Modificarea societatii comerciale pe actiuni

MODIFICAREA SOCIETATII COMERCIALE PE ACTIUNI

1. CAZURI SI FORMALITATI ALE MODIFICARII ACTULUI CONSTITUTIV

Actul constitutiv poate fi modificat prin hotarare a adunarii generale ori a Consiliului de administratie, respectiv directoratului, adoptata in temeiul art. 114 alin. (1), sau prin hotararea instantei judecatoresti, in conditiile art. 223 alin. (3) si ale art. 226 alin. (2)

Forma autentificata a actului modificator este obligatorie atunci cand are ca obiect:

▪ Majorarea capitalului social prin subscrierea ca aport in natura a unui teren;

▪ Modificarea formei judiciare a societatii intr-o societate in nume colectiv sau in comandita simpla;

▪ Majorarea capitalului social prin subscriptie publica.

Actul modificator se inregistreaza in Registrul Comertului pe baza incheierii judecatorului delagat, cu exceptiile prevazute de art. 218 din Legea societatilor comerciale.

Sarcina de a convoca adunarea generala a actionarilor, de a indeplini formalitatile convocarii adunarii cand pe ordine de zi figureaza propuneri pentru modificarea actului constitutiv, revine administratorilor.

Propunerea de modificare facuta de administratori si adoptata prin hotarare de adunarea generala extraordinara se concretizeaza intr-un act aditional ce va fi autentificat in conditiile legii.

Pentru ai asigura opozabilitatea fata de terti, actul aditional cuprinzand textul integral al prevederilor actului constitutiv, modificat, se depune la oficiul registrului comertului si se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei parte a IV-a, pe cheltuiala societatii.

1.1. Majorarea capitalului social

Majorarea capitalului social reprezinta un mecanism cu metode variate de functionare, folosit de societate in scopul rezolvarii unor situatii financiare dificile, dar si in scopul consolidarii pozitiei sale, pentru a reflecta contabil fenomene financiare obiective, cum este deprecierea monetara.

Capitalul social, ca suma a valorii aporturilor asociatiilor la constituirea societatii, reprezinta gajul general al creditorilor sociali. Din acest motiv, pe durata de functionare a societatii trebuie sa-si mentina valoarea avuta la momentul constituirii societatii, aceasta fiind o regula cu valoare de principiu: principiul fixitatii capitalului social.[1]

O societate aflata intr-o situatie financiara dificila poate sa-si procure fonduri banesti prin majorarea capitalului social sau prin imprumuturi bancare sau obligatare. Pentru a evita dezavantajele unor dobanzi si garantii pe care le comporta acestea din urma, este prealabil pentru societate sa recurga la majorarea capitalului social.

Din aceste ratiuni, si pentru o societate prospera, care vrea sa-si extinda activitatea comerciala va fi mai avantajos sa-si mareasca capitalul social prin subscrierea de noi actiuni.[2]

Modalitati de majorare a capitalului social:

► Emisiunea de noi actiuni, acoperirea lor efectuandu-se prin aport in natura si/sau aport in numerar;

► Majorarea valorii nominale a actiunilor existente;

► Incoporarea rezervelor, beneficiilor, primelor de emisiune, diferentelor din reevaluare.

1. O societate pe actiuni care isi mareste capitalul (prin aport in numerar), dublandu-si de exemplu numarul de actiuni, ar prejudicial pe vechii actionari prin diminuarea dreptului lor asupra rezervelor, daca noile actiuni ar fi similate vechilor actiuni.

Producerea acestor inechitati este impiedicata prin doua procedee: instituirea sistemului de prime si distribuirea unui drept preferential de subscriptie vechilor actionari.[3]

Regulamentul pentru aplicarea Legii nr. 82/1991, legea contabilitatii, defineste, in punctual 36, primele legate de capital - de emisiune, de fuziune, de aport, ca reprezentand diferenta dintre valoarea de emisiune si valoarea nominala a actiunilor.

