|
|
|
UNIVERSITATEA "SPIRU HARET"
FACULTATEA DE MARKETING SI RELATII ECONOMICE INTERNATIONALE
MASTERAT: MANAGEMENTUL SI MARKETINGUL OPETATIUNILOR LOGISTICE
DISCIPLINA: GESTIUNEA FINANCIARA A INTREPRINDERII
TIPURI DE BUGETE
Forma de invatamant:zi
Structura:
Capitolul 1. Finantele
1.1 Generalitati privind finantele
1.1.1 Definitia finantelor publice
Capitolul 2. Bugetul de stat
2.1 Notiunea de buget
2.1.1 Continutul si caracteristicile bugetului de stat
2.1.2 Sistemul unitar de bugete
2.1.3 Bugetul general consolidat
2.2 Structura sistemului bugetar. Bugetele locale
Capitolul 3. Tipuri de bugete utilizate in practica internationala
3.1 Tipuri de bugete utilizate in practica internationala
3.1.1 " Bugetele- program"
Capitolul 1. Finantele
1.2 Generalitati privind finantele
1.1.1 Definitia finantelor publice
Aparitia primelor elemente de finante si a finantelor din zilele noastre constituie rezultatul unui proces istoric complex si indelungat, care a cuprins intreaga viata economico- sociala. Finantele au aparut pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii, continutul, functiile si rolul lor fiind determinate de modul de productie respectiv.
In tara noastra inca din sec al XIX- lea, se cunoaste notiunea de fisc, care denumea organul financiar care incasa si controla impozitele, taxele si amenziile.
De-a lungul timpului, conceptul de finante publice a evoluat, astfel se contureaza doua etape distincte:
prima etapa corespunde in linii mari masinismului, capitalismului ascendent al sec XVIII- XX, apartinand conceptiei clasice;
a doua etapa corespunde dezvoltarii monopolurilor, sec al XX- lea, mai ales dupa marea recesiune economica mondiala din 1929- 1933, apartinand conceptiei moderne.
Trasatura caracteristica a finantelor consta in aceea ca resursele banesti mobilizate la fondurile centralizate si necentralizate, nu presupun acordarea unei contraprestatii directe, imediate sau individualizate.
Din punct de vedere didactic, finantele sunt definite ca fiind relatii economico-sociale exprimate in forma baneasca aparute in procesul redistribuirii produsului intern brut (PIB) intre institutiile statului si cetateni, persoane fizice sau juridice.
Din punct de vedere al formei de proprietate, finantele se impart in:
publice
private
Finantele publice reprezinta relatiile aparute in procesul de asigurare si repartizare a fondurilor necesare statului, exprimate in forma baneasca sau in forma valorica. Aceste relatii se concretizeaza in transferuri banesti de la agentii economici, de la institutii si persoane fizice la bugetul statului si de la bugetul statului catre agentii economici, institutii si persoane fizice cu prilejul cheltuirii acestor fonduri.
Finantele private cuprind totalitatea societatiilor comerciale, bancare, de asigurari indiferent de proprietarul capitalului. In domeniul finantelor private se constituie capitalul tuturor tipurilor de societati comerciale, regii autonome si companii nationale. Caracteristica finantelor private este ca aici fondurile nu se consuma, ci se avanseaza si recupereaza in permanenta in circuit. Finantele private mai cuprind alaturi de fondurile firmei propriu- zise, fondurile de credit si fondurile de asigurari.
Exista o deosebire clara intre finantele publice si cele private. Finantele publice cuprind resursele statului, cheltuieli, datorii, iar finantele private cuprind resursele, cheltuielile, imprumuturile populatiei si intreprinderile populate ( industrie, comert, banci, societati de asigurare, etc.).
Capitolul 2. Bugetul de stat
2.1 Notiunea de buget
Notiunea de buget provine din limba latina si inseamna " punga".
Termenul de buget are o larga raspandire si este folosit pentru a prezenta previziunea pentru o anumita perioada de timp( de regula un an) atat a veniturilor, cat si a cheltuielilor unei tari, a unei unitati administrative- teritoriale, a unei unitati economice, a unei institutii sau a unei familii( buget de familie).
