|
|
|
Conditii, criterii si cerinte ale aderarii Romaniei la zona Euro
1. Criteriile de convergenta pentru participarea la Uniunea Economica si Monetara
Criteriile de convergenta reprezinta testul economic de evaluare a stadiului de pregatire a unei economii pentru a participa la etapa a treia a Uniunii Economice si Monetare. Aceste criterii au fost stabilite prin Tratatul de la Maastricht, ratificat de catre toate statele membre UE in 1993, si se refera la:
2. Cerinte pentru aderarea la SEPA
Zona unica de plati in euro - SEPA - va fi zona euro in care nu vor mai exista diferentele curente intre platile nationale si transfrontaliere in euro, in care clientii vor fi capabili sa efectueze si sa primeasca plati in euro, in interiorul spatiului european, la fel de sigur, rapid si eficient ca in contextul national, folosind un cont unic si un set de instrumente de plata standardizate.
Pentru a oferi servicii de plati in euro clientilor in SEPA, o banca trebuie sa asigure conformitatea cu schemele SEPA. Acest lucru inseamna ca atat produsele oferite clientilor, cat si procesele de plati din back-office, comunicarea cu alte banci si cu infrastructurile de compensare si decontare a platilor, trebuie sa indeplineasca cerintele SEPA definite prin documentele elaborate de Consiliul European al Platilor (EPC).
O tranzactie de plata SEPA este o tranzactie in euro care nu este urgenta, in care contul initiatorului platii si contul beneficiarului trebuie sa fie deschise la banci autorizate pe teritoriul uneia dintre cele 31 de tari SEPA: tarile Uniunii Europene, ale Zonei Economice Europene si Elvetia. Desi schemele de plati SEPA nu impun o limita in ceea ce priveste valoarea sumei, proiectul se adreseaza platilor de mica valoare in euro.
SEPA si Directiva Serviciilor de Plati
Conformitatea cu SEPA inseamna respectarea atat a manualelor de reguli, cat si a Directivei Serviciilor de Plati, precum si a altor cerinte legale, precum Regulamentul nr. 2560/2001 privind platile transfrontaliere in euro, Regulamentul nr. 1781/2006 privind informatiile despre platitor ce insotesc transferurile de fonduri, recomandarile FATF asupra transferurilor electronice si altele. Aceste reglementari legale acopera insa si alte domenii decat instrumentele si infrastructurile SEPA.
Proiectul SEPA si Directiva Serviciilor de Plati afecteaza in mod diferit instrumentele si infrastructurile de plati din tarile implicate in proiectul SEPA, astfel:
In zona euro, toate
produsele si instrumentele de plati nationale vor fi treptat inlocuite de
produse si instrumente SEPA. Acest proces a inceput deja, primul instrument
implementat fiind SEPA Credit Transfer, lansat la data de 28 ianuarie 2008.
Instrumentele de plati existente si practicile actuale la nivel national in
fiecare
In restul tarilor din Uniunea Europeana, incepand cu 2008, bancile vor introduce noile scheme SEPA pentru platile in euro. Ele vor aplica Directiva Serviciilor de Plati atat pentru platile in euro, cat si pentru cele in moneda nationala si pot opta pentru aplicarea standardelor SEPA platilor in moneda nationala. O parte dintre tarile din zona non-euro vor adopta moneda euro intr-un orizont de timp previzibil. Pentru aceste tari, trebuie avut in vedere ca, la momentul adoptarii monedei euro, standardele SEPA vor trebui aplicate si instrumentelor de plati, precum si infrastructurilor nationale. Acesta este si cazul Romaniei, care va introduce moneda euro in intervalul 2013 - 2015.
Tarile din Zona Economica Europeana (EEA), adica Islanda, Lichtenstein si Norvegia, vor introduce noile scheme SEPA pentru platile lor in euro si vor aplica prevederile Directivei atat platilor in euro, cat si celor in moneda nationala, putand opta pentru alinierea instrumentelor de plati nationale cu standardele SEPA. Situatia este similara pentru Elvetia, unde insa nu sunt aplicabile prevederile Directivei Serviciilor de Plati.
Cerintele de conformitate cu SEPA Credit Transfer
In SEPA, bancile vor trebui sa fie capabile sa ofere clientilor servicii de plati SEPA, si anume sa transmita transferuri credit SEPA catre orice banca/beneficiar in SEPA si sa primeasca transferuri credit SEPA in numele clientilor de la orice entitate care detine un cont in orice banca din SEPA.
Pentru asigurarea conformitatii cu SEPA, o banca va trebui sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
sa adere la schema, prin semnarea Contractului de aderare, prin care se angajeaza sa respecte conditiile din manualul de reguli SEPA Credit Transfer;
sa asigure pregatirea tehnica si operationala pentru a primi si initia transferuri credit SEPA;
sa asigure capabilitatea de a adresa orice banca SEPA si de a fi adresat de orice banca din SEPA. Adresabilitatea este una dintre cerintele esentiale ale schemelor SEPA si presupune urmatoarele obligatii pentru banci:
1) conectarea la o infrastructura de compensare si decontare care respecta cerintele cadrului SEPA pentru mecanisme de compensare si decontare, ca participant direct sau indirect,
2) bancile care utilizeaza banci intermediare trebuie sa semneze contracte cu aceste banci si sa testeze transmiterea/ receptia platilor SEPA inainte de aderarea la schema, responsabilitatea pentru transmiterea si primirea platilor fiind a bancii participante in schema.
