Contractul de agentie, Administrarea societatii cu raspundere limitata, Administratorul special

Contractul de agentie

Contractul comercial de agentie este tot un tip de contract de intermediere, in dreptul anglo-american nefiind reglementate contractele de mandat si de comision, intermedierea are loc prin institutia "agency'.

Prin agency se intelege raportul juridic care ia nastere si in virtutea caruia o persoana (the agent) actioneaza, incheind anumite acte juridice sau indeplinind restatii materiale, din imputernicirea unei alte persoane (the principal).

Altfel spus, prin contractul de agentie o persoana (agent) se obliga sa actio­neze in contul unei alte persoane (principal sau patron).

Contractul de agentie se incheie prin acordul partilor. Raporturile juridice de "agency' se pot realiza si prin simpla intelegere (agreement) nu numai neaparat prin contract (desi aceasta este calea obisnuita).

Agentul, care indeplineste acte juridice si prestatii materiale sub controlul principalului sau patronului, actioneaza pe seama sau in interesul patronului, pe baza unei imputerniciri - autority. imputernicirea poate fi reala sau aparenta (cea reala putandu-se da expres sau tacit). In functie de gradul controlului exercitat de principal sau patron, agentul poa­te fi agent-servant sau independent contractor-agent. Iar dupa felul prestatiei: ge­neral agent sau special-agent.

Contractul de agentie indeplineste atat functiile contractului de mandat, cat si cele ale contractului de comision.

Obligatiile principale ale partilor contractante sunt urmatoarele:

Agentul are indatorirea sa actioneze potrivit promisiunii facute. El trebuie sa lucreze numai in folosul principalului sau patronului si sa respecte instructiunile primite, in cazul cand este retribuit are si obligatia de a depune o anumita diligenta si sa fie competent.

Principalul sau patronul este tinut sa furnizeze agentului informatiile necesare si sa plateasca suma stabilita pentru serviciile prestate. Pentru pierderile si spezele suportate de agent, principalul sau patronul trebuie sa acorde o indemnizatie.

Pentru serviciile efectuate de agent, principalul sau patronul are, in limitele imputernicirii pe care a dat-o, atat o raspundere contractuala (cea rezultand din con­tractul de agency), cat si o raspundere delictuala.

In privinta delictelor civile, principalul sau patronul raspunde numai pentru actele ilicite comise de agentul-servant.

Agentii care lucreaza in baza contractului de agentie sunt brokerii si factorii.

• Brokerul este un agent comercial care, ca reprezentant al principalului, incheie tranzactii comerciale fara a avea posesia si controlul bunurilor negociate.

In Anglia si S. U. A., brokerii sunt reuniti in asociatii comerciale, pe criteriul tipurilor de marfuri.

Firmele de brokeri asigura desfacerea marfurilor, ofera garantia executarii ordinelor primite, calitatea corespunzatoare a marfurilor si finantarea tranzactiilor efectuate. Uneori, in schimbul unei taxe suplimentare, garanteaza si realizarea tran­zactiei.

In comertul cu unele marfuri (de exemplu: cauciucul, lemnul, untul) brokerii sunt intermediari permanenti. Ei pot chiar monopoliza intermedierea comerciala intre exportator si importator.

• Factorul este un intermediar care lucreaza in nume propriu, la fel ca si comi­sionarul. Activitatea sa consta in vanzarea bunurilor pe care i le incredinteaza prin­cipalul. Asupra acestor bunuri, factorul are un drept de posesie si control, vanzarea lor producand efecte asupra tertilor de buna credinta, autorizarea proprietarului fiind prezumata.
• Incheierea contractelor implica trei componente: oferta, adica manifestarea primei vointe individuale de a contracta; acceptarea, adica manifestarea celei de a doua vointe individuale de a contracta; si, in final, intalnirea concordanta dintre oferta si acceptare, adica acordul de vointe al partilor contractante.

