Modul de organizare a componentelor pietei

Modul de organizare a componentelor pietei reprezinta un alt aspect important care ajuta la conturarea tipului de piata. Prin prisma criteriului "numarul vanzatorilor si cumparatorilor pe o piata" putem construi urmatorul tablou al tipurilor de piata:

In cazul pietei cu concurenta perfecta agentul economic izolat determina cantitatile produse fara a putea actiona asupra preturilor. Concurenta se va numi « pura » atunci cand se verifica simultan urmatoarele trei ipoteze.

1. Ipoteza "atomicitatii" sustine ca un foarte mare numar de agenti economici identici participa la oferta si la cererea unui produs, fiecare dintre ei avand o dimensiune neglijabila in raport cu marimea pietei.

2. Produsele oferite sunt, de regula, omogene, prezentand caracteristici absolut identice. Pe o astfel de piata nu exista publicitate, nu exista diferentiere a produselor (pana si zambetele diferitelor vanzatoare sunt identice).

3. Agentii economici pot intra liberi pe piata, lipsind barierele juridice sau institutionale care sa se opuna intrarii noilor producatori ,concurenti in producerea bunului considerat.

Concurenta se va numi « perfecta » atunci cand vor fi realizate simultan urmatoarele doua conditii :

1. Transparenta pietei presupune ca vanzatorii si cumparatorii sunt informati in aceeasi masura asupra calitatii, cantitatii, naturii si pretului produsului.

2. Factorii de productie (munca si capital) sunt mobili, indreptandu-se catre domeniile unde profitul este mai mare. Intreprinderile parasesc pietele unde sufera pierderi, orientandu-se catre activitati care le aduc profituri. Muncitorii sunt atrasi de firmele care le dau salarii mai mari etc Daca una din cele cinci conditii nu este satisfacuta vorbim de concurenta impura sau imperfecta, dupa caz. Piata de monopol, de pilda, este acea forma de piata in care un bun dat este pus in circulatie de un singur agent economic sau cumparat de catre unul singur (monopson). Monopolul poate fi definit ca fiind oferta din partea unei singure persoane sau firme. O situatie de monopol poate sa apara in urmatoarele moduri :

1.oferta personala a unui specialist sau individ talentat (violonistii de concert, coaforii, creatorii de moda etc.);

2.oferta sub drept de licenta sau drept de autor, editor (inventatorilor, autorilor, compozitorilor li se ofera forta legala de a beneficia de fructul muncii lor pentru o perioada de timp);

3.monopolurile naturale pot aparea pe doua cai: a) controlul resurselor naturale (mine de carbune, puturi petroliere, zacaminte minerale) genereaza, de regula, monopolul statului; b) controlul mijloacelor de capital costisitoare care din motive sociale nu sunt potrivite a fi multiplicate (nu e economic sa introducem apa in casa prin mai multe instalatii numai de dragul competitiei in industrie sau sa construim a doua linie de cale ferata intre doua orase daca prima e adecvata) naste de regula monopolul regiilor autonome (apa, canal, transport feroviar, telecomunicatii);

4.monopolul prin economii de scara sau productie de masa. Daca o intreprindere cu productie de masa domina o intreaga industrie e dificil pentru concurenti sa intre in acea industrie si sa fie la fel de eficienti ca si firma deja existenta. Piata de oligopol este tipul de piata in care firme mari produc si comercializeaza acelasi bun. Oligopolul ar putea fi definit ca fiind "competitia intre putini". Noii veniti in ramura au dificultati serioase in a se alatura oligopolistilor din cauza costului mare al capitalului implicat in ramuri ca petrol, ciment, detergent s.a. Fiecare din firmele de tip oligopolist produce o parte semnificativa din productia totala a industriei si poate influenta pretul prin a produce mai mult sau mai putin. O caracteristica de baza a pietei de tip oligopolist este aceea ca firmele se asociaza pentru a-si pastra pozitia, stabilind intelegeri mutuale cu privire la productie, pret si aranjamente de marketing. Rezultatul este reducerea competitiei, excluderea intrarii in ramura a altor firme, impartirea completa a pietei si asigurarea in final a unor nivele de profit substantiale. Este foarte probabil ca in aceste aranjamente sa se strecoare abuzuri. Asa se explica numeroasele legi anti-trust si anti-cartel promulgate de guvernele tarilor dezvoltate. De obicei, se considera ca exista oligopol atunci cand dominatia este infaptuita de trei pana la zece grupuri. Dincolo de zece grupuri dominante se vorbeste despre concurenta monopolista. Duopolul este un caz special al oligopolului cand doua firme care produc acelasi bun stabilesc impreuna pretul si cantitatea menite sa le aduca castig maxim.Principalele tipuri de situatii oligopoliste sunt cartelul si trustul.