Pentru asigurarea pregatirii tehnice si operationale in vederea aderarii la schema SEPA Credit Transfer, bancile trebuie sa indeplineasca cerintele cuprinse in urmatoarele documente ale Consiliului European al Platilor:
- SCT Scheme Rulebook V2.3,
- SEPA Data Model V2.2, incluzand standardele UNIFI (ISO 20022) XML,
- SEPA Implementation Guidelines V2.3,
- PEACH/CSM Framework V 1.1,
- Rezolutia pentru adresabilitate - decembrie 2006.
Pe segmentul inter-bancar, va trebui utilizat setul de date SEPA Credit Transfer UNIFI (ISO 20022) XML. Ghidul de implementare SEPA Credit Transfer si standardele ISO contin datele care sunt obligatorii pentru o tranzactie SEPA. Printre acestea se numara codurile IBAN ale initiatorului si beneficiarului platii, codurile BIC ale bancii initiatorului si bancii beneficiarului, date despre initiator si beneficiar, suma, data de executie solicitata si altele. Bancile trebuie sa implementeze aceste mesaje de plata in sistemele lor informatice.
Toate informatiile de remitere primite - pana la 140 de caractere - informatii structurate sau nestructurate - trebuie transmise fara trunchiere pana la beneficiarul platii.
Procesarea platilor trebuie realizata astfel incat acestea sa ajunga la beneficiar in maxim trei zile de la acceptarea platii. Dupa transpunerea Directivei Serviciilor de Plati, aceasta durata va fi redusa la o zi.
Bancile vor trebui sa-si informeze clientii asupra noilor elemente de date obligatorii care trebuie sa fie furnizate si sa recomande utilizarea standardelor UNIFI XML pe segmentul client - banca.
Instructiunile de plata ce vor fi prelucrate de noul instrument de plata SEPA Credit Transfer vor trebui sa contina toate elementele de date obligatorii sau vor fi rejectate.
Implicatiile
SEPA pentru sistemul bancar din
Desi proiectul SEPA are implicatiile cele mai mari pentru bancile din tarile zonei euro, obiectivul sau final este acela de a standardizare a platilor in euro in interiorul Uniunii Europene. In Europa, pentru sistemele bancare din afara zonei euro exista oportunitati de participare in sistemele de plati in euro, iar comunitatile vor fi capabile sa adopte practicile si standardele SEPA pentru a contribui la piata unica a serviciilor de plati.
SEPA are implicatii directe asupra bancilor din Romania incepand cu ianuarie 2008, in ceea ce priveste platile externe in euro pentru clienti din interiorul Uniunii Europene: bancile vor putea oferi corporatiilor si consumatorilor - la nivel national sau transfrontalier in cadrul Uniunii Europene - transferuri credit in euro, bazate pe schema SEPA Credit Transfer si debitari directe in Euro, bazate pe schema SEPA Direct Debit.
Implicatiile SEPA pentru bancile din Romania se refera in primul rand la asigurarea de catre acestea a capacitatii de a receptiona, de a executa si de a refuza sau returna, dupa caz, plati transfrontaliere in euro conforme cu schemele SEPA, initiate de o alta banca din spatiul Uniunii Europene, catre clientii sai, precum si de a initia plati in euro conforme SEPA.
Pentru asigurarea capacitatii de receptie si initiere a platilor SEPA, bancile vor trebui sa adopte standardele SEPA pentru platile in euro si sa asigure adresabilitatea in SEPA, prin participarea intr-un mecanism de compensare si decontare conform SEPA. O alta solutie este incheierea unei intelegeri cu bancile corespondente din SEPA pentru receptia mesajelor de plata SEPA sau conversia mesajelor de plata in format SEPA si transmiterea platilor initiate de un client al unei banci din Romania catre un beneficiar din SEPA.
Instrumentele SEPA vor inlocui actualele instrumente si procese de plati in euro dupa o perioada de tranzitie, pe parcursul careia noile scheme de transfer vor coexista cu cele utilizate in prezent de banci. Pentru platile in devize non-europene, actualele instrumente de plati vor functiona si in continuare.
Dupa
adoptarea monedei unice euro, standardele SEPA vor fi trebui aplicate atat
pentru platile transfrontaliere in euro, cat si pentru platile nationale. De
aceea, comunitatea bancara din
O alta implicatie a SEPA este ca institutiile de credit isi vor putea redefini strategiile de emitere de carduri, in baza cadrului integrat pentru carduri in interiorul SEPA. Nu in ultimul rand, bancile pot fi afectate de competitia in crestere in zona euro si in Uniunea Europeana.
3. Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana
Romania a avut contacte si intelegeri cu UE inca din deceniile sase si sapte, cand au fost incheiate acorduri comerciale si tehnice si acorduri prin care beneficia de preferinte vamale comunitare. In anul 1990 a fost semnat 'Acordul de comert, cooperare comerciala si economica' intre Romania si UE, iar in 1991, Romania a devenit beneficiara a asistentei financiare acordate prin Programul PHARE.
