Posibilitati de eficientizare a economiei nationale

Posibilitati de eficientizare a economiei nationale

1 Valorificarea adecvata a potentialului de cercetare-dezvoltare

In epoca actuala, eficienta realizata in cadrul fiecarei economii nationale este conditionata, intr-o masura crescanda, de intensitatea progresului stiintifico-tehnic realizat in economia respectiva. Pentru Romania postsocialista, importanta acestui factor nu a fost inca tratata adecvat de catre clasa politica aflata la conducerea tarii. In acest sens, fara a se acorda atentia cuvenita cercetarii stiintifice proprii, sunt diminuate considerabil sansele tarii noastre de a depasi starea actuala de subdezvoltare si a se integra favorabil in UE.

1.1 Imperativul stoparii reducerii resurselor economice   destinate cercetarii-dezvoltarii

In perioada socialista, in Romania a fost creata o ampla retea pentru cercetare-dezvoltare (C-D). In institutele de cercetare si proiectare au fost formate colective puternice de specialisti, care si-au evidentiat capacitatea de creatie inclusiv pe plan international, desi nivelul dotarii cu tehnica de calcul si aparatura stiintifica s-a mentinut inferior fata de cel din tarile capitaliste dezvoltate, iar centralismul birocratic a franat si chiar impiedicat realizarea multor initiative valoroase. Daca tranzitia noastra postsocialista ar fi beneficiat de o strategie fundamentata riguros, care sa fi orientat tara spre o economie moderna de piata, atunci si potentialul de C-D disponibil ar fi fost utilizat in mod adecvat.

Involutia accentuata a economiei romanesti, dupa 1990, a fost insotita si de o reducere substantiala a resurselor economice destinate pentru C-D (tabelul 1).

In anii `90 s-a conturat o tendinta de reducere continua a partii din forta de munca ocupata in activitatea de C-D. Totodata, s-a conturat si o tendinta de reducere a cotei din PIB destinata pentru C-D, in conditiile unei involutii accentuate a PIB. Tendintele mentionate evidentiaza subaprecierea, de catre guvernanti, a progresului stiintifico-tehnic ca factor principal de realizare a tranzitiei postsocialiste in Romania.

La sfarsitul anului 2006, isi desfasurau activitatea in cercetare-dezvoltare 42.220 salariati, in crestere cu 1.185 salariati comparativ cu sfarsitul anului 2005.

Cheltuielile totale efectuate in anul 2006 pentru activitatea de cercetare-dezvoltare au insumat 1565,8 milioane lei, care reprezinta 0,46% din produsul intern brut, comparativ cu 0,41% in anul 2005 [1].

Tabelul 1

Resursele economice folosite pentru C-D

Surse: Anuarul Statistic al Romaniei, 1990, 1994, 1998.

Biroul International al Muncii

2 Valorificarea crescanda a resurselor de munca

Eficienta realizata in economia fiecarei tari depinde, in foarte mare masura, de calitatea fortei de munca disponibila si de gradul de valorificare a acestei resurse regenerabile, dar neconservabila.

In fiecare tara, calitatea resurselor de munca este asigurata indeosebi prin procesul de instruire. In perioada socialista, in Romania s-a manifestat o anumita preocupare pentru cresterea gradului de scolarizare a populatiei atat prin extinderea duratei invatamantului obligatoriu si a diferitelor forme de specializare, cat si prin asigurarea gratuitatii invatamantului. Efectele pozitive obtinute cu privire la formarea fortei de munca de la noi nu pot fi negate, ele fiind recunoscute chiar de multi straini.

2.1 E necesar sa fie asigurata cresterea gradului de ocupare a fortei de munca

Valorificarea crescanda a resurselor de munca de care dispune tara noastra reprezinta o cerinta fundamentala de ordin economic. Totodata, valorificarea crescanda a resurselor de munca prezinta si o mare insemnatate politica, deoarece vizeaza asigurarea primului drept fundamental al cetatenilor, iar fara participarea fiecarui cetatean valid la munca, el nu poate sa-si exercite efectiv si cu demnitate celelalte drepturi fundamentale. In perioada postsocialista nu s-a tinut seama suficient de aceasta dubla semnificatie a ocuparii fortei de munca (tabelul 2).

