|
|
|
Cai de crestere economica
Cresterea economica este un proces complex si este posibila datorita a doi factori generali: sporirea resurselor economice disponibile si cresterea eficientei utilizarii resurselor.
A. Sporirea resurselor economice disponibile
Sporirea resurselor economice disponibile se poate realiza prin urmatoarele cai: progresul tehnic, restructurarea economica, privatizarea si investitiile.
Progresul tehnic include: inovatia tehnica si tehnologica in general, dezvoltarea industriei telecomunicatiilor (IT) in special si transferul de tehnologie. Inovatia este specifica lumii de azi. Cercetarea stiintifica a luat amploare in lume si reprezinta o caracteristica a crearii avantajului competitiv pentru marile corporatii multinationale. Caracteristicile generale ale industriilor actuale, bazate pe inovatie, sunt:
scurtarea ciclului de viata al produselor
interschimbabilitatea materiilor prime si a materialelor si aparitia altora noi, astfel incat materia prima devine o variabila comandabila (compozite, fibre de carbon, titan, adezivi, etc.)
dispar restrictii in utilizarea materialelor rare
aparitia de noi tehnologii de prelucrare
scurtarea fluxurilor tehnologice si cresterea flexibilitatii acestora
dezvoltarea nanotehnologiei (in medicina, in optica, in industria vopselelor, in industria electronica)
dezvoltarea biotehnologiilor (in industria farmaceutica, agricultura).
Procesul restructurarii economice vizeaza schimbarea structurala si calitativa a sistemului economico-social. La nivel global, restructurarea poate fi privita pe trei nivele: restructurarea economica globala; restructurarea sectorului public; restructurarea corporatiilor. Aceste trei nivele de schimbare se regasesc si in Romania: restructurarea economiei Romaniei prin procesul de trecere la economia de piata; restructurarea institutiilor publice; restructurarea intreprinderilor. Intregul proces al tranzitiei spre economia de piata este un proces de restructurare, care implica la nivel national alte structuri, alte principii, alte sarcini. La nivelul organizatiei, restructurarea economica presupune schimbarea fundamantala a bazei de organizare si functionare a organizatiei, inseamna re-engineering. In Romania de tranzitie procesul de restructurare a vizat:
restructurarea organizatorica (noi structuri organizatorice si concedieri)
restructurarea tehnologica (retehnologizare si modernizarea tehnologiilor, transfer de tehnologie)
restructurarea manageriala (contracte de management)
restructurare financiara.
Privatizarea reprezinta una din parghiile esentiale de restructurare economica la nivel national prin schimbarea formei de proprietate, transferul deciziei si controlului, dar si pentru demonopolizare, creandu-se oportunitatea atragerii capitalului privat autohton si strain. Acest proces nu este specific numai tarilor in tranzitie la economia de piata. Procesul privatizarii realizat prin combinare cu cel al restructurarii a avut ca efect in Romania:
schimbarