INDICATORI NOMINALI SI REALI

1.INDICELE PRETURILOR BUNURILOR DE CONSUM (IPC)

Indicele preturilor bunurilor de consum (IPC) este unul dintre cei mai cunoscuti si utilizati indici de preturi in statistica internationala. Cea mai mare parte a tarilor dezvoltate calculeaza si publica lunar indicele preturilor de consum, ca o masura a inflatiei din tara respectiva. IPC are o mare importanta datorita faptului ca in contractele colective de munca este prevazuta clauza compensarii cresterii preturilor, crestere care este evidentiata de acest indice. Ca urmare, politica monetara si fiscala sunt afectate de modificarile IPC.

IPC masoara evolutia de ansamblu a preturilor marfurilor cumparate si a tarifelor serviciilor utilizate de populatie intre doua perioade. Pentru calculul indicelui se foloseste o formula de tip Laspeyres. Deci el exprima evolutia medie a preturilor pentru mentinerea unei structuri a consumului constanta (structura din perioada de baza) si nu exprima evolutia medie a preturilor conform structurii consumului din perioada curenta (pentru aceasta varianta ar fi nevoie de un indice de tip Paache). Principalul argument care sta la baza adoptarii indicelui de tip Laspeyres este cel al usurintei calculului: se determina structura consumului in perioada de baza, iar in continuare pentru calculul curent al indicelui este necesara numai inregistrarea preturilor.

IPC=

IPC=I^p.qi^p0q0, unde:

P₁=preturile perioadei curente (analizate)

P₀=preturile perioadei de baza

Q₀=consumul in perioada de baza

Q_i^poq0= exprima structura consumului pe categorii de bunuri si servicii, determinate pe baza cheltuielilor de consum efectuate in perioada de baza.

In Romania calculul indicelui se efectueaza pe baza structurii cheltuielilor pentru cumpararea produselor si serviciilor de catre aproximativ 36000 familii, cercetate in cadrul Anchetei integrate in Gospodarii (AIG) si a preturilor inregistrate in circa 4300 puncte amplasate in toate judetele tarii.

Observarea si inregistrarea preturilor/tarifelor se efectueaza de catre anchetatori specializati, in 41 municipii resedinta de judet (inclusiv municipiul Bucuresti) si in principalele asezari urbane din toate judetele. Nomenclatorul unitatilor s-a alcatuit cu respectarea cerintelor de reprezentativitate din punct de vedere al volumului si structurii consumului. Esantionul unitatilor de observare cuprinde doua categorii. Primul tip il constituie magazinele, pietele taranesti si unitatile prestatoare de servicii care practica preturi libere pentru marfurile alimentare, agroalimentare, nealimentare si o parte din servicii. Din cele aproximativ 5300 de magazine si unitatii prestatoare de servicii, 3200 (peste 60%) au forma de proprietate privata. Al doilea tip de unitati se refera la acelea care practica preturi unice pe tara, cum sunt de exemplu: CONEL, ROMGAZ, SNCFR, TAROM, NAVROM, POSTA ROMANA, ROMTELECOM.

Nomenclatorul produselor alimentare, nealimentare si serviciilor pentru care se culeg preturile si tarifele include marfurile si serviciile cu cea mai mare pondere in cheltuielile de consum ale populatiei, astfel incat, schimbarea acestora sa reflecte evolutia preturilor grupei din care fac parte. Acest nomenclator este stratificat pe grupe de produse, subgrupe, posturi de cheltuieli si sortimente:

Tabelul nr.1

NOMENCLATORUL PRODUSELOR FOLOSITE IN CALCULUL IPC

Pana in 1993, la calculul indicelui s-a utilizat un sistem de ponderare bazat pe structura cheltuielilor de consum din cercetarea bugetelor de familie pentru anul 1990. Incepand cu luna ianuarie 1994 se utilizeaza structura din anul 1993, iar din 1996 ponderile anului 1995. (vezi ANEXA 1 intitulata " STRUCTURA CONSUMULUI POPULATIEI UTILIZATA LA CALCULUL IPC).

Calculul indicelui se realizeaza prin agregari succesive pornind de la indicele sortimentului. Se obtin in acest fel indici pentru posturi de cheltuieli, subgrupe, grupe si in final indicele general al preturilor de consum.

In tara noastra se publica lunar indici ai preturilor de consum, pe total si pe categorii de marfuri.

