|
|
|
ECONOMIA ROMANIEI.TRECUT, PREZENT SI VIITOR
Istoria economiei nationale a Romaniei ofera unele concluzii importante pentru aprecierea evolutiei sale in timp si a procesului de formare si dezvoltare a natiunii noastre, a perspectivelor ei:
1. Dinamica economico-sociala a fost deosebit de lenta in perioada de la parasirea Daciei Traiane de catre romani in anul 274 pana in 1859 la Unirea Principatelor Romane cand incepe procesul de formare a economiei moderne.
2. Procesul complex si indelungat de formare si structurare a economiei romanesti s-a desfasurat avand la baza unele trasaturi comune, specifice care se regasesc in politica de dezvoltare promovata in timp de toate sistemele social-politice: protejarea resurselor naturale, dobandirea si consolidarea independentei economice, dezvoltare in principal pe baza efortului propriu "prin noi insine" si potentare lui prin extinderea si diversificarea relatiilor externe.
3. Dezvoltarea economica a fost grevata in timp de ocupatiile si dominatiile straine, de razboaiele pustiitoare ce s-au desfasurat pe teritoriul tarii, a caror finalitate in majoritatea cazurilor a dus la inrobirea ei, economica si teritoriala, inclusiv cel de-al doilea razboi mondial.
4. Faurirea economiei moderne romanesti s-a confruntat cu consecintele negative ale crizelor economice si urmarile acestora, de mentionat cele din 1929 - 1933, a celei agrare din anii 1937 - 1939, precum si cele ale crizei energiei si materiilor prime din anii '72 care au cauzat pierderi economice importante, au afectat modul de dezvoltare in general. Nu putem omite faptul ca aproape de fiecare data cand au fost invinse marile dificultati, iar economia romaneasca s-a ridicat la un anumit nivel ce permitea Romaniei sa aspire la un loc meritat intre statele lumii moderne - avem in vedere situatiile la care ajunse in anii 1928, 1938 si respectiv 1989 cand pentru prima data in istoria sa moderna a lichidat toate datoriile externe, - au intervenit crize, razboaie si perioada actuala de tranzitie - care au frant aceste aspiratii.
5. O perioada indelungata (pana in 1970) tarile romane si apoi Romania au participat la comertul mondial prin exportul de materii prime si importul de produse finite.
6. In perioade indelungate s-a manifestat instabilitatea politica sau conduceri dictatoriale si care sub influenta puterilor straine au determinat frecvente schimbari de sensuri in evolutia si orientare economiei care a generat o ramanere in urma aproape perpetua in ce priveste eficienta. Acoperirea lipsei de randament a necesitat un consum suplimentar de resurse naturale si umane care se inscrie ca o trasatura generala a economiei romanesti si care continua sa se manifeste si in prezent.
Intelegerea starii actuale a economiei Romaniei este posibila numai pe baza unor variate analize comparative ale evolutiei sale in timp.
In perioada 1859 - 1920 s-au pus bazele economiei moderne. Dupa formarea statului national in 1859 s-au infaptuit transformari tehnice, institutionale, culturale, ideologice si politice specifice tranzitiei de la structurile specifice feudalismului la societatea capitalista, la sistemul ei de economie de piata. In aceasta perioada s-a construit o noua infrastructura a transportului pe calea ferata, pe apa si sosele, de posta, telegraf, telefon, s-a creat sistemul monetar, bancar si de credit, sistemul pietei interne si al relatiilor economice externe, s-a instituit proprietatea privata libera si garantata (1864), libertatea deplina a productiei si comertului, s-a creat o viziune privind dezvoltarea industriei nationale si s-au intreprins masuri protectioniste, s-a introdus invatamantul primar (general si obligatoriu), secundar si superior, etc. Au fost puse bazele unui organism modern al economiei nationale.
