|
|
|
Exista o multitudine de niveluri stiintifice in care conceptul de informatie este analizat, intre ele amintim: teoria informatiei, teoria cunoasterii, logica si semantica. La nivelul cel mai general, filozofic, dupa cum au aratat N. Wiener, G. Klaus s.a., poate fi facuta o analogie intre aceste acceptiuni, observand ca, in calitate de relatie de existenta umana ca pe unul din canalele pe care circula.
Dupa cum arata A.D. Ursul, informatia ca fenomen obiectiv este, prin ea insasi, complexa si multilaterala; ' in acelasi timp se pune problema ca dintre aspectele calitativ diferite ale informatiei sa se degajeze ceva comun invariant'.
In aceeasi directie, E.V.Dimitriev propune determinarea notiunii de 'situatie informationala', care ar putea reprezenta structura complexa a intregului domeniu de functiune a informatiei.
Tratarea notiunii de informatie necesita abordarea problemei 'cuplurilor informationale' dintr-o perspectiva metodologica unitara, care evidentiaza o multitudine de criterii existente in literatura de specialitate.
Subliniem de la inceput aspectele cantitative si calitative, precum si acela comunicativ sau non-comunicativ, care reprezinta doua dimensiuni esentiale in caracterizarea informatiei. Vom constata, alaturi de enumerari mai putin riguroase, care nu corespund intotdeauna unor criterii precis formulate, tendinta teoretizarii excesive a gradelor de informatie in defavoarea unei analize teoretice consistente privind tipurile de informatie.
Sensul original al notiunii de informatie este acela de 'noutate', 'anunt', care vizeaza in principal aspectul comunicativ si in acelasi timp, calitativ. In binecunoscuta sa formula Shannon a generalizat notiunea statistica de entropie si a formulat aspectul cantitativ al informatiei, ca masura a certitudinii, a sigurantei, a distinctiei.
Notiunea matematica de informatie, elaborata pe baza categoriilor de varietate si algoritm - desi nu se identifica cu acestea - evidentiaza aspectul cantitativ, care contine si punctul de vedere comunicativ. Toate aceste remarci vin sa ilustreze existenta unei dificultati teoretice in intelegerea formelor concrete pe care le imbraca informatia, dificultate generata de tratarea diferita a categoriei de informatie din perspectiva statistica a teoriei comunicarii sau din perspectiva general-filozofica.
Conturarea domeniului de referinta al informatiei, cu toate 'zbuciumarile intrisece unui concept de maxima generalitate, a creat si situatii de genul considerarii informatiei ca un termen 'nefericit', incarcat de echivocuri si capcane semantice.
Pentru intelegerea profunzimii notiunii de informatie, vom aminti spre exemplificare, cateva tipuri de clasificari existente in spatiul teoretic informational. Astfel, Jiri Zeman enumera, alaturi de informatia cibernetica si noncibernetica, informatia utila si nonutila, tehnica, semantica, actuala, potentiala, originala si reprodusa, veche si noua, condensata si rarefiata, de structura si de semnal.
In lucrarea Conducere, informatie, intelect se evidentiaza informatia ca: actuala, genetica, documentara, ideala, tehnico-stiintifica, potentiala, pragmatica, libera semantica, sintactica, sociala, subiectiva, fizica, empirica, de adancime, de performanta, materializata, statistica.
Referindu-se la aceeasi tema, J. Conffignal aminteste de informatii echivalente, distincte,univoce, vecine, persistente si temporare . Informatia semantica este interpretata de J. Hintikka prin doua categorii: informatie de adancime si informatie de suprafata.
Epistemologul A.D. Ursul aminteste informatia cibernetica si non-cibernetica, ideala, materiala, stiintifica. Autorii Raportului catre Clubul de la Roma discuta in contextul relatiilor dintre stiinta si tehnologie, care influenteaza procesul de instruire, despre informatia intradisciplinara, interdisciplinara si transdisciplinara. Relevand rolul ultimei categorii in procesul ultimei categorii in procesul invatarii participative, autorii la care trimitem opereaza si clasificarea in informatie stiintifica si tehnologica.
Alta particularizare a tipurilor de informatie o constituie informatia din domeniul mass-mediei. Avand ca factor determinant criteriul influentarii publicului prin intensitatea si profunzimea textului prezentat, O. Butoi realizeaza o clasificare sui-generis a tipurilor de informatie. In acest sens se poate constata o influenta directa sau indirecta, imediata sau tarzie, generala sau specifica durabila sau trecatoare, profunda sau fugitiva, complexa sau insolita, originala sau mijlocitoare, plina de initiativa sau neglijabila. In sfera stricta a mass-mediei putem aminti informatiile proprii publicatiei si informatii sosite proprii ziarului. Considerand interesanta raportarea informatiei in general la procesul descompunerii ei sub forme de prezentare, semnaleaza ideea de principiu, subliniata de autorul citat mai sus, cu privire la existenta unei influente pe care o realizeaza informatia sociala fundamentala, directoare prin care rolul pe care il joaca in modelarea actiunii si a constiintei sociale a membrilor societatii.
T. Pamfil si D. Odogescu vorbesc despre informatie care apare in procesul de comunicare umana , unde informatia devine sistem structurat si poarta insemnele constiintei (de la semnificatie la valoare).
P. Caravia si T. Prodan disting intre informatii pe cele referentiale, evenimentiale, informatii-document.
Ma voi referi in continuare la cateva tipuri de clasificare existente in spatiul teoretic informational. Din literatura de specialitate din tara noastra se remarca atentia acordata informatiei cognitive, de adaptare, stiintifica, fundamentala. V. Sahleanu are in vedere informatia cognitiva, fizica, chimica, libera, latenta, genetica.
Referindu-se la conceptul de informatie shannoniana C. Bratianu sustine ca acesta nu trebuie confundata cu conceptul generalizat de Shannon propunand formularea unei categorii operationale privind nivelul actual de teoretizare a informatiei.
Domeniul vietii tehnico-stiintifice este exprimat partial pe una din dimensiunile sale, prin categoriile de informatie de structura si informatie de comanda.
Dintr-o alta perspectiva - oferita de procesul de analiza a industriei in contextul informatizarii - M. Draganescu distinge intre informatia de cunoastere si cea sociala, drept un nivel general-social si informatia primara, 'culeasa' in procesele de productie si economice.
In caracterizarea informatiei s-a folosit frecvent metoda analogiei metaforice, construindu-se imagini bogate in asociatii de idei. De aceea asistam la foarte multe tipuri de informatie propusa de autori.
Raportandu-se la o origine, strict filozofica, la intelegerea informatiei de catre Hegel, drept nevoia presanta de a spune si de a fi spus opinia sa, sesizam ca acest concept a cunoscut adesea o terminologie variata si 'flotanta'.
Dificultatea de a opera cu forme ale informatiei sistematic constituite isi gaseste o posibila explicatie in dezvoltarea cu precadere a teoriei matematice asupra cantitatii de informatie, in defavoarea intemeierii statutului teoretic al conceptului de informatie ca atare. O consecinta o constituie analiza detaliata a numeroaselor 'grade' de informatie a diferentelor sensibile existente in sfera tipurilor de informatie. Acestea sunt tratate ca forme particulare, ca exemple care incearca sa concretizeze dinamismul informational. Se impune de aceea o atitudine de reevaluare a informatiei si din perspectiva tipologiilor atat de diverse care fac obiectul cercetarilor in domeniu.
Alta interpretare a situatiei existente in explicarea mecanismului informational poate fi dedusa din starea de fapt actuala, aceea a 'exploziei informationale', care nu mai permite in anumite limite - reconsiderarea filozofica de detaliu a acestui fenomen al vietii contemporane. De aceea devine cu atat mai stringent sa intelegem 'operationalitatea' informatiei, procesele diverse pe care le creeaza si conduce, eficienta fluxului informational in sfera activitatilor sociale.
Semnaland dificultatile 'de crestere', de consolidare a categoriei de informatie, constienti de faptul ca ne aflam in fata unui concept plurisemantic, consideram ca informatia este calitatea realitatii materiale de a fi organizata si capacitatea sa de a organiza, de a clasa in sisteme, de a crea. Sub acest aspect alaturi de spatiu, timp si miscare, informatia este o alta forma fundamentala de existenta a materiei, este calitatea evolutiei, capacitatea de atinge calitati superioare. O asemenea viziune totalizatoare ne permite reliefarea unor criterii posibile pentru caracterizarea mecanismului informational.
Un prim criteriu ar fi criteriul redundantei -
utile sau inutile - care nu ar justifica insa dihotomia:
'informatie condensata' - 'informatie
rarefiata', asa cum apare
De asemenea, introducerea parametrului propus pentru departajarea formelor de manifestare ale informatiei respinge exagerarea rolului redundantei pana la interpretarea ei drept o marime mai importanta a cadrului comunicatiei umane chiar informatia'. Considerata a fi un corespondent - in planul exprimarii - al entropiei, redundanta capata valente semnificative in acest context pentru caracterizarea informatiei in raport cu o categorie fundamentala a domeniului aflat in discutie.