Este normal ca noile actiuni sa fie oferite in primul rand spre subscriere vechilor actionari care au riscat prin constituirea societatii, iar apoi altor persoane. Se inlatura, astfel, posibilitatea ca administratorii sa-si reserve majoritatea actiunilot noi sau sa le ofere spre subscriere altor persoane agreate de ei.

Cat priveste domeniul de aplicare a dreptului de preferinte, Legea nr. 31/1990 distinge intre subscrierea actiunilor in numerar si subscrierea actiunilor in natura la majorarea capitalului social. Potrivit art. 213 din lege, dreptul de preferinta inceteaza, daca noile actiuni reprezinta aporturi in natura.

Dreptul de preferinta nu se justifica atunci cand marirea capitalului social se realizeaza prin incorporarea rezervelor, situatie in care noile actiuni sunt atribuite actionarilor, iar nu subscrise, si nici cand marirea se realizeaza prin majorarea valorii nominale a actiunilor, cazuri in care egalitatea intre actionari se mentine.

Actionatii pot sa cedeze, insa, dreptul lor de preferinta, sau pot renunta la el.

Beneficiarul dreptului preferential de subscriptie, daca nu doreste sa participle la marirea capitalului social, poate vinde dreptul sau.

Intentia de majorare a capitalului social trebuie adusa la cunostinta actionarilor si tertilor. Cand adunarea generala extraordinara a luat hotararea de a ridica dreptul preferential de subscriptie in favoarea anumitor persoane, publicitatea masurii nu se justifica.

Cand societatea nu face apel public, modalitatile de majorare a capitalului vor fi aduse la cunostinta tuturor actionarilor printr-o comunicare scrisa care va cuprinde datele de identificare ale societatii si conditiile majorarii capitalului social.

2. Societatea pe actiuni isi va putea majora capitalul social si prin aporturile in natura. Aporturile in natura au ca obiect bunurile mobile si imobile, drepturi cu valoare patrimoniala si in general, toate bunurile cu exceptia numerarului. Potrivit art. 215 alin. 2 din legea nr. 31/1990, aporturile in creanta nu sunt admise.

In principiu, majorarea capitalului social, prin aporturi in natura, este supusa acelorasi reguli ca si majorarea capitalului social prin numerar. Singurele dispozitii specifice sunt cele cuprinse in art. 210 din legea nr. 31/1990 si care reglementeaza necesitatea si procedura evaluarii aporturilor.

Convocarea si desfasurarea adunarii sunt guvernate de dispozitiile comune prevazute pentru orice adunare generala si de cele speciale prevazute pentru adunarea generala extraordinara.

3. Majorarea capitalului social prin incormporarea rezervelor este o operatiune contabila si consta in trecerea unor sume din contul de rezerva in contul capital.

Hotararea de majorare a capitalului social prin incorporarea rezervelor apartine adunarii generale extraordinare, conditiile de forma si de publicitate fiind aceleasi ca si in cazul celorlalte modalitati de majorare a capitalului social. Adunarea generala da o noua destinatie rezervelor, ce se reflecta in reconsiderarea conturilor la pasiv.

Rezervele ce urmeaza a fi incorporate in capital trebuie sa fie reale, adica trebuie sa aiba un corespondent la active.

Majorarea capitalului social prin incorporarea rezervelor se realizeaza pe doua cai:

1. atribuirea de actiuni noi in mod gratuit;

2. ridicarea nivelului nominal al fiecarei actiuni vechi.

Poate fi folosita separat, una sau alta din aceste doua cai sau ele pot fi folosite simultan. Astfel, ridicarea valorii nominale a actiunilor vechi se impune cand acesta este mica, necompetitiva.