Evolutia economiei romanesti a fost puternic afectata de evenimentele premergatoare si desfasurarea celui de-al doilea razboi mondial ca urmare a amputarii teritoriale din partea de nord, de vest si sud-vest, a pierderilor cauzate de confruntarile militare care au afectat grav aparatul de productie material si uman, a conditiilor impuse de marile puteri care in ciuda faptului ca Romania prin contributia adusa la infrangerea Germaniei naziste a fost considerata ca tara invinsa, fiind obligata sa plateasca mari despagubiri de razboi si sa accepte amestecul brutal al acestora in treburile sale interne. La acestea s-au adaugat vicisitudinile naturale, razboiul rece si altele. Invingerea acestor dificultati a necesitat in primii 5-6 ani postbelici, eforturi extraordinare din partea populatiei pentru refacerea si atingerea nivelului de dezvoltare economico-sociala din 1938. Dupa anii 1950 s-a declansat o sustinuta mobilizare interna de acumulari, pe baza carora a fost atrasa intreaga populatie activa disponibila la munca, la crearea de venit national. Urmare a acestui efort, investitiile au sporit de la 6,7 miliarde lei in 1950 la peste 236 miliarde lei in 1989, iar fondurile fixe de la 210 miliarde lei la 3.526 miliarde lei. Venitul national in 1989 era de 16 ori mai mare fata de 1938, iar pe locuitor de 13 ori.
Forta propulsoare a acestor cresteri a constituit-o industrializarea, care a permis trecerea la mecanizarea intregului aparat de productie, proces care in tarile dezvoltate se infaptuiesc inca in perioada sec. al XIX-lea - inceputul sec. al XX-lea.
Productia industriala in anii 1951 - 1989 a inregistrat un ritm mediu anual de 10,2 %, iar volumul productiei era de 65 de ori mai mare fata de 1938.
In anul 1989, economia Romaniei era indeosebi sub raport cantitativ si structural cu totul alta decat cea dinaintea celui de-al razboi mondial. Datele statistice oficiale atesta aceasta caracteristica. (vezi tabelul 8.3.1)
In ultimul deceniu optiunea pentru economia de piata si mecanismul ei de functionare in locul economiei etatiste sau colectiviste se afla in centrul atentiei cercetarii economice si preocupa multe state din lume. Dupa evenimentele din 1989 poporul roman isi manifesta puternic dorinta de a trece la o economie de piata menita sa-i orienteze energiile creatoare pe drumul normal al satisfacerii nevoilor nelimitate si in continua diversificare. Orientarea tarii noastre spre acest tip de economie se circumscrie tendintelor de pe plan mondial de deschidere larga spre progresul economico-social. Insa formele de organizare a economiei de piata si mecanismele ei sunt deosebit de variate si complexe de la tara la tara, intrucat interesele agentilor economici si conditiile socio-politice si culturale, precum si nivelul de dezvoltare economica a tarilor sunt foarte diferite.
De aceea optiunea pentru un anumit gen al economiei de piata care sa corespunda Romaniei la inceputul mileniului al III-lea necesita o cercetare temeinica a experientei mondiale in stransa legatura cu particularitatile istorice, economice si sociale proprii.
Economiile de piata actuale se diferentiaza intre ele dupa:
n locul si rolul proprietatii particulare in cadrul economiei nationale care sunt preponderente si au inregistrat in ultima perioada tendinte de crestere;
n structura generala a sistemului de piete si mecanismele de functionare a acestora;
n natura interventiei statului democratic in economie: politica fiscala, monetara, bugetara si modul in care ea avantajeaza subiectii de proprietate;
n ponderea proprietatii publice in ansamblul economiei si pe sectoare de activitate si modul de folosire a acestei proprietati de asigurare a unor resurse economice necesare, prestarea de servicii, favorizarea sectoarelor private sau obtinerea de profituri;
n implicarea statului alaturi de mecanismele pietei sau in aceste mecanisme;
n gradul de interferenta a statului ca agent economic autonom cu ceilalti agenti economici, in principal cu cei privati (daca merg in intampinarea reciproca, formeaza intreprinderi mixte puternice in sectoare de interes general sau dimpotriva);
n influenta diferitelor curente de gandire economica asupra politicii economice guvernamentale.
Trecerea la economia de piata reprezinta, asa cum am subliniat, optiunea ferma a poporului roman care are ca determinari obiective exigentele revolutiei tehnico-stiintifice si capacitatea performanta a sistemului economic de piata in etapa actuala.
In prezent Romania se confrunta cu cea mai profunda criza din istoria sa: industria functioneaza cu numai jumatate din potentialul dinaintea anului 1989. Multe intreprinderi continua sa lucreze cu pierderi, altele au fost devastate sau inchise, castigurile salariale au fost rupte de legaturile lor firesti cu dinamica productivitatii muncii. Agricultura a inregistrat imense pagube din patrimoniu - distrugerea sistemelor de irigatii, lichidarea complexelor zootehnice, slaba dotare tehnica si uzura accentuata a acesteia, investitiile in cea mai mare parte s-au redus drastic, importante obiective incepute nefinalizandu-se, soldandu-se cu mari pierderi materiale, aprovizionarea populatiei cu bunuri de consum personal care adesea este sub nivelul decentei minime apeleaza tot mai mult la importuri de produse care in multe situatii sunt de proasta calitate. O parte insemnata a populatiei active disponibile se gaseste in somaj, iar conditiile de viata se degradeaza continuu.
