Functiile analizei economice

Importanta analizei economice decurge si din functiile ei. Acestea sunt:

1.Descoperirea si mobilizarea rezervelor interne

2.Consolidarea autonomiei economico-financiare si cresterea eficientei economice

3.Diagnoza si reglarea activitatii intreprinderii

4.Participarea activa la actul decizional

Prin rezerva interna se intelege tot ceea ce depaseste cheltuielile minime necesare de factori de productie(de timp de munca, timp mecanic si consum de active circulante)pentru a obtine o unitate de produs.

Trebuie sa se faca distinctie intre rezervele interne si resursele intreprinderii. De regula, rezervele interne apar pe parcursul desfasurarii activitatii economice ca rezultat al folosirii necorespunzatoare a tuturor categoriilor de resurse la care a apelat agentul economic.

Rezervele interne sunt numeroase si variate. Din ratiuni economice, pentru orientarea analizei economice in directia descoperirii rezervelor interne si a mobilizarii lor, se recurge la gruparea lor dupa diverse criterii.

a)Dupa elementele procesului de productie, exista:

rezerve interne privind folosirea fortei de munca;

rezerve interne privind folosirea activelor fixe;

rezerve interne privind folosirea activelor circulante

Figura  1.2. Metoda analizei economico-financiare

b)Dupa locul de formare si folosire, intalnim:

rezerve ce se formeaza la locul de munca si tot acolo se mobilizeaza;

rezerve ce se constituie si valorifica la nivelul brigazii, sectiei de productie;

rezerve ce se formeaza si folosesc la nivelul intreprinderii.

c)Criteriul comparatiei conduce la:

rezerve fata de perioada precedenta;

rezerve fata de marimile programate sau cele bugetare;

rezerve fata de rezultatele medii pe ramura;

rezerve fata de unitati similare din alte tari.

d)Dupa timpul in care rezervele se mobilizeaza, distingem:

rezerve interne curente;

rezerve interne de perspectiva.

e)Dupa efectele mobilizarii lor, exista:

rezerve interne ce conduc la sporirea volumului productiei;

rezerve interne ce cresc productivitatea muncii;

rezerve interne ce reduc costul si implicit sporesc profitul;

rezerve interne ce sporesc calitatea produselor si serviciilor.

Analiza economica este o dimensiune a autonomiei agentului economic pentru faptul ca prin tot ce intreprinde vizeaza maximizarea veniturilor si minimizarea cheltuielilor de productie. In aceasta directie, analiza economica urmareste sa previna, descopere si lichideze, fenomenele si cauzele generatoare de rezultate negative.

Autonomia unei intreprinderi se realizeaza printr-o gestionare corespunzatoare. In modul cel mai simplist, autonomia reprezinta libertatea de miscare a unui agent economic in mediul economic. Exista tendinta de a aprecia ca intr-o economie de piata agentii economici dispun de o autonomie absoluta. Lucru inexact. Este neadevarat pentru motivul ca autonomia unui agent economic se poate manifesta in anumite limite impuse de relatiile subordonate unor norme.

Asadar, autonomia unui agent economic consta in posibilitatea de a face tot ce nu ii este interzis  prin sistemul de acte normative. Prin urmare, autonomia este un concept relativ si nu absolut, demonstrat prin urmatoarele:

Orice intreprindere (regie autonoma, societate comerciala) isi stabileste preturile in functie de raportul dintre cerere si oferta existente pe piata la un moment dat. Viata economica a demonstrat ca si in cazul marilor monopoluri, ce uneori au puteri nelimitate pe anumite zone geografice, nu se poate vorbi de existenta unui monopol al preturilor, in mod absolut, atata timp cat la baza stabilirii preturilor stau cheltuielile de fabricatie si puterea de cumparare pe segmentul de piata respectiv.

Intrarea si iesirea intreprinderilor in si din sistemul concurential al pietei, infiintarea sau desfiintarea firmelor, nu sunt in mod absolut la latitudinea investitorilor. Ei sunt obligati sa tina seama de o serie de restrictii economice, sociale, tehnologice.

Produsele, serviciile prestate nu sunt numai rezultatul vointei intreprinzatorului, ci si al consecintelor pietei.

In momentul luarii deciziei intreprinzatorii nu dispun de intreaga gama de informatii, iar informatiile ce le poseda partial sunt incerte.

Stabilirea salariilor nu ramane in mod absolut la discretia intreprinzatorului, ci depind si de actiunea altor doi factori: statul si sindicatele.

Prin urmare, autonomia este conditionata de urmatorii factori: statul, piata, intreprinzatorul. Pot exista una din situatiile:

piata restrictioneaza economia, care, la randul ei, este restrictionata de catre stat, interesat sa-si apere prerogativele ce decurg din calitatea sa de proprietar, este cazul regiilor autonome, ca in figura de mai jos (figura 1.3).

