Metodologia analizei economico-financiare

Odata cu definirea obiectului de studiu, analiza economica trebuie sa-si precizeze si metoda de cercetare.

Avand in vedere particularitatile si complexitatea fenomenelor economice ce constituie obiectul de studiu, analiza economico-financiara are o metoda proprie ce consta in imbinarea,intr-un tot unitar,a urmatoarelor etape:

1.Compararea indicatorilor sau rezultatelor

2.Descompunerea indicatorilor sau rezultatelor

3.Masurarea influentei factorilor asupra indicatorilor sau rezultatelor cercetate

4.Generalizarea rezultatelor

Efectuarea ei conduce la obtinerea  caracteristicii cantitative si calitative a evolutiei fenomenului (procesului) cercetat. Se obtine punand fata in fata valorile (marimile) efective cu cele din perioada de referinta. Baza de referinta poate fi: rezultatele efective din perioada (perioadele) precedenta(e), valorile programate, valorile stabilite prin buget etc.

Pentru a putea fi efectuata compararea, rezultatul (fenomenul) cercetat trebuie sa indeplineasca conditiile de omogenitate si comparabilitate.

Functie de scopul urmarit, intalnim urmatoarele tipuri de comparatii:

a.     Comparatii in timp. Efectuarea lor presupune existenta a cel putin doua perioade de timp distincte (doi ani, doua luni). Aceste comparatii se fac atunci cand se urmareste a se evidentia dinamica fenomenului cercetat, atat sub aspectul volumului, cat si a ritmului schimbarilor survenite fata de perioada de referinta. Ofera analistului ceea ce este permanent, caracteristic in evolutia fenomenului cercetat.

b.          Comparatii in spatiu. Pentru a le efectua sunt necesare doua unitati de spatiu distincte si similare ca domeniu de activitate (intreprinderea metalurgica A cu intreprinderea metalurgica B). Aceste comparatii au rolul de a generaliza realizarile obtinute intr-un domeniu de activitate. Numai cu ajutorul acestor comparatii se pot evidentia influentele legate de:

Pozitia geografica a intreprinderilor;

Dotarea tehnica si procesele tehnologice;

Volumul si sortimentul productiei.

c.      Comparatii speciale, pentru a caror efectuare nu sunt necesare conditiile cerute de primele doua. Includem aici comparatia, in cadrul perioadei raportate, dintre rezultatele efective si cele programate, prevazute sau cu marimile stabilite prin buget. Are ca principal obiectiv prezentarea modului in care obiectivele prestabilite se executa.

Descompunerea are un caracter deductiv, de la general la particular, de la intreg la parte. Ea asigura profunzimea cercetarii fenomenelor si proceselor economice. In acelasi timp, ofera posibilitatea localizarii rezultatelor, a cauzelor acestora in timp si spatiu.

Se intalnesc mai multe tipuri de descompunere:

a.        Descompunerea dupa timpul de formare a rezultatelor, evidentiaza subdiviziunea de timp in care se inregistreaza o abatere de la desfasurarea normala, de la tendinta prestabilita a fenomenului cercetat. Exemplificam aici detalierea modului de executie a programului de productie anual, pe trimestre, in cadrul trimestrului pe luni, in cadrul lunii pe decade.

b.       Descompunerea dupa locul de formare, semnalizeaza subdiviziunile de spatiu unde se inregistreaza o abatere de la desfasurarea normala, prestabilita a fenomenului. Aceasta echivaleaza cu stabilirea precisa in cadrul unei firme (agent economic) a locului de munca, a sectiei ce inregistreaza abateri fata de media firmei.

c.        Descompunerea pe factori sau elemente componente, prezinta o semnificatie aparte in procesul cunoasterii. In activitatea de analiza economica, acest tip de descompunere este cel mai des utilizat, intrucat analiza economica,cu predilectie,opereaza cu modele economice ce contin un numar variabil de factori. Un exemplu tipic de descompunere in factori este cel din figura de mai jos

Se cunosc urmatoarele elemente ce conditioneaza marimea profitului, conform relatiilor:

P = Pv.r, Pv = Pf.g, Pf = Ae.p, Ae = Af + Ac unde:

P - profitul aferent productiei vandute;

Pv- productia vanduta;

r - profitul la un leu vanzari;

Pf- productia fabricata;

g - gradul de realizare a productiei;

Ae- active economice;

p - productia la un leu active economice;

Af- imobilizari corporale;

Ac- active circulante.