Atribuirea de noi actiuni se face in mod gratuit actionarilor, proportional cu participarea lor la formarea capitalului social. Este cea mai utilizata cale, deoarece permite actionarilor negocierea actiunilor, desi, in acest caz, valoarea bursiera sufera o scadere. Nimic nu implica negocierea si cesiunea drepturilor la atribuirea de noi actiuni in aceleasi conditii ca si dreptul preferential de subscriprie, cu conditia ca adunarea generala sa nu fi interzis aceasta prin hotararea de majorare a capitalului social.

Majorarea capitalului social se poate face si prin incorporarea diferentelor rezultate din reevaluari.

Potrivit art. 37 din Regulamentul de aplicare a legii contabilitatii, diferentele de reevaluare reprezinta soldul diferentelor intre valoarea actuala - mai mare, si valoarea inregistrata in contabilitate a elementelor de active - mai mica, supuse reevaluarii, in conditiile legii. Ele se inregistreaza in contabilitate intr-un cont distinct.

5. O alta modalitate de majorare a capitalului social este prin incorporarea beneficiilor sau a primelor de emisie.

Normele contabile permit incorporarea in capitalul social a primelor legale de capital: primele de emisiune, de aport si de fuziune, respectiv a excedentului dintre valoarea de emisiune si valoarea nominala a actiunilor.

Poate fi incorporate in capitalul social si beneficial net realizat in exercitiile precedente si beneficial net realizat la inchiderea exercitiului financiar curent.

Procedura majorarii de capital in aceasta modalitate este aceeasi ca si in cazul modalitatii de majorare a capitalului prin incorporarea rezervelor.

1.2. Reducerea capitalului social

Motivatia reducerii capitalului social se regasette in ratiunea de a fi capitalului de mijloc de realizare a obiectului de activitate comerciala si garantie a creditorilor sociali.[4]

Reducerea de capital poate fi determinate, de cele mai multe ori, de pierderile inregistrate de societate si reflectate in bilantul societatii, ca excedent al pasivului asupra activului.

O alta situatie in care reducerea capitalului social este motivat, este atunci cand, in raport cu volumul afacerilor, capitalul social este prea mare.

Si in aceasta situatie, ca si cand revaluarea este determinata de pierderi, dar nu in masura care sa reflecteze proportia legala sau statutara care sa atraga obligativitatea ei, reducerea este facultativa.

Cand reducerea este motivata de pierderi sociale, legea enumera urmatoarele procedee de realizare a acestei:

● micsorarea numarului de actiuni;

● reducerea valorii nominale a actiunilor;

● dobandirea propriilor actiuni, urmata de anularea lor.

Cand reducerea nu este motivata de pierderi, procedeele de realizare, potrivit legii sunt:

○ scutirea totala sau partiala a asociatilor de varsaminte datorate;

○ restituirea catre actionari a unor cote-parti din aporturi, proportional cu reducerea capitalului social si calculate egal pentru fiecare actiune;

○ alte procedee prevazute de lege.

Reducerea capitalului social va putea fi facuta, potrivit art. 203 din Legea 31/1990 numai dupa trecerea a doua luni din ziua in care hotararea a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei.

2. ALTE MODIFICARI ALE ACTULUI CONSTITUTIV

Transferul sediului social

Sediul social este un element de indentificare a societatii si reprezinta locul convenit de asociati pentru desfasurarea activitatii organelor de conducere ale societatii.

Schimbarea sediului social se poate realiza in conditiile art. 199 din Legea nr. 31/1990, respectiv, prin hotararea adunarii generale extraordinare (art. 113, lit. B) concretizata intr-un act aditional in forma autentica ce se va mentiona in registrul comertului pe baza incheierii judecatorului delegat si se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei.

Transformarea societatii pe actiuni

Schimbarea formei societatii reprezinta, cat priveste societate pe actiuni, transformarea acesteia intr-o forma de societate: societate cu raspundere limitata, societate in nume colectiv etc.