Tabelul 2

Miscarea populatiei ocupate in Romania postsocialista

1) Fata de anul anterior=100; 2) Fata de 1989=100; 3) Fata de populatia totala =100;

Surse: calculat dupa Anuarul Statistic al Romaniei, 1998, p.56, 118, 142; Evolutia principalilor indicatori economico-sociali in perioada 1989-1995.

Forta de munca 2002-2006

1) Biroul International al Muncii

Cresterea gradului de ocupare a fortei de munca si reducerea ratei somajului reprezinta prioritati la nivel national, sustinute prin actiuni in vederea integrarii si mentinerii lucratorilor cat mai mult timp pe piata muncii, cresterii adaptabilitatii si flexibilitatii fortei de munca.

3 Valorificarea superioara a resurselor naturale

Eficienta inregistrata in economia unei tari depinde, sub toate cele trei aspecte principale - economic, social si ecologic - de valorificarea resurselor naturale disponibile. De aceea, o cale de eficientizare a economiei romanesti actuale este indisolubil legata de cantitatea si calitatea resurselor naturale de care dispune tara noastra, precum si de cresterea substantiala a gradului de valorificare a acestor resurse, prin promovarea unor politici economice adecvate.

1 Inzestrarea relativ favorabila a Romaniei cu resurse naturale

Romania a demarat tranzitia postsocialista de pe o pozitie relativ favorabila in privinta inzestrarii cu resurse naturale. Inzestrarea tarii noastre cu unele resurse naturale principale este superioara nu numai fata de media Europei, ci si fata de majoritatea tarilor acestui continent.

Rezulta ca inzestrarea tarii noastre cu resurse naturale reprezinta o premisa favorabila pentru desfasurarea multor activitati economice eficiente.

2. E necesara cresterea substantiala a gradului de valorificare a resurselor naturale.

La o inzestrare relativ apropiata, cantitativ si calitativ, cu resurse naturale, multe tari au niveluri economice foarte diferite, ca urmare a realizarii unor grade diferite de valorificare a resurselor respective. Tocmai aceasta este o cauza principala a decalajelor economice dintre tarile in curs de dezvoltare si cele dezvoltate. De aceea, depasirea subdezvoltarii, presupune si cresterea substantiala a gradului de valorificare a resurselor naturale de care dispun tarile in curs de dezvoltare.

Cai posibile pentru valorificarea crescanda a resurselor naturale ale Romaniei

Pentru economia romaneasca actuala este caracteristica manifestarea unei puternice contradictii intre inzestrarea relativ favorabila cu resurse naturale si nivelul inferior de valorificare a acestor resurse. In vederea solutionarii contradictiei mentionate, se impune a fi promovata cu perseverenta o politica economica care sa vizeze cresterea substantiala a gradului de valorificare a resurselor naturale ale tarii. Principalele cai care conduc la realizarea acestui important obiectiv:

Este necesar sa fie aprofundata cunoasterea resurselor naturale,

prin intensificarea cercetarilor geografice, pedologice, geologice si din alte domenii. Pe aceasta cale ar fi posibila sporirea rezervelor la unele resurse si, totodata, asigurarea unei corelari mai bune intre resursele disponibile si cerintele unei dezvoltari durabile a economiei nationale.

Se impun a fi infaptuite programe de perspectiva pentru

imbunatatiri funciare si impaduriri.

Se cere a fi continuata actiunea de amenajare complexa a retelei

hidrografice.

Este necesara substituirea crescanda, in industrie si constructii, a resurselor neregenerabile si a celor cu ciclu lung de reproductie (cum este lemnul), cu resurse regenerabile, obtinute indeosebi prin cicluri scurte de productie.

