|
|
|
Evolutia sistemului bancar romanesc
Sistemul bancar modern romanesc a aparut in secolul al XIX- lea, iar dezvoltarea sa, s-a accentuat in special dupa Unirea Principatelor Romane de la 1859. Au inceput sa functioneze primele banci cu capital autohton si /sau strain avand activitate atat comerciala, cat si de emisiune. In 1864 apare Casa de Depuneri si Consemnatiuni, institutie autonoma cu personalitate juridica, supusa controlului strict al Ministerului Finantelor. A devenit principala banca de emisiune a Principatelor Unite pana in 1880.
Activitatea sa consta in atragerea economiilor populatiei in scopul constituirii mijloacelor financiare necesare dezvoltarii economice a tarii (infiintarea unor noi intreprinderi, forme model, asezaminte de cultura si institii de credit), dar si finantarea bugetului statului. Astfel, se primeau depuneri voluntare din partea populatiei,in vederea fructificarii, si depunerii obligatorii din partea statului. Casa de Depuneri acorda credite atat statului cu prioritate si fara garantii, cat si particularilor cu garantii ipotecare, si numai pe termen de maxim un an.
In 1880 este infiintata Banca Nationala a Romaniei (B.N.R.) cu rol de banca centrala, organizarea fiind conceputa dupa modelul Bancii Nationale a Belgiei. Capitalul a fost stabilit la 30 milioane lei (60.000 de actiuni), participarea statului roman fiind de 33%, adica 10 milioane lei. Capitalul B.N.R. provenea in mare parte din surse romanesti, de stat si particulare, ceea ce pe de o parte asigura controlul asupra economiei nationale, iar pe de alta parte nu permitea controlul strain asupra sistemului bancar romanesc.
Activitatea B.N.R. era deosebit de complexa : efectua emisiunea monetara, era casierul statului, sprijinea dezvoltarea si modernizarea economiei si a sectorului bancar prin creditarea activitatii economice si comerciale, sconta cambii si alte efecte de comert, facea comert cu aur si argint, primea in depozit metale, sume de aur si argint, sume de bani in cont curent, etc. La 1 ianuarie 1901, statul roman, puternic afectat de criza economica din 1900, si de marile deficite bugetare inregistrate, a fost nevoit sa se retraga de la capitalul B.N.R. si sa vanda actiunile pe care le detinea; astfel, B.N.R. a devenit banca de emisiune particulara. In 1881 sunt infiintate la Bucuresti Bursa de Valori si Bursa de Marfuri. Dezvoltarea economica a tarii, industrializarea, cresterea ca numar si anvergura proiectelor de investitii au avut loc in stransa legatura cu dezvoltarea, modernizarea si intarirea sistemului bancar romanesc. Au fost create numeroase banci cu capital autohton sau strain ceea ce a dus la cresterea concurentei pe piata financiara romaneasca, iar fenomenul de centralizare a capitalului bancar a dus la aparitia primelor banci romanesti puternice. Aceasta dezvoltare a caracterizat perioada cuprinsa intre momentul infiintarii B.N.R. (1880) si criza economica din 1929-1933. Ulterior, efectele puternicei recesiuni economice au afectat inclusiv sistemul bancar din Romania si au dus la falimentarea sau fuzionarea multor banci, urmarea fiind reducerea numarului lor total de circa trei ori.In scopul salvarii si intaririi bancilor romanesti,in perioada 1934-1935 au fost adoptate noi legi si reglementari in domeniul bancar. In anii '40 sistemul bancar romanesc era dominat de cinci institutii puternice: Banca Romaneasca, Banca de Credit Romana, Banca Comerciala Romana, Banca Comerciala Italiana si Romana, si Societatea Romana Bancara; impreuna aceste banci efectuau peste jumatate din totalitatea operatiunilor bancare din Romania. B.N.R. detinea monopolul emisiunii monetare si efectua operatiuni de scontare in favoarea bancilor comerciale.
Dupa al doilea razboi mondial, in urma schimbarilor politice si de guvernare din Romania, s-au produs transformari radicale in toate domeniile, inclusiv in cel financiar-bancar. In 1946, B.N.R. devine banca de stat, anexa a Ministerului de Finante, sub denumirea de Banca Republicii Populare Romane. In august 1947 are loc reforma monetara. Aplicarea unor masuri precum retragerea dreptului de rescont al Bancii Centrale pentru un mare numar de banci, blocarea sumelor din conturile bancare, impreuna cu adoptarea unor noi reglementari in domeniul financiar-bancar au dus la slabirea si restrangerea sistemului bancar romanesc.
Legea nationalizarii din 11 iunie 1948 a dus la lichidarea sau dizolvarea ultimelor banci existente, de stat sau private. Din noiembrie 1948, toate operatiunile bancare, toata activitatea bancara a fost concentrata la nivelul Bancii Centrale. Aceasta devine centrul unic de creditare, de casa, de decontari, de evidenta si control. Astfel, putea functiona sistemul de conducere centralizata, de dirijare, supraveghere si control a intregii economii nationale, a tuturor tranzactiilor interne si internationale. In 1948 a aparut Banca de Investitii (fosta Banca de Credit pentru Investitii), iar in 1949 Casa de Economii si Consemnatiuni (C.E.C.), ca rezultat a doua banci: Casa Nationala de Economii si Cecuri Postale si Casa de Depuneri si Consemnatiuni. C.E.C. va detine monopolul depunerilor populatiei pana in 1989.