In dictionarul de specialitate, cuvantul buget este definit " Plan financiar care cuprinde veniturile si cheltuielile statului, unei organizatii sociale sau economice, calculate pentru o perioada determinata de timp.[1]"
2.1.1 Continutul si caracteristicile bugetului de stat
Bugetul de stat reprezinta o categorie fundamentala a stiintelor finantelor. Il putem aborda din punct de vedere juridic si economic.
Sub aspectul sau juridic bugetul reprezinta un act prin care sunt prevazute si autorizate veniturile si cheltuielile anuale ale statului. Bugetul de stat prevede si autorizeaza in forma legislativa cheltuielile si resursele statului, avand caracter obligatoriu fiind supus aprobarii Parlamentului. Reprezinta un act de previziune a resurselor publice si a modului de utilizare a acestuia, elaborandu-se pe o perioada de un an. Legea bugetului de stat este influentata de conceptiile politice, economice si sociale specifice fiecarei perioade.
Ca document oficial, bugetul de stat evidentiaza nivelul aprobat al cheltuielilor ce se vor efectua in viitor si marimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispozitia statului.
Abordarea economica se refera la corelatiile macroeconomice si in special legatura cu nivelul si evolutia produsului intern brut. Un anumit nivel al PIB si masura in care acesta este repartizat pentru formarea bruta de capital si consum determina nivelu indicatorilor bugetari si constituie baza evolutiei favorabile a resurselor in viitor.
Componentele de baza ale unui buget sunt:
venituri
cheltuieli
Volumul si structura veniturilor si cheltuielilor bugetare difera de la stat in functie de nivelul de dezvotare economica a tarii, de conditiile social-politice interne si de conjunctura internationala.
La nivelul fiecarui stat se elaboreza mai multe categorii de bugete corelate care alcatuiesc un sistem. Sistemul bugetar este diferentiat in functie de structura
organizatorica a fiecarui stat: tip unitar(Franta, Anglia, Suedia etc) si tip federal (SUA, Canada, Elvetia etc).
Bugetul de stat exprima relatiile economice in forma baneasca ce iau nastere in procesul repartitiei produsului intern brut, in conformitate cu obiectivele de politica economica sociala si financiara ale fiecarei perioade. Aceste relatii au dublu sens: pe de o parte, ca relatii prin care se mobilizeaza resursele banesti iar pe de alta parte ca relatii de repartizare a acestor resurse.
Bugetul de stat este un instrument de previziune pe termen scurt si mediu. Bugetul economic este carteristic tarilor dezvoltate si reprezinta pe langa un buget de stat clasic si resursele societatii si destinatia lor.
2.1.2 Sistemul unitar de bugete
2.1.3 Bugetul general consolidat
In Romania nevoile de resurse la nivelul societatii si posibilitatile de acoperire a acestora sunt reflectate in bugetul general consolidat. Legea privind finantele publice precizeaza faptul ca gestionarea resurselor financiare publice se realizeaza perintr-un sistem unitar de bugete care cuprinde:
bugetul de stat;
bugetul asigurarilor sociale de stat;
bugetele locale ale comunelor , oraselor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, judetelor si municipiului Bucuresti;
-bugetele fondurilor speciale;
-bugetul trezoreriei statului;
-bugetele institutiilor publice autonome;
-bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale, dupa caz;
-bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii; etc.
Acest sistem unitar si corelat de fonduri formeaza bugetul general consolidat.
Veniturile si cheltuielile sistemului bugetar, cumulate la nivel national, alcatuiesc veniturile bugetare totale ,respectiv cheltuielile bugetare totale care, dupa consolidare, prin eliminarea transferurilor dintre bugete, vor evidentia dimensiunile efortului financiar public pe anul respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru , dupa caz.[2]
Bugetul general consolidat reflecta fluxurile financiare publicede formare a veniturilor fiscale si nefiscale si de repartizare a acestora pe destinatii in conformitate cu nevoia sociala.
Rolul bugetului este considerat un instrument prin care se realizeaza alocarea si redistribuirea resurselor si care prezinta utilitate in procesul reglarii activitatii economice si sociale.