Negocierile privind asocierea Romaniei la UE au inceput in anul 1992 si s-au finalizat in acelasi an prin parafarea 'Acordului de la Bruxelles'. Parlamentul Romaniei a ratificat Acordul European de Asociere la UE in 1993.
La 1 februarie 1995 a intrat in vigoare 'Acordul European' ce instituia o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatea Europeana si statele membre, pe de alta parte. Prevederile acestui acord stipulau faptul ca Romania a devenit membru asociat si s-au pus bazele pentru viitoarea aderare, recunoscandu-se ca obiectivul final urmarit de tara noastra este de a deveni membru cu drepturi depline al UE si ca asocierea are ca scop sa ajute Romania sa realizeze acest deziderat.
Asocierea Romaniei la UE a insemnat pe plan economic crearea unei zone de liber schimb, cooperarea economica si financiara, in sprijinul restructurarii economiei romanesti, iar pe plan politic crearea unui cadru institutional pentru realizarea unui dialog politic permanent intre parti.
In cadrul acordului au fost precizate o serie de principii, printre care:
stabilirea unei perioare de tranzitie de maximum 10 ani, impartita in doua etape, trecerea la cea de a doua facandu-se in urma examinarii de catre Consiliul de asociere a aplicarii pana in acel moment al prevederilor acordului;
asimetria in acordarea de catre parti a concesiilor, concretizate prin faptul ca, in timp ce uniunea isi va realiza angajamentul in prima etapa, Romania si-l va pune in aplicare in a doua;
angajamentul partilor de a se abtine de la introducerea de reglementari care sa vina in contradictie cu prevederile acordului, pana la intrarea in vigoare;
disponibilitatea partilor ca pe perioada de tranzitie sa procedeze de comun acord, in functie de conjunctura existenta in sectoarele vizate, la reducerea periodica si analizarea concesiilor reciproce, inclusiv la accelerarea calendarului de aplicare a acestora.
Acordul European de Asociere a Romaniei la UE cuprindea prevederi pentru fiecare sector principal de activitate :
in domeniul schimburilor comerciale bilaterale se prevedea crearea intre parti a unei zone de comert liber, care sa se concretizeze prin eliminarea treptata o obstacolelor tarifare si netarifare existente in acest moment intre relatiile comerciale dintre Romania si UE. Zona de comert liber urma sa fie realizata intr-o perioada de tranzitie de maximum 10 ani in mod gradual. Perdioada de tranzitie era asimetrica in ceea ce priveste ritumul reducerii si eliminarii taxelor de catre Romania, oferindu-se astfel tarii noastre o perioada mai lunga de timp pentru deschiderea pietei sale la importurile din UE. Daca UE se obliga sa elimine toate taxele vamale si ingradirile cantitative pana la sfarsitul primei etape a perioadei, Romania urma sa faca acest lucru la sfarsitul celei de-a doua etape ;
aderarea Romaniei la UE necesita un cadru economic care sa fie compatibil cu functionarea UE si cu mecanismele comunitare. Ca urmare, s-au impus grabirea descdentralizarii sectorului de stat si crearea unui puternic nucleu de intreprinderi mici si mijlocii, alinierea tuturor standardelor romanesti la normele comunicare, legarea cursului leului de euro, precum si realizarea unei modificari de structura a pupulatiei ocupate in economie, pentru a ne apropia de nivelul tarile din UE (10% in agricultura, 30% in industrie% si peste 60% in servicii) ;
pe plan institutional, organismele centrala precum Banca Nationala, Curtea de Justitie etc. trebuie sa aiba aceleasi atributii ca si cele din tarile comunitare ;
in domeniul legislativ trebuiau adoptate acte normative cu caracter economic si pentru alte sectoare, prin consultarea obligatii a legislatiei existente in UE, fiecare proiect de lege adoptat urmand sa cuprinda o precizare, potrivit careia legea este conforma cu legislatia comunitara.
In cadrul cooperarii financiare dintre Romania si UE, Romania beneficia de asistenta financiara din partea UE, sub forma de donatii si imprumuturi, inclusiv imprumuturi de la Banca Europeana de Investitii, pentru accelerarea si sustinerea proiectului de transformare economica a tarii si pentru a sprijini reajustarea structurala. O destinatie importanta a imprumuturilor o reprezenta diminuarea consecintelor economice si sociale, a costurilor sociale ale tranzitiei la economia de piata.
Asistenta financiara era acoperita din doua surse : programul PHARE, in cadrul caruia fondurile alocate sunt nerambursabile potrivit Reglementarii Consiliului UE ; imprumuturile acordate de Banca Europeana de Investitii pana la expirarea valabilitatii acestora.
In Acordul de Aderare se prevedea ca asistenta financiara din partea UE va fi evaluata periodic in functie de prioritatile stabilite, de capacitatea de absortie a Romaniei, de posibilitatea de rambursare a creditelor, de progresul inregistrat pe linia economiei de piata si in ceea ce priveste restructurarea economica. Pentru a se realiza o utilizare optima a acestor credite, urma sa se realizeze o coordonare intre contributiile UE si cele din alte surse, cum ar fi : finantarea din partea statelor membre, a altor tari din G-24, F.M.I., Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare.
