|
|
|
De ce mai intai consumatorul?
Dupa cum s‑a retinut din cursurile introductive, analiza microeconomica este dedicata explicarii comportamentelor individuale si interactiunilor lor. In centrul atentiei este situat deci nivelul individual, reprezentat de omul aflat intr‑o permanenta cautare a satisfacerii nevoilor sale. El este privit in dubla sa ipostaza, de consumator si de producator. In calitate de consumator, individul se manifesta ca purtator al cererii de bunuri si servicii de consum, urmarind maximizarea satisfacerii nevoilor sale prin utilizarea resurselor limitate pe care le are la dispozitie. Altfel spus, el cauta maximizarea utilitatii economice, pe baza principiului hedonist
In calitate de producator, individul se manifesta ca purtator al ofertei de bunuri si servicii, pe care o produce prin combinarea factorilor de productie, de fapt, prin consumarea acestora. Ca agent esential al productiei, dar si al pietei, producatorul, cunoscut si sub numele de intreprinzator, urmareste maximizarea rezultatelor obtinute, concretizate in diferenta dintre veniturile incasate prin vanzarea bunurilor produse si cheltuielile efectuate cu factorii de productie consumati.
Orice producator este insa in acelasi timp si consumator. El trebuie sa‑si satisfaca si multitudinea nevoilor sale, ca oricare alt individ. Nu putem spune acelasi lucru si despre consumatorul purtator al cererii, intrucat exista largi categorii ale populatiei care sunt consumatoare de bunuri si servicii fara a fi in acelasi timp si producatoare ale acestora. Acesta este unul din motivele pentru care incepem analiza microeconomica prin studierea comportamentului consumatorului. In plus, exista numeroase similitudini intre comportamentul consumatorului si cel al producatorului, elemente din primul manifestandu‑se in forme transformate in cel de‑al doilea, asa cum se va evidentia dupa studierea celor doua tipuri fundamentale de comportament.
Teoria consumatorului isi propune sa explice maniera in care individul repartizeaza resursele sale intre diferite bunuri si servicii disponibile, astfel incat sa‑si maximizeze satisfactia produsa prin consumul lor. Obtinerea satisfactiei maxime oferite de consumul bunurilor si serviciilor procurate cu ajutorul resurselor limitate care formeaza 'bugetul' individului defineste starea de echilibru a consumatorului. Aceasta teorie a fost dezvoltata de economistii neoclasici din ultima patrime a secolului al XIX‑lea , sub influenta filosofilor utilitaristi, pornindu‑se de la premisa ca individul rational cauta maximum de satisfactie sau de utilitate.
