|
|
|
Datoria externa - solutie de ajustare a disponibilitatilor financiare interne
1 Datoria externa - componenta a politicii macroeconomice
Imprumuturile externe permit unei tari sa investeasca si sa consume peste posibilitatile sale curente interne si, de fapt, sa finanteze formarea capitalului nu numai prin mobilizarea economisirilor interne ci si prin folosirea economisirilor tarilor cu capital in surplus. Imprumuturile externe pot conduce catre o crestere economica mai rapida, permitand finantarea unui volum de investitii mai substantial si antrenarea mobilizarii resurselor de care dispune tara respectiva, conferindu-le totusi o utilizare intr-o maniera mai rezervata, mai prudenta, dar si mai eficienta. Aceste imprumuturi pot servi, de asemenea, la finantarea deficitelor temporare ale balantei de plati si pot oferi autoritatilor solutia evitarii luarii de masuri "draconice" care ar putea compromite programul de dezvoltare a tarii. Ele nu contribuie la cresterea economica in conditiile in care sunt utilizate pentru finantarea activitatilor neproductive sau pentru contrabalansarea exporturilor excesive de capital. De fapt, in acest caz, imprumuturile respective ar putea chiar agrava presiunile ce se exercita asupra operatiunilor bugetare de administrare publica si asupra balantei de plati. In plus, chiar daca deficitul balantei de plati este generat de factori permanenti, finantarea indelungata a acestuia prin imprumut extern poate intarzia ajustarile necesare si poate agrava problemele fundamentale ale balantei de plati. Devine evident faptul ca, o utilizare ineficienta a intrarilor de capital strain provoaca in final o criza a datoriei.
Daca o tara se imprumuta din strainatate, ea trebuie sa introduca managementul datoriei drept o preocupare majora a politicii economice. Indatorarea externa excesiva si neadecvata va genera nivele ridicate ale serviciului datoriei care vor influenta in mod negativ politica economica viitoare, si, implicit, cresterea economica. Gestiunea datoriei externe are repercursiuni in numeroase domenii ale politicii economice. In plus, politica valutara si comerciala, la fel ca si politicile monetare si bugetare, influenteaza direct volumul imprumuturilor externe ce se impun a fi contractate. Este foarte important ca factorii implicati in gestionarea datoriei sa stie care va fi evolutia asteptata a situatiei macroeconomice, iar factorii decizionali din politica economica sa aiba o idee foarte clara asupra volumului noului necesar de imprumut si a sumei totale de plati in cadrul serviciului datoriei. Existenta unui bun sistem de comunicatii intre cei responsabili cu gestionarea datoriei, factorii raspunzatori de gestiunea rezervelor, planificatorii si responsabilii politicii monetare si bugetare este esentiala pentru obtinerea unei gestiuni macroeconomice sanatoase.
La nivel guvernamental, finantarea externa trebuie privita in cadrul mai amplu al ansamblului de decizii de politica macroeconomica. Dificultatile majore generate de datoria externa pot fi evitate cu succes atunci cand politicile economice sunt astfel alese, incat variabilele economice cheie - in special rata dobanzii si cursul de schimb al monedei nationale - sa exprime costuri reale pentru autoritatile decizionale, iar guvernele isi insotesc programele de investitii publice cu masuri eficiente de captare a resurselor bugetare si de mobilizare a economiilor interne.
Obiectivul managementului datoriei externe trebuie sa-l constituie obtinerea de beneficii maxime din finantarea externa, fara ca aceasta sa afecteze echilibrul macroeconomic al balantei de plati.
2. Nivelul optim de indatorare
De ce sa te imprumuti din strainatate daca este, totusi, periculos Pentru a raspunde la aceasta intrebare, sa luam in considerare economisirile si investitiile intr-o economie inchisa, care nu apeleaza la fonduri din exterior. Intr-o tara cu economie central-planificata, deciziile de investire ar fi luate de autoritatile centrale. Economisirile interne vor fi generate din impozite si din surplusul de lichiditate al intreprinderilor, iar alocarea lor pentru investitii - constructii, echipamente noi, imbunatatirea drumurilor, si asa mai departe - hotarata de catre autoritatile de planificare, ar reflecta prioritatile statului.