Schematic descompunerea de tip factorial se prezinta astfel(figura 1.1):

Figura 1.1. Descompunerea factoriala a profitului

Studierea factorilor in interdependenta lor, comensurarea actiunii fiecarui factor asupra marimilor analizate constituie elementul central al analizei economice.

Aceasta etapa presupune din partea analistului ample cunostinte de stricta specialitate (contabilitate, finante, economie politica, statistica etc.) cat si colaterale.

Etapa are ca scop principal comensurarea actiunii fiecarui factor asupra fenomenului cercetat. Comensurarea are la baza mai multe procedee tehnice, folosirea unuia sau altuia depinde de sistemul de legaturi ce exista intre factori. Iata pentru ce in aceasta etapa distingem doua momente:

a.     Determinarea sistemului de legaturi dintre factori;

b.     Comensurarea actiunii fiecarui factor asupra fenomenului cercetat.

Fenomenele si procesele economice sunt rezultatul actiunii unui numar mare de factori, principali si secundari, esentiali si neesentiali, factori ce pot fi masurati cu precizie si care nu pot fi, permanenti si accidentali.

Cunoasterea factorilor, a naturii lor, a legaturilor prin care participa la formarea, respectiv modificarea rezultatelor unei activitati, cat si stabilirea posibilitatilor de imbunatatire a functionarii intreprinderii ca sistem, reprezinta elementul central al analizei economico-financiare.

Factorii determina formarea si modificarea unui rezultat. Ei actioneaza de cele mai multe ori interdependent, corelat, intr-un sistem de legaturi inchegate. Identificarea lor necesita cunoasterea precisa a caii de formare a rezultatului cercetat, a  legaturilor interne ale rezultatului ca fenomen cercetat.

Fenomenele, rezultatele economice, reprezinta un complex de legaturi cauzale de factori a caror actiune trebuie cunoscuta si masurata. Nivelul indicatorilor economico-sociali ai intreprinderii este influentat de numerosi factori. Sub acest aspect, in cunoasterea cat mai bine a factorilor ce afecteaza evolutia fenomenului economic, o semnificatie aparte are gruparea lor. Literatura de specialitate[1] prezinta criterii diferite de grupare, precum:

a.     Dupa caracterul lor in cadrul relatiilor cauzale, distingem:

Factori cantitativi, purtatorii materiali ai factorilor calitativi si indispensabili actiunii celor de pe urma;

Factori calitativi, sunt de aceeasi natura cu efectul analizat, dar se deosebeste de fenomen prin gradul de extensie;

Factori de structura, ce apar numai cand rezultatul analizat se obtine prin agregare. Evidentierea factorilor de structura  este necesara pentru explicarea corecta a rezultatelor sau a unei stari de fapt. In acest sens nivelul mediu al ratei rentabilitatii intreprinderii poate sa creasca pe seama deplasarilor structurale, creste ponderea produselor ce au o rata a rentabilitatii mai mare decat nivelul mediu al ratei rentabilitatii.

Aceasta grupare are semnificatie economica si metodologica aparte deoarece conduce la stabilirea prioritatii relative in actiunea combinatorie a factorilor.

b.     Dupa locul in care-si au izvorul actiunilor lor intalnim:

Factori interni (endogeni):

Factori externi (exogeni).

In analiza economica,aceasta grupare,conduce la evidentierea aportului propriu depus de firma pentru un anumit rezultat.

c.      Dupa numar si diversitate exista

Factori simpli (omogeni);

Factori complecsi (eterogeni)

Factorii complecsi presupun o analiza de detaliu pe mai multe nivele pentru a masura cu mai multa precizie actiunea asupra dezvoltarii fenomenului.

d.     Dupa durata de actiune, sunt:

Factori cu actiune continua (permanenta);

Factori cu actiune intermitenta.

e.     Dupa stadiul circuitului economic, distingem:

Factori specifici aprovizionarii;

Factori specifici productiei;

Factori specifici desfacerii.

f.      Daca se au vedere bunurile ce intra in componenta lor (clasificare facuta de J.B. Say), distingem urmatorii factori:

Munca (ansamblul de servicii masurate fie in unitati fizice, fie in ore fizice);

Pamantul;

Capitalul (stocuri de bunuri materiale, fixe si circulante, disponibile la un moment dat pentru a fi folosite in productie).

g. Functie de natura influentei lor asupra procesului de productie, exista:

Factori consumabili, ce sunt in intregime transformati si integrati in noul produs. Ei dispar, se consuma intr-un singur proces de productie, precum materiile prime, materialele, combustibilul etc.;

Factori de stoc, ce pot fi utilizati la mai multe procese de productie si sunt afectati de uzura precum: masinile, utilajele.