4. Valorificarea adecvata a zestrei tehnico-materiale

In fiecare tara, eficienta economica depinde, in foarte mare masura, atat de izestrarea economiei nationale cu resurse tehnico-materiale suficiente si de calitate corespunzatoare, cat si de gradul de utilizare a resurselor respective.

4.1. Accentuarea decalajelor cu privire la inzestrarea tehnica ar trebui stopata

In perioada socialista s-a realizat un efort investitional foarte mare, inclusiv prin limitarea consumului pentru majoritatea populatiei. Ca urmare, in economia noastra nationala s-a acumulat o masa crescanda de mijloace fixe. In 1989, acestea reprezentau componenta principala a avutiei nationale, avand o pondere de 66% dupa valoarea de inventar. Astfel s-a conturat o tendinta de crestere a gradului de inzestrare tehnica a tuturor ramurilor economiei nationale, precum si o tendinta de apropiere, sub acest aspect, a agriculturii si constructiilor fata de industrie.

Involutia survenita in economia romaneasca, dupa 1989, s-a manifestat si prin reducerea considerabila a volumului de investitii, precum si prin distrugerea unei parti insemnate din mijloacele fixe acumulate anterior, indeosebi din agricultura si constructii. Ca urmare, decalajele cu privire la inzestrarea tehnica a ramurilor economiei s-au accentuat din nou(tabelul 3).

Tabelul 3

Nivelul inzestrarii tehnice a ramurilor economiei romanesti (

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, 1990, p. 102-103, Anuarul Statistic al Romaniei, 1998, p. 118, 375.

Accentuarea decalajelor privind inzestrarea tehnica constituie o premisa nefavorabila pentru pentru evolutia eficientei economice in toate ramurile economiei nationale. De aceea, tendinta mentionata ar trebui stopata si apoi conturata o noua tendinta de apropiere a ramurilor economiei nationale sub aspectul inzestrarii tehnice.

5 Revitalizarea monedei nationale

In fiecare tara se manifesta o stransa interdependenta intre starea generala a economiei si starea monedei nationale. Aceasta interdependenta sintetizeaza interactiunea dintre pietele pentru marfuri, capital si forta de munca, pe de o parte, si piata monetar-valutara, pe de alta parte, dar si politicile economice promovate pentru ca interactiunea mentionata sa se realizeze cu efecte preponderent favorabile.

5.1. Necesitatea si posibilitatea unei corelari riguroase intre cresterea economica si inflatie

In economiile de piata moderne sau capitaliste, banii au un rol multiplu. Pe plan intern, ei servesc ca masura a valorii (pentru calcule si evidenta), ca mijloc de circulatie, de plata, de economisire si investire. In cadrul relatiilor economice externe, banii intervin in operatiunile de vanzare cumparare, de plata si de transfer dintre tari.

In perioada postbelica, in tarile capitaliste dezvoltate, tinandu-se seama de rolul vital al banilor, s-a urmarit realizarea unei corelari riguroase intre cresterea PIB si cresterea preturilor de consum. In deceniile 8 si 9, cand inflatia din tarile mentionate a cunoscut o anumita amplificare, guvernele au promovat cu perseverenta politici antiinflationiste, bazate pe imbinarea adecvata a masurilor monetare, fiscale si din cadrul economiei reale. Ca urmare, din a doua jumate a deceniului 9, in tarile capitaliste dezvoltate inflatia galopanta a fost depasita, restabilindu-se o corelatie normala intre cresterea economica si cresterea preturilor.

In deceniul 10, in tarile capitaliste dezvoltate s-au realizat rate ale cresterii PIB si ale preturilor de consum relativ apropiate(tabelul 4).

Experienta tarilor capitaliste dezvoltate, cu deosebire din deceniile 9 si 10, demonstreaza ca realizarea unei corelari riguroase intre cresterea economica si inflatie este absolut necesara pentru o evolutie sanatoasa a vietii economice din fiecare tara, precum si a relatiilor economice externe ale fiecarei tari.

Tabelul 4

Corelarea cresterii economice si inflatiei in G7, in perioada 1991-1997 (1990 100)

1) Preturile de consum; 2) Raportul intre dinamica PIB si dinamica preturilor de consum

Sursa: Economia mondiala in cifre. CNS, 1999, p.33

5.2. Decorelarea accentuata dintre cresterea economica si inflatie in Romania postsocialista

Dupa 89, in economia Romaniei a fost declansata o puternica inflatie. Aceasta nu s-a realizat spontan, prin actiunea pietelor, ci in mod constient, prin masurile adoptate de guverne pentru liberalizarea preturilor, salariilor si a altor venituri, precum si a cursului valutar al leului, fara sa fi fost asigurate conditiile necesare.

In toti anii 90, in Romania s-a manifestat o decorelare accentuata intre cresterea economica si inflatie (tabelul 5).

Tabelul 5

Corelarea involutiei economice cu devalorizarea leului (%)

1) Fata de anul anterior 100; 2) Corelarea ritmurilor; 3) Cursul de schimb.

Surse: calculat dupa BNR, raport anual 1999, p.24; Date curente CNS.

In majoritatea anilor din deceniul de tranzitie parcurs au fost inregistrate ritmuri negative ridicate ale PIB. Totodata, in anii 1991-1999, in Romania s-a manifestat o inflatie galopanta, exprimata prin numere cu doua si chiar trei cifre. Concomitent, s-a manifestat si o deteriorare accentuata a cursului de schimb valutar al leului fata de dolarul american, deteriorare care a inregistrat o intensitate apropiata de cea a inflatiei. Ca urmare, indicii determinati prin raportarea ritmului PIB, pe de o parte, la ritmul preturilor de consum si ritmul cursului de schimb valutar, pe de alta parte, nu reflecta realizarea unei corelari riguroase intre starea generala a economiei romanesti si cea a monedei nationale, ci manifestarea unor accentuate decorelari.

Decorelarea survenita intre cresterea economica si inflatie nu poate fi pusa pe seama tranzitiei postsocialiste, intrucat Romania se distanteaza mult de majoritatea celorlalte tari foste socialiste din aceasta zona a Europei (tabelul 6).

Tabelul 6

Corelarea cresterii economice cu starea monedei nationale, in perioada 1991-1996 (1990 100)

1) Corelarea dinamicilor; 2) 1997 fata de 1990; 3) 1997 fata de 1989;

Surse: calculat dupa Anuarul Statistic al Romaniei, 1998, p.1015, 1059; BNR, raport anual 1996, p.25; Tribuna Economica, nr.40, 6.X.1999, p.65;

Tabelul 7

Indici anuali ai preturilor de consum si rata anuala a inflatiei in perioada 1979-2007 [2]

Sursa: Institutul National de Statistica.

5. Cai posibile pentru normalizarea corelatiei crestere economica-inflatie si revitalizarea monedei nationale

Decorelarea accentuata, manifestata in economia romaneasca postsocialista, intre involutia economica si inflatia galopanta reprezinta un aspect principal al crizei din viata economico-sociala a tarii. Iar aceasta criza a fost generata indeosebi de factori de ordin politic.

Plecand de la premisa enuntata, se poate aprecia ca perpetuarea decorelarii dintre cresterea economica si inflatie, in economia romaneasca postsocialista, a fost generata de doua coordonate principale ale politicilor economice promovate dupa decembrie 89.

O coordonata a politicilor economice din perioada postsocilista a fost evitarea axarii acestor politici pe o strategie de crestere economica. De aceea, stoparea involutiei economice si reluarea cresterii economice in Romania actuala, in contextul conturat pentru inceperea tratativelor de aderare a tarii la UE, impun ca fortele politice sa actioneze in cateva directii principale.

In primul rand, adoptarea si infaptuirea unei strategii pe termen mediu si cu deschidere pe termen lung (spre orizontul 2010), care sa asigure o crestere economica sustinuta, in masura sa duca la reducerea marilor decalaje economice ce despart Romania de tarile UE.

In al doilea rand, se impune ca toate restructurarile efectuate in cadrul economiei romanesti actuale (inclusiv prin continuarea privatizarii) sa fie insotite de cresterea substantiala a PIB in fiecare an, cu defalcari si raspunderi precise pentru fiecare ramura a economiei nationale.

In al treilea rand, este necesar ca politicile monetar-valutara, de preturi, fiscala si vamala sa fie subordonate fata de obiectivul stabilit cu privire la cresterea PIB in fiecare an si pentru intreg orizontul mediu si lung conturat.

O alta coordonata a politicilor economice din perioada postsocialista, prin care s-a perpetuat decorelarea accentuata dintre cresterea economica si inflatie, a fost gestionarea insuficient de riguroasa a monedei nationale, atat in privinta realizarii functiilor sale pe plan intern, cat si in privinta realizarii functiilor sale in cadrul relatiilor economice externe ale tarii. De aceea, paralel cu stoparea declinului economic si asigurarea cresterii PIB, s-ar impune, incepand cu anul 2000, si imbunatatirea substantiala a gestionarii monedei nationale. In acest sens, s-ar putea actiona, de asemenea, in cateva directii principale.

In primul rand, ar fi necesara efectuarea unei reforme monetare. Inlocuirea leilor actuali(perioada postsocialista) cu un leu viguros (s-ar putea adopta raportul 1000 lei vechi 1 leu nou) nu ar afecta cu nimic veniturile cetatenilor. O asemenea reforma ar genera importante efecte economico-sociale: s-ar reduce considerabil cheltuielile pentru emisiunea monetara, pentru efectuarea calculelor si tuturor evidentelor economice; ar spori increderea in moneda nationala; s-ar marca un punct de plecare pentru redresarea cursului de schimb valutar al leului si cresterea rolului sau in derularea relatiilor economice externe ale tarii.

In al doilea rand, ar trebui sa se renunte la absolutizarea tratarii cursului de schimb valutar al leului numai in raport cu dolarul american, spre a evita perpetuarea unor efecte negative importante pentru economia romaneasca.

In al treilea rand, ar fi necesar, ca in contextul pregatirii Romaniei pentru integrarea in UE, sa fie create conditiile necesare pentru participarea tarii noastre la aceasta organizatie si sub aspect monetar-valutar.

Din aspectele prezentate rezulta ca, prin realizarea unei cresteri economice sustinute, s-ar putea asigura un suport trainic pentru revitalizarea monedei nationale.

6. Restructurarea economiei nationale axata pe cresterea substantiala a productivitatii

Eficienta economica realizata in fiecare tara este sintetizata in nivelul productivitatii. Intreaga experienta istorica a omenirii atesta ca o legitate a progresului economico-social este cresterea productivitatii.

In momentul declansarii tranzitiei postsocialiste, Romania prezenta mari decalaje in privinta nivelului productivitatii fata de tarile dezvoltate din Europa. In anul 1989, PNB ce revenea la o persoana ocupata era mai mic cu 93% fata de Franta si cu 71% fata de RFG [3].Plecand de la situatia mentionata, era necesar ca, in Romania, productivitatea sa inregistreze o dinamica superioara fata de cea a tarilor dezvoltate.

In fiecare tara, dinamica si nivelul productivitatii se diferentiaza pe sectoare si ramuri ale economiei nationale. Diferentierea conturata in tarile capitaliste dezvoltate asigura cresterea ponderii segmentelor economice cu productivitate mai inalta. Dar, in economia romaneasca postsocialista, in evolutia productivitatii nu s-a conturat o asemenea orientare (tabelul 8).

Tabelul 8

Evolutia valorii adaugate brute pe o persoana ocupata,

in Romania postsocialista

1) La preturi 1989; 2) fata de nivelul pe economia nationala 100.