Acordarea creditelor in cadrul asistentei financiare urma sa se faca numai pe baza unor documentatii prezentate de Romania, din care sa rezulte oportunitatea, modul de derulare a investitiei, eficienta economica si efectele sociale, defalcate pe diferite etape ale derularii investitiei.
Toate aceste principii ale asocierii trebuiau insa transpuse in practica in concordanta cu interesele nationale ale Romaniei, asocierea si aderarea servind promovarii interesului national si dezvoltarii potentialului economic si patrimoniului cultural romanesc.
Consiliul European reunit la Copenhaga in anul 1993 a definit si precizat conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca tarile asociate din Europa Centrala si de Est pentru a adera la Uniunea Europeana, conditii definite sub forma unor criterii :
1. Stabilirea institutiilor garante ale democratiei, statului de drept, drepturilor omului, respectului si protectiei minoritatilor.
2. Existenta si functionarea economiei de piata.
3. Capacitatea de a face fata presiunilor concurentiale si fortelor pietei.
4. Capacitatea asumarii obligatiilor ce ii revin unui membru al Uniunii Europene, aderarea unei tari la Uniunea Europeana implicand in mod necesar si asumarea unor obligatii ce deriva din criteriile ce stau la baza aderarii.
4. Strategia aderarii Romaniei la UE
4.1. Principii si criterii
In conformitate cu obiectivul major stabilit de Romania, si anume crearea conditiilor pentru aderarea la UE, principiile fundamentale puse la baza dezvoltarii economiei si infapturii reformei au fost :
reforma societatii romanesti pentru recunoasterea si afirmarea valorilor morale si democratice ;
asezarea dreptului de proprietate la temelia societatii ;
accelerarea reformei institutionale incepand cu Guvernul Romaniei, pentru crearea unui stat modern ;
restructurarea si modernizarea industriei in sensul redimensionarii si privatizarii acesteia in vederea asigurarii unei cresteri economice durabile ;
reorientarea si dezvoltarea agriculturii in directia cerintelor economiei de piata, prin sprijinirea sistemelor de productie si valorificare ;
reforma sistemului finantelor publice potrivit principiului finantarii obiectivelor viabile economic ;
distribuirea echitabile a costurilor tranzitiei in sprijinul solidaritatii sociale ;
afirmarea demna a Romaniei in lumea democratica si dezvoltata a Europei.
Analizand dezvoltarea Romaniei prin prisma indeplinirii criteriilor generale de aderare la UE, stabilite pe baza concluziilor Consiliului European de la Copenhaga (1993), se pot constata urmatoarele :
a) Criteriul politic : stabilirea institutiilor ce garanteaza democratia, statul de drept, drepturile omului si protectia minoritatilor. Romania a indeplinit si continua sa indeplineasca aceste conditii, existand totusi deficiente referitoare la : reforma administratiei publice si asigurarea efectiva a luptei impotrvia coruptiei la nivel inalt, imbunatatirea regimului persoanelor cu dizabilitati si a bolnavilor mintali, transferul puterii catre nivelurile inferioare, reforma functiei publice etc.
b) Criteriul economic : existenta unei economii de piata functionala si capacitatea de a face fata presiunii concurentiale si a fortelor pietei din Uniunea Europeana.
Romania a fost declarata ca avand o economie de piata functionala, dar nu si competitiva, dispunand de o capacitate inca redusa de a face fata fortelor concurentiale din UE. Exista dificultati legate de cresterea capacitatii Romaniei de a participa la coordonarea politicilor economice si a respectiva prevederile Pactului de Stabilitate si Crestere si ale Statului Sistemului European al bancilor centrale.
Instrumentele la indemana autoritatilor pentru depasirea socurilor asimetrice sunt ineficiente :politica fiscala are reactii intarziate, politicile sectoriale lipsesc sau sunt nefunctionale, mobilitatea fortei de munca este redusa iar flexibilitatea salariilor si a preturilor aproape ca nu exista.
Un ritm ridicat de crestere a produsului intern brut, mai multe locuri de munca, imbunatatirea colectarii veniturilor la bugetul de stat prin impunerea unor constrangeri bugetare si consolidarea procesului de dezinflatie reprezinta potentiale arme pentru a obtine 'maturizarea' economiei romanesti, acestea fiind obiective declarate public, dar cu slaba sustinere prin politicile macroeconomice.
Dezechilibrarea contului curent de capital, capacitatea redusa de absortie a fondurilor de la UE, liberalizarea haotica a pietelor in domeniul utilitatilor publice, predictibilitatea redusa in domeniul fiscal, mix-ul puternic conflictual dintre politicile monetare si fiscale si blocarea investitiilor in infrastructura rutiera reprezinta amenintari ce pun in pericol, in continuare, economia romaneasca si in perioada de dupa aderare a Romaniei, la 1 ianuarie 2007, la Uniunea Europeana.
Aprecierea semnificaticativa a leului si expansiunea creditului au contribui la majorarea deficitului de cont curent la 12% din PIB in 2007, deficit nesustenabil ; ca urmare a mix-ului inconsecvent dintre politica monetara si politica fiscala, procesul de dezinflatie a cunoscut, in ultima perioada, o incetinire considerabila si incerta ; deficitele bugetare, neincadrate in plafoanele stabilite, nu pot fi finantate neinflationist, ceea ce conduce la derapaje la nivel macroeconomic, la scaderea puterii de cumparare, inasprirea politicii salariale etc.
