|
|
|
Indicii productivitatii muncii
O categorie de indicatori statistici cu o larga aplicare in toate domeniile activitatii sociale o constituie indicii. Ei au patruns in limbajul curent ca o forma sugestiva de exprimare a modificarilor constatate la diferitele aspecte ale realitatii social economice, utilizarea lor nefiind afectatade gradul de agregare a fenomenului sau de nivelul ierarhic-administrativ la care se realizeaza analiza .
Indicii sintetizeaza intr-o expresie numerica nivelul relativ al caracteristicii unui ansamblu de elemente, care formeaza fenomenul sau activitatea cercetata. Produsele comercializate intr-un magazin, exportul sau importul de marfuri, personalul muncitor al unei retele comerciale, hoteliere sau de alimentatie publica, fondurile fixe puse la dispozitia intreprinderilor etc. formeaza astfel ansambluri de elemnte. Nivelul absolut al caracteristicilorunor asemenea ansambluri de elemente nu este suficient de concludent pentru aprecierea dimensiunilor si ritmuriloractivitatii desfasurate, ceea ce impune comparatia sau trecerea de la exprimarea absoluta la cea relativa a nivelului/volumului colectivitatii cercetate.
In practica economica se intalnesc deseori si colectivitati formate din elemente omogene. Nivelurile absolute ale factorilor extensivi cantitativi sunt direct insumabile in expresie naturala, fara a fi nevoie de folosirea unui comasurator.
Productivitate muncii constituie o caracteristica derivata cu caracter de marime medie care se caracterizeaza cu ajutorul indicilor calculati ca raport a doua medii.
Principalii indicatori statistici ai fortei de munca pot fi grupati astfel:
a) Indicatori statistici privind existentul de personal muncitor.
Acesti indicatoriurmaresc din punct de vedere al volumului, structurii si al rezultatelor, activitatea personalului muncitor .
Efectivul de personal muncitor se exprima prin numarul personalului muncitor. El se refera la personalul care apare in evidentele ca incadrat in urma incheierii unui contract de munca. Rezulta ca indicatorul include atit personalul care este prezent efectiv in unitate pentru a-si desfasura activitatea cat si personalul care este temporar absent din diferite motive .
Efectivul de personal determinat zilnic (in cazul celor incadrati ca muncitori) sau la inceputul si sfarsitul lunii (in cazul personalului tehnic, economic, de alta specialitate si administrativ) serveste la determinarea numarului mediu lunar al personalului muncitor.
Calculul indicatorului difera in raport cu categoria de personal. Astfel :
pentru muncitori se procedeaza la insumarea numarului existent in toate zilele lunii si rezultatul se imparte la numarul total de zile din luna respectiva;
pentru personalul tehnic productiv, cat si pentru personalul tehnic, economic, de alta specialitate si administrativ se determina nivelul mediu ca o semisuma a termenilor extremi :
Efectiv la inceputul lunii + Efectiv la sfarsitul lunii
Numarul mediu al personalului muncitor pe trimestru, semestru, an se determina insumand numarul mediu lunar si impartind rezultatul la numarul de luni din perioada pentru care se calculeaza indicatorul.
Existentul de personal din comert si tursm se urmareste in structura pe urmatoarele grupe : muncitori si personal operativ; personalul tehnic-administrativ.
Gruparea poate fi detaliata si in raport cu alte caracteristici legate indeosebi de gradul de instruire, vechime in campul muncii, categorii de meserii, categorii de functiuni.
b) Indicatori ai utilizarii timpului de munca. Pentru a cunoaste
durata maxima de ore, care poate fi folosita in scopul desfasurarii activitatii, se determina indicatorul fond de timp maxim posibil. El se obtine in urma unui calculcare presupune, intr-o prima etapa, determinarea fondului de timp calendaristic din perioada respectva, adica:
Fc=N x Z x D,
Unde :
Fc este fondul de timp calendaristic;
N - numarul mediu al personalului muncitor;
Z - numarul de zile calendaristice;
D - durata legala a zilei de munca.
In cea de-a doua etapa se procedeaza la scaderea din fondul de timp calendaristic a duratei in ore a zilelor de repaus si sarbatoare, precum si a zilelor de concediu legal, rezultand fondul de timp maxim posibil.