Surse: calculat dupa Anuarul statistic al Romaniei,1998, p.118

Ca urmare, fata de nivelul productivitatii pe economia nationala, agricultura (care avea nivelul cel mai scazut) a mai inregistrat o involutie, in timp ce nivelurile celorlalte sectoare s-au ameliorat, situandu-se peste media nationala. Tinand seama de situatia mentionata, pentru ca structura economiei romanesti sa se apropie de cea a tarilor dezvoltate, se impune ca, paralel cu cresterea productivitatii in sectoarele secundar si tertiar, sa se realizeze o crestere cu mult mai mare a productivitatii in sectorul primar, prin reluarea procesului de modernizare a agriculturii.

In perioada postbelica, in tarile capitaliste dezvoltate, paralel cu inregistrarea unor cresteri insemnate ale productivitatii, s-au relizat mari progrese cu privire la calitatea bunurilor economice, ceea ce permite acestor tari sa fie competitive. La noi, si dupa 89 s-a perpetuat mentalitatea dupa care n-ar fi posibila realizarea, concomitenta, a cresterii productivitatii si imbunatatirii calitatii.

6.1. Cresterea productivitatii trebuie sa reprezinte o coordonata fundamentala a restructurarii industriei Romaniei

In industria fiecarei tari, nivelul productuvitatii este diferentiat intre ramuri, in raport cu nivelul inzestrarii tehnice, cu nivelul calificarii fortei de munca, cu formele de organizare a productiei si a muncii, precum si cu alti factori. Ca urmare, fiecare tara este mai competitiva, din punct de vedere al productivitatii, pentru produsele anumitor ramuri.

Productivitatea muncii in economia romaneasca a avut, in perioada 2003 -2006 un ritm de crestere mai mare decat cel al salariului mediu brut. Acest lucru nu este insa valabil si pentru 2007.

Daca din 2003 pana in 2006 dinamica productivitatii munci a fost in medie cu 3% mai mare decat cea a castigului salarial, in 2007 situatia s-a schimbat. Anul trecut cresterea salariului mediu brut a depasit cu 5% dinamica productivitatii in toate sectoarele economice, inclusiv in industrie.
Potrivit datelor Institutului national de Statistica Productivitatea muncii a avansat cu 17,8% in 2007, in timp ce salariul mediu brut a crescut cu 22,6%. Institutul National de Statistica a calculat, productivitatea muncii pe total economie. Astfel, in ultimii cinci ani, cresterea a fost de peste 175%, fata de dinamica salariului nominal brut care s-a situat la 164,2%.

7. Restructurarea trebuie sa asigure reducerea intensitatii energetice  a economiei romanesti.

In perioada postsocialista s-a perpetuat un nivel ridicat de intensitate energetica a economiei romanesti. Ca urmare, o directie principala de actiune pentru eficientizarea activitatii economice este restructurarea economiei romanesti, pe sectoare si ramuri, in raport cu consumurile energetice.

In economia fiecarei tari, intensitatea energetica este diferentiata foarte mult intre cele trei sectoare (primar, secundar si tertiar), atat in raport cu specificul proceselor de productie din ramurile ce compun fiecare sector, cat si in raport cu nivelul de inzestrare tehnica a intreprinderilor din fiecare ramura. In tarile capitaliste dezvoltate, infaptuirea revolutiei stiintifico-tehnice si preocuparea pentru cresterea eficientei economice au generat o anumita atenuare a diferentierii sectoriale cu privire la intensitatea energetica.

In Romania postsocialista, in contextul perpetuarii unei intensitati energetice ridicate a economiei nationale, s-au perpetuat si discrepantele dintre sectoare sub acest aspect, iar in majoritatea cazurilor s-a conturat chiar o tendinta de accentuare a discrepantelor mentionate.

Romania se confrunta cu doua probleme majore: pe de o parte diminuarea severa a rezervelor de energie, ceea ce presupune o pondere tot mai mare a importului de energie in balanta energetica nationala; pe de alta parte, intensitatea energetica ridicata, ceea ce determina consum mai mare de energie cu efecte economice limitate.

Ca urmare, o cota importanta din resursele valutare este destinata importului unei cantitati de energie inutila. Aceasta cota a avut o dinamica limitata din cauza efectului contrar creat de recesiunea economica si de scaderea productiei, fapt care a dus la limitarea cresterii consumului de energie.

