|
|
|
Formarea preturilor in situatia oligopolului
Interdependenta firmelor din ramura reprezinta caracteristica ce deosebeste fundamental aceasta structura de piata de alte forme de piata imperfecta. Interdependenta este consecinta numarului mic de ofertanti, ceea ce face ca deciziile si actiunile unui agent in privinta modificarii preturilor, innoirii sortimentale etc. sa se reflecte direct asupra evolutiei curbei cererii pentru produsele celorlalte firme.
Relatiile dintre firmele oligopoliste pot fi incluse, de regula, in tiparele celor doua comportamente extreme: necooperant si, respectiv, cooperant. Intrucat comportamentul necooperant a avut de cele mai multe ori urmari dezastruoase, soldate cu deteriorarea rezultatelor financiare si chiar eliminarea de pe piata a unor firme oligopoliste, acestea incheie de cele mai multe ori acorduri (uneori confidentiale) cu privire la impartirea pietelor, cantitatea oferita, pretul etc. Aceste intelegeri imbraca forme specifice oligopolurilor coordonate, de tipul cartelului, trustului sau concernului.
Cartelul desemneaza un acord intre firme care le pastreaza individualitatea, independenta in productie si pe cea financiara si are ca obiectiv principal limitarea concurentei pe o anumita piata prin stabilirea preturilor, a volumului productiei si impartirea pietelor (fiecare participant primeste o anumita cota din vanzarile totale). Pentru a maximiza profitul, cartelul determina acel volum al productiei totale pentru care costul marginal mediu al cartelului este egal cu venitul marginal, el comportandu-se ca un monopol.
Trustul este o aglomerare de capitaluri grupate sub aceeasi conducere. Managementul comun este asigurata de o societate holding care detine pachetul actiunilor de control la mai multe firme oligopol, independente din punctul de vedere al productiei. Holdingul are urmatoarele functii: fixarea preturilor care se realizeaza dupa mecanismul monopolului, impartirea pietei intre firmele la costul fixat, aplicarea procedeului cotelor, minimizarea costului total, realizarea unor obiective strategice comune etc.
Concernul este o grupare oligopolista alcatuita din firme care apartin unor ramuri diferite, dar care coopereaza fiind integrate vertical, dupa cerintele fluxurilor tehnologice, sau orizontal din ramuri complementare.
Forma cea mai complexa de intelegere oligopolista este conglomeratul care concentreaza si integreaza sub controlul unui centru de decizie unitati economice care au activitati foarte diferite, aparent fara nici o legatura intre ele, ceea ce permite realizarea unui profit mai mare, prin actiunea simultana pe mai multe piete, diminuarea riscurilor si adaptarea la cerintele progresului tehnic.
In cadrul modelului cooperant, concurenta se manifesta in forme diferite comparativ cu clasica concurenta prin pret: publicitatea, acordarea de avantaje cumparatorului pentru mentinerea si atragerea clientelei etc.
Oligopolul mixt este o alta forma de manifestare a comportamentului cooperant, caracterizata prin existenta unei firme lider care se detaseaza de celelalte, prin forta economica, cota de piata, nivelul eficientei sau gradul de informare si organizare. Cand o structura oligopolista este caracterizata prin coexistenta unei firme dominate care se comporta ca un monopol si un numar de firme mici, firma lider impune concurentilor pretul pietei, adica pretul care ii asigura maximizarea profitului, prin egalitatea dintre venitul marginal si costul marginal. In functie de nivelul pretului si cel al productiei stabilite de lider, celelalte firme oligopoliste isi fixeaza pretul si cantitatile, chiar daca intre ele nu exista nici o intelegere formala sau informala in acest sens. Firma lider, ca ,,firma barometru" al preturilor, cunoaste cel mai bine starea pietei si dispune de mijloace pentru a domina adversarii. In oligopol sunt situatii cand doua sau trei firme dau semnalul modificarii preturilor sau realizeaza prin rotatie acest rol.
