Subsistemul pietei monetare

Subsistemul pietei monetare

Acest subsistem are rolul de a regla cererea si oferta de bani, oricare ar fi natura acestor bani. Pretul pe aceasta piata este dat de diferitele forme de rate ale dobanzii asociate diferitelor forme de bani. Se presupun urmatoarele cinci mari tipuri de active si datorii:

1.)Banii: au caracteristica ca nu sunt purtatori de dobanda fiind emisi de Banca Centrala sub forma de lichiditati (cash-flow) sau de catre Guvern pentru compensarea datoriei guvernamentale (bonuri de tezaur pe termen scurt sau obligatiuni pe termen lung cand Guvernul le rascumpara).

Forma pe care o iau banii - monede, bancnote, depozite bancare la termen sau vedere - este putin importanta, toate acestea putand fi privite sub forma bancnotelor de o unitate monetara, ca un activ complet lichid ce permite exprimarea tuturor datoriilor precum si plata taxelor si impozitelor, neaducand practic nici un venit.

Se va nota cu M(t) cantitatea de bani existenta la inceputul anului t.

2.)Datoria guvernamentala pe termen scurt care ia forma bonurilor de tezaur emise de guvern, bonuri ce reprezinta hartii de valoare rascumparate, in general, dupa un an la valoarea de emisie plus o anumita dobanda. Vom nota cantitatea de bonuri de tezaur emisa de guvern la inceputul anului t cu F_sg(t), iar rata dobanzii platita de guvern (t).

3.)Datoria guvernamentala pe termen lung - ia forma unor obligatiuni guvernamentale nerascumparabile pentru care se plateste o dobanda perpetua. Vom nota cu F_lg(t) valoarea obligatiunilor guvernamentale detinute de sectorul privat si cu  rata dobanzii platita de guvern.

4.)Datoria privata pe termen scurt ia forma unor bonuri emise de sectorul privat, cantitatea de astfel de bonuri, emise la inceputul anului t va fi notata cu F_p(t), iar dobanda platita la inceputul anului t+1 este (t) .

              Vom presupune ca aceste bonuri reprezinta volumul imprumuturilor bancare catre sectorul privat cu o rata a dobanzii pe termen scurt

5.)Activele reale (durabile) sunt detinute in intregime de sectorul privat (deci nici de banci si nici de guvern) si vom nota valoarea totala a acestora cu A_r(t) care aduc proprietarilor un venit anual notat cu (t) reprezentand pretul arendei, chiria la locuinte, s.a. .

              Principala functie a bonurilor de tezaur si obligatiunilor guvernamentale este de a finanta deficitul bugetar care acumuleaza active reale. Sistemul bancar preia o parte din datoria guvernamentala si imprumuta bani pentru a finanta acumularea de active reale. Se considera ca intregul sistem bancar este concentrat intr-o singura banca, Banca Centrala, ea avand controlul complet asupra operatiunilor tuturor bancilor .

              Pe piata financiara exista doua centre de decizie, guvernul si Banca Centrala, deciziile lor fiind concentrate asupra structurii datoriei nationale si lichiditatii pietei monetare:

[none1]         Guvernul decide asupra variabilelor fiscale sau de control G^*,  rezultand deficit (sau excedent) bugetar. El poate decide daca va emite sau nu bonuri sau obligatiuni precum si cantitatea acestora prin care sa finanteaza datoria nationala.

        Banca Centrala poate decide cat de multe astfel de bonuri si obligatiuni va cumpara cu noii bani pusi in circulatie sau la ce termen va emite bani noi sub forma de imprumuturi pe termen scurt catre sectorul privat.

              In economie exista o coordonare intre deciziile ambelor autoritati pe care le numim, simplu, autoritati monetare, aceste decizii neputand fi complet separate si avand ca efect cantitatea de bonuri si obligatiuni guvernamentale ce vor fi emise si la ce rata a dobanzii bancile ofera imprumuturi sectorului privat.

              Vom introduce o balanta consolidata a guvernului si sistemului bancar (Tabelul 1.1.) in scopul analizei modului in care autoritatea monetara determina structura datoriei nationale, cantitatea de bani emisa pentru acoperirea datoriei guvernamentale si imprumuturile pentru sectorul privat.

Tabel 1.1.Balanta consolidata a guvernului si bancilor

              Partea I din tabel: bancile au ca active o parte din emisiunile guvernamentale de bonuri de tezaur () (3), o parte din obligatiunile guvernamentale ()(4) si intreaga datorie pe termen scurt a firmelor private(F_p)(5).

              Drept lichiditati, bancile au o cantitate de bani emisa catre sectorul privat (M)(1). Chiar daca activele  sunt acoperite prin emisiunea de moneda, exista doua cauze care, la un moment dat, fac ca valoarea activelor bancilor sa difere de cantitatea de bani emisa:

i.) bancile pot avea o pierdere sau un spor de capital la oricare din activele pe termen lung detinute de ele: daca rata dobanzii  creste, pretul obligatiunilor guvernamentale scade rezultand o pierdere de capital la oricare dintre obligatiunile pe care le vor vinde in viitor.

ii.) bancile primesc dobanda pentru activele pe care le detin, neplatind dobanda la banii emisi. Neglijand cheltuielile de functionare a sistemului bancar, bancile pot obtine un profit pe care-l pot investi in noi active fara a emite noi bani. De aceea in balanta bancilor s-a introdus avutia neta(2).

              In balanta guvernului (II) sunt incluse valorile curente ale bonurilor de tezaur si obligatiunilor emise de guvern ( si ) (6 si 7) acestea reprezentand valoarea datoriei nationale brute (8).

In partea III sunt incluse doar lichiditatile nete ale autoritatii financiare:

(M) cantitatea de bani emisa catre sectorul privat (9) valoarea  neta abonurilor de tezaur si a obligatiunilor guvernamentale aflate in posesia sectorului privat: =F_sg (10) si respectiv =F_lg (11), iar ca active: imprumuturile acordate sectorului privat (F_p) (12) si datoria nationala neta R (13).