Caracteristicile si componentele bugetului public

Caracteristicile si componentele bugetului public

In teoria si practica financiara, bugetul public este perceput ca fiind un plan financiar, o balanta financiara care cuprinde veniturile si cheltuielile publice ale statului pe o anumita perioada de timp, de regula un an, prin intermediul caruia se asigura indeplinirea principalelor functii si atributii ale statului. Sub aspectul continutului, bugetul reflecta relatii sociale de natura economica care se statornicesc intre stat, pe de o parte, si agentii economici si cetateni (contribuabili), pe de alta parte, in scopul satisfacerii intereselor generale ale societatii.

Relatiile economice reflectate in bugetul public imbraca forma unor relatii financiare specifice autoritatii publice, cunoscute sub denumirea de relatii bugetare, care se manifesta in procesele formarii, repartizarii si utilizarii fondurilor publice necesare organelor statale de la nivel national si de la nivelul unitatilor sale administrativ - teritoriale.

In teoria si practica financiara, bugetul public este privit, de obicei, din doua puncte de vedere: juridic si economic [24;557].

Din punct de vedere juridic, bugetul public este o lege prin care se prevad si se aproba veniturile si cheltuielile anuale ale statului. Bugetul-lege are urmatoarele trasaturi [15;14]:

a)    bugetul public reprezinta un document - program, un instrument de previziune prin care statul prevede anual marimea si structura veniturilor si cheltuielilor din cadrul economiei publice. Prin bugetul public se stabileste un raport intre veniturile publice, care sunt in principal impozite, taxe si contributii, si nevoile sociale, urmarindu-se evitarea inechitatii in repartitia sarcinilor fiscale asupra membrilor societatii. Mentionam ca economia publica reprezinta un sector important al economiei nationale (care cuprinde numai sectorul public), adica serviciile publice necesare populatiei pe care autoritatile publice (guvernantii) trebuie sa le puna la dispozitie, fiind atributiuni de stat prevazute prin Constitutie (sanatate, invatamant ordine publica, asistenta sociala etc.);

b)    bugetul public este un act de autorizare prin care puterea executiva este imputernicita de puterea legislativa sa perceapa venituri si sa le cheltuiasca, in acord cu prevederile legale. Legea bugetului public este influentata de conceptiile politice, economice si sociale specifice fiecarei perioade, ca si de interesele grupurilor care exercita puterea politica;

c)     bugetul este un act anual, anul bugetar ca perioada de exercitiu financiar fiind intervalul de timp pentru care se asigura programarea veniturilor si executia cheltuielilor bugetare. Intre prevederile inscrise in legea bugetului si executia veniturilor si cheltuielilor publice intervin neconcordante care impun anumite corective si aprobarea de catre puterea legislativa a unor rectificari ale bugetului in cadrul aceluiasi exercitiu bugetar.

Abordarea economica a conceptului de buget subliniaza corelatiile macroeconomice si, in special, legatura cu nivelul si evolutia produsului intern brut. In teoria economica moderna, bugetul este considerat ca o variabila esentiala in determinarea produsului intern brut si a nivelului folosirii resurselor.

Din punct de vedere economic, bugetul are urmatoarele trasaturi:

a)     bugetul public este un sistem de fluxuri financiare privind formarea resurselor banesti publice si gestionarea lor. In cea mai mare parte, aceste fluxuri sunt de forma prelevarilor si transferurilor prin care statul si colectivitatile locale isi constituie resurse banesti necesare desfasurarii activitatii specifice, prin cheltuieli [15;15];

b)    bugetul public este un instrument de politica a statului in domeniul fiscalitatii. Prin bugetul public se stabilesc, pe baza unor optiuni de ordin economic, politic, social, financiar, veniturile necesare anului bugetar, pentru realizarea functiilor statului. Nivelul acestor venituri in produsul intern brut pe categorii de venituri (directe, indirecte) reflecta efortul financiar public, adica pe seama cui este repartizata sarcina fiscala in economie. Fiscalitatea reprezinta un sistem de percepere a impozitelor si taxelor de la contribuabili. Sistemul fiscal, ca parte a sistemului financiar cuprinde legi, practici si institutii care au drept scop stabilirea si perceperea impozitelor.