Cartelul desemneaza un acord intre producatorii care-si conserva independenta de productie, dar se inteleg intre ei de o maniera perfecta in ceea ce priveste nivelul pretului si impartirea pietei.

Trustul este o aglomerare a capitalurilor grupate sub aceeasi conducere. E vorba deci de rezultatul unei operatiuni de fuziune intre firme a caror conducere comuna este asigurata de o societate "holding", numita uneori societate de portofoliu sau de participatii. Nu exista opozitie intre trusturi si carteluri, adesea trusturile facand parte din carteluri. daca exista un singur cumparator, este vorba de monopson ; Daca exista un numar restrans de cumparatori se va vorbi de oligopson (cu cazul particular al duopsonului caracterizat de doi cumparatori). Se va vorbi despre monopol bilateral atunci cand exista unicitate, in acelasi timp, in domeniul ofertei si al cererii si oligopol bilateral pentru cazul intermediar al diagonalei tabelului. In sfarsit, monopolul  se va numi restrans in cazul in care, pentru un singur ofertant va exista un numar mic de solicitanti si vom avea un monopson restrans in cazul simetric.Atat monopolurile cat si oligopolurile au drept tel maximizarea profitului global. Tendinta de maximizare este cu atat mai puternica cu cat produsele sunt mai putin diferentiate. Concurenta monopolista. Pe piata de concurenta monopolista multe firme fabrica produse aproape identice, micile diferente putand fi reale sau imaginare. Daca pe piata de concurenta perfecta produsele erau omogene, pe cea de concurenta monopolista produsul nu este omogen ci diferentiat prin "nume de marca", in produse diferite care nu pot fi substituente perfecte pentru altul. O a doua diferenta fata de conditia monopolului si o asemanare cu situatia de concurenta o reprezinta numarul si puterea mica producatorilor. O alta caracteristica a competitiei monopoliste este cheltuiala masiva pentru publicitate.