In aceste conditii, Comisia Europeana 'reclama' incapacitatea Romaniei de a fundamenta un mix coerent de politici economice, promovarea unei poltici fiscale prociclice crescand cererea interna si producand puseuri inflationiste.
c) Criteriul tehnic : capacitatea de asumare a obligatiilor de stat membru, inclusiv a celor privind aderarea la obiectivele uniunii politice, economice si monetare (implementarea acquis-ului comunitar).
Folosirea termenului de convergenta nominala se circumscrie restrictiv criteriilor de convergenta nominala stabilite pentru aderarea la UE si, mai departe, pentru intrare in zona euro.
Asezand la baza dezvoltarii economico-sociale aceste principii, strategia aderarii Romaniei la UE cuprindea o serie de obiective sintetizate in urmatoarele politici : politica macroeconomica, politica de restructurare a economiei, politici privind drepturiloe omului, culte si minoritati si politici privind capitalul uman.
4.2. Politici vizand integrarea Romaniei in structurile europene
Avand in vedere exigentele ce decurg din obiectivele politicii de competitivitate a UE, scopul fundamental al demersurilor de politica economica a Romaniei trebuie sa fie, si dupa aderarea la UE, elaborarea si punerea in practica a unui set coerent de politici de creare si crestere a avantajelor competitive.
O politica de competitivitate eficienta trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte :
promovarea de masuri macroeconomice privind crearea avantajului concurential prin investitii materiale si imateriale, concomitent cu valorificarea avantajelor ce decurg din calitatea fortei de munca ;
stimularea relansarii cererii de produse superioare cantitativ, prin masuri destinate cresterii puterii de cumparare a populatiei si a celei de bunuri de investitie, prinrealizarea privatizarii, incurajarea investitorilor strategici romani si straini ;
crearea unui climat favorabil competitiei in toate compartimentele activitatii industriale ;
stimularea evolutiei unor domenii industriale axate preponderent pe inovare , in vederea unei specializari dinamice, optimale si atingerii unor niveluri de performanta in domeniile sectoriale si intrasectoriale ;
ecologizarea productiei si produselor industriei romanesti printr-o politica fiscala stimulativa si alinierea standardelor, normelor si normativelor nationale la cele internationale.
Comparativ cu politicile de control al cererii (denumite, de regula, politici de standardizare), caracterici evolutiei unei economii de piata structurate si functionale, politicile structurale, caracteristice perioadelor de tranzitie, de schimbare si transformare, difera cel putin din doua puncte de vedere :
concentrarea mai mult pe cresterea economica decat pe controlul cererii interne si pe imbunatatirea imediata a balantei contului curent ;
timpul de reactie mai lung, necesar pregatirii efectelor alocative (cum sunt cresterea investitiilor in cele mai eficiente sectoare, combinata cu eliberarea de capital si forta de munca din celelalte sectoare).
In cadrul politicilor structurale se disting doua categorii :
politici de stimulare a eficientei alocarii resurselor ;
politici orientate spre extinderea capacitatii obiective a economiei.
Prima grupa include toate masurile vizand eliminare distorsiunilor care provoaca discrepante intre preturi si costurile marginale, disptorsiuni generate de :
migratia intersectoriala greoaie a fortei de munca si a capitalului, determinand schimbari in preturile relative, care pot genera somaj pentru o lunga perioada, inainte ca ajustarea sa fi fost finalizata ;
politici guvernamentale care au obiective diferite de acela al eficientei economice ;
barierele artificale puse in calea comertului exterior (tarife, contingentari, alte restrictii asupra comertului si platilor) ;
controlul preturilor (preturi administrate), precum cele ale energiei.
Cea de-a doua grupa de politici structurale se refera in deosebi la stimularea investitiilor si a economisirii. Rata de extindere a capacitatii economiei depinde, printre altele, de raportul dintre consum si investitii, ca si de natura si calitatea capitalului nou pus in functiune. In acest sens, politica ratei dobanzii influenteaza nu numai modificarile pe termen scurt, in nivelul economisirii, inflatiei si finantarii externe, ci si acumularea pe termen lung a fondurilor financiare, nivelul si compozitia investitiilor.
In tarile in care sistemul bancar continua sa fie strict controlat de Guvern, restrictiile se concentreaza in deosebi asupra ratelor nonimale ale dobanzii. Asemenea dezvoltari pot restrictiona in mod deosebit disponibilitatea creditului prin sistemul financiar si, astfel, inhiba nivelul si eficienta investitiilor.
Rezulta ca modificarile in ratele dobanzii si reformele sistemului bancar si bancar-financiar trebuie sa fie coroborate cu alte masuri ale politicii de stabilizare.
Politica ratei dobanzii trebuie coordonata cu politica ratei de schimb, pentru ca miscarile de capital sa nu destabilizeze reforma financiara. De asemenea, trebuie avute in vedere relatiile dintre economiile publice si cele private (daca ele sunt substituibile intr-un grad inalt sau nu), efectele fluxurilor de capital asupra economiilor interne, publice si private etc.