Diversitatea manifestarii in plan social a informatiei poate fi inscrisa pe coordonata mai larga a criteriilor: stiintific, tehnic, politic, economic, etc., care justifica o 'specializare' in functie de un receptor avizat si nuanteaza ideea considerarii procesului informational ca parte esentiala a diviziunii sociale a muncii.
Conturand o deschidere teoretica substantiala, creativitatea, ca fundament al tipurilor de informatie instituie o larga perspectiva in raportarea la aspectul 'productiv' sau 'neproductiv' al fenomenului informational.
Ne intereseaza informatia in sine productiva, in sensul participarii la actul de creatie care ii confera o consistenta 'sui generis', derivata din transmiterea ei genetica prin actul novator. Astfel, se poate sustine existenta unei legi a continuitatii informationale. Considerand informatia productiva a fi aceea care participa la actul de creatie ne vom disocia de punctele de vedere potrivit carora se asimileaza informatia excedentara care, depaseste volumul functionarii optime a sistemului social. De aceea, in continuarea ideii, se poate argumenta existenta unei solicitari, a unei utilizari diferentiate de catre societate a fluxului informational: ceea ce la un moment social dat poate reprezenta un excedent, in alte conditii devine stricta necesitate, sau chiar o stare deficitara. Deci multitudinea informatiilor nu o raportam la aspectul cantitatii ei, ci avem in vedere participarea intregului mecanism social pe dimensiunea timpului la constituirea acelor momente optime 'de stare productiva' pentru informatie. Luam, totodata, in considerare procesul nuantat prin care intreaga informatie sociala are un rol productiv, in dublu sens:
a. in anumite perioade de timp este direct utilizata;
b. in alte perioade participa la selectarea, (unui sistem de la selectare), constituirea unui sistem de informatii mai puternice, care sunt testate in actul social de creatie.
Este situatia manifestarii informatiei sub aspectul actual sau potential, virtual. Fazele 'neproductive' ale informatiei pot fi considerate anumite momente ale starii ei potentiale de manifestare. De aceea criteriul participarii la actul social de creatie intemeiaza ciclul productiv-neproductiv in dinamica procesului informational. Latura strict economica, eficienta conform unor parametri cantitativi le consideram a fi derivate din punctul de vedere mai larg, enuntat anterior. In legatura cu domeniul robotilor industriali, s-a constituit o noua posibilitate de clasificare. Putem vorbi, astfel de informatia de reactie, care raportata la simturile umane devine informatie tactila, de presiune, de forta vizuala, acustica, de la alte simturi. Deci se considera ca din punctul de vedere al ingineriei nu este semnificativa aceasta clasificare prin analogie, autorii japonezi o accepta tocmai pentru a sublinia faptul ca robotii au fost utilizati ca un inlocuitor al omului. Informatia condensata si cea rarefiata, considerata din perspectiva densitatii informationale, reprezinta diferite grade pe care le poate atinge informatia in cadrul unui text constituit dintr-un anumit numar de simboluri, text care are un destinatar diferit. De aceea, un articol stiintific se va deosebi in mod esential de unul de popularizare. Factorul care intemeiaza aceasta deosebire este redundanta, propusa drept criteriu al clasificarii informatiei. Ea participa la modificarile sensibile ale informatiei din sfera condensata in cea rarefiata. Acest fenomen poate fi inteles prin explicarea procesului rezistentei la zgomot, pe care il favorizeaza redundanta utila, generatoare de informatie condensata, in comparatie cu redundanta inutila, care construieste un continut informational rarefiat. Informatia originala si cea reprodusa reprezinta alte grade ale informatiei, prima caracterizata prin unicitate, prin raportare univoca la o sursa care, prin transfer, devine informatie reprodusa. Se considera a fi informatie originala, manuscrisul original, informatia din creierul profesorului sau din textul unui spicher. Desi unica, informatia originala poate, in anumite situatii, sa fie succesiv divizata, multiplicata, ducand la o situatie, de identitate aparenta, caracteristica, de exemplu, pentru situatia manuscrisului care isi pierde in acest mod statutul de obiect de muzeu sau de colectie particulara. Informatia are posibilitatile ei specifice de transformare si conservare care, au dus, uneori, la constructii teoretice inedite. Intr-un anumit sens, informatia originala poate fi considerata o informatie de atribuire cu sursa unica, restrangandu-se, prin aceasta, sfera receptorului, iar din punct de vedere psihologic ea pierde exceptionalitatea, sacralitatea sa. Valoarea informatic-sociala este strans legata de sfera receptorului social care, in fapt, ia contact in foarte putine cazuri cu informatii originale. Informatia noua si veche se refera la alt aspect al calitatii informatiei. Realizand o paralela cu organismul uman, se poate sustine ca informatia imbatraneste la fel ca acesta. Interesanta este cantitatea de informatii utila, care se degradeaza in informatie imbatranita. La modul global, se poate sustine ideea unei uzuri morale a informatiei care se incarca, asadar cu redundanta inutila, uzura ce se manifesta diferentiat in raport cu sursa de informatii, cu descompunerea informatiei sub forme de prezentare. De aceea informatia continuta intr-un ziar 'imbatraneste' mult mai repede, decat aceea dintr-o lucrare stiintifica - ceea ce creeaza impresia ca nici nu exista informatie veche in sfera presei, aceasta aparand ca o contradictie in termeni.
In situatia informatiilor transmise prin mass-media, functia informativ-participativa a limbajului impune, totusi, vehicularea frazelor de 'informatie nula', necesare pentru procesul de comunicare si intelegere. Ca fenomen statistic, informatia imbatranita, de lunga durata, este capabila de o arie mai mare de participare la comunicare si la actiune umana. La nivelul societatii trebuie sa existe, alaturi de manifestarea spontana, preocupari sistematice pentru o pedagogie a informarii, care sa permita accesul real la toate tipurile si gradele de informatie.
Sumara referire la posibile forme de informatie - incompleta, desigur - poate sugera ideea unor dificultati reale in tratarea sistematica a conceptului propus, dificultati generate de profunzimea domeniului cercetat. Orice demers teoretic va trebui sa ia in considerare raportarea volumului extraordinar al informatiei la posibilitatea reala, efectiva, a descifrarii la capacitatea de citire a informatiei de catre receptorul social. In ceea ce priveste fenomenul informational se impune a avea constiinta unei clasificari deschise, corelata cu rezerva densitatii informationale, creata de societate. Accentele care pot sa apara la acest nivel deriva firesc din legitatile interne ale sistemului, la care se adauga dinamica sociala a coordonarii fluxului informational.
Civilizatia noastra a intrat de aproape doua decenii pe o noua treapta evolutiva, cunoscuta sub numele de Societatea Informationala. Insa numele noii epoci in care intram nu indica exact esenta acesteia. Nu informatia este elementul definitoriu al Societatii Informationale, ci cunoasterea [knowledge]. Desi zilnic omenirea produce cantitati uriase de informatie, sub forma colectiilor de date din toate domeniile de activitate, nu toate acestea reprezinta cunoastere. "O informatie dintr-o carte sau disponibila pe Internet, devine cunoastere, doar dupa ce este citita si inteleasa".[1]In consecinta ceea ce distinge cunoasterea in raport cu informatia, este factorul uman si capacitatea acestuia de a-si insusi si manipula concepte abstracte, cu scopuri practice sau pur teoretice.
Rolul din ce in ce mai important pe care cunoasterea incepe sa il joace in toate aspectele vietii cotidiene de la agricultura la industrie, de la educatie la actul de guvernare si de la petrecerea timpului liber la conflicte militare, accesul la cunoastere si la procesele si produsele intensive in cunoastere va inlocui transferul de proprietate ca forma preponderenta a relatiilor in cadrul pietei. In esenta, cunoasterea, protejata strict de drepturile proprietatii intelectuale, devine cea mai ravnita si aparata posesiune, sursa a progresului economic si social.
Societatea umana s-a bazat intotdeauna pe un set de relatii
esentiale intre oameni, relatii de natura politica,
economica si sociala. Insa acest set de relatii nu a fost
niciodata unul imuabil, ci a fost mereu supus schimbarii, trecerii de
la o forma specifica
Iata in continuare cateva exemple din economia tarilor dezvoltate, care vin sa arunce o lumina asupra fazei in care intra societatea globala in care traim.