Transformarea societatii pe actiuni implica o modificare a actului constitutiv, fara a da nastere unei alte personae juridice. Prin hotararea de transformare vor trebui indeplinite conditiile de la fond special pentru existenta valabila a societatii in noua sa forma.[5]

Curtea Suprema de Justitie s-a pronuntat in cateva decizii asupra legalitatii transformarii unei societati cu raspundere limitata in societate pe actiuni, in situatia in care au fost respectate dispozitiile statutare dar si legale, cu privire la adoptarea hotararii in adunarea generala.[6]

In speta, societatea commerciala Viking Trust SRL - rezulta din asocierea S.C. Turism Felix S.A. cu firma suedeza Ekhuset, a hotarat schimbarea formei juridice in societate pe actiuni. Actul aditional care concretizeaza hotararea adunarii generale mai includea si modificarea numarului asociatilor, in sensul ca firma Ekhuset a cedat patru parti sociale la patru personae fizice suedeze, actul aditional fiind semnat de aceste patru persoane, firma Ekhuset si asociatul Felix S.A.

Curtea Suprema a constatat noul actul aditional, intrucat atat cesionarea partilor sociale cat si modificarea formei juridice a societatii au fost hotarate in conditiile contrare prevederilor legale, contractului de asociere si statutului societatii.

Intr-adevar legea prevede ca hotararea privind modificarea contractului de societate se adopta cu votul tuturor asociatilor. In art. 10 din statutul societatii Viking se stipuleaza ca in adunarea generala a societatii, firma Ekhuset va fi reprezentata de cinci persoane, iar firma Felix de patru persoane, iar art. 11 prevede ca adunarea generala este constituita valabila si poate lua decizii numai daca fiecare poarte contractanta este reprezentata in proportie de trei patrimi din numarul asociatilor.

Nerespectandu-se cota de reprezentare cuvenita in adunarea generala, votul celor doua societati componente nefiind valabil exprimat, este lovit de nulitate, sanctiune ce aduce atingere si hotararilor adoptate in aceste conditii, unanimitate prevazuta de lege pentru moficarile statutare nefiind intrunita.

Hotararea adunarii generale de transformare a formei societatii este obligator pentru toti actionarii, chiar daca pentru cei care nu au luat parte la adunarea sau au votat contra, daca ea a fost luata in conditiile legii si ale actului constitutiv.

Prelungirea societatii.

Modificarea actului constitutiv al societatii pe actiuni are loc si atunci cand adunarea generala extraordinara hotaraste prelungirea duratei societatii stabilite pentru functionarea societatii.[7]

Dizolvarea anticipata a societatii

Creditorii societatii pot face opozitie contra dizolvarii anticipate a societatii in termen de 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial (art. 234).

In ceea ce priveste fondatorii: in caz de dizolvare anticipata a societatii, fondatorii au dreptul sa ceara daune de la societate, daca dizolvarea s-a facut in frauda drepturilor lor.

Dreptul la actiunie se prescrie prin trecerea a sase luni de la data adunarii generale a actionarilor care au hotarat dizolvarea."

3. FUZIUNEA SI DIVIZAREA SOCIETATII PE ACTIUNI

Fuziunea reprezinta o operatiune juridica care are ca finalitate fie majorarea capitalului unei societati prin absorbtia altei societati, fie nasterea unei noi societati prin contopirea a doua sau mai multor societati, pe calea transmisiunii universale care isi inceteazt activitatea, catre societatea care ramane in fiinta sau catre societatea rezultata.[8]

Divizarea este mecanismul juridic de impartire a intregului patrimoniu al unei societati care isi inceteaza existenta intre doua sau mai multe societati existente sau care i-au astfel fiinta.[9]

Fuziunea sau divizarea societatilor comerciale reprezinta nu o transformare a acestora ci o dizolvare anticipata, care implica o modificare a actului contitutiv al altei societati, prin majorarea capitalului social cu patrimoniu societatii dizolvate si chiar nasterea unei noi societati in baza unui nou act constitutiv, cu aportul patrimoniilor societatilor astfel dizolvate.[10]

