Consecinte economico-sociale ale monopolului

Consecinte economico-sociale ale monopolului

Asa cum a rezultat din analiza modului de fixare a pretului si a cantitatii de bunuri pe care firma monopolista o produce si o ofera pe piata, consumatorii si societatea in general sunt dezavantajati pe doua cai:

‑ nivelul pretului practicat este in mod durabil superior celui care s‑ar fi format in conditiile concurentei perfecte;

‑ cantitatea oferita pe piata este de asemenea inferioara celei pe care o asigura concurenta perfecta.

Aceste dezavantaje sunt evidentiate in fig. 7.4.:

Deoarece, in conditiile concurentei perfecte, pretul de vanzare coincide cu incasarea marginala, cantitatea de echilibru se fixeaza la nivelul 0Q_ec (Q_ec fiind proiectia pe abscisa a punctului B, de intersectie a curbei costului marginal cu linia pretului de vanzare), caruia ii corespunde pretul de echilibru 0P_ec. Este evident ca segmentul 0Q_ec este mai mare decat 0Q_em (cantitatea fixata de monopol, cand incasarea marginala nu mai este egala cu pretul de vanzare), iar 0P_ec este mai mic decat pretul de echilibru al monopolului.

De asemenea, absenta concurentei si practicarea unui pret de vanzare fixat in mod durabil la un nivel superior, atat costului marginal cat si celui mediu, nu stimuleaza firma monopolista sa caute posibilitatile tehnologice si organizatorice pentru obtinerea unor costuri cat mai reduse. Efectul va fi un cost mai ridicat, atat pentru consumatori cat si pentru societate, comparativ cu concurenta perfecta.

Aceasta concluzie insa nu poate fi absolutizata: in general, capacitatea financiara, tehnologica, de cercetare stiintifica de care dispun unele mari monopoluri depaseste cu mult ceea ce isi poate permite o mica firma concurentiala. Alocand importante resurse studiilor de marketing, dispunand de un management performant, monopolurile urmaresc extinderea si consolidarea pietelor prin angajarea cercetarii pe calea descoperirii de noi tehnici si tehnologii sau lansarii de noi produse la costuri mai reduse, care avantajeaza societatea. Inovarea permanenta insotita de investitii substantiale este una dintre metodele mentinerii situatiei de monopol pe piata unui anumit produs. Ca urmare, atitudinea fata de monopol trebuie sa fie selectiva, in functie de modul sau de manifestare, de tipul sau, de sursa puterii sale.

In aceeasi directie, a reducerii costurilor, monopolurile actioneaza pe baza economiilor de scara, a obtinerii unei productii mai ridicate, la costuri mai scazute. 'O industrie nu poate exista in conditii de concurenta perfecta daca pot fi obtinute economii de scara substantiale'5. Mica firma din modelul concurentei perfecte nu este capabila de economii de scara. Or, este cunoscut faptul ca economiile de scara au constituit, inca de la sfarsitul secolului trecut, sursa principala a unei satisfaceri mai depline a nevoilor consumatorilor dintr‑un numar (este adevarat, destul de redus) de state care au dat tonul dezvoltarii in secolul XX.

Un alt dezavantaj evidentiat in manualele occidentale de stiinte economice il reprezinta inegalitatea distribuirii veniturilor. Daca in conditiile concurentei perfecte intrarea pe piata a noilor concurenti inlatura profiturile anormale, monopolul, cu cat are o pozitie mai stabila, cu atat cauta sa‑si permanentizeze profitul ridicat, considerat anormal de catre alte firme mai mici sau chiar si de catre o mare parte a populatiei. Nu trebuie pierduta din vedere destinatia profitului si faptul ca intervine intr‑o anumita masura procesul redistribuirii prin intermediul politicii fiscale, bugetare. De altfel, profitul ridicat reprezinta una din motivatiile principale ale eforturilor monopolurilor de cercetare, de inovare, de mentinere si extindere a pietei.

Prin marea sa putere financiara, monopolul poate asigura sponsorizarea unor activitati culturale, stiintifice, sportive, caritabile. Acesta reprezinta un avantaj pentru societate, dar adesea nu este oferit in mod dezinteresat. Pe aceasta cale, licita, dar si prin sprijinirea financiara ilicita a unor partide sau grupuri de presiune, monopolurile au posibilitatea de a exercita si o anumita influenta politica, pentru a obtine un tratament favorabil din partea guvernelor. In absenta unei supravegheri din partea autoritatilor publice abilitate, monopolul poate atinge asemenea dimensiuni incat puterea si influenta sa cu greu mai pot fi ingradite, devenind un pericol potential pentru insasi independenta si suveranitatea nationala atunci cand interesele sale intra in conflict cu cele ale statului ‑ gazda.

Chiar daca exista si unele avantaje ale monopolului, concurenta intre agentii economici, intre firme este considerata drept conditie a functionarii normale a unei economii de piata. De aceea, inca de la sfarsitul secolului al XIX‑lea, cand incep sa se manifeste mai vizibil monopolurile, cand incep a se resimti tendinte de ingradire a liberei concurente, in Canada si SUA se adopta o legislatie antitrust. Astfel, interdictia oricarei constrangeri asupra concurentei din SUA a fost proclamata prin Sherman Antitrust Act din 1890, completata prin Clayton Act din 1914. In Europa Occidentala, 'politica concurentei' a fost adoptata dupa al doilea razboi mondial, atat la nivel statal cat si in cadrul Uniunii Europene.

In Romania, economiei planificate centralizat i‑a fost caracteristica dominatia unui monopol quasiabsolut al 'intreprinderilor socialiste de stat', a carui demontare constituie una dintre principalele directii de infaptuire a reformei economice demarate dupa anul 1990. Demonopolizarea ramurilor si crearea conditiilor pentru asigurarea manifestarii concurentei libere intre intreprinderi reprezinta o componenta esentiala a tranzitiei Romaniei spre economia de piata. Intrarea in vigoare a 'Legii concurentei', incepand cu 1 februarie 1997, vizeaza tocmai manifestarea nealterata a concurentei in ansamblul pietelor economiei romanesti: piata bunurilor si serviciilor, piata capitalului, piata monetara, piata muncii.

Concepte de baza

Probleme de discutat

1.     Formele sub care se poate prezenta monopolul

2.     Bariere de intrare pe piata a potentialilor concurenti ai firmei monopoliste

3.     Deosebiri intre curba cererii sau incasarii medii in cazul concurentei perfecte si in situatia de monopol

4.     De ce incasarea marginala este mereu inferioara celei medii in cazul monopolului?

5.     Cum se determina cantitatea pe care o ofera monopolistul pe piata si nivelul pretului de vanzare?

6.     Cum se realizeaza echilibrul firmei monopoliste private pe termen lung?

7.     Cum se determina pretul si cantitatea produsa in cazul monopolurilor publice care au alte obiective decat maximizarea profitului?

8.     Ce reprezinta monopolul cu discriminare de pret?

9.     Care sunt formele discriminarii prin pret si conditiile necesare realizarii ei?

10.  Consecintele functionarii monopolului discriminant

11.  Dezavantajele existentei monopolului

12.  Avantaje ale existentei monopolului

13.  Atitudinea puterilor publice fata de monopol si oricare alte forme de ingradire a liberei concurente