Modul in care este utilizat fondul de timp maxim posibil se evidentiaza prin calculul urmatoarelor marimi:
numar de om-zile lucrate - obtinut prin insumarea zilelor in care fiecare lucrator s-a prezentat la locul de munca;
numar de om-ore lucrate - indicator care presupune insumarea orelor in care personalul a fost prezentat la locul de munca in fiecare zi lucratoare;
numar de om-ore nefolosite total si pe cauze (imbolnaviri, invoiri, absente nemotivate etc.)
Pe baza nivelului acestor indicatori se determina urmatoarele marimi medii :
durata medie a zilei de lucru - ca raport intre totalul de om-ore lucrate si totalul de om-zile lucrate;
durata medie a lunii de lucruu - prin raportarea totalului de om-zile lucrate la numarul mediu de personal muncitor.
Pentru a cunoaste intensitatea utilizarii timpului de munca se apeleaza la indicatorii productivitatii muncii. Indicatorul global al productivitatii in comertul interior se exprima prin relatia :
,
unde:
D este valoarea desfacerilor cu amanuntul;
N - numarul mediu de personal muncitor (inclusiv personalul tehnic-administrativ).
Prezinta interes, de asemenea, volumul desfacerilor ce revine pe un muncitor, caz in care numitorul relatiei se refera la personalul muncitor si operativ.
Productivitatea muncii poate fi determinata pe categorii de personal muncitor si operativ in raport cu muncile prestate, utilajul de care dispune, produsele comercializate etc.
Analiza productivitatii muncii in domeniul desfacerilor de marfuri catre populatie va trebui sa se faca tinandu-se seama de o serie de aspecte specifice acestui domeniude activitate. Astfel, aspectele legate de calitatea servirii, timpul de asteptare al clientilor, precum si conditiile de desfasurare a activitatii datorate vadului comercial, sezonului, tipului de produse vandute, impun o apreciere diferentiala a productivitatii in functie de specializarea magazinului sau unitatii de alimentatie publica, gradul de aglomerare, sezonul in care unitatea si-a desfasurat activitatea.
In activitatea de comert exterior, intensitatea utilizarii timpului de munca se caracterizeaza prin indicatorul volumul valoric al operatiilor de export-import contractate si derulate de un lucrator. Acest indicator poate fi asimilat prin functiile sale analitice cu productivitatea muncii calculata in comert interior ca raport intre valoarea desfacerilor de marfuri si numarul personalului muncitor.
c) Indicatori de analiza a structurii si dinamicii efectivului de personal si productivitatii muncii. Numarul de personal muncitor se analizeaza in structura pe baza marimilor relative care redau ponderea fiecarei categorii de personal in total efectiv. Indeosebi ponderea muncitorilor, precum si ponderea personalului tehnic, economic, de alta specialitate si administrativ este urmarita atat la nivel de intreprindere, cat si la nivel de ramura.
Pe baza datelor privind intrarile si iesirile de personal se poate determina atat intensitatea intrarilor cat si intensitatea iesirilor de personal. Daca in cazul celor iesiti se separa personalul care s-a transferat sau si-a cerut scoaterea din evidentele intreprinderii din proprie initiativa, se obtine un indicator al fluctuatiei a personalului.
Dinamica numarului mediu al personalului muncitor se determina raportand nivelul inregistrat in perioada curenta la nivelul din perioada luata ca baza de raportare.
In conditiile cresterii productivitatii muncii, dinamica desfacerilor va trebui sa depaseasca indicele numarului mediu al personalului muncitor.
Analiza in dinamica a productivitatii muncii beneficiaza de aplicativitatea pe care si-o gasesc, in acest domeniu, indicii.
Specificul comertului de
a realiza desfaceri de produse variate ca pret si ca stare
naturala (volum,cantitate etc.) face utila luarea in considerare a
preturilor, precum si a ponderii valorii diverselor produse. In ce
priveste preturile, in cazul in care nivelullor s-a modificat este
necesar ca in scopul asigurarii comparabilitatii in timp sa
se procedeze la mentinerea lor constanta la nivelul perioadei de
baza (
). Referitor la ponderea valorica a diverselor produse
si influenta acestora asupra productivitatii pe ansamblu,
se recomanda ca analiza influentei elementului de ponderare sa
se faca cu ajutorul indicilor calculati ca raport de medii. Ponderea
este data de relatia :
,
respectiv
.