In agricultura tarilor dezvoltate, un mic grup de firme private [Monsanto, DuPont etc.] castiga in prezent controlul asupra productiei si distributiei de seminte si animale reproductive, pozitionandu-se astfel drept extraordinari centri de putere in agricultura mondiala. Beneficiind de resurse uriase, aceste firme, si-au dezvoltat departamente de cercetare impresionante, unde prin manipulari genetice si chimice au reusit sa creeze super-rase de seminte si animale reproductive, extrem de eficiente din punct de vedere economic si rezistente la factorii de mediu. Agricultorii folosesc materialul reproductiv produs de aceste companii, pe baza unor sisteme de licenta, in care prin plata unui pret ei nu dobandesc proprietatea asupra acestuia, ci doar un drept de folosire limitat in cursul unei anumite perioade de timp. De exemplu, semintele dintr-o productie nu pot fi replantate, ci noi seminte trebuie cumparate, iar pretul unui animal de prasila nu este stabilit initial, ci o taxa fixa se percepe pentru fiecare exemplar care se naste, in descendenta animalelor modificate genetic initial cumparate. Modelul de afaceri in agricultura se muta astfel de la cumpararea de material reproductiv si producerea de animale si plante catre un model dual in care una din parti se concentreaza pe manipularea cunoasterii in domeniul cercetarii genetice, vanzandu-i celeilalte parti dreptul de acces la aceasta cunoastere, materializata in acest caz in semintele si animalele de prasila modificate genetic. [2]
Proprietatea asupra acestei forme de cunoastere este aparata nu numai prin constructii juridice complicate, din sfera dreptului proprietatii intelectuale, ci si prin mecanisme genetice, de genul celei folosite de compania Monsanto [tehnologia Terminator, intre timp interzisa]. Aceasta tehnologie presupune inseminarea semintelor cu o gena inhibitoare, care doar stropita cu o anumita substanta proprietara poate declansa dezinhibarea permitand astfel germinarea si valorificarea economica a culturii respective. Asadar, prin manipularea cunoasterii genetice se creeaza un mecanism eficient impotriva (re)plantarilor ilegale, mult mai eficient decat patentele si drepturile de proprietatea intelectuala asociate.
In industrie, este recunoscut inca din secolul trecut
rolul cunoasterii in asigurarea progresului tehnologic permanent. Cunoasterea,
reprezentata de inovatii si inventii, consta in tehnici,
procese sau mecanisme care au un element de noutate absolut sau relativ si
sunt protejate juridic prin patente. Intregi industrii au fost construite in
timp in jurul unor patente protejand o metoda noua de productie,
un produs nou etc. Totusi respectiva cunoastere era aplicata,
iar profiturile erau obtinute din vanzarea produselor sau licentierea
noilor tehnologii. Mai nou insa, in domenii aflate la granita progresului
tehnologic, precum cel al comunicatiilor mobile au aparut companii
care isi construiesc intregul model de afaceri in jurul detinerii
proprietatii asupra cunoasterii esentiale reprezentata
prin patente si a licentierii accesului
Pe de alta parte, tipul companiilor clasice producatoare, precum IBM, HP, Nokia, Ericson, Motorola etc. se concentreaza pe elementul esential care le defineste, adica cunoasterea reprezentata de patente in domeniul producerii de echipamente. Aceste companii aloca bugete din ce in ce mai mari functiilor de cercetare si dezvoltare strategica, subcontractand producerea efectiva a acestora unor companii specializate precum Flextronics si Solectron, marketingul unor agentii de publicitate, logistica si distributia unor integratori de "supply chain" etc. Toate aceste firme producatoare, isi decorporalizeaza din ce in ce mai mult activele, iar diferenta dintre valoarea lor de piata si activele fizice detinute, [diferenta care reprezinta de fapt capitalul lor intelectual], a depasit deja valoarea bunurilor de capital tangibile.
In domeniul Infotainment-ului [cinematografia, casele de discuri, retele de televiziune si de stiri, casele editoriale etc.] importanta detinuta de cunoastere si de capitalul intelectual este mai evidenta decat in oricare alta industrie. Filmele de la Hollywood, jocurile pe calculator, muzica, stirile devin o parte din ce in ce mai importanta din exportul Americii, conducandu-ne catre afirmatia binecunoscuta ca America este de fapt un mare exportator de cultura. Aceasta cunoastere este protejata de drepturile de autor, un sector al dreptului proprietatii intelectuale.
Proeminenta unor procese intentate impotriva unor servicii P2P [peer-to-peer] precum Napster, KaZAa sau Morpheus, [al caror scop era si este facilitarea schimbului de fisiere digitale intre utilizatorii finali, incalcand astfel legea drepturilor de autor], vine sa dovedeasca rolul esential pe care respectarea cunoasterii si a platilor efectuate pentru accesul la ea in conditii legale il are pentru gigantii media din intreaga lume.
Sectorul serviciilor, care detine cea mai importanta pondere in economia tarilor dezvoltate este dominat de modele de afaceri bazate pe cunoastere. Cel mai evident exemplu este industria fransizarii [franchising] unde aproape orice serviciu se poate preta la aceasta forma de organizare bazata pe: cunoastere - acces la cunoastere [pe baza unui acord de fransiza]: hotelurile, fast food-uri, inchirieri de masini, renovare de case, servicii de sanatate, agentii de turism, cosmetice,
saloane de coafura, servicii de securitate, educatie, tabere sportive, servicii legale etc. De exemplu, este mai profitabil pentru McDonald's sa vanda "standuri de facut hamburgheri" decat sa vanda hamburgherii in sine ca produs.
Chiar si in domeniul guvernarii se remarca rolul deosebit capatat de cunoastere prin
introducerea unor tehnici noi de guvernare cunoscute sub numele de guvernare electronica [eGovernment]. Acestea permit colectarea si distribuirea electronica a unor cunostinte aflate in centrul relatiilor dintre cetatean si stat [precum prezentarea detaliata a activitatilor politice si administrative care duc la cresterea responsabilizarii celor alesi, licitatii guvernamentale, evidenta populatiei si tehnici cadastrale etc.] Exemplele ar putea continua in domenii precum transport, educatie, sanatate etc. unde de asemenea devine foarte clar rolul primordial pe care cunoasterea incepe sa il joace. De fapt, generalizand, am putea spune ca exista putine domenii in care cunoasterea nu detine deja un rol esential.
Acum ca am inteles mai bine conceptul de cunoastere care este central majoritatii
domeniilor societatii nu e bine sa ramanem cu credinta ca aceasta este o notiune indivizibila si greu de categorisit. Dimpotriva cunoasterea poate lua diverse forme, precum rezulta si dintr-un raport OECD care introduce urmatoarele patru forme de cunoastere:
- Know-What [A-Cunoaste-Ce] se refera la cunoasterea actuala, cea mai apropiata de informatie, care este necesara in multe domenii ca zestre de cunostinte elementare in vederea rezolvarii unor probleme ;
- Know-Why [A-Cunoaste-De-Ce] reprezinta cunoasterea stiintifica a principiilor si legilor naturale, sociale, politice etc. Producerea si distribuirea acestor cunostinte are loc de obicei in cadrul academic si al centrelor de cercetare stiintifica publice sau private ;
- Know-How-ul [A-Cunoaste-Cum] se refera la aptitudinile si cunostintele necesare rezolvarii unor probleme. Documentatia ce se refera la modul de operare al unui mecanism, selectarea si pregatirea personalului etc. sunt doar cateva exemple;
- Know-Who [A-Cunoaste-Cine] reprezinta un set de cunostinte cu o importanta din ce in ce mai crescuta. Presupune detinerea de informatii despre cine stie ce si cine stie sa faca ce. Implica relatii sociale speciale, dezvoltate in timp, prin activarea in cadrul unui anumit domeniu.
Acelasi studiu considera ca primele doua tipuri de cunoastere sunt cele codificabile care pot deveni aproape marfuri pe piata fiind accesate in conditii legale prestabilite, in timp ce ultimele doua tipuri de cunoastere, tacite, sunt intangibile, si deci greu de transmis si valorificat intr-un timp scurt.
Dupa exemplificare functionarii modelelor bazate pe cunoastere si a formelor diverse pe care cunoasterea le imbraca, voi prezenta pe scurt in cele ce urmeaza un model al economiei bazate pe cunoastere ce descrie cel mai bine, dupa parerea mea, esenta acesteia.
In centrul acestui model se afla bineinteles cunoasterea care este protejata de drepturi de proprietate intelectuala [patente industriale, drepturi de autor, marci etc.]. Cunoasterea este valorificata economic nu prin transferul de proprietate in cadrul pietei [o vanzare-cumparare] asa cum se obisnuia pana acum, ci prin garantarea unor drepturi de access prin contracte specifice precum licente, cesiuni, inchirieri etc.
Intelegem deci ca reprezinta trasaturi esentiale ale cunoasterii urmatoarele:
1.Valorificarea ei se face cel mai des prin access pe baza de redevente si nu prin vanzare/cumparare;
2. Cunoasterea nu este consumptibila, ci dimpotriva, cu cat mai multi o acceseaza cu atat mai mare sunt efectele favorabile [asa numitul "network effect"]
Producerea de cunoastere este potentata doar de apararea stricta a drepturilor de access la ea, fenomenul invers de "piratare" a acestui acces avand un efect negativ si non-stimulativ.
