vest este o victorie a spiritului uman, de care popoarele au astazi nevoie mai mult ca niciodata pentru a construi un nou continent.
Ca o concretizare a acestor principii generale, prezentam obiectivele pe care le-a avut de indeplinit Comunitatea, prin intermediul mandatului Belgiei, la Conducerea Comunitatii Europene. Preluand pentru sase luni, incepand cu iulie 1993, Presedintia Consiliului de Ministri al Comunitatii Europene, Belgia, a primit din partea Consiliului Europei urmatorul set de probleme, ce reveneau Comunitatii in aceasta perioada:
examinarea posibilitatii de a acorda reduceri de dobanzi intreprinderilor mici si mijlocii, pana la 3%, pentru fondurile imprumutate de la Banca Europeana de Investitii, in limita sumei de 3 miliarde ECU;
reexaminarea nivelului fondurilor acordate prin acest mecanism, in cadrul sedintei din decembrie a Consiliului European;
adoptarea planului 1994 - 1999 al fondurilor. structurale in suma de 160 miliarde ECU;
examinarea propunerii Comisiei, pentru acordarea unui imprumut de 5 miliarde ECU, cu dobanda pietei, cu titlul de 'mecanism de tranzitie', destinat regimurilor care se confrunta cu declinul economic si aflate in intarziere a dezvoltarii, imprumut disponibil pana la sfarsitul lui 1995;
realizarea pana la inceputul anului 1994 a obiectivelor privind retelele transeuropene; trenuri de mare viteza, transporturi rutiere si transporturi combinate;
prezentarea pana la l septembrie 1993 a elementelor necesare Comisiei, pentru a putea elabora 'Cartea Alba' asupra strategiei pe termen mediu si lung, de redresare a economiei europene;
prezentarea orientarilor de politica economica pe termen scurt si mediu Consiliului Europei din decembrie;
adoptarea masurilor necesare realizarii celei de a doua faze a Uniunii Economice si Monetare inainte de l ianuarie 1994;
adoptarea masurilor referitoare la dreptul Societatilor asupra proprietatii intelectuale si la fiscalitatea pentru desavarsirea Pietei Interne Unice;
promovarea masurilor privind libera circulatie a persoanelor;
continuarea negocierilor cu Norvegia, Suedia, Finlanda si Austria;
adoptarea pana la sfarsitul verii a taxelor juridice referitoare la concesiile comerciale in favoarea tarilor din Europa Centrala si Rasarit; redactarea pana in decembrie 1993 a unui raport asupra proiectului de 'Pact asupra stabilitatii in Europa' sustinut de Primul Ministru francez, Ecouard Balladur;
acceptarea avizelor Comisiei . asupra candidaturilor de aderare prezentate de Malta si Cipru;
aplicarea orientarilor Consiliului European de la Lisabona din iunie 1992 privind intarirea cooperarii cu Turcia;
definirea elementelor de baza necesare inceperii aplicarii politicii externe si de securitate comuna (P.E.S.C.) inaintea intrarii in vigoare a Tratatului Uniunii Europene;
adoptarea masurilor necesare accesului la informatii al cetatenilor;
rezolvarea problemelor ramase in suspensie referitoare la intrarea in functionare a mediatorului european' (Ombudsman) inaintea intrarii in vigoare a Tratatului de la Maastricht.