Revenind la sistemul de legaturi dintre factorii ce influenteaza fenomenul economic, literatura si practica atesta existenta a doua tipuri:

legaturi de tip functional (matematic) cand modificarii unui factor ii corespunde o singura modificare a rezultatului;

legaturi de corelatie (statistice), caracterizate prin aceea ca schimbarii unui factor-in anumite conditii - ii corespund mai multe valori a rezultatelor.

Functie de tipul de legaturi, analiza economica utilizeaza procedee specifice de masurare a influentei factorilor.

Daca intre factori exista legaturi de tip functional, procedeele tehnice folosite sunt:

substituirea in lant(iteratia);

balantier;

soldului.

In cazul legaturilor de tip statistic se foloseste procedeul corelatiei.

In afara de aceasta analiza economica face apel si la alte procedee (tehnici) numite si complementare, precum: cercetarea operationala, simularea, tehnica graficelor si alte procedee tehnice[2] .

In continuare, prezentam esenta fiecarui procedeu tehnic.

Se foloseste cand intre factori exista relatia de produs si/sau raport. In cadrul acestui procedeu fiecare factor cunoaste doua ipostaze: factor ce se modifica (variabil) si factor constant.

Principiile folosite in aplicarea acestui procedeu sunt:

substituirea incepe cu factorul determinant;

daca exista factori cantitativi si calitativi, substituirea incepe cu cei cantitativi;

un factor substituit ramane in aceasta ipostaza pana la sfarsitul exercitiului.

Sa presupunem ca avem de analizat un indicator, simbolizat R. Marimea lui este data de relatia:

Se calculeaza mai intai modificarea totala (Δ):

um

Din relatia de mai sus rezulta ca modificarea totala este o suma a influentelor partiale ale celor trei factori.

Deci: .

In continuare, trebuie sa masuram influenta modificarii fiecarui factor. Astfel:

influenta modificarii factorului a (Δa) este egala:

um

sau

.um

influenta modificarii factorului b (Δb);

um

sau:

um

influenta modificarii factorului c (Δc);

um

sau:

.um

Cu ajutorul acestui procedeu se poate stabili influenta modificarii unui factor oarecare dintr-un sir de factori, dupa urmatorul algoritm:

unde:

         - produsul factorilor anterior substituiti;

         - produsul factorilor posterior substituiti.

Aceste procedeu se poate aplica si atunci cand rezultatul se exprima in marimi relative, sub forma de indici.

In acest caz, modificarea totala (Δ) este data de relatia:

i - reprezinta indicele de realizare a valorii programate.

Prin urmare:

.

Influenta modificarii fiecarui factor se calculeaza astfel:

se simplifica si obtinem:

, unde se noteaza cu si reprezinta gradul de realizare a factorului a, deci:

sau

Cum vom obtine, astfel, urmatoarea relatie:

Urmeaza substituirea celui de al treilea factor c asupra indicatorului R, respectiv Δc:

sau

.

In cazul raportului intalnim doua situatii:

factorul determinant (cantitativ) este la numarator;

factorul determinant (cantitativ) este la numitor.

a.     Cand factorul cantitativ (determinant) se afla la numarator, indicatorul R are relatia generala:

unde a este factorul determinant

Modificarea totala (Δ) se determina astfel:

um

um

sau:

um,

iar

um.

Substituirea in lant aplicata in relatia de raport, cu exprimarea modificarii prin varianta marimilor relative se prezinta astfel:

Modificarea totala se calculeaza cu relatia

Δ = i - 100, unde

i  - gradul de realizare a rezultatului R si se determina astfel:

i = deci,

Δ= %

Influenta modificarii factorului a(Δa) se calculeaza astfel:

Δa= = ± %

Influenta modificarii factorului b(Δb)se afla cu relatia:

(Δb)= = ± %

2.Cand factorul determinant se afla la numitor:

, unde b este factorul determinant.

