|
|
|
Echilibrul financiar. Continut.
Asadar, echilibrul general economic presupune existenta unei concordante depline intre necesarul de bunuri materiale si bunurile posibile de procurat; intre necesarul de forta de munca si forta de munca disponibila in perioada de referinta; intre necesarul de resurse financiare si posibilitatile de procurare a acestora; intre veniturile banesti ale populatiei si posibilitatile de acoperire a acestora cu bunuri si servicii; in sfarsit, intre necesarul de resurse valutare si resursele posibil de mobilizat in conditiile date.
Este vorba de un volum si o structura de resurse - materiale, umane, financiare, monetare si valutare - corespunzatoare nevoilor si posibilitatilor economiei nationale intr-o perioada de timp determinata.
Echilibrul general economic previzional are un caracter potential.
Transformarea acestuia din posibilitate in realitate se realizeaza in cursul perioadei de referinta, in activitatea de zi cu zi a agentilor economici, a tuturor celor care participa la infaptuirea reproductiei largite.
Productia unui anumit produs pe total economie este egala cu cantitatea obtinuta de toti agentii economici profilati pe acel produs, iar consumul total este egal cu suma cantitatilor consumate de utilizatorii din intreaga economie.
Cantitatile totale efectiv produse si, respectiv, consumate pot fi egale, mai mari sau mai mici decat cele prevazute.
Productia realizata suplimentar poate contribui la consolidarea echilibrului material si poate avea efecte favorabile asupra celorlalte forme de echilibru, in masura in care se materializeaza in bunuri cerute pe piata interna sau in marfuri cu desfacere asigurata la export, de calitate corespunzatoare si cu cheltuieli de munca sociala acceptate de societate, nu se obtine pe seama stocurilor intangibile de materiale si nici in detrimentul altor produse necesare economiei.
Un plus de productie echivaleaza cu un plus de resurse materiale, iar acesta poate asigura, prin valorificare, un plus de resurse financiare, un plus de resurse valutare etc.
Un consum suplimentar de materiale pentru obtinerea unui anumit produs creeaza un dezechilibru intre cererea si oferta acelui produs, cu efecte negative de ordin financiar si/sau valutar.
Aparitia unor resurse materiale, financiare si valutare suplimentare favorizeaza realizarea unor obiective economice si sociale peste prevederi, in conditii de echilibru corespunzator noilor conditii create in economie. Dimpotriva, nerealizarea resurselor materiale, financiare si valutare la nivelul prevazut pune in pericol realizarea obiectivelor stabilite.
Acesta face necesarea luarea de masuri pentru reconsiderarea cadrului previzional, pentru realizarea echilibrului la un nivel inferior celui initial.
Dezechilibrele materiale localizate la un produs sau altul, la o subramura sau alta, la un numar restrans de agenti economici, de regula, pot fi eliminate prin masuri economice si tehnico-organizatorice, prin folosirea rezervelor de care dispune economia.
Descoperite la timp, asemenea dezechilibre pot fi inlaturate inainte ca ele sa capete proportii si sa puna in pericol echilibrul general economic.
Procesele economice care au loc in activitatea de zi cu zi a agentilor economici, in relatiile dintre acestia, ca si in raporturile lor cu autoritatile publice, cu bancile, societatile de asigurare si cu alte persoane de drept public sau privat, genereaza multiple fluxuri materiale si banesti, paralele sau interdependente unele de altele.
Fluxurile banesti reflecta prelevarile ce alimenteaza fondurile de resurse financiare ce se constituie in economie, precum si transferurile resurselor materiale, este necesar sa existe o stare de echilibru intre necesarul de resurse financiare si posibilitatile de procurare a acestora.
Cu alte cuvinte, este impetuos necesar ca resursele financiare posibile de mobilizat in cursul perioadei considerate sa acopere integral nevoile de dezvoltare economica, de satisfacere a trebuintelor sociale, de asigurare a ordinii interne, de aparare a tarii etc.
Altfel spus, societatea nu trebuie sa se angajeze in actiuni economice, sociale sau de alta natura care reclama resurse mai mari decat poate sa procure pe plan national.
In determinarea echilibrului financiar se iau in calcul toate resursele financiare, indiferent de esalonul la care se constituie si administreaza si de metodele folosite in mobilizarea si repartizarea acestora.
Echilibrele individuale ale fondurilor de resurse financiare isi gasesc expresia, la nivelul economiei nationale, in echilibrul intregului sistem financiar.
Acest echilibru reflecta corelatia existenta intre resursele financiare necesare economiei pentru indeplinirea obiectivelor si actiunilor prevazute, inclusiv cele pentru satisfacerea eventualelor nevoi suplimentare aparute pe parcurs, pe de o parte, si posibilitatile de procurare a acestora, pe de alta parte.
Asigurarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic constituie o necesitate atat in conditiile conducerii centralizate, pe baza de plan imperativ, a economiei, cat si in economia de piata, in care programul de dezvoltare economico-social, schitat de organe specializate de stat, are un caracter pur orientativ.