Drepturi de proprietate intelectuala, care protejeaza capitalul intelectual = cunoasterea.
Accesul la cunoastere este protejat de drepturi de proprietate intelectuala.
Conceptul de cunoastere este deschis unei multitudini de interpretari. El a evoluat pe masura ce noi si noi aspecte ale realitatii au fost descoperite, analizate si definite. In conceptia numita "modernista" realitatea inseamna o lume materialista, moderna, ordonata, tinzand spre echilibru, iluminista, in sensul ca poate fi cunoscuta prin experienta (empirism) si gandirea oamenilor (rationalism), o lume determinista prin referire la cauze fizice ce isi produc cu necesitate efectele si o lume in care evolutiile pot fi prevazute cu exactitate in principal in baza deductiei.[4] O alta perspectiva, numita postmodernista, afirma ca lumea este complex structurata, deschisa, inerent dinamica, departe de echilibru caracterizata prin devenire si innoire continua. Ea nu poate fi cunoscuta decat prin interpretari personale, variabile, in care "imaginea" se imbina cu realitatea, granitele nu pot fi mentinute, nici chiar definite si discontinuitatile caracterizeaza atat modelele cat si fluxurile.
Pornind de la aceasta a doua perspectiva si observand transformarile produse de revolutia industriala, de revolutia productivitatii si de revolutia manageriala, P. Drucker considera ca ceea ce intelegem acum prin cunoastere este "informatie efectiva in actiune, informatie orientata spre rezultate. Aceste rezultate sunt vazuta in afara persoanei, cu rol in societate si economie sau in promovarea cunoasterii insesi" .
Observatiile sale, ca si ale lui D. Bell, R. Reich, Y. Massuda, au determinat elaborarea unei axiome informationale, conform careia tehnologiile informationale, asociate cu cunoasterea si comunicatiile, modifica atat procesul de productie (prin realizarea unei decuplari a proceselor tehnologice de cele umane, de munca) dar si societatea ca atare: "Omul traieste intr-o lume care nu mai este alcatuita doar din lucruri materiale, ci dintr-o "padure de simboluri" in care reprezentarile (nu numai cele verbale) constituie ordinea familiara.este un imperiu al semnelor, care dubleaza lumea noastra materiala ca o semisfera". Aceasta este o distinctie esentiala.
In lumea traditionala a stiintelor, realitatea contrasteaza cu imaginatia si miturile. Stiintele urmaresc adevarul obiectiv. In "imperiul semnelor", se accepta faptul ca ideile au forta de a modifica realitatea. "Semisfera" identificata de Bougnoux extinde conceptul limitat al realitatii din gandirea pozitivista, la o realitate constructivista ce combina trei categorii: Realul cu Imaginarul si Simbolicul, printr-o retea de relatii intre lucrurile materiale si cunoastere . Aceasta conceptie asupra realitatii, ce opune realismului empiric, realismul transcendental, sustine ca realitatea inconjuratoare consta din trei domenii distincte: realitatea empirica (evidentiata prin experienta si impresii), realitatea actuala (alcatuita din evenimente si stari altele decat cele evidentiate de domeniul empiric) si realitatea reala (transcendentala). Daca primele doua tipuri de realitate presupun prezenta si interventia activa a subiectului observator, cea de-a treia forma exista independent de acesta si presupune descoperirea si acceptarea ei ca data. Mecanismele, structurile si potentialitatile realitatii transcendentale se intrepatrund cu celelalte doua domenii si le influenteaza si directioneaza existenta dar si modul de evolutie. De aceea, sustinem ca cunoasterea nu este creatie, ci este descoperire treptata a complexitatii realitatii inconjuratoare, naturale si sociale, inclusiv in componenta ei transcendentala, si reconfigurare, re-relationare continua a componentelor acesteia descoperite anterior, in incercarea de a se ajunge la cunoasterea intregului pe care il reprezinta realitatea aceasta atat de complexa.
Produsele anterioare ale cunoasterii devin elemente componente ale unei cunoasteri din ce in ce mai vaste. Acesta este sensul in care cunoasterea este considerata "un produs social, realizat activ, prin intermediul unor produse sociale, anterior produse" . Nu exista nici o indoiala ca progresul in lume se bazeaza pe acumularea de cunoastere stiintifica si pe tehnologii tot mai sofisticate de exploatare a acesteia . Insa pe masura ce s-a intensificat procesul de acumulare de cunoastere stiintifica a aparut un paradox: realitatea descoperita prin cunoastere in loc sa se simplifice se complexifica tot mai mult, nu numai in sensul ca insula de cunoastere in continua expansiune este inconjurata de un ocean tot mai vast de necunoastere, ci si in sensul ca apar elemente ale realitatii care par a fi cognoscibile doar cu alte instrumente decat cele validate de stiinta pana acum. Acest adevar complica si actiunea umana legata de stiinta, caci activitatea stiintifica in conceptia realist transcendentala nu mai este limitata la/ sau dependenta de cautarea circumstantelor unor evenimente certe, ci urmareste identificarea si explicarea structurilor, mecanismelor, potentialitatilor si tendintelor ce guverneaza sau faciliteaza cursul evenimentelor.
In aceasta lume complex structurata, dominata de incertitudini ce asigura evolutia, progresul entitatile sunt relative, bunurile ce fac obiectul schimbului sunt fluxuri informationale ce leaga indivizi ce sunt indiferenti unii fata de ceilalti. Schimbul nu mai raspunde unor nevoi materiale si unei cereri concrete, ci reprezinta "coridoare structurate pentru diseminarea unor anume informatii sub forma de litere si cuvinte" si care pot contribui la fuziunea subtila a unor entitati distincte intr-o comunitate cognitiva de dimensiuni globale. In domeniul muncii, are loc o evolutie a profesiilor dinspre activitati fizice spre activitati intens intelectualizate si spre noi domenii de interes, interdisciplinare, legate in special de om si de relatiile sale complexe cu mediul sau natural si social. Institutional, se prefigureaza mutatia de la organizatiile de tip clasic, specializate monofunctional (intreprinderile industriale produc, unitatile de invatamant formeaza specialisti, institutele de cercetare aprofundeaza cunoasterea) spre parteneriate bazate pe cercetare-dezvoltare-inovare (CDI).
Dar ceea ce este mai important este constientizarea faptului ca realitatea materiala experimentata empiric coexista cu o realitate transcendentala, identificabila, cognoscibila doar prin modalitati subtile, de tipul inferentelor. Principalul castig al acestei perioade de tranzitie care a determinat denumirea ei prin relationare la cunoastere este constientizarea faptului ca lumea in care traim este complexa, unitara dar si discontinua, ceea ce sporeste deschiderea spre actiunea umana, facand posibila transformarea omului prin valorificarea imensului sau potential cognitiv.
3 Influenta SI-SC asupra vietii personale si a dezvoltarii individuale a cetateanului, protectia drepturilor cetateanului si consumatorului.
Impactul societatii informationale - societate a cunoasterii (SI-SC) asupra vietii personale si a dezvoltarii individuale a membrilor sai poate fi analizat sub multiple aspecte. O asemenea analiza trebuie sa ia in considerare in primul rand modelul acestui nou tip de societate cu toate caracteristicile sale politice, economice si sociale, asa cum este conceput si implementat atat la nivelul fiecarei tari, cat si la nivel regional si international. Efectele benefice ale utilizarii pe scara larga a tehnologiei informatiei si comunicatiilor la locul de munca, in relatia cu autoritatile si institutiile publice, in viata de zi cu zi (pentru a face cumparaturi, a se instrui, a se distra sau a-si rezolva diverse treburi gospodaresti s.a.m.d.) sunt de necontestat. Aceste efecte insa nu trebuie idealizate, atata timp cat practica actuala a dovedit si existenta a numeroase obstacole care pot diminua sau anula aceste efecte: imposibilitatea unor categorii sociale de a avea acces la noile servicii specifice societatii informationale (din lipsa infrastructurii de comunicatii adecvate sau a terminalelor de acces, din lipsa culturii necesare pentru a le utiliza sau datorita tarifelor prea ridicate in raport cu veniturile individuale etc.), distorsiunile produse in piata muncii, inadecvarea serviciilor/informatiilor oferite in raport cu interesele individuale sau de grup, lipsa de securitate si confidentialitate a informatiei cu efecte nedorite asupra intimitatii vietii personale sau cu producerea de pierderi materiale importante, continuturi informationale periculoase la adresa moralei publice , eticii sociale sau a securitatii individuale. In consecinta, se pune cu tot mai multa acuitate problema incluziunii sociale (limitarii fenomenului de 'digital divide') cat si a protectiei cetateanului si consumatorului in societatea informationala.