%

%

Procedeul substituirii in lant prezinta variante fata de forma clasica. Variantele mai des intalnite sunt: varianta substituirilor alternative si cea a diferentelor partiale. Aceste variante apar datorita faptului ca nu se mai respecta regulile acestui procedeu. Asa, substituirea alternativa apare ca urmare a faptului ca toti factorii combinatori sunt egali ca importanta. Masurarea influentei factorilor in acest caz este cel de mai jos

R= a.b.c

Daca notam cu ∆₂ suma ultimilor trei influente atunci ∆₁ ≠ ∆₂. Inegalitatea are diferite modalitati de rezolvare[3].

Varianta diferentelor partiale are la baza ipotezele variantei alternative dar influentele sunt rectificate prin repartizarea proportionala a abaterilor astfel ca ∆₁ = ∆₂. Calculul influentelor fiecarui factor se face cu relatia:

Se foloseste cand intre factori exista relatia de suma si (sau) diferenta.

Forma generala a indicatorului este:

um

.

Specific acestui procedeu, influentele fiecarui factor se determina astfel:

.

Este cel mai simplu procedeu. Se utilizeaza indiferent de relatia matematica ce exista intre factori. Este aplicabil atunci cand se cunoaste: modificarea totala (Δ); influenta modificarii a "n-1" factori si se doreste a se calcula influenta factorului "n". Relatia generala este:

.

Se foloseste atunci cand intre fenomenul analizat si factorii sai de influenta exista o legatura de tip stohastic. In economia intreprinderii exista o mare varietate de legaturi statistice cum sunt: corelatia dintre calitatea produselor si calitatea materiilor prime, corelatia dintre volumul productiei si ritmicitatea aprovizionarii, legatura dintre calificarea personalului gradul de automatizare a productiei si productivitatea muncii, legatura dintre productivitatea muncii, costul unitar si profitul unitar.

Aplicarea acestui procedeu tehnic presupune parcurgerea etapelor:

• analiza calitativa a continutului economic al fenomenului analizat si a l factorilor sai de influenta de exemplu marimea Y este functie de factorii x₁, x₂, x₃,..x_n sau Y f(x₁, x₂, x₃, x_n)
• determinarea legaturilor de cauzalitate si a formei lor matematice adica stabilirea ecuatie de regresie care poate fi:

- de tip linear Y= a + bx

- de tip hiperbolic Y= a +

- de tip parabolic Y a + bx + cx²

- de tip exponential Y = a .b^x unde :

Y caracteristica dependenta;

xcaracteristica independenta;

a, b, c parametrii ecuatiilor.

determinarea valorii parametrilor ecuatiei, cu ajutorul metodei celor mai mici patrate;

determinarea intensitatii legaturii dintre fenomenul analizat si factorii sai de influenta, in vederea punerii in evidenta a factorilor esentiali de cei neesentiali, folosind in acest scop coeficientul de corelatie simpla a carui relatie de calcul este mai jos prezentata:

Coeficientul de corelatie simpla are domeniul de variatie cuprins intre +1 si -1 si caracterizeaza existenta, intensitatea si sensul corelatiei dintre fenomenul cercetat si factorii sai de influenta. Atunci cand

Coeficientul de corelatie este cuprins intre 0 si +1 legatura dintre cele doua componente este directa , cand este cuprins intre 0 si -1 corelatia este inversa. Cu cat marimea coeficientului r_x se apropie de valoarea 1 legatura dintre componente este mai intensa, daca valoarea sa se deplaseaza spre zero(0) legatura dintre componente este mai slaba.

Aceasta etapa are un caracter inductiv pleaca de la particular la general. Este momentul cand se constata si se generalizeaza tot ceea ce este fundamental si tipic, ceea ce se repeta in activitatea organismului economic cercetat.

Este momentul formularii concluziilor care sa duca la lichidarea lipsurilor constatate si la inviorarea activitatii firmei pe linia folosirii cu eficienta a tuturor categoriilor de resurse: umane, materiale si financiare.

Schematic, metoda analizei economice se prezinta in figura 1.2.