Derularea fluxurilor financiare in cadrul sistemului financiar se realizeaza printr-un complex de planuri financiare care alcatuiesc bugetul public astfel:

1.   bugetul de stat;

2.   bugetul asigurarilor de stat si bugetul asigurarilor de somaj;

3.   bugetele locale;

4.   bugetele fondurilor speciale (Fondul special pentru modernizarea drumurilor, Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic, Fondul pentru dezvoltarea agriculturii etc.) administrate de Ministerul Finantelor Publice impreuna cu ministerele de resort;

5.   bugetele mijloacelor extrabugetare (bugetul Trezoreriei statului, bugetul asigurarilor sociale de sanatate etc.);

6.   bugetele constituite pe seama fondurilor externe.

Bugetul de stat este principalul instrument financiar al statului, prin intermediul caruia se constituie si se utilizeaza cele mai importante resurse financiare publice ale tarii. El este intocmit de Guvern si aprobat de Parlament. Ministerul Finantelor Publice raspunde de executia sa. El este singurul buget care se poate intocmi, aproba si executa cu deficit bugetar.

Bugetul asigurarilor sociale de stat este al doilea plan financiar, ca importanta, dupa bugetul de stat. El este destinat constituirii resurselor financiare necesare finantarii pensiilor, ajutoarelor pentru deces, bilete de tratament balnear etc.

Resursele publice care se constituie prin intermediul bugetului asigurarilor sociale de stat (BAS) sunt formate mai ales din contributii obligatorii, pe care le datoreaza institutiile publice, agentii economici si alte persoane juridice si fizice care folosesc munca salariata, precum si salariatii insisi.

Bugetul este elaborat si administrat de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale in colaborare cu Ministerul Finantelor Publice.

Bugetele locale reprezinta principalele instrumente financiare prin intermediul carora autoritatile locale isi procura fondurile necesare in vederea finantarii actiunilor si obiectivelor de interes local si judetean. Fondurile proprii se constituie din impozite si taxe locale. La ele se adauga surse transferate de la bugetul de stat pentru completarea fondurilor proprii si pentru finantarea unor activitati de importanta nationala (invatamant, protectia persoanelor cu handicap, protectia copiilor cu nevoi speciale etc.).

De asemenea, colectivitatile locale pot contracta credite bancare sau pot face emisiuni de obligatiuni municipale pe piata financiara, cu aprobarea Ministerului Finantelor. Totodata, ele pot beneficia de finantari externe pentru sustinerea diferitelor proiecte de dezvoltare.

Structura resurselor financiare publice

in exercitiul financiar al anului 2003

mld lei

In literatura de specialitate si in Legea finantelor publice (Legea nr. 10/1991, Legea nr. 72/1996, Legea nr. 500/2002 completata prin Legea nr. 314/2003 si Legea nr. 189/1998 modificata si completata prin Legea nr. 108/2004 privind finantele publice locale) se specifica faptul ca, la nivel national, nu exista un buget public national de sine statator, care sa se intocmeasca, sa se aprobe si sa se execute anual. Bugetul public la nivel national se constituie printr-un sistem unitar de bugete, mentionate anterior, care functioneaza separate.

Ca instrument de analiza a politicii bugetare, se utilizeaza notiunea de buget general consolidat, care, de asemenea, nu este un buget de sine statator si care este definit prin Legea finantelor ca fiind ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar, agregate si consolidate pentru a forma un intreg:

a)   se elimina transferurile dintre bugete, pentru a se evita dubla inregistrare a cheltuielilor sau a veniturilor (operatiune denumita consolidare);

b)   se adauga suma finantarilor din imprumuturi interne si externe, precum si veniturile obtinute din privatizarea entitatilor din sectorul de stat (inclusiv banci), ca si cele realizate din recuperarea activelor bancare de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului etc.;

c)   totodata, in vederea determinarii indicatorilor de calcul al deficitului bugetar consolidat, este necesara determinarea valorii creditului net al sistemului bancar catre bugetul general consolidat (altfel spus, diferenta dintre cheltuielile bugetare cu dobanzile la datoria publica si depozitele bugetare in banci).