Odata ce adunarea actionarilor din fiecare societate a hotarat fuziunea sau dizolvarea acesteia, administratorii, in baza hotararii, intocmesc un proiect de fuziune sau de divizare care va cuprinde, potrivit legii, urmatoarele date:

► forma, denumirea si sediul social al tuturor societatilor participante la operatiune;

► fundamentarea si conditiile fuziunii sau ale divizarii;

► stabilirea si evaluarea activului si pasivului, care se transmit societatilor beneficiare;

► modalitati de predare a actiunilor si data la care acestea dau dreptul la dividende;

► raportul de schimb al actiunilor;

► cuantumul primei de fuziune sau de divizare;

► drepturile care se acorda obligatarilor si orice alte avantaje speciale;

► data bilantului contabil de fuziune sau a bilantului contabil de divizare;

► orice alte data care prezinta interes pentru operatiune.[11]

Proiectul de fuziune sau de divizare, purtand semnatura reprezentatilor societatilor participante se depune la registrul comertului unde este inmatriculata fiecare societate si va fi publicata in Monitorul Oficial dupa vizarea data de judecatorul delegat.

Creditorii societatii care fuzioneaza sau se divide, fara distinctie, pot face opozitie la proiectul de fuziune sau divizare daca creanta lor este anterioara proiectului.

Fuziunea sau divizarea are ca prim efect dizolvarea fara lichidare a societatii care isi inceteaza existenta, efect urmat de transmiterea universala a patrimoniului sau catre societatea sau societatile beneficiare. Transmiterea drepturilor si obligatiilor societatilor care isi inceteaza existenta are loc in starea in care ea se gaseste la data fuziunii sau divizarii, si in schimbul atribuirii de actiuni ale societatii beneficiare catre actionarii sai si, eventual a unor sume de bani care nu pot depasi 10% din valoarea nominala a actiunilor atribuite.[12]

Actionarii societatii care isi inceteaza existenta devin actionarii societatii absorbante sau nou constituie in conditiie stabilite prin proiectul de fuziune sau divizare. Actiunile lor sunt schimbate pentru actiuni ale societatilor beneficiare, la paritatea de schimb cuvenita.

CONCLUZII SI PROPUNERI

Evolutia economica si expansiunile coloniale din secolul al XVII-lea, au determinat aparitia societatilor comerciale de capital, respective a societatilor pe actiuni. Cresterea numarului acestora a impus necesitatea unor reglementari juridice comerciale adecvate, care s-au modificat in timp in functie de necesitatile provocate de modernizare si tehnologizare.

Astfel Codul Comercial Francez (1807), devine in 1840 primul Cod comercial al Munteniei iar din anul 1846 si al Moldovei. Legislatia a evoluat prin Codul Comercial Roman de la 1887, de inspiratie italiana, modificat in 1940, ajungand la reglementarea actuala si, anume Legea nr. 31/1990, privind societatile comerciale, care a suportat importante modificari.

Societatea comerciala pe actiuni poate fi definita ca o societate constituita prin asocierea mai multor persoane care contribuie la formarea capitalului social, prin anumite cote de reprezentare, prin titluri numite actiuni, pentru desfasurarea activitatii comerciale, in scopul impartirii beneficiilor si care raspund pentru obligatiile sociale numai in limita aporturilor lor.

Societatea pe actiuni se constituie prin contract de societate si statut. Contractul de societate si statutul pot fi incheiate sub forma unui scris unic, denumit act constitutiv. Cand se incheie numai contract de societate sau numai statut, acestea pot fi denumite, de asemenea, act constitutiv. Pentru Legea nr. 31/1990 denumirea act constitutive desemneaza atat inscrisul unic, cat si contractul de societate si/sau statutul societatii.