2.Administrarea societatii cu raspundere limitata

a) Notiune

Realizarea obiectului social si a scopului pentru care a fost constituita societatea devine posibila numai prin executarea actelor de administrare si gestionare. Ca operatiune juridica, administrarea societatii presupune exercitarea atributelor de posesie, folosinta si dispozitie asupra fondului de comert si a celorlalte elemente ale patrimoniului, precum si savarsirea de acte de conservare, administrare sau dispozitie in legatura cu aceste bunuri.

Cele mai numeroase acte vor fi desigur cele legate de operatiunile comerciale. Ele au menirea de a face productive bunurile societatii si a obtine beneficii in numele si in interesul firmei si al asociatilor.

b) Numire si revocare

Societatea poate fi admisa de unul sau mai multi administratori, asociati sau neasociati, numiti prin actul constitutiv sau de adunarea generala. Administratorii nu pot primi, fara autorizarea adunarii generale, mandatul de administrator in alte societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate, nici sa faca acelasi fel de comert ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sanctiunea revocarii si raspunderii pentru daune. Asa cum rezulta din dispozitiile Legii nr.31/1990, republicata, exista o dubla alternativa pentru numirea administratorilor, respectiv prin actul constitutiv sau ulterior constituirii societatii si inmatricularii ei. Reprezentantii societatii, spunea legea, sunt obligati sa depuna la registrul comertului semnaturile lor in termen de 15 zile de la data inmatricularii, daca au fost numiti prin actul constitutiv, iar cei alesi in timpul functionarii societatii in termen de 15 zile de la alegere.

Potrivit dispozitiilor art.77 din Legii nr.31/1990, republicata, (dispozitie care priveste societatile in nume colectiv, dar care se aplica si societatii cu raspundere limitata), asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social pot alege unul sau mai multi administratori dintre ei, fixandu-le puterile, durata insarcinarii, eventuala lor remuneratie, afara de cazul daca prin actul constitutiv se dispune astfel.

Aceeasi majoritate este ceruta si pentru revocarea din functie a administratorilor. Totusi, tinand cont de dispozitiile art.189 din lege, se impune ca desemnarea administratorilor sa se faca cu respectarea dublei majoritati (majoritatea cu privire la numarul asociatilor si numarul partilor sociale), si nu numai majoritatea capitalului social, asa cum prevede art.77 din lege. Cum legea nu stabileste o derogare de la regula dublei majoritati, nu se poate inlatura aplicarea ei pe baza dispozitiilor de trimitere prevazute in art. 193 alin.3 din Legea nr.31/1990, republicata.

In ce priveste revocarea administratorilor, aceasta se poate face prin votul tuturor asociatilor, daca administratorii au fost numiti prin actul constitutiv, sau cu votul majoritatii absolute a asociatilor si a partilor sociale, daca administratorii au fost desemnati de catre adunarea asociatilor. In cazul revocarii administratorului numit prin actul constitutiv, practic intervine o modificare a actului constitutiv prin inlocuirea unui administrator, fapt ce determina adoptarea unei hotarari cu unanimitate de voturi. In situatia in care prin actul constitutiv sunt numiti doi sau mai multi administratori, asociatii pot stabili ca acestia sa isi exercite mandatul impreuna sau individual. In cazul in care ei lucreaza impreuna, deciziile se iau cu unanimitate de voturi, iar in caz de divergenta vor decide asociatii in cadrul adunarii generale, in conditiile art.187 din Legea nr.31/1990, republicata.

3.Administratorul special

Dupa deschiderea procedurii de insolventa, adunarea generala a actionarilor/asociatilor debitorului persoana juridica va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoana fizica sau juridica, administrator special, care sa reprezinte interesele societatii si ale acestora si sa participe la procedura, pe seama debitorului. Administratorul va intocmi si supune judecatorului sindic, in termen de 30 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la incetarea de plati, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila.

Administratorul poate introduce la tribunal actiuni pentru anu­larea actelor frauduloase incheiate de debitor, in dauna drepturilor creditorilor, in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. Iar, daca administratorul/lichidatorul nu o face, judecatorul-sindic poate auto­riza comitetul creditorilor sa introduca el asemenea actiuni.