Viziunea optimista asupra economiei globale bazate pe cunoastere trebuie temperata de realitatile actuale: jumatate din populatia globului nu a vorbit niciodata la un telefon, si mult mai multi sunt cei care nu au accesat vreodata Internetul.
Numeroase organisme si institutii nationale si internationale analizeaza si incerca sa gaseasca solutii acestor probleme (institutii guvernamentale, Consililul Europei, Parlamentul, Consiliul si Comisia UE, G7/G8, OECD, UNESCO, WB, etc.) alaturi de reprezentanti ai mediului de afaceri si ai societatii civile.
In perspectiva integrarii Romaniei in UE cat si a unor angajamente recent asumate privind dezvoltarea societatii informationale nationale - aderarea la Planul de actiune eEurope+ 2003 in iunie 2001 la summitul european de la Goteborg - in studiul de fata sunt considerate cu prioritate tendintele si politicile organismelor europene si ale tarilor membre UE. Fara a contesta beneficiile SI-SC asupra membrilor societatii, punem indeosebi accentul pe provocarile acestui nou tip de societate si pe directiile de actiune pe care societatea insasi trebuie sa le adopte pentru a se bucura deplin de aceste beneficii.[5]
Inca din anul 1995 in raportul preliminar
'Construire
Tehnologia in sine nu este nici buna, nici rea, ci numai modul sau de utilizare poate conduce la beneficii sau pericole. In plus, implemetarea noilor tehnologii nu aduce automat avantaje pentru toti cetatenii; practica a demonstrat ca pentru majoritatea inovatiilor tehnologice, beneficiile si costurile sunt inegal distribuite: in timp ce unii indivizi sau grupuri obtin mari avantaje, altii pot fi serios dezavantajati (ex. pierderea locului de munca sau 'erodarea' calificarii).
Pentru viitor pot fi considerate diferite modele ale societatii informationale, asa cum astazi avem in lume diferite modele de societati industriale. Aceste societati difera tocmai prin modul in care previn excluderea sociala si creeaza noi oportunitati pentru persoanele defavorizate. Modelul european trebuie sa acorde o importanta maxima dimensiunii sociale, prin trecerea de la conceptul solidaritatii pasive la cel al solidaritatii active.
In primul rand este esential de a considera societatea informationala ca o societate a invatarii, care confera capacitatea de a transforma informatia in cunoastere, fapt care presupune mult mai mult decat asigurarea accesului la tehnologia informatiei si comunicatiilor (ideea conventionala de serviciu universal) sau mentinerea sistemului educational actual.
Avand in vedere faptul ca informatia joaca un rol din ce in ce mai important in viata fiecaruia, o caracteristica esentiala a societatii informationale 'cu fata umana' este garantarea posibilitatii ca indivizii sa poata controla informatia si nu invers. Prin proliferarea informatiilor detaliate care inregistreaza fiecare miscare, cumparatura sau profil personal al indivizilor exista riscul de a realiza o societate informationala inoportuna si obositoare. Trebuie de asemenea acordata atentie tendintei de individualizare pe care o favorizeaza noile tehnologii; chiar daca din punctul de vedere al serviciilor oferite se obtine o eficacitate sporita, exista riscul impietarii asupra drepturilor individuale si a reducerii solidaritatii sociale.
Activitatile umane (munca, petrecerea timpului liber, contactele cu administratia, cu bancile si alte servicii, etc.) se vor baza tot mai mult pe "reprezentari" ale realitatii (imagini abstracte sau virtuale) decat pe realitatea insasi. Aceasta evolutie prezinta avantaje importante cum ar fi furnizarea mult mai rapida a produselor sau serviciilor, diminuarea accidentelor si poate chiar a stress-ului fizic, dar poate prezenta si riscuri. Viata virtuala nu este viata reala si nici reprezentarea realitatii nu este realitatea. Este foarte probabil ca unii dintre noi sa nu fie capabili sa suporte sa traiasca constatat numai intr-o reprezentare a realitatii.
In toate perioadele de evolutie sociala, economica si tehnologica echilibrul intre costurile si avantajele sociale sufera variatii, iar societatea informationala nu face exceptie de la aceasta regula. Adaptarea la societatea informationala constituie o mare provocare la adresa sectoarelor economiei, a intreprinderilor, a calificarilor si profesiilor, a furnizorilor de servicii publice sau private. In plus se produc schimbari spectaculoase in organizarea si calitatea muncii. Intreprinderile trebuie sa fie tot mai flexibile pentru a opera in noul context de competitie, de calitate, de personalizare si de inovare rapida. Angajatilor li se cere din ce in ce mai mult sa se adapteze la noile calificari, sarcini si forme de organizare a muncii; apar noi relatii intre functia platita, munca si activitatea depusa. Obtinerea sau pastrarea locului de munca devin o problema majora pentru viata indivizilor in noul tip de societate.
Raportul mentionat conchide asupra faptului ca societatea informationala produce mari mutatii la scara sociala, putand deschide posibilitati de: noi locuri de munca, o utilizare mai eficienta a resurselor (nu numai umane cat si materiale si energetice) contribuind la dezvoltarea durabila, cresterea veniturilor si a bunastarii individuale, noi forme de organizare mai descentralizate, dezvoltare regionala si urbana mai coerenta, asigurand astfel o societate mai democratica si mai descentralizata. Cresterea economica si de productivitate depind in mod crucial de armonizarea dimensiunilor tehnologice, economice si sociale. Asa cum la nivelul unei companii private adoptarea noilor tehnologii se face pe baza unei analize prudente a mizelor si riscurilor (nu numai sub aspectul eficacitatii tehnologice), tot astfel trebuie analizata problema si la scara societatii, pe baza unor dezbateri politice si a cercetarii atente a masurilor necesare pentru a realiza o societate informationala integrata atat economic cat si social.
Modelul european de societate informationala, fundamentat prin numeroase lucrari si dezbateri in cadrul European Information Society Forum (ISF) se bazeaza pe cateva caracteristici specifice, care - conform opiniei autorilor - il diferentiaza de cele din SUA si Asia de Est. Aceste caracteristici sunt:
1. Interventia guvernamentala si a partenerilor sociali. Fara a nega rolul decisiv al fortelor pietii, modelul european considera ca necesare elaborarea politicilor guvernamentale pentru a dezvolta si (mai ales) pentru a corecta 'proiectul" societatii informationale.
2. Interconectivitatea si standardele deschise . Desi duce o politica consecventa de liberalizare a comunicatiilor si serviciilor TI si de stimulare a concurentei, UE este consecventa in sustinerea politicilor de asigurare a interconectivitatii si a standardelor deschise, care sa permita crearea de infrastructuri deschise si accesibile tuturor.
3. Sustenabilitatea mediului. Modelul european de societate informationala ia in considerare permanent relatia directa cu cerintele unei economii durabile si ecologice, abordand dintr-o perspectiva optimista posibilitate reconcilierii dintre cresterea economica si dezvoltarea durabila.
4. Sustenabilitatea sociala. O caracteristica dominanta a modelului european de societate informationala este aceea ca aceasta trebuie sa asigure pe langa o 'sustenabilitate a mediului' si o 'sustenabilitate sociala', prin politici adecvate de balansare a aspectelor uneori conflictuale, din triunghiul obiectivelor economice, sociale si ecologice. Excluderea unor largi populatii de la sansa participarii la societatea informationala, prin cresterea decalajelor dintre clase sociale, sexe, generatii/varste, tari si regiuni, fragmentarea si monopolizarea pietelor in sectorul tehnologiei informatiei si comunicatiilor sunt inacceptabile. In acest context, politicile si recomandarile UE sunt orientate spre conectarea cu prioritate a institutiilor publice de larg interes social: scoli, spitale, biblioteci si altele asemenea, care sa dea posibilitatea unor paturi largi ale populatiei sa beneficieze de avantajele noilor tehnologii specifice SI-SC.
Este demna de mentionat atentia acordata de Comisia Europeana, guvernele nationale si partenerii sociali ai acestora pentru:
crearea de noi locuri de munca,
educatie, instruire si formare continua,
sustinerea informatica a serviciilor publice,
accesibilitatea (fizica si ca tarife/costuri) a tuturor la resursele si serviciile specifice SI,
politici de coeziune sociala inter-regionala.
1) Diversitatea culturala si lingvistica, modelul european de societate informationala este bazat pe comunitatea diversitatii culturale si lingvistice, avand in vedere o noua cultura a comunicarii, o noua cultura a democratiei si o noua cultura a business-ului pe care o impune utilizarea noilor tehnologii.
2) Orientarea spre respectarea drepturilor civile, prin asigurarea libertatii de comunicare si a libertatii informatiei. Este recunoscuta importanta pe care UE o acorda respectarii protectiei datelor personale si a vietii private , cat si atitudinea constructiva adoptata cu privire la reglementarile privind criptarea informatiei. Sunt avute in vedere atat interesele persoanelor fizice cat si crearea de noi oportunitati pentru mediul de afaceri din domeniul TIC.