2 INDICELE PRETURILOR PRODUCTIEI INDUSTRIALE

(IPPI)

Prin calcularea indicelui preturilor productiei industriale (IPPI) se are in vedere obtinerea unei imagini cat mai complete asupra majoritatii operatiilor de piata efectuate de ansamblul agentilor si totodata, reflectarea cat mai corecta a evolutiei proceselor inflationiste.

Indicele preturilor productiei industriale masoara evolutia preturilor industriale livrate de producatorii interni in primul stadiu al comercializarii, potrivit nomenclatoarelor oficiale aflate in rigoare in momentul calculului.

Acesti indici sunt calculati la nivelul intregii productii industriale, care include atat productia destinata pietei interne cat si productia livrata la export.

Preturile care sunt inregistrate pentru calculul indicelui sunt cele practicate in primul stadiu de vanzare, adica la iesirea pe poarta intreprinderii. In aceste preturi sunt incluse costurile de productie, profitul firmei producatoare si eventual alte taxe incluse de stat sau de administratia locala (aici nu se include TVA).

Pentru calcularea IPPI se stabilesc nomenclatoare de produs, unitati, sortimente si indicele propriu-zis se calculeaza prin agregari succesive conform Clasificarii Activitatii din Economia Nationala(CAEN): sortiment, produs, clasa de produse la nivelul intreprinderii, clasa, grupa, diviziune, industria in ansamblu. Mai trebuie mentionat faptul ca nomenclatorul de mai sus nu este unic pe tara, ci se realizeaza la nivelul fiecarui agent economic de catre statisticieni impreuna cu specialistii din intreprinderi.

Practic, calculul IPPI se face folosind indicele Laspeyres si, presupune urmatoarea metodologie:

1.calculul indicilor individuali ai preturilor la nivel de sortiment:

I_S=^.100, unde:

P_S1=pretul sortimentului din luna curenta

P_S0=pretul sortimentului in anul de baza

2.calculul indicilor preturilor la nivel de produs si de agent economic:

I_PA=.100,

I=,

I=sortimente reprezentative ale produselor agentului economic

3.calculul indicilor de preturi la nivel de produs final:

I_PT=^.100

I=, I=semiprodusele ce compun produsul final

V_PAIO=valoarea totala a produsului in perioada de baza

4.calculul indicilor de preturi la nivel de clasa CAEN:

I_CT=, unde:

I= produsele fianale realizate in tara din clasa CAEN respectiva

V_PTO=valoarea productiei din clasa CAEN respectiva in anul de baza

5.calculul indicilor de preturi la nivel de grupa:

I_G=^.100, unde:

I= clasele din grupa respectiva

V_CTO=valoarea totala a claselor din grupa respectiva in anul de baza

6.calculul indicilor de preturi la nivel de diviziune:

I_D=^.100, unde:

I= grupele ce compun diviziunea

V_GIO=valoarea grupelor din diviziunea CAEN respectiva pentru anul de baza.

7.indicele preturilor pe total industrie:

I_T=^.100, unde:

I= diviziunile CAEN

V_DO=valoarea diviziunii CAEN pe total industrie in anul de baza.

3 DEFLATORUL PIB

Un alt instrument de dimensionare a inflatiei il reprezinta deflatorul PIB. Deflatorul PIB este indicele implicit al preturilor produsului intern brut (PIB). Daca tinem cont de utilizarea finala, marimea PIB este egala cu diferenta dintre valoarea bunurilor finale si cea a bunurilor importate. In acest caz deflationarea porneste de la fiecare componenta C_j, si se calculeaza cate un indice de preturi de tip Paasche. Acest indice rezulta din raportul dintre C_j in preturi curente si indicele volumului fizic de tip Laspeyres[1].

Deflationarea presupune impartirea fiecarei componente C_j in preturile grupei care ii corespunde. Prin agregarea componentelor deflationiste se obtine PIB real. Deflatorul rezulta din raportul dintre PIB nominal si PIB real. Daca din aceasta marime a deflatorului, care este exprimata in procente se scade 100 rezulta rata inflatiei.

D=^.100, unde: D=deflactorul

r=d-100, unde: r=rata inflatiei

Spre deosebire de rata inflatiei calculata pe baza indicelui bunurilor de consum, care exprima numai evolutia preturilor pentru bunuri si tarifelor pentru serviciile consumate de populatie, rata inflatiei determinata pe baza deflatorului PIB reflecta evolutia preturilor pentru o sfera mai cuprinzatoare de bunuri si servicii, inclusiv a celor de capital. Din acest punct de vedere putem considera ca aprecierea inflatiei se face mult mai corect utilizand deflatorul PIB.