Figura 1.3. Autonomia regiilor autonome

a doua situatie evidentiaza ca primul factor conditionat al autonomiei este chiar capacitatea proprietarului de a se misca in sistemul restrictiilor STAT - PIATA, specific societatilor comerciale, precum figura alaturata(figura 1.4).

Figura  Autonomia societatilor comerciale

In procesul conducerii analiza economica constituie un instrument operational de diagnoza si reglare a activitatii intreprinderii. Intreprinderea constituie un sistem complex si probabilistic de elemente, intre ele existand multiple legaturi. Schematic, aceasta se prezinta astfel[1] (figura 1.5):

Figura 1.5.  Intreprinderea ca sistem cibernetic,

unde:

 - reprezinta intrarile in sistem;

      - procesul de productie;

    - iesirile sistemului de reglare;

     - reglatorul;

      - abaterile fata de obiectivele prestabilite.

In procesul de schimbare si reglare a starii, functia de diagnoza a analizei joaca un rol deosebit.

Diagnoza presupune cercetarea functionarii sistemului sub raport structural si functional - cauzal si se intemeiaza pe informatia de stare. In activitatea de diagnoza se manifesta in mod pregnant cunoasterea cauzala fata de care explicarea fenomenelor nu ar fi posibila. Prin diagnoza, analiza economica localizeaza punctele critice din cadrul sistemului, dar sensibilizeaza si centrele de decizie pentru a lua masurile de reglare.

Analiza diagnostic trebuie sa se efectueze nu numai atunci cand la nivelul sistemului apar semnale de dereglare, ci si in cazul cand informatia sintetica de stare atesta o functionare normala. Aceasta cerinta se impune pentru faptul ca in sistem apar actiuni compensatoare, abaterile favorabile pot fi anihilate de cele nefavorabile si invers.

Diagnoza sistemului si analiza economica, ca instrument al ei, se afla intr-o legatura organica cu functiile intreprinderii si cele ale conducerii. Diagnoza are un rol important in asigurarea sanatatii economico-financiare a intreprinderii prin intarirea si perfectionarea gestiunii economice.

Decizia reprezinta unul dintre atributele esentiale ale conducerii, elementul hotarator in aprecierea gradului de competenta cu care se dirijeaza activitatea curenta si de perspectiva.

In ansamblu deciziilor, un loc important il ocupa deciziile economice. Alegerea unei decizii economice nu este numai o notiune abstracta. La elaborarea acesteia este necesar a se tine seama de strategia si tactica urmarita de conducerea intreprinderii.

Procesul de luare a deciziei economice nu este un fenomen ce se desfasoara liniar, fara greutati. Caracteristica principala a acestuia fiind dinamica si aspectul sau ciclic, care, alaturi de continuitate, dezvaluie adevarata sa complexitate.

Decizia economico-financiara nu este un fenomen intamplator. Ea se integreaza in sistemul ciclic al gestiunii unitatii economice, a organismului economic. Principalele momente, faze, necesare desfasurarii ciclului de gestiune sunt stabilirea unui program (buget sau plan), executia acestuia si controlul.

Pentru a-si atinge scopurile (obiectivele propuse), intreprinderea (agentul economic, in general), ce reprezinta un sistem format dintr-un ansamblu de elemente () interdependente (I), organizate (O), in vederea realizarii obiectivelor(B) sale dispune de resursele necesare materiale, umane si financiare.

Pentru a actiona cu eficacitate, intreprinderea trebuie sa aiba un program stabilit ce se concretizeaza in anumiti indicatori economici, financiari, contabili. Firesc, se vor concepe mai multe variante de program din care se va alege cea mai buna. Aceasta alegere, ce echivaleaza cu un act decizional, nu este posibila fara a avea la baza o analiza temeinica a tuturor variantelor existente.

Odata stabilite obiectivele, se trece la faza de executie. In aceasta faza analiza economica cerceteaza modul cum sunt folositi factorii de productie: munca si capitalul (fix si circulant). Orice decizie de a majora sau micsora unul din factori trebuie sa aiba la baza o analiza bine fundamentata.

Pentru a constata daca organismul economic functioneaza normal, trebuie sa exercite controlul prin intermediul datelor si informatiilor oferite de evidenta economica, in cadrul acesteia informatiile contabilitatii au un rol determinant, cand se compara rezultatul obtinut cu obiectivul prestabilit. In aceasta faza analiza economica trebuie sa evidentieze abaterile, factorii ce au generat o stare de fapt si sa comensureze aportul fiecaruia. In cazul cand rezultatul obtinut nu este egal cu vectorul obiectiv () apare decizia de reglare a activitatii. Schematic acest proces se prezinta in figura 1.6[2].