Intr-o economie de piata, proiectele de investitii genereaza o rata de recuperare financiara a acestora(financial rate of return) fiind profitabil pentru intreprinderi sa se imprumute daca aceasta rata este egala sau depaseste rata dobanzii pe piata. Intreprinderile se vor orienta sa realizeze investitii cu o rata inalta de recuperare(randament) urmarind acele proiecte care promit castigurile cele mai mari. Orice proiect cu posibilitati mici de profit va constitui, din pricina imprumutului si a ratei dobanzii, o pierdere mare pentru intreprindere.
Imprumuturile guvernamentale sunt mult mai complexe, intrucat, in cazul lor, nu mai putem vorbi de un randament financiar. Totusi, exista o rata reala de recuperare pe plan economic si social a investitiei, si aceasta este reprezentata de beneficiile aduse societatii de catre proiectul respectiv.
Imprumuturile mari genereaza cresterea ratei dobanzii. Astfel, investitia in sectorul public poate afecta trendul ratei de recuperare in sens negativ si absorbtia economisirilor va implementa o ascensiune a trendului ofertei de economisiri in timp ce punctul optim este atins in momentul in care rata de recuperare a investitiei va fi egala cu rata dobanzii ce trebuie platita in conditiile cresterii imprumuturilor.
In absenta dirijarii si a unor distorsiuni de piata majore, rata dobanzii pe piata poate regla oferta de economisiri cu cererea de fonduri pentru investitii. Daca lumea ar fi o colectie de economii inchise, ar exista diferente foarte mari intre ratele dobanzii de echilibru operante pe pietele respective. Tarile cu un venit national inalt pe cap de locuitor ar avea rate mai scazute ale dobanzii pe piata decat tarile cu venit mai mic pe locuitor, in care economisirile sunt mai reduse si necesitatile de capital ridicate.
Pietele globale de capital permit intreprinderilor si guvernelor din tarile cu capital insuficient sa se imprumute din tarile cu capital in surplus, unde rata dobanzii pe piata este mai scazuta. Pietele mondiale de capital, de fapt, duc la o crestere a dobanzii pe care o pot castiga creditorii din tarile abundente in capital si o reducere a dobanzii platita de debitorii din tarile cu capital insuficient. Imprumuturile internationale pot, asadar, duce la o crestere a bunastarii economice atat in tarile creditoare cat si in cele debitoare. Pentru tarile cu capital insuficient aceasta inseamna expansiune a formarii capitalului si imprumuturi mai eficiente.
Pentru a realiza un management al datoriei eficient, autoritatile trebuie sa schiteze profilul in timp al obligatiilor legate de serviciul datoriei ele trebuie sa prevada in mod corect castigurile din exporturi, veniturile interne si accesul in viitor la finantare. Autoritatile trebuie, de asemenea, sa monitorizeze potentialul posibilitatile de plata anticipata sau de refinantare a datoriei(the potential for prepaying or refinancing) pentru a profita de noi imprumuturi in conditii mai bune, sa adapteze scadentele imprumuturilor la veniturile proiectate si trebuie, de asemenea, sa aiba in vedere posibile esecuri in obtinerea veniturilor din exporturi sau cheltuieli neasteptate la importuri, pentru a le putea face fata.
Probleme ale datoriei apar rar atunci cand politicile macroeconomice sunt in asa fel alese incat variabilele economice cheie(in special ratele dobanzii si ratele de schimb) transmit costuri economice reale catre cei ce iau decizii si cand guvernele insotesc programele de investitii publice cu masuri eficiente for resource budgeting si de strangere a economisirilor interne. Dar, asa cum au aratat crizele datoriei, tarile pot realiza la un moment dat ca s-au supra -indatorat in conditii de deteriorare economica, si ca au devenit vulnerabile la presiunile deflationiste si crestere economica incetinita. Dincolo de o politica macroeconomica eficienta, un management al datoriei externe eficient cuprinde asadar trei procese specifice intercorelate - selectarea unei finantari corespunzatoare, deciderea asupra marimii imprumuturilor, si informarea completa si in permanenta actualizata asupra situatiei datoriei.