Modelele standard ale investitiilor, de tipul acceleratorului flexibil, trebuie adaptate la trasaturile structurale ale Romaniei. Astfel, succesul reformei economice depinde, in final, de realizarea obiectivelor de baza, pe termen lung, ale politicilor de stabilizare (stimularea ofertei, realizarea unei monede stabila si o eficienta alocativa crescuta a activitatii economice organizate pe principiile pietei).
Pregatirea pentru aderare la UE a tinut seama de marile decalaje intre Romania si alte tari ale UE, atenuareaacestor decalaje trebuind sa vizeze, in primul rand, participarea crescanda a industriei la comertul exterior al tarii noastre.
Realizarea criteriului fundamental al restructurarii economiei romanesti (reducerea substantiala a gradului sau de energo-intensitate) ar contribui la cresterea competitivitatii noastre, premisa de baza pentru integrarea favorabila a Romaniei in UE.
Conceptul de acquis comunitar are nu numai o semnificatie teoretica, impactul sau manifestandu-se asupra fiecarui producator, constructor, distribuitor sau vanzator ale carui produse sunt cdestinate pietei romanesti, deci, in final, pietei europene.
Cu cat Romania se adapteaza mai repede acquis-ului comunitar, cu atat mai repede ea va putea sa beneficieze de accesul la o piata de desfacere enorma. Mai mult decat atat, intr-o faza extrem de dificila si dureroasa a restructurarii, semnalul dat in sensul ca scopul final este acela al adoptarii cat mai rapide a acquis-ului Pietei Unice va fi de natura de convinga investitorii straini a caror implicare este vitala economiei romanesti.
Dupa publicarea in iulie 1997 a Agendei 2000, Romania a intrat intr-o noua faza in ceea ce priveste relatiile sale cu UE. Acest document nu continea numai opinia uniunii asupra stadiului in care se afla in acel moment, economia Romaniei si a pozitiei ei in perspectiva aderarii la UE, ci era si un document programatic in ceea ce priveste strategia de largire a uniunii.
Un rol important in cadrul politicilor de dezvoltare a Romaniei trebuie sa se acorde realizarii evhilibrului dintre oferta si cererea agregata urmarindu-se o crestere a produsului intern brut, in conditiile modificarii semnificative a structurarii sectoriale a economiei, in functie de valoarea adaugata.
Evident, o caracteristica principala a politicilor, cu implicatii directe asupra strategiei economice si sociale ar trebui s-o constituie politica de deschidere a economiei spre exterior urmarindu-se cresterea mai rapida a exportului decat a importului, prin intarirea competitivitatii productiilor nationale, penetrarea pietelor externe, in special ale SUA si ale UE.
In ce priveste domeniul valutar-monetar, politica macroeconomica a guvernului roman si-a propus urmatoarele :
reducerea inflatiei, infaptuirea stabilitatii interne si externe a monedei nationale, respectiv introducerea unor masuri de politica economica menite sa asigure previziunea evolutiei cursului monezii ;
recastigarea incredererii in moneda nationala si cresterea vitezei de rotatie a banurilor ;
limitarea deficitului bugetar in vederea diminuarii ponderii statului in utilizarea resurselor financiare ale economiei ;
mentinerea ratelor dobanzii la niveluri pozitive in termeni reali, pentru a asigura cresterea si utilizarea eficienta a resurselor de capital financiar ;
asigurarea unui nivel competitiv si realist al cursului de schimb valutar ;
asigurarei deplinei convertibilitati a contului curent si pregatirea conditiilor de trecere graduala la convertibilitatea contului de capital ;
administrarea cu prudenta sporita si intr-o maniera transparenta a datoriei publice interne si externe ;
practicarea unor dobanzi pentru depozite bancare ale bancilor comerciale la Banca Nationala a Romaniei sub nivelul dobanzii pe piata interbancara ;
diversificarea emiterii de obligatiuni de stat pe termen mediu, ca instrument al Bancii Nationale a Roamaniei de reglare a masei monetare si pentru finantarea deficitului bugetar.
4.3. Euro si pietele de capital
Pentru a deveni stat membru al UE, Romania trebuie sa-si cladeasca un sistem de referinta, in care moneda de referinta sa fie euro, si nu dolarul american, noua moneda afirmandu-se, din perspectiva aderarii, ca un factor de stabilitate, de natura sa reduca mult pierderile agentilor comerciali autohtoni datorita fluctuatiilor dolarului fata de valutele tarilor din UE.
Introducerea monedei euro presupune pregatiri de durata sub atenta monitorizare a institutiilor europene responsabile cu acest demers. Ca atare, Comisia Europeana intocmeste rapoarte periodice cu privire la stadiul pregatirilor legate de introducerea monedei unice pentru fiecare din statele membre care nu fac parte din zone euro, precum si pentru statele in curs de aderare la UE.
Rapoartele perioadice intocmite de catre Comisia Europeana cu privire la Romania au evidentiat progresul continuu realizat pe calea consolidarii si armonizarii sistemului financiar-bancar, a pietelor financiare si totodata a relevat implinirile, deficientele si problemele care trebuiau rezolvate.
Printre elementele pozitive evidentiate in aceste rapoarte a fost faptul ca infrastructura institutionala a Romaniei, formata din Ministerul Economiei si Finantelor, Banca Nationala a Romaniei si Institutul National de Statistica, este functionala, capacitatea administrativa a acestor institutii ameliorandu-se continuu in perspectiva accesului in zona euro.