3) Cadrul de reglementari si coordonare la nivel international. UE este un actor principal in promovarea unui cadru international de reglementare cat mai neutru si a unei coordonari a eforturilor in plan tehnic, comercial si legislativ printr-un dialog cat mai larg. Pozitia UE este de a nu se crea noi organisme internationale, care sa favorizeze pozitia dominanta a unor state pe piata TIC. Sunt considerate suficiente cele existente WTO, WIPO, ISO, ITU, OECD si altele asemenea. In schimb vor trebui constituite si consolidate organizatiile care reprezinta interesele utilizatorilor si consumatorilor.
Initiativa eEurope si Planul de actiune asociat dezvolta in plan practic aceste caracteristici, propunandu-si sa garanteze tuturor cetatenilor Europei accesul la beneficiile societatii informationale, sa apropie comunitatile rurale si urbane, sa creeze pe aceasta cale bunastare, partajarea cunostintelor si cresterea calitatii vietii pentru toti membrii societatii. Se estimeaza ca prin mutatiile care se vor produce in urmatorii cinci ani se vor crea noi locuri de munca si va creste productivitatea economiei europene. Se urmareste totodata ca, prin programele si actiunile intreprinse, progresul catre societatea informationala sa intareasca coeziunea si nu divizarea sociala, integrarea si nu izolarea anumitor categorii sociale sau zone geografice.[6] In acest scop, obiectivele eEurope sunt:
'intrarea in era digitala' a tuturor cetatenilor, locuintelor, intreprinderilor, scolilor, institutiilor de administratie publica prin asigurarea accesului on-line,
dezvoltarea unei noi culturi digitale sustinuta totodata de un spirit antreprenorial favorabil finantarii si dezvoltarii ideilor noi,
urmarirea ca aceste procese sa aiba o vocatie de integrare sociala , sa castige increderea consumatorilor si sa consolideze coeziunea sociala.
Dintr-o analiza mai atenta a celor sapte caracteristici ale modelului european de societate informationala devine vizibil faptul ca cel putin sub aspect conceptual, principalii beneficiari ai acestui nou tip de societate sunt considerati cetateanul si consumatorul.
Distinctia dintre aceste doua categorii - desi din multe puncte de vedere au drepturi si indatoriri comune - devine mai importanta si mai evidenta odata cu diversificarea serviciilor specifice societatii informationale de care acestia vor beneficia. Aceasta diferentiere s-a analizat in contextul initiativei europene de a se elabora o Carta a drepturilor omului in societatea informationala - proiect elaborat in cadrul Information Society Forum, la initiativa membrei parlamentului european Emma Bonini.
In acest context prof.Jan van Dijk de
Cetateanul este locuitorul unei tari, care actioneaza in concordanta cu un set de reguli (drepturi si indatoriri) in problemele/afacerile publice. Campul sau principal de actiune este sfera publica in care interactioneaza si comunica cu alti cetateni.
Consumatorul este un cumparator sau utilizator de resurse (sub forma de bunuri sau servicii) de natura privata (de pe piata) sau de natura publica (bunuri sau servicii publice). Campul sau principal de actiune este piata.
In timp ce cetateanul se manifesta in raport cu problemele publice (inclusiv cele politice), consumatorul se manifesta in raport cu probleme de natura economica.
Toti cetatenii sunt egali in fata legii, atat ca drepturi cat si ca indatoriri, in timp ce consumatorii nu sunt egali - prin definitie - d.p.d.v. al resurselor procurate sau utilizate.
CETATEANUL
Noile cerinte ale cetatenilor
In conditiile actuale guvernele trebuie sa faca fata unor noi presiuni pentru a raspunde necesitatilor si cerintelor cetatenilor, dintre care se mentioneaza mai frecvent urmatoarele:
cresterea presiunii asupra bugetelor publice si necesitatea gasirii de noi solutii pentru cresterea eficientei si performantelor institutiilor administratiei publice centrale si locale,
restructurarea continua a functiunilor si serviciilor sectorului public, tendinta privatizarii sau a externalizarii unor servicii prin outsourcing ("reinventing government"),
necesitatea legitimitatii administratiei publice in raport cu cetatenii /contribuabilii,
facilitatile si serviciile oferite de noile tehnologii ale informatiei si comunicatiilor,
noua filozofie manageriala, cu aplicatii in conducerea activitatilor din sectorul public ("new public management", "business process reenginering").
Problema devine cu atat mai complexa cu cat mediul socio-politic este marcat de multiple interese si de provocarile pe termen lung privind tranzitia la 'noua economie', globalizarea si dezvoltarea durabila. Utilizarea tehnologiilor informatiei si comunicatiilor poate contribui substantial la imbunatatirea relatiei complexe guvern-cetateni, avand in vedere faptul ca cetatenii cu un anumit nivel de educatie pretind o transparenta si o eficacitate masurabila a serviciilor publice, servicii care sa le satisfaca cerintele si exigentele de calitate, la costuri cat mai scazute cu putinta. Guvernele, pe de alta parte sunt constiente de faptul ca nu isi pot pune in aplicare politicile, oricat de bune ar fi acestea, fara suportul efectiv al cetatenilor. Acest aspect devine critic in situatiile in care guvernele respective au de implementat reforme majore la scara economico-sociala sau trebuie sa raspunda unor provocari pe termen lung ( ex. dezvoltarea durabila si globalizarea).
Tot mai multi cetateni se considera indreptatiti:
sa fie informati si sa inteleaga informatia comunicata de administratia publica,
sa participe la procesul de luare a deciziei privind politicile guvernamentale nationale / locale si furnizarea serviciilor publice; sa li se ia in considerare opiniile exprimate,
sa beneficieze de servicii publice conforme cu cerintele lor si sa aiba posibilitati de optiune privind aceste servicii (ex. calitate, costuri).
Aceste exigente pot lua forme diferite in functie de cei care le formuleaza : cetateni individuali ( in special ca utilizatori ai serviciilor publice sau ca decidenti individuali ) sau grupuri de cetateni cu anumite interese specifice (femei, parinti, someri, handicapati, minoritati etnice etc.), care actioneaza ca intermediari intre cetatenii individuali si guvern.
Dialogul guvern-cetateni are totusi unele limite, care trebuie luate in considerare atunci cand se analizeaza acest nou tip de relatii. Daca anumite grupuri de interese se implica mai intensiv in procesul de luare a deciziei politice, prin actiuni de lobby pot influenta sau frana unele actiuni guvernamentale pozitive. O alta problema este insasi fragmentarea intereselor cetatenilor si varietatea de optiuni carora guvernele trebuie sa le faca fata. In consecinta increderea mutuala este o conditie esentiala in acest nou tip de dialog. O alta limitare importanta deriva din riscul ca acest dialog - mai ales in conditiile accesului limitat si al lipsei de cultura privind utilizarea noilor tehnologii - sa fie 'capturat ' de anumite elite , care sa foloseasca numai in propriul beneficiu noile facilitati de comunicare.
Societatea informationala bazata pe cunoastere trebuie sa ofere cetateanului noi garantii privind:
consolidarea democratiei,
accesul la informatia publica,
libertatea informatiei si a comunicarii,
posibilitatea exprimarii opiniilor fata de indatoririle impuse prin reglementari si deciziile politice la nivel national sau local,
redresarea unor disfunctii produse sau a incalcarii unor drepturi si indatoriri.
Sectorul public si relatiile sale cu societatea au generat numeroase analize si discutii in ultimii ani. Cresterea cererii de servicii publice, restrictiile bugetare, costurile de personal si noile facilitati oferite de TIC au constituit provocari generatoare de noi concepte: "guvernare on-line", "e-government" , "democratie electronica".
Elementul cheie al conceptului
de "e-government" este imbunatatirea relatiei si
fluidizarea schimbului de informatii dintre sectorul public - pe de o
parte si cetateni si mediul de afaceri, pe de alta
parte. Termenul de e-government se refera atat la furnizarea
informatiilor si serviciilor catre cetateni si
mediul de business (aplicatii externe) cat si
Tot mai multe tari si guverne imbratiseaza acest nou concept. Sunt deja cunoscute numeroase experiente si realizari la nivel local, regional, national si zonal (ex.organismele UE aplica in mod consecvent acest concept ). Tehnologia informatiei si comunicatiilor utilizata initial pentru solutionarea interna a problemelor administratiei publice, se extinde in prezent tot mai mult spre interactiunea cu cetatenii si mediul de afaceri si spre interactiunea inter-administratii. Programele europene ca IDA si Programul cadru V de C&D sustin direct aceasta noua abordare.