Programul de imprumuturi externe contractate de un guvern reprezinta o decizie politico-economica fundamentala. In sprijinul luarii acestei decizii se face apel la modele formale si analize tehnice care furnizeaza informatii despre implicatiile viitoare ale diverselor scenarii strategii de indatorare externa, in special asupra impactului acestora asupra capacitatii tarii respective de a mentine echilibrul balantei de plati si de a investi in mod eficient fluxurile financiare atrase. Asadar, decizia asupra volumului de credite ce urmeaza a fi contractat depinde de trei factori
nivelul rezervelor valutare ale tarii si nivelul de performanta prognozat pentru administrarea acestora
nivelul capitalului ce poate fi absorbit in mod eficient de economia debitoare
pentru ce volum de noi imprumuturi obligatiile de serviciu al datoriei astfel create nu creaza dificultati de acoperire.
Fiecare factor este determinat de calitatea managementului la nivel micro si macroeconomic. Interactiunea dintre capacitatea de acoperire a serviciului datoriei, tipul de finantare disponibil si decizia de contractare a unui imprumut creste in complexitate pe masura cresterii numarului de credite ce formeaza datoria externa si a diversificarii surselor de finantare pe care aceste credite le reprezinta.
1.3.3 Pe scurt, despre monitorizarea datoriei externe si administrarea riscului
Informarea continua asupra datoriei si asupra platii serviciului datoriei este esentiala pentru managementul de zi cu zi al tranzactiilor de pe pietele forex, pentru administrarea datoriei si pentru stabilirea de strategii pentru realizarea de noi imprumuturi externe. Informatiile detaliate ofera autoritatilor centrale posibilitatea de a asigura plata prompta a creditorilor individuali informatiile agregate sunt necesare pentru asigurarea necesarului de valute externe, previzionarea obligatiilor viitoare legate de serviciul datoriei, evaluarea consecintelor pe care le-ar avea noi imprumuturi externe, si managementul riscului extern.
Implicatiile procesului de monitorizare sunt operative, contabile, statistice si analitice. Este necesara inregistrarea detaliata a fiecarui contract ce genereaza angajamente de natura datoriei externe si colectarea de informatii cu referire la modul de utilizare a creditului. Pe seama crearii, in acest fel, a unei baze de date cat mai complete si actualizate, este necesara asigurarea ordonarii la timp a platilor in contul serviciului datoriei(rate, dobanzi, comisioane). Aspectul statistic implica agregarea soldurilor si a valorilor tranzactiilor de datorie, calculul indicatorilor de indatorare, efectuarea de proiectii de trageri si de plati in conformitate cu scadentarele de derulare a creditelor.
Cu ajutorul unui model macroeconomic se pot simula efectele diferitelor alternative de indatorare asupra bugetului de stat si a balantei de plati. Functiile de statistica si analiza ale sistemului de administrare a datoriei completeaza, in mod esential, componenta contabila a sistemului.
Componentele statisticilor datoriei externe include detalii ale fiecarui contract de imprumut si programul de plata a serviciului datoriei, socoteli cu privire la utilizarea imprumutului. Statisticile care rezulta furnizeaza inputuri pentru proiectii ale bugetului si balantei de plati. Cu ajutorul modelelor macroeconomice, cei ce administreaza datoria externa folosesc toate aceste informatii pentru a simula impactul unor alternative de imprumuturi viitoare asupra bugetului si balantei de plati.
Tarile sunt uneori expuse socurilor inregistrate de balantele de plati ca urmare a unor schimbari nefavorabile in preturile relative ale exproturilor si importurilor. Sa presupunem ca veniturile din exporturi ale unei tari sunt exprimate in dolari si datoriile sale externe trebuie rambursate in yeni. O deteriorare a ratei de schimb a dolarului in raport cu yenul va duce la o crestere a serviciului datoriei tarii debitoare. Dificultati similare pot aparea in cazul imprumuturilor cu rata dobanzii variabila o crestere a ratei dobanzii la Euro-dolar va avea acelasi impact mentionat mai sus. O scadere a preturilor bunurilor de larg consum va crea dificultati legate de serviciul datoriei unei tari pentru care bunurile de larg consum reprezinta principala sursa de obtinere de valuta straina.
Fluctuatiile preturilor bunurilor de larg consum, ratele de schimb si ratele mondiale ale dobanzilor nu se afla sub controlul tarilor. Este posibila, totusi, acoperirea impotriva riscului. Managementul riscului face parte din managementul datoriei externe.