2.2 Structura sistemului bugetar. Bugetele locale
Structura sistemului bugetar este adecvata organizarii administrative a statului. Astfel, intr-un stat unitar( spre exemplu, Romania) bugetul de stat este organizat pe doua paliere: bugetul administratiei centrale de stat si bugetele administratiei locale. Aceasta este o structurare simplificataa sistemului bugetar care insa, in Romania, este reprezentat de un sistem unitar de bugete.
Structura sistemului bugetar al unui stat este determinata de structura organizatorica a acestuia.
Statele unitare, printre care se numara Anglia, Franta, Belgia, Italia, Grecia, Turcia si altele, au o legislatie unica si organe centrale unice ale puterii si administratiei de stat. Teritoriul acestor state se imparte in unitati administrative, conduse de organe ale administratiei locale de stat. Corespunzator acestei structuri, pe langa bugetul organelor centrale de stat, se intocmesc bugete distincte pentru fiecare unitate administrativ- teritoriala in parte.
Fiecare unitate administrativ- teritoriala isi are bugetul propriu, care se intocmeste, se aproba si se executa de catre organele locale respective.
In statele federale sistemul bugetar este structurat pe trei nivele mari: bugetul federatiei, bugetele statelor membre si bugetele locale.
Aparitia bugetelor locale se datoreaza aparitiei principiilor autonomiei si descentralizarii locale aparute in administratia locala in majoritatea statelor moderne.
Bugetul local reprezinta actul in care se inscriu veniturile si cheltuielile colectivitatilor locale, pe o perioada de un an. Bugetele locale sunt instrumente de planificare si conducere a activitatii financiare a unitatilor administrativ- teritoriale care au personalitate juridica ( comuna, oras, municipiu, sector al municipiului Bucuresti, judet, municipiul Bucuresti ).
Structura bugetelor locale evidentiaza:
- gradul de autonomie a administratiei locale fata de puterea centrala si legaturile existente intre diferitele administratii teritoriale;
- fluxurile formarii veniturilor si efectuarii cheltuielilor administratiilor locale;
modalitatea de finantare a cheltuielilor pe destinatii si de acoperire a deficitelor
Capitolul 3. Tipuri de bugete utilizate in practica internationala
3.1 Tipuri de bugete utilizate in practica internationala
3.1.1 " Bugetele- program"
Bugetul de stat, in forma sa traditionala este considerat a fi un " buget de mijloace", care prezinta si detaliaza mijloacele financiare alocate diferitelor categorii de servicii publice. Resursele financiare ale statului sunt insa limitate si de aceea se impune o selectare, pe baza unor criterii ce se refera, in principal la costul si la randamentul serviciilor publice, a cheltuielilor ce pot fi finantate la un moment dat. Un astfel de buget este orientat in functie de mijloacele ce pot fi utilizate la nivelul unui an si nu in functie de scopuri sau obiective c ear urma sa fie atinse in anul bugetar respective, avand caracterul unui buget functional.
Avantajele unui buget functional sunt legate de faptul ca faciliteaza informarea asupra modului de utilizare a resurselor publice si permite o gestionare riguroasa si clara a acestor resurse.
Informatiile furnizate de bugetul functional sunt complexe, deoarece regrupeaza cheltuielile dupa finalitatea lor. In acest mod parlamentarii si opinia publica percep mai bineoptiunile guvernamentale si in acelasi timp, controlul bugetar poate fi realizat mai facil.
Bugetul functional permite evidentierea exacta a soldului dintre veniturile si cheltuielile publice, eliminand dublele inregistrari si miscarile de fonduri intre bugetul general, conturile speciale de trezorerie si bugetele anexe. Prin urmare, bugetul functional grupeaza cheltuielile publice pe destinatii.
Pe langa caracterul sau informativ, bugetul functional prezinta avantajul ca sporeste eficacitatea gestionarii resurselor, reflectand costurile reale si clare ale optiunilor bugetare. Cunoscand mijloacele alocate si costurile serviciilor publice finantate, intr-un astfel de buget pot fi ierarhizate diversele cheltuieli in raport de utilitatea lor sociala si de eventualele economii pe care le degaja. Mai mult, bugetul functional nu este conditionat de trecut. Finantarea unei cheltuieli va fi mentinuta numai daca se justifica si in viitor utilitatea sociala a acesteia..