Orice tentinta de relansare economica, fara o modificare esentiala a intensitatii energetice, va determina o crestere accentuata a dependentei de import cu urmari economice severe si chiar cu importante riscuri politice si strategice din cauza dependentei de un singur furnizor extern pentru gazele naturale si din cauza evolutiilor rapide de pe piata petrolului.

De asemenea caracterul durabil al relansarii dezvoltarii economice este conditionat de reducerea intensitatii energetice, fapt demonstrat de recesiunea ce a urmat primei etape de relansare, tocmai datorita mentinerii unor consumuri energetice ridicate, care au determinat aparitia fenomenelor specifice crizei energetice.

8. Restructurarea economiei nationale prin corelarea adecvata a privatizarii si eficientizarii

In anii 90, fortele politice care si-au asumat conducerea tarii au considerat ca, pe masura infaptuirii privatizarii, economia romaneasca va deveni mai eficienta. Insa desfasurarea vietii economice reale nu a confirmat aceasta optica (tabelul 9).

Tabelul 9

Nivelul productivitatii in sectorul privat din economia Romaniei

1) Fata de media pe economia nationala=100

Sursa: calculat dupa Raportul national al dezvoltarii umane, Romania, 1998, p.99.

In majoritatea anilor `90, ponderea sectorului privat a fost mai mare in populatia ocupata a tarii decat in PIB, ceea ce a determinat ca, in anii respectivi, productivitatea realizata in sectorul privat sa fie mai mica decat pe ansamblul economiei nationale si deci decat in sectorul public. Este evident ca, in Romania, nu s-a realizat corelarea fireasca dintre privatizare si eficientizare, corelare care ar fi trebuit sa ateste superioritatea sectorului privat in privinta nivelului productivitatii.

Principala cauza pentru care nu s-a realizat o asemenea corelare, consta in faptul ca, in conceperea si infaptuirea tranzitiei postsocialiste, s-a perpetuat teza marxist-leninista cu privire la absolutizarea rolului proprietatii in viata economica. Plecand tocmai de la teza mentionata, oamenii politici au considerat ca ar fi suficient ca intreprinderile sa fie trecute din proprietatea statului in cea privata pentru a se realiza o eficienta economica superioara in intreprinderile respective. Acest fenomen insa, nu a avut loc deoarece nivelul eficientei economice este conditionat, in primul rand, nu de forma de proprietate, ci de calitatea managementului.

Cresterea salariilor a dat peste cap corelatia cu castigul de productivitate de anul acesta(2008), acutizand o stare care dureaza de trei ani in economie, potrivit unui studiu al Bancii Nationale (BNR).

Salariul real din industrie a crescut cu 11% (peste ritmul inflatiei din industrie) in primele noua luni ale acestui an, in timp ce productivitatea din acelasi domeniu a fost de circa 6%-7%, potrivit studiului citat.

Analiza evolutiei determinantilor salariilor in perioada 1998-2007 arata ca acestea au avut, panaa la sfarsitul anului 2004, o dinamica moderata din perspectiva corelatiei cu productivitatea muncii. Ulterior acestei perioade insa dinamica salariilor a accelerat, in special a celor din sectorul public.

Majorarile salariale peste ritmul productivitatii reprezinta o 'pierdere de competitivitate', despre care studiul afirma ca se regaseste atat in inflatie, cat si in deficitul comercial (import-export).

Salariile din sectorul bugetar au crescut puternic in ultimii ani, mult peste media din economie, dupa cum afirma si studiul BNR. De exemplu, functionarii din administratia publica s-au situat constant in ultimii doi ani pe primul loc in topul cresterilor salariale din intreaga economie.

Datorita acestor cresteri rapide, functionarii au ajuns sa castige acum cu 70% peste salariul mediu net pe economie. Explozia salariala din domeniul administratiei publice a inceput cu anul 2005, dupa ce in perioada 2000-2004 salariul din administratie il depasea cu doar 40% pe cel mediu pe economie.