Exista doua modalitati de constituirea a societatii pe actiuni: prin subscriere integrala si simultanaaa capitalului social de catre semnatarii actului constitutiv sau prin subscriptie publica.

Subscriptia instantane reprezinta o procedura obisnuita de inregistrare a societatilor comerciale iar subscriptia publica reprezinta procedura de inmatriculare cand fondatorii unei societati comerciale pe actiuni, neavand capitalul necesar pentru infiintarea unei societati, apeleaza, prin oferta publica, la persoanele interesate sa investeasca capital.

Societatea se compune dintr-o denumire proprie, de natura a o diferentia de celelalte societati comerciale existente, si va fi insotita de mensiunea "societate pe actiuni", sau de prescurtarea S.A.

Capitalul social se poate constitui numai in bani si in natura. Capitalul social este impartit in actiuni, reprezentate prin titluri negociabile si transmisibile atat pe pietele financiare organizate (cum sunt bursele de valori), cat si piete neorganizate , mai cu seama cand actiunile nu sunt cotate la bursa.

Actiunile sunt stransmisibile atat prin acte juridice inter vivos (vanzare, donatie), cat si prin acte juridice mortis causa (testament). Actiunile sunt nominative (atunci cand in continutul lor este inscris titularul dreptului) sau la purtator (simpla detinere a acestora valorand titlu de proprietate).

O societate de capital poate emite ca titluri de valoare atat actiuni, cat si obligatiuni.

Organul de conducere este adunarea generala a actionarilor, care poate fi ordinara si extraordinara. Conducerea societatii se face pe principiul majoritatii voturilor actionarilor si nu al unanimitatii. Principala obligatie a actionarilor se refera la plata actiunilor subscrise. Raspunderea actionarilor pentru datoriile societatii este limitata la valoarea actiunilor pe care le detine fiecare.

Administrarea societatii se realizeaza, de regula, de catre un consiliu de administratie si, eventual, de un comitet de directie (dar este posibil ca societatea sa fie administrata si doar de un singur administrator).

Controlul activitatii societatii se realizeazt, in mod obligatoriu, de o comisie de cenzori formata din minimum trei cenzori, daca prin actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare (dar numarul acestora trebuie sa ramana impar).

Acettia au dreptul de a participa, fara drept de vot, la sedintele consiliului de administratie si, au dreptul sa obtina de la administratori lunar o situatie privind activitatea societatii.

Cenzorii sunt obligati sa supravegheze gestiunea societatii, sa verifice bilantul si contul de profit si pierderi, sa verifice daca registrele societatii sunt bine tinute, sa faca inspectii periodice, sa verifice respectarea dispozitiilor legale si, sa aduca la cunostinta administratorilor neregulile constatate.

Pentru ca o societate pe actiuni sa inceapa sa functioneze, trebuie ca in termen de 15 zile de la data autentificarii actului constitutiv, fondatorii sau administratorii societatii, ori un imputernicit al acestora, sa ceara inmatricularea societatii in registrul comertului in a carui raza teritoriala isi va avea sediul societatea.

Societatea comerciala este persoana juridica de la data inmatricularii in registrul comertului. Inmatricularea se efectueaza in termen de 24 de ore de la data la care incheierea judecatorului delegat a devenit irevocabila.

BIBLIOGRAFIE

1. Angheni S., Volonciu           "Drept Comercial, Editia a 3-a", Editura All Beck,

M., Stoica C., Bucuresti, 2004;

2. Beleiu Gheorghe                   "Drept Civil", Editura Sansa, Bucuresti, 1995;

3. Barsan C., Ticlea A.,              "Societati comerciale: organizare, functionare si

Dobinoiu V., Toma M., raspundere", Editura Sansa, Bucuresti, 1993'

Bacanu Ion "Marirea capitalului social al societatilor comerciale",

Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1994'

5. Carcei Elena                           "Societatea Comerciala pe Actiuni", Editura All Beck,

Bucuresti, 1999;