In faza de aderare, pana in 2007, Romania a participat la procedurile privind notificarea deficitului bugetar si a datoriei publice si, de asemenea, la evaluarea stabilitatii macroeconomice a sectorului serviciilor financiare, in cadrul dialogului pe probleme de politica economica al Uniunii Europene cu statele candidate.
Incepand cu 2001, bugetul a fost conceput pe baza unor noi reguli si principii, care reflecta valoare informativa a acestuia si cresterea rolului de alocare printr-o repartitie transparenta a resurselor bugetare pe prioritati sectoriale.
Din 1990, Institutul National de Statistica elaboreaza conturile nationale in conformitate cu metologia ESA 79, iar metodologia ESA 95 a devenit operationala in 2001, primele estimari pe baza ESA 95 fiind elaborate pentru anul 1998.
Legea datoriei publice, adoptata in iunie 2004, in scopul alinierii legislatiei nationale la acquis-ul comunitar, a eliminat toate prevederile existente anterior in legislatia romaneasca care au fost identificate ca fiind conflictuale cu legislatia comunitara in privinta finatarii directe a sectorului public de catre banca centrala si a eliminat accesul privilegiat al sectorului public la institutiile financiare.
Una din preconditiile adoptarii monedei unice si intrarii in zona euro o constituie liberalizarea fluxurilor de capital. Calendarul urmat de catre Romania in acest demers a evidentiat efortul autoritatilor romane pentru liberalizarea fluxurilor de capital.
Principiile generale care au stat la baza liberalizarii fluxurilor de capital in Romania au fost :
Prioritatea acordata liberalizarii intrarilor de capital, data fiind nevoia de finantare externa acuta a economiei romanesti in perioada de tranzitie. Avantajele ce decurg din aplicarea acestui principiu sunt, in primul rand legate de reducerea costului finantarii investitiilor si, prin aceasta, atragerea investitorilor straini spre sectoare prioritare ale economiei romanesti. Pe aceasta cale ar patrunde noi tehnologii care ar determina cresterea productivitatii factorilor de productie, cu preponderenta a muncii. Nu este de neglijat nici impactul pe care intrarea de investitii straine il are asupra mediului de afaceri, dar si asupra veniturilor colectate la bugetul de stat ;
Fluxurile pe termen mediu si lung inaintea celor pe termen scurt, acest principiu explicandu-se prin aceea ca, de regula, fluxurile pe termen scurt pot fi aducatoare de capitaluri speculative, mai ales atunci cand privesc accesul nonrezidentilor la conturile de depozite, in conditiile in care exista posibilitatea obtinerii unui castig din diferenta dintre ratele dobanzilor practicate ;
Investitiile directe inaintea celor de portofoliu ; piata de capital romaneasca este in formare, ca atare capacitatea acesteia de a gestiona titlurile de valoare provenind din investitii de portofoliu este redusa. In acelasi timp, intrarile masei de capital, dar mai ales retragerile masiva ar putea perturba activitatea bursiera si prin aceasta ar afecta puternic economia reala.
Desigur, dincolo de aspectele pozitive generale de liberalizarea fluxurilor de capital, se cuvin a fi mentionate si o serie de efecte negative, cum ar fi majorarea excesiva a volumului de credite sau, ceea ce s-a intamplat déjà, aprecierea monedei nationale cu impact asupra schimburilor comerciale, si implicit, asupra balantei de plati externe.
S-a apreciat ca asimilarea treptata a euro in relatiile comerciale ale Romaniei va reduce costurile pe care firmele le suporta ca urmare a schimburilor valutare, va economisi timp pretios in activitatea de gestiune, va simplifica evaloarea rezultatelor comerciale efectuate din punct de vedere al intreprinderii ; exportatorii vor beneficia de un acces mult mai facil pe pietele oricareia dintre tarile membre ale UE, reducandu-se astfel numarul de intermediari, exprimarea tuturor preturilor in euro va mari transparenta alegerii de catre firmele romanesti a furnizorilor.
Pentru aderarea la Uniunea Economica si Monetara, obiectivul intermediar pentru Romania l-a institutit indeplinirea cerintelor Tratatului de la Masstricht, care prevad obtinerea unor rezultate concrete in ceea ce privesc deficitele/excedentele bugetare, datoria publica, inflatia, ratele dobanzii si cursurile de schimb, Romania angajandu-se sa adopte acquis-ul comunitar pana la data propusa pentru aderarea la Uniunea Europeana, adica 1 ianuarie 2007, obiectiv indeplinit.
In privinta armonizarii prevederilor referitoare la independenta bancii centrale, eliminarea finantarii directe a deficitelor temporare ale Trezoriei de catre Banca Nationala a Romaniei si a accesului privilegiat al institutiilor publice la resursele institutiilor financiare, termenul limita pentru armonizare stabilit de catre Romania a fost anul 2004, pana la sfarsitul caruia au fost adoptate conform calendarului convenit, modificarile legislative menite sa faca Banca Nationala a Romaniei si sistemul bancar romanesc compatibile cu criteriile UE.
4.4. Programul de preaderare
In 2001, Romania a elaborat un Program Economic de Preaderare (PEP), care a reprezentat instrumentul principal de participare la procedurile legate de coordonarea politicilor economice ale UE inainte de acces.
Programul Economic de Preaderare, document de referinta privind politica economica a Romaniei pe termen mediu, a fost elaborat pe baza prevederilor programului de guvernare pentru perioada 2001-2004 si ale planului de actiune aferent, precum si a optiunilor majore ale strategiei nationale de dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu. Totodata, PEP a fost corelat cu Programul National de Aderare a Romaniei la UE, masurile de politica economica prevazute fiind in acord cu programul de adoptare a acquis-ului comunitar.
Strategia Romaniei de aderare la UE a cuprins, ca elemente fundamentale ale politicii economice, politica monetara si de curs, precum si politica fiscala, subliniind necesitatea realizarii armonizarii legislative si crearii cadrului administrativ adecvat implementarii masurilor pentru integrarea acestor politici in spatiu european.
In vederea aderarii, Romania si-a stabilit un set de obiective pe termen scurt si pe termen mediu :
Pe termen scurt, obiectivele urmarite de Romania au fost initierea functionarii a politicilor, asigurarea unui cadru economic stabil, functional si predictibil si realizarea obiectivelor de politica economica in vederea crearii conditiilor de baza necesare mentinerii si accelerarii tendintei de crestere economica inregistrat de Romania in ultimii ani.
Pentru atingerea acestor obiective s-au realizat actiuni, precum : monitorizarea strategiei nationale de dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu si evaluarea rezultatelor implementarii sale. Realizarea macrostabilizarii consolidate si asigurarea cresterii economice ; optimizarea substantiala a coordonatelor mediului de afaceri, prin ajustare structurala, privatizare si stimularea intreprinderilor mici si mijlocii, promovarea unui set de politici compatibile cu mecanismele Uniunii Europene.
Pe termen mediu, dezinflatia sustinuta a constituit unul din obiectivele principale ale programelor economice romanesti, politica monetare urmand sa se consacre cu prioritate acestuia. Un obiectiv important al politicii monetare l-a constituit si remonetizarea economiei romanesti prin metode neinflationiste. Pe linia intaririi capacitatii sale institutionale, BNR a promovat, cu spirjinul UE, proiecte vizand crearea unui sistem de transpunere corecta a datelor contabile in situatii statistice compatibile cu standardele internationale, elaborarea unei strategii pentru adoptarea monedei unice europene si pregatirea pentru implementarea unui sistem de emisiuni tip euro.
De asemenea, s-au avut in vedere aspecte precum : urmarirea evolutiei ansamblului de politici promovat, prin prisma monitarizarii stricte a pozitiei bugetare, a mentinerii cresterii economice reale si durabile si a convergentei graduale a indicatorilor economici catre criteriile de la Masstricht ; pregatirea in vederea realizarii obiectivelor Pactului de Crestere si Stabilitate, cresterea reala si durabila a PIB prin asigurarea cresterii economice si realizarea unei macrostabilizari consolidate ; finantarea neinflationista a deficitului bugetar, in principal prin atragerea de surse externe.
4.5. Pachetul financiar pentru Romania
Prin 'pachet financiar ' se intelege totalitatea implicatiilor financiare si bugetare ale negocierilor de aderare pentru capitolele 7-Agricultura, 21-Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale si 29-Prevederi financiare si bugetare. Finantarea programelor si actiunilor UE pentru indeplinirea politicilor sale comune se face de la Bugetul Uniunii Europene.
Propunerea pachetului financiar pentru Romania si Bulgaria a fost elaborata de catre Comisia Europeana la 10 februarie 2004, dupa care ea a fost supusa consultarii statelor membre, iar negocierile intre Romania si UE privind acest aspect au fost finalizate la 4 iunie 2004, odata cu negocierile pentru capitolul 29-Prevederi financiare bugetare.
Pachetul financiar pentru Romania si Bulgaria se cifreaza la 15.3 miliarde euro pe anagajamente, respectiv 9.1 miliarde euro pe plati pe perioada 2007-2008. Diferenta de peste 6 miliarde de euro va fi cheltuita in perioada de dupa 2009. De exemplu, in cazul fondurilor structurale, regula este : sumele angajate in anul n sunt cheltuite (platite) gradual pana in anul n+2.
La data de 10 februarie 2004, Comisia Europeana a prezentat Parlamentului European propunerea pentru noua perspectiva financiara a UE 2007-2013. Conform obiectivelor stabilite pentru perioada 2007-2013 (obiectivul Lisabona-dezvoltare durabila, cu o crestere economica sustinuta si reducerea disparitatilor economice si sociale din cadrul UE), structura cheltuielilor propusa de comisie prevedea acordarea prioritatii politice de coeziune pentru reducerea decalajelor economice si sociale dintre zone UE si sustinerea zonelor sarace ; propunerea comisiei s-a cifrat la 344 de miliarde de euro alocari pentru politica de coeziune in perioada 2007-2013 ; din aceasta suma, Romaniei i-a revenit aproximativ 6 miliarde in perioada 2007-2009, pentru perioada 2010-2013 fiind alocate alte sume de maxim 4% din PIB-ul national, in fiecare an.