Servicii de informare, care permit regasirea de informatii sortate si clasificate la cerere (ex. web-site) care la randul lor pot fi:
pentru viata zilnica - informatii despre munca, protectie sociala, locuinte, educatie, sanatate, cultura, transport, mediu, etc.,
pentru tele-administrare - lista serviciilor publice, ghid de proceduri administrative, registre si baze de date publice,
pentru participare la viata politica - legi, documente parlamentare, programe politice, consultare de documente.
Servicii de comunicare interactiva, care permit interactiunea cu indivizi sau grupuri de persoane (ex. e-mail, liste de discutii..), care la randul lor pot fi :
pentru viata zilnica - discutii, raspunsuri la intrebari privind munca, protectia sociala, locuintele..etc.,
pentru tele-administrare - contacte e-mail cu functionarii publici,
pentru participare la viata politica - discutii pe teme politice, contacte prin e-mail cu oamenii politici.
Servicii tranzactionale - care permit transmiterea de catre cetateni a unor formulare (administrative, de vot) si /sau achizitia de produse si servicii on-line. Si acestea la randul lor pot fi:
pentru viata zilnica - rezervare de tichete la diverse actiuni, inscrieri la cursuri,
pentru tele-administrare - completarea si prezentarea de formulare electronice ( ex. declaratii fiscale )
pentru participarea la viata politica - referendum, alegeri, exprimarea de opinii.
Serviciile tranzactionale sunt considerate ca cele mai reprezentative in viitor pentru e-government, atata timp cat completarea si prezentarea de formulare de catre populatie va continua sa aiba un rol preponderent in relatia sa cu administratia publica. Realizarea acestor servicii, deschise catre cetatean si mediul de afaceri, necesita insa investitii importante, dar mai ales ceea ce numim frecvent reingineria proceselor administrative si o noua cultura a functionarului public.
Nota: Implementarea conceptului de e-government aduce o serie de avantaje derivate, dintre care sunt de retinut:
stimularea utilizarii TIC prin 'forta exemplului' institutiilor guvernamentale,
dezvoltarea unor noi servicii cu valoare adaugata in sectorul privat pe baza informatiilor publice furnizate de institutiile guvernamentale.
CONSUMATORUL
Comertul electronic
Multitudinea de servicii oferite consumatorului in SI-SC sunt in principal regasite sub eticheta de e-commerce B2C (Business- to Consumer). Desi statisticile actuale prevad o crestere continua a ponderii comertului B2B (Business-to-Business), grija pentru stimularea acestui nou tip de comert si protectia consumatorului individual este din ce in ce mai insemnata.
Principalele beneficii ale consumatorului in conditiile comertului electronic sunt:
alegerea globalizata - posibilitatea consumatorului de a-si procura produse si servicii pe o piata tot mai larga, care tinde sa devina globala;
calitatea serviciilor - insusi conceptul de e-commerce presupune prin definitie o crestere a competitivitatii prin 'apropierea de client', prin diversificarea serviciilor pre si post vanzare;
raspuns rapid la cerere - lantul traditional al comertului se scurteaza in mod dramatic, prin disparitia multor verigi intermediare si prin automatizarea unor activitati. Cazul cel mai evident il constituie livrarea directa de bunuri electronice prin Internet(software, muzica, ziare, filme);
reducerea substantiala a preturilor - printre altele si datorita disparitiei intermediarilor. Daca o tranzactie comerciala traditionala, care implica interventia umana preponderenta, avea un cost de ordinul "dolarilor", acum o tranzactie electronica are un cost de ordinul "centilor";
produse si servicii personalizate - clientul isi poate selecta atat produsul/serviciul dar si caracteristicile acestuia din faza de pre-comanda, fara o crestere a pretului unui produs de 'masa';
noi produse, noi servicii - in afara redefinirii serviciilor si produselor existente, pot fi oferite produse si servicii noi, care fara tehnologia informatiei si comunicatiilor nu ar fi fost posibile.
Toate aceste avantaje sunt dublate insa si de o serie de riscuri, care limiteaza increderea consumatorului in noul tip de servicii, datorate naturii specifice acestui nou tip de comert: efectuarea platii inaintea primirii marfii, site-ul de e-commerce mai putin tangibil decat magazinul traditional ('briks and mortar' shop), riscul securitatii transmiterii datelor financiare si personale detaliate, incertitudinea posibilitatii de revenire asupra unei tranzactii,etc..
Numeroasele fraude si incidente nedorite suportate de clientii comertului electronic, captarea de informatii personale in scopuri comerciale fara acceptul clientului, invadarea informationala a retelelor cu reclame comerciale au scazut de asemenea entuziasmul consumatorilor.
Dezvoltarea e-commerce impune dezvoltarea simultana si coordonata a trei infrastructuri esentiale: cea tehnologica, cea a proceselor si cea a reglementarilor.
In mod esential insa extinderea comertului electronic este conditionata de increderea consumatorului si de protectia acestuia de incidente nedorite.
In acest scop sunt in curs de elaborare - atat la nivel international, european si national - o serie de reglementari, programe de actiune, cercetari si dezvoltari tehnologice menite sa limiteze aceste neajunsuri.
Unul din cele mai clare documente pe aceasta tema este Recomandarea OECD privind protectia consumatorului in contextul comertului electronic care propune o abordare coordonata la nivel international pentru solutionarea acestei probleme. Liniile directoare din acest document se adreseaza guvernelor, agentilor economici, consumatorilor si reprezentantilor acestora si se refera in principal la :
Protectia transparenta si eficace - cel putin echivalenta cu cea asigurata pentru formele traditionale de comert.
Loialitatea practicilor comerciale, de publicitate si de marketing - fara a leza interesele si viata privata a consumatorului.
Informarea clara a consumatorului asupra - identitatii unitatii furnizoare, a modului de solutionare a litigiilor, a persoanelor responsabile si de contact, a codurilor si procedurilor aplicate in caz de incidente.
Informarea clara a consumatorului asupra - bunurilor si serviciilor oferite
Informarea clara a consumatorului asupra - modalitatilor, conditiilor si costurilor tranzactiei.
Posibilitatea de confirmare a tranzactiei - incheierea sau intreruperea tranzactiei in cunostinta deplina de cauza a consumatorului.
Asigurarea de mijloace de plata - sigure si facile cat si de mijloace de securitate cunoscute si acceptate de consumator.
Reglementari juridice clare privind solutionarea litigiilor .
Protectia vietii private si a fluxurilor transfrontaliera a datelor personale.
Asigurare educatiei si sensibilizarii consumatorilor privind avantajele si riscurile comertului electronic.
Avand in vedere tendintele semnalate in capitolele anterioare si strategia generala de dezvoltare a Romaniei, consideram ca viziunea nationala SI-SC ar trebui sa-si propuna ca obiectiv strategic pe termen mediu-lung:
cresterea coeziunii sociale prin asigurarea accesului nediscriminatoriu al tuturor membrilor societatii ( indiferent de pozitia sociala, origine etnica, abilitati, varsta, sex, vederi politice sau religioase, localizare geografica ) la serviciile specifice SI-SC si oferirea de sanse egale privind obtinerea beneficiilor acestui nou model de societate - cresterea bunastarii si a calitatii vietii (noi locuri de munca, cresterea productivitatii si reducerea timpului de munca, noi forme de educatie si acces la valorile culturale, imbunatatirea comunicarii sociale si a posibilitatilor de exprimare a opiniilor, imbunatatirea starii de sanatate si a securitatii individuale ), cu protejarea drepturilor cetateanului si consumatorului.
Realizarea acestui obiectiv strategic presupune o noua abordare a solidaritatii sociale si o noua etica, care sa nu separe aspectele sociale si societale de cele tehnice, industriale si economice. Sunt de luat in considerare cateva elemente fundamentale:
(a) Este esential de a vedea societatea informationala ca o 'societate a invatarii', in care accentul nu se pune numai pe asigurarea accesului fizic la retelele si noile servicii de comunicatie, ci in mod special pe capacitatea de a transforma informatia in cunostinte si pe procesele de educatie si instruire in scoala, la locul de munca si la domiciliu pe tot parcursul vietii. De aici decurg o serie de orientari si actiuni privind calitatea continutului (informational) oferit si noile forme si structuri de invatare specifice societatii informationale.
(b) Oamenii trebuie sa poata pastra controlul asupra informatiei si sa nu fie ei cei controlati prin intermediul informatiei furnizate, stocate, vehiculate sau prelucrate. Totodata, tendinta de individualizare, pe care o induce utilizarea noilor tehnologii trebuie tinuta sub control pentru a nu reduce solidaritatea sociala.
(c) Extinderea si tendinta de generalizare in viitor a activitatilor umane bazate pe noile tehnologii ale informatiei si comunicatiilor nu trebuie sa fie exhaustive si sa excluda posibilitatea de optiune a acelora care nu sunt dispusi sa accepte sa traiasca numai intr-o 'reprezentare' a realitatii.