6. Capatana Octavian               "Societati comerciale", Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1991;

7. Capreanu D. Stanciu            "Drept comercial roman", Editura All Beck, Bucuresti, 1998; "Contracte civile si comerciale", Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1993;

8.Crina-Mihaela Letea "Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale",Editura Hamangiu,Bucuresti 2008

9. Filip Liviu                                 "Dreptul afacerilor", Casa de editura Venus, Iasi;

10. Filip Liviu, Pavel Lucian      "Dreptul si legislatia afacerilor", Casa de editur Venus, Iasi 2005;

11. Filipescu I. P.                       "Dreptul de proprietate si alte drepturi reale", Editura Actami, Bucuresti, 1993;

12. Gerota D. D.                        "Curs de societati comerciale", Bucuresti, 1999;

13. Georgescu I. L.                    "Curs de drept comercial roman, vol II ", Bucuresti, 1998;

1 Leik Adria                                 "Dreptul Afacerilor", Editura Tehnopress, Iasi, 2003;

15.Marian Bratis "Constituirea societatii comerciale pe actiuni",Editura Hamangiu,Bucuresti 2008

16. Niculescu Maria, Alain      "Dreptul societatilor", Editura Economica, Bucuresti,

Burlaud 2002;

17. Patulea Vasile, Corneliu    "Curs de drept comercial, aditia a II-a", Editura All

Turianu Beck, Bucuresti, 2000;

18. Popescu Cristian -              "Privatizarea - ciclu final, restructurarea post-

Bogdanesti                                privatizare", Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 1997;

19.Secheaua Marius                 "Legea societatilor comerciale nr. 31/1990 comentata si adnotata, editia a II-a", Editura Rosetti, Bucuresti, 2002;

20. Toma M., Suceava I.,         "Societatile comerciale de la A la Z", Vol. I, Casa de

Erdei V., Sticlaru M. editura si presa Sansa SRL, Bucuresti, 1999;

21. Turcu Ioan                           "Teoria si practica dreptului comercial roman", vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998;

22. Vonica R. Petru                   "Dreptul societatilor comerciale, editia a II-a, revazuta si completata", Editura Lumina Lex, Bucuresti 2000.

23.Crina-Mihaela Letea "Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale",Editura Hamangiu,Bucuresti 2008

2Marian Bratis "Constituirea societatii comerciale pe actiuni",Editura Hamangiu,Bucuresti 2008

Reviste:

1.     "Revista de drept commercial" numerele: 2/1991, 3/1993, 5/1993, 6/1993, 5/1995, 6/1995, 1/1997, 3/1997, 5/1999,1/2006,2008

2.     "Dreptul" numerele: 9/1991, 10/1994, 4/1996, 3/2005, 4/2005;

3.     "Euroconsultanta. Ghidul firmei", nr. 2, Bucuresti, febr. 2005;

4.     "Ghidul juridic pentru societatile comerciale", nr. 1, Bucuresti, ian. 2005;

5.     "Tribuna Economica" numerele 1/2005, 6/2005, 15/2005, 16/2005.

Suport legal:

1.     Legea nr. 302/2005 publicata in Monitorul Oficial nr. 953 partea I, din octombrie 2005;

2.     Legea nr. 164/2006 publicata in Monitorul Oficial nr. 333 din aprilie 2008;

3.     Legea nr. 441/2006 publicata in Monitorul Oficial nr. 333 din aprilie 2008;

4.     Legea nr. 516/2006 publicata in Monitorul Oficial nr. 333 din aprilie 2008;

5.     O.U.G. nr. 82/2007 publicata in Monitorul Oficial nr. 446 partea I, din iunie 2007;

6.     O.U.G. nr. 52/2008 publicata in Monitorul Oficial nr. 333 din 30.02008.

7.     Legea 346/2004, privind infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, publicata in Monitorul Oficial nr. 681-2004