TIPURI DE SOMAJ Somajul frictional este somajul care se considera normal pe piata muncii si se naste din cauza miscarilor continue de persoane: a) intre slujbe; b) intre regiuni ale tarii in cautare de slujbe sau c) intre diferite stadii ale ciclului de viata. ). Somajul de mobilitate (oameni intre doua slujbe) ar trebui considerat normal. Totusi si acesta poate fi un adevarat semn al cresterii somajului atunci cand durata medie de asteptare intre doua slujbe creste. In Franta, de exemplu, un solicitant din cinci asteapta sa munceasca mai mult de un an. Deoarece somerii frictionali sunt, de obicei, in cautare de plasamente mai bune se considera deseori ca acestia sunt someri voluntari. Acest tip de somaj este, de regula,  de scurta durata. Somajul structural este cauzat de restructurarea economiei sub incidenta crizei energetice si a revolutiei tehnico-stiintifice, care redistribuie forta de munca, in scopul reducerii acesteia pe unitatea de produs ca urmare a cresterii productivitatii muncii. Apare astfel o neconcordanta intre oferta si cererea de muncitori de o anumita calificare, specializare. Cererea pentru un anumit tip de munca creste, in timp ce cererea pentru un altul scade, iar ofertantii de forta de munca nu se adapteaza rapid. Somajul ciclic este cel cauzat de crize si conjuncturi defavorabile trecatoare. Este somajul perioadelor de recesiune. Somajul ciclic apare atunci cand nivelul de angajare a fortei de munca scade ca un rezultat al cererii agregate insuficiente (cheltuieli guvernamentale reduse (G), investitii reduse (I)). O varianta a somajului ciclic este somajul sezonier care este indus de ciclicitatea naturala cauzata, de exemplu, de factorii naturali specifici in agricultura. Nivele inalte de somaj frictional si structural pot sa apara chiar si atunci cand pietele generale de munca sunt in echilibru. In literatura de specialitate gasim si alte categorii distincte de somaj: somaj tehnic, somaj tehnologic, somaj total, somaj partial. Somajul tehnic este determinat de intreruperea sau restrangerea activitatii economice ca urmare a lipsei sau insuficientei unor factori de productie (energie, materii prime). Somajul tehnologic este cauzat de introducerea unor inovatii care economisesc resursele de munca, substituindu-le in proportii diferite cu capital (prin mecanizare, automatizare, robotizare, informatizare). o persoana se poate afla in stare de somaj total cand ea se afla in inactivitate completa, de durata. Somajul partial apare atunci cand are loc o reducere impusa, mai mare sau mai mica, a duratei saptamanii de lucru insotita de diminuarea salariului. Prin prisma duratei deosebim somaj pe termen scurt (pana la 4 saptamani) si somaj pe termen lung (mai mult de 14 saptamani). O fractiune mare din somaj este de durata foarte scurta in perioadele de avant; in recesiuni somajul pe termen lung devine o problema sociala

8 Prin prisma criteriului obiectul tranzactiei distingem in principal doua mari categorii de piata: A) piata bunurilor si a serviciilor; B) piata factorilor de productie. La randul ei, piata factorilor de productie cuprinde: piata muncii, piata resurselor naturale, piata pamantului propriu-zisa, piata capitalului in sens restrans, piata monetara, piata financiara, piata valutara, piata informatiei.

A) Piata bunurilor si serviciilor are cea mai larga arie de raspandire si de interes din partea consumatorilor. Ea se compune din piata bunurilor de consum curent (paine, carne, lapte), a celor de folosinta indelungata (frigidere, autoturisme), precum si din piata serviciilor. B) Piata factorilor de productie: Piata muncii este o componenta importanta a economiei de piata. Ea este o piata speciala deoarece obiectul tranzactiilor pe acest tip de piata este special, este forta de munca. . Mai general, cuprinde ansamblul relatiilor dintre cererea si oferta de resurse de munca in functie de oscilatiile salariului pe baza carora are loc procesul de ocupare a populatiei active in marimea, structura si calitatea corespunzatoare exigentelor. Cunoscand complexitatea factorului de productie "pamant", corespunzator structurii lui ,desprindem doua tipuri de piata: piata resurselor naturale si piata pamantului propriu-zisa (terenuri).Piata resurselor naturale (a petrolului si gazelor naturale, de pilda) a devenit cu mult timp in urma o piata de interes general, mondial.Piata terenurilor a fost dintotdeauna in atentia agentilor economici, pamantul vanzandu-se si cumparandu-se la cele mai diverse preturi Piata de capital este in stransa legatura cu bursa de valori, dar nu se confunda cu ea. In sens larg, piata capitalurilor cuprinde ansamblul relatiilor ce apar in procesul trecerii capitalului real dintr-o forma in alta pe fluxul proceselor tehnologice si economice In sens restrans, piata capitalurilor este piata creditelor acordate pe termen lung, piata investitiilor.Potrivit formelor pe care le imbraca capitalul, distingem si alte tipuri de piata: piata monetara, piata valutara, piata financiara. Piata monetara sau a banilor este o forma speciala a pietei deoarece in cadrul ei nu se practica forma clasica de vanzare-cumparare de bunuri ci se fac operatiuni in domeniul creditului. Piata financiara cuprinde ansamblul operatiunilor de emitere si apoi de vanzare si cumparare a hartiilor de valoare. Operatiile legate de infiintarea unor noi societati sau suplimentarea capitalului lor social, precum si cele legate de lansarea unor imprumuturi de stat caracterizeaza piata financiara primara. Operatiunile de negociere la bursa a actiunilor si obligatiunilor existente, (ce dubleaza capitalul real existent in afacere) alcatuiesc piata financiara secundara. Prin notiunea de piata financiara se impune sa intelegem cadrul (locul) de intalnire intre nevoile de resurse banesti ale intreprinzatorilor (deficitari de astfel de resurse) si disponibilitatile banesti ale populatiei sau ale altor agenti economici. Piata valutara trebuie inteleasa ca un sistem de relatii care se formeaza intre banci sau case de schimb si clientii lor, prin care se efectueaza vanzarile si cumpararile de valute necesare in procesul schimburilor economice cu strainatatea sau in scopul initierii de actiuni speculative. Distingem o piata valutara nationala si una internationala. Piata informatiei este piata rezultatelor cercetarii stiintifice, piata serviciilor manageriale, de marketing, a tuturor serviciilor tehnice, stiintifice, juridice etc. prestate pe baze comerciale