Utilizarea in practica a bugetului functional este diferita de la o tara la alta. De exemplu in S.U.A , elaborarea bugetului functional a avut drept principiu alocarea de credite bugetare diverselor sectoare ale administratiei publice, urmarindu-se atingerea obiectivelor propuse cu costuri cat mai scazute si in cel mai scurt timp. Bugetul american cuprinde o dubla nomenclatura: una administrativa, care prevede mijloacele puse la dispozitia diferitelor servicii publice, alta functionala care reflecta creditele bugetare in functie de sarcinile administratiilor publice, urmarindu-se performanta in materie de buget. Acest al II- lea punct de vedere introduce de fapt in sectorul administrativ prncipiile sectorului privat, unde conteaza in primul rand rezultatul obtinut.
In Franta, utilizarea in practica a bugetului functional are un caracter limitat. Aceste buget este prezentat prin intermediul a doua documente:
un document parlamentar denumit " costul si randamentul serviciilor publice" care prezinta repartitia pe sectoare si pe operatiuni economice a creditelor bugetare aprobate de Parlament. El este elaborat pornind de la legea financiara initiala fara a tine seama de reglementarile sau chiar de modificarile legislative care vor interveni in cursul anului;
un document public elaborat de Ministerul Finantelor si publicat anual sub forma unei plachete( " les notes bleues") in care se reflecta creditele bugetare pe destinatii.
" Bugetele- program " ca instrumente moderne ale gestiunii finantelor publice, sunt elaborate in functie de obiectivele propuse in conditiile largirii orizontului de referinta la un numar mai mare de ani. De la un buget de mijloace, care are o finalitate anuala se trece la bugetul program , in care se inscriu cheltuieli legate de realizarea unor obiective pe termen mediu si lung.
Bugetul program reflecta ansamblul cheltuielilor pentru un obiectiv cu repartizarea creditelor bugetare ce se deschid anual in scopul propus, folosindu-se tehnica bugetizarii. Preocuparea vizand realizarea echilibrului pe termen scurt estompata de programarea plurianuala, unde echilibrul se urmareste pe perioade de 3- 5 ani sau chiar mai multi ani bugetari pentru realizarea obiectivelor propuse printr-o pluralitate de programe.
Modificarea structurii bugetului este determinata atat de existenta unui prag de fiscalitati, cat si de tendinta de crestere mai rapida a cheltuielilor publice in raport cu produsul intern brut (P.I.B). Aparitia deficitului bugetar este determinat de o elasticitate a cheltuielilor publice in raport cu P.I.B mai mare decat unitatea, fiind accentuat in conditii de inflatie si de instabilitate a sistemelor monetare. In acest caz singura posibilitate o constituie limitarea progresiei naturale a cheltuielilor publice in cadrul unor politici selective avand drept criteriu eficacitatea cheltuielilor, ceea ce duce la impunerea modificarii structurii bugetului.
Printr-o politica bugetara pe termen mediu si lung se urmareste realizarea unui buget de obiective echilibrat.
Punerea in practica a principiilor ce stau la baza elaborarii si executiei bugetelor program a intampinat pe de o parte dificultati juridice si institutionale, iar pe de alta parte dificultati economice si financiare.
Procedura de elaborare si aprobare a trebuit sa fie adoptata pentru trecerea la o programare bugetara pe termen mediu si lung, astfel s-au prezentat doua proiecte de buget: unul clasic cu caracter functional, iar altul reflectand obiectivele si rezultatele finantarii lor, cu inscrierea in buget a indicatorilor de eficienta a cheltuielilor publice
BIBLIOGRAFIE:
1. Georgeta Vintila, Gestiunea Financiara a intreprinderii, Ed. Didactica si Pedagogica, RA
2. Bran P., Finantele intreprinderii, Editura Economica, Bucuresti, 2005
3. M. Onofreie, Finantele intreprinderii, Ed. Meteor press, Bucuresti, 2004
4. M. Teodorescu, Finantele intreprinderii, Ed. Economica, Bucuresti, 2006
5. Stancu I., Finante, Editura Economica, Bucuresti, 2005
