|
|
|
Premisele aparitiei modelarii economico-matematice
La sfarsitul secolului al XIX-lea, reprezentantii "scolii clasice" de management: F.W. Taylor (1856-1915), H. Ford (1863-1947), H. Fayol (1841-1925) au formulat in lucrarile lor o serie de principii si metode de organizare si conducere a organizatiilor cu importante consecinte economice si au abordat, pentru prima data, problema mecanismului de functionare a unei intreprinderi. Conceptele utilizate de ei, insa, nu aveau la baza informatia si decizia. Aceste concepte apar dupa 1950, prin reprezentantii scolii "neoclasice" de management: Peter Drucker, Alfred Sloan si Ernest Dale, care, in conditiile cresterii dimensiunii si a complexitatii intreprinderilor, includ in organizarea si conducerea intreprinderiilor si activitatile de producere, receptionare, transport, prelucrare si stocare a informatiilor in scopul fundamentarii deciziilor.
Procesele decizionale, alaturi de cele informationale ocupa o pondere importanta atat la nivel macro, cat si la nivel microeconomic.
Reprezentantii scolii clasice si a managementului stiintific au recunoscut, de asemenea, si importanta resurselor umane, limitandu-se insa la aspectele legate de recompensarea corecta, acordarea unor stimulente economice si la stabilirea de relatii formale. Astfel, in cercetarile legate de organizarea si conducerea organizatiilor sunt urmarite aspectele legate de activitatea informational-decizionala, precum si aspectele legate de relatiile umane.
Cei care acorda atentie deosebita comportamentului oamenilor in timpul procesului productiv sunt reprezentantii "scolii relatiilor umane" (a comportamentului): Elton Mayo, Abraham Zalesnick si D. C. Peltz.
Un rol important in promovarea informatiei si deciziei, ca elemente de baza ale managementului, a constituit-o aparitia primei generatii de calculatoare electronice (deceniul V), a primelor lucrari de cibernetica si a primelor echipe de cercetare operationala.
In conditiile cresterii complexitatii structurale si functionale a intreprinderilor, a ridicarii nivelului tehnic si a gradului de specializare a profesiunilor apare necesitatea cresterii rigurozitatii in luarea deciziilor pentru optimizarea acestora. In aceasta perioada, alaturi de procedeele traditionale de luare a deciziilor, bazate pe intuitie si experienta, apar procedee noi, stiintifice caracterizate prin fundamentarea teoretica si practica pe baza unor metode matematice. Apare astfel modelarea economico-matematica folosita de manageri ca o alternativa la "experimentul" utilizat de stiintele exacte.
Experimentul" consta in modificarea fizica a valorilor variabilelor, fenomen care este nerational atunci cand se aplica problemelor economice in ansamblu.
Au aparut in aceasta perioada o serie de discipline privind conducerea, cum ar fi cercetarea operationala, cibernetica, informatica, psihologia organizarii si teoria generala a sistemelor.
Cercetarea operationala consta in "pregatirea stiintifica a deciziilor" caracterizata prin procesul de elaborare a unor metode economico-matematice care conduc la decizii optime sau aproape optime.[1]
Cibernetica este stiinta care se ocupa de conducerea si reglarea sistemelor complexe.
Informatica se ocupa cu prelucrarea datelor cu ajutorul echipamentelor electronice.
Psihologia organizarii reprezinta o noua orientare in disciplinele conducerii, care tine cont de existenta omului care ia decizii in legatura cu functionarea eficienta a unei intreprinderi.
Teoria generala a sistemelor ofera o sinteza a ideilor privind diversele orientari in stiintele organizarii si conducerii.
Toate aceste discipline ofera economistilor o serie de modele si tehnici necesare managementului la mivel microeconomic, stand la baza modelarii economice
"Modelarea economica" este o disciplina economica care se ocupa de fundamentarea deciziei manageriale in conditii de eficienta pentru organizatie, cu ajutorul unor modele economico-matematice flexibile si cu posibilitatea utilizarii tehnicii de calcul.[2]
Prin urmare, modelarea economica ofera managerilor posibilitatea unei rigurozitati in luarea deciziilor in concordanta cu resursele materiale, umane si financiare si cu obiectivele organizationale. Aceste marimi reprezinta elemente ale "vectorului de intrare" in modelele economico-matematice.