O coordonata a procesului reformei economice o reprezinta conceperea si implementarea mecanismelor bancare, financiare si de asigurari specifice economiei de piata. Reglementarile adoptate asigura baza unui sistem bancar activ, ca instrument al statului de drept care sa permita gestionarea corespunzatoare a monedei nationale si a finantelor tarii, a carei eficienta trebuie sa se manifeste in procesul controlului inflatiei si integrarii leului in conceptul monedelor europene. Desi este prematur pentru formularea unor aprecieri pertinente, se poate spune ca este necesara o fundamentare cat mai profunda si la timp, a fiecarei masuri financiar-bancare, corelarea corespunzatoare intre ele si punerea lor deplina in slujba intereselor economiei nationale si ale agentilor economici.
Insa in mod categoric economia romaneasca a inregistrat in anii de dupa 1989 caderi, am putea spune mai grave fata de perioadele de dupa cele doua razboaie mondiale si in timpul crizei economice din anii 1929 - 1933, daca ne raportam la baza materiala si dezvoltarea economica la care se gasea Romania la acea data.
Situatia este cu atat mai dificila daca tinem seama ca toate tarile dezvoltate economic sunt preocupate de fundamentarea unor strategii de dezvoltare durabila si consolidata, iar economia romaneasca nu dispune de un orizont spre echilibru si relansarea cresterii economice. Ea continua sa fie supusa agresiunii restructurarii, dezmembrarii unor ramuri si subramuri in numele trecerii la economia de piata si al presiunii obsesive a politicului neputintei manageriale si financiare, potentate de interesele directe sau indirecte ale capitalului extern care o lipsesc de un orizont de asteptare incitant si creeaza un mare risc de prabusire in acerba lupta a marilor centre de putere economica pentru piete de desfacere.
Tranzitia spre economia de piata a Romaniei dupa 1989 permite o concluzie mai generala: reforma economica ce se infaptuieste la acest sfarsit de mileniu, ce incheie un ciclu secular este deosebit de costisitoare si dureroasa daca nu este condusa spre obtinerea de rezultate cantitative si calitative asteptate si posibile spre cresterea si dezvoltarea economica.
Noua societate este definita prin termenul de societate informationala. Cei ce mentin un asemenea punct de vedere apreciaza ca nu se mai pune problema schimbarii unei societati, ci de transformare a ei in general.
Valorificarea posibilitatilor existente de racordare a economiei noastre la cerintele pietei mondiale depinde de modul in care se vor depasi aceste limite, de crearea mecanismului de functionare a agentilor economici al carui rezultat trebuie sa-l reprezinte atingerea unui grad inalt de competitivitate al produselor romanesti. Indeplinirea acestor obiective necesita eforturi de investitii pentru restructurarea unor sectoare economice, promovarea tehnicilor si tehnologiilor avansate care sa conduca la cresterea productivitatii muncii si reducerea costurilor de productie. Se impun eforturi in directia crearii si aprofundarii conditiile necesare specializarii economiei nationale in domeniile care permit satisfacerea mai deplina a pietei interne si valorificarea superioara pe piata externa.
Ponderea exportului in totalul productiei unei ramuri depinde de capacitatea de satisfacere a necesitatilor pietei interne si performantele mondiale pe care le realizeaza. In aceste conditii importul unor mari cantitati de factori de productie, de bunuri de consum si investitii nu vor reprezenta o povara pentru economie daca utilizarea se va realiza la nivel mondial.
Racordarea economiei noastre la cerintele pietei mondiale presupune si convertibilitatea leului (care a inregistrat progrese) care este o expresie a cresterii competitivitatii economice si a fortei economice, o conditie a mentinerii si impulsionarii ei in directia cerintelor pietei mondiale. Pe aceasta cale pot fi lichidate deficitele inregistrate de tara noastra in ultimii ani in balanta comerciala si balanta de plati externe.
Probleme de reflexie, intrebari:
Particularitati ale dezvoltarii economiei romanesti de -a lungul timpului
Cauzele subdezvoltarii economice a Romaniei
Procesul formarii economice de piata in Romania
Tranzitia Romaniei economice si integrarea Romaniei in UE si in circuitul economic mondial.