Produsul National Brut

indicatorul complex, agregat ce masoara in expresie baneasca activitatea economica a unitatilor economice institutionale apartinand unei tari, desfasurata in decursul unei perioade, de regula intr-un an, din care s-a dedus consumul intermediar. Se numeste brut pentru ca include valoarea amortizarii sau consumul capitalului fix. In cadrul sistemului conturilor nationale (SNC) exista doua modalitati de masurare a PNB: 1) suma a valorii bunurilor finale si a serviciilor, 2) suma a veniturilor compuse din salarii, dobanzi, dividende, profituri etc. Se cuvine sa accentuam ca PNB cuprinde numai bunurile de consum si serviciile finale (C). In cadrul procesului de productie un bun poate imbraca urmatoarele trei forme: 1) materie prima, 2) semifabricat si 3) produs finit. O alta trasatura importanta a indicatorului PNB consta in aceea ca el se calculeaza ca suma a "valorilor adaugate" din fazele succesive ale procesului de productie. Un alt element component al PNB, alaturi de bunurile de consum (C), il constituie bunurile de investitii procurate de catre firme (I). PNB cuprinde investitiile brute, iar PNN pe cele nete. Investitiile brute vizeaza atat inlocuirea capitalurilor consumate,uzate (masini, cladiri, instalatii etc.) cu altele noi, cat si obtinerea unui plus de productie fata de nivelul precedent. Un alt element component al structurii PNB il formeaza cheltuielile guvernamentale (G). In aceasta categorie de cheltuieli se cuprind atat salariile angajatilor din sectorul de stat cat si cele facute pentru procurarea, din sectorul privat, a bunurilor necesare bunei desfasurari a activitatii guvernamentale (masini de scris, avioane, drumuri etc.).Se cuvine sa subliniem ca in calculul PNB nu intra "platile de transfer", varietate a cheltuielilor guvernamentale. Soldul operatiunilor de comert exterior (X) este un alt element al PNB. Daca exportul depaseste importul, vorbim de un sold pozitiv care se adauga valorii PNB. Acest sold se inregistreaza la capitolul "investitii in strainatate" si poarta numele de export net. In acest caz se include in cuantumul elementului I din structura PNB. Deci expresia de calcul a PNB devine: PNB C + I + G +/- X, unde:C = cheltuielile de consum, platile efectuate pentru procurarea bunurilor de consum si a serviciilor de catre consumatori;I = investitii, plati efectuate de catre firmele de afaceri pentru procurarea bunurilor de investitii;G = cheltuieli guvernamentale, plati efectuate de catre guvern;

X = soldul operatiunilor de comert exterior.