(d) Societatea informationala prin modificarile pe care le produce in structurile industriale conduce la disparitia unor locuri de munca si la crearea unora noi, la schimbari majore in modul de organizare si calitatea muncii. Fara politici adecvate, care sa ia in considerare aceste transformari majore ale pietei muncii pot apare grave urmari la scara sociala.
Referitor la asigurarea accesului:
Asigurarea accesului fizic la retelele de comunicatie de la domiciliu sau de la o distanta rezonabila fata de domiciliu, prin legaturi fixe / mobile sau prin puncte de acces public echipate corespunzator.
Asigurarea accesului universal la un nucleu de servicii de comunicatii (ex. telefonie vocala, acces la serviciile de urgenta, serviciu de e-mail, acces la Internet, etc.) care se vor defini dinamic in functie de standardul de viata la nivel national intr-o perioada data.
Dreptul fiecarui individ de a accesa sau utiliza retelele deschise de comunicatie fara discriminare.
Referitor la pregatirea si cunostintele necesare:
Asigurarea pregatirii si cunostintelor necesare pentru a utiliza serviciile de baza din SI-SC atat prin sistemul de educatie cat si prin sistemul de formare continua.
Referitor la accesibilitatea si securitatea tehnologiei informatiei si comunicatiilor:
Proiectarea, vanzarea si furnizarea de tehnologii si servicii asociate care respecta standardele generale de protectie a sanatatii si a securitatii utilizatorului.
Proiectarea echipamentelor de comunicatie, serviciilor, manualelor si a altor informatii de utilizare intr-o maniera cat mai simpla si prietenoasa (user-friendly): centrarea pe utilizator, utilizarea de simboluri universal recunoscute, instructiuni auto-explicabile si disponibile in limba primara a utilizatorului (fie direct, fie printr-un sistem de traducere automata).
Includerea tuturor categoriilor de utilizatori prin adoptarea unor principii de proiectare care acopera cea mai larga scala de abilitati si performante umane (Accesible Design), extinsa fata de produsele si serviciile traditionale; se va acorda o atentie deosebita persoanelor cu handicap si cu nevoi speciale.
Respectarea standardelor internationale pentru asigurarea inter-operabilitatii si usurintei de utilizare.
Referitor la reprezentarea / consultarea societatii civile:
Constituirea de structuri de reprezentare si de consultare permanenta a cetatenilor si consumatorilor in dezbaterile si deciziile referitoare la SI-SC; includerea acestor reprezentanti in toate forurile de supervizare si de monitorizare a proceselor si structurilor specifice noului model de societate (atat in cele ale autoritatilor publice cat si in cele ale industriei).
Referitor la comunicarea deschisa si transparenta:
Dreptul de exprimare libera a opiniei cetatenilor si consumatorilor asupra produselor si serviciilor prin intermediul retelelor publice de comunicatie, asupra abuzurilor comise in special via Internet si a modului de prevenire si sanctionare a acestora (ex. incitare la ura rasiala si violenta, afectarea moralei publice).
Dreptul de asociere si comunicare in mod individual, in asociatii sau comunitati care permit dezvoltarea personalitatii individului.
Furnizarea de informatii corecte, complete si explicite privind serviciile de comunicatii oferite (furnizorul, date de identificare/localizare, descrierea produsului/serviciului oferit, pretul/ taxele /termenii contractuali ai serviciului respectiv, posibilitati de depunere si solutionarea reclamatiilor).
Referitor la confidentialitatea si protectia datelor personale:
Colectarea de date personale numai cu informarea prealabila si cu consimtamantul persoanei in cauza.
Utilizarea acestor date numai in scopurile anuntate in momentul colectarii.
Posibilitatea corectarii acestor date in cazul utilizarii lor inexacte sau improprii, la cererea persoanei in cauza.
Referitor la securitatea comunicatiilor:
Intreprinderea de actiuni menite sa asigure functionarea corecta a retelelor si serviciilor conexe, cu garantarea confidentialitatii si integritatii comunicatiilor.
Posibilitatea fiecarui cetatean de a dispune de propria semnatura electronica in depline conditii de securitate.
Referitor la protectia de informatii nedorite :
Punerea la dispozitia adultilor - de catre furnizorii de produse si servicii care utilizeaza comunicatii electronice - a unor sisteme de etichetare si filtrare a continutului astfel incat acestia sa aiba posibilitatea de optiune individuala asupra continutului accesat, in mod special pentru protejarea copiilor de catre parinti.
Referitor la accesul la informatia publica si drepturile politice:
Punerea la dispozitia tuturor cetatenilor a informatiei publice de catre autoritatile publice si prin mijloace electronice, cu exceptia acelor informatii exceptate prin lege.
Accesul la aceste informatii trebuie sa fie in principiu gratuit sau sa implice costuri bine justificate si care sa nu restranga posibilitatea de acces larg la informatia publica.
Utilizarea de catre autoritatile publice a mijloacelor de comunicare electronica cu cetatenii nu trebuie sa excluda mijloacele de comunicare traditionale, astfel incat cetatenii sa poata opta asupra metodei utilizate.
Dreptul de exprimare a opiniilor politice prin intermediul retelelor publice de comunicatie, inclusiv de a face parte dintr-o comunitate virtuala care dezbate teme politice sau promoveaza o anumita idee, cu exceptia incitarii la violenta si la discriminare rasiala.
Exercitarea drepturilor politice ale cetatenilor cu ajutorul mijloacelor electronice nu trebuie sa implice costuri mai mari decat in cazul utilizarii mijloacelor traditionale.
Asigurarea de garantii speciale in cazul utilizarii mijloacelor electronice pentru vot sau exprimarea unor preferinte politice: asigurarea confidentialitatii si integritatii opiniilor/votului, lipsa oricarei conexiuni cu baze de date personale, asigurarea ca informatia respectiva nu poate fi utilizata in detrimentul persoanei emitente sau al persoanelor la care se refera.
Referitor la protectia consumatorului:
Acordarea de garantii legale consumatorului care utilizeaza tranzactii electronice prin intermediul retelelor publice de comunicatii referitoare la produsul sau serviciul achizitionat cat si la conditiile de livrare.
Asigurarea posibilitatii de redresare cat mai facila, rapida si necostisitoare a sistemului de catre utilizator in cursul derularii unei tranzactii electronice.
O atitudine cat mai loiala a furnizorilor de bunuri si servicii prin intermediul retelelor de comunicatie in materie de comert, publicitate si marketing.
Mecanisme si reglementari cat mai clare privind solutionarea reclamatiilor si litigiilor.
Educarea si sensibilizarea continua a consumatorilor in materie de comert electronic, colaborarea permanenta dintre reprezentantii guvernamentali, intreprinderi si consumatori.
Asigurarea si protectia acestor drepturi nu este nici simpla, nici usoara si presupune, in afara unor strategii si politici guvernamentale ferme, participarea colaborativa a reprezentantilor mediului de afaceri, ai mediului academic si in special ai societatii civile. Realizarea SI-SC , prin insasi trasaturile sale esentiale, nu este posibila fara un dialog social larg si coerent.
Allen W. L., National Geografic, nr. 4, Oct. 1998.
Babaita, I.; Duta, A. Introducere in microeconomie - Editura de Vest, Timisoara, 1996.
Babaita, I.; Duta, A. Microeconomie - Editura de Vest, Timisoara, 1999.
Draganescu, M. Societatea informationala si a cunoasterii. Vectorii societatii cunoasterii.
Fukuyama, F. Marea ruptura. Natura umana si refacerea ordinii sociale - Editura Humanitas, Bucuresti, 2002.
Gabor D., Colombo V., King A., Galli R., Sa iesim din epoca risipei, Bucuresti, Editura Politica, 198
Hayek, F.A., Economic Freedom, Oxford, Basil Blackwell, 1991.
Mankind at the Turning Point, Second Report to the Rome Club, 1974.
Meadows, D.L. si altii, Limitele cresterii, primul raport catre Clubul de la Roma, 1972.
Roth, A. Modernitate si modernizare sociala - editura Polirom, Iasi, 2002.
Van Cuilenburg J.J Scholten O., G.W. Noomen, Stiinta comunicarii - Editura Humanitas, Bucuresti, 2004.
[1] UK White Paper on Knowledge Economy
[2] Jeremy Rifkin. The Age of Access.
[3] Sebastian Ailioaie, Cunoastere si acces in Romania - Lucrare realizata pentru concursul Romania Gateway Mai 2002; la adresa www. edemocratia.ro.
[4] Gabriela Lucia Sabau, Premise ale procesului tranzitiei de la societatea industriala la societatea cunoasterii ; la adresa : www.racai.ro/INFOSOC-Project/GabrielaSabau.pdf
[5] Ileana Trandafir Cercetator
principal, Director tehnic
[6] http://europa.eu.int/information_society/international/candidate_countries/doc/eEurope_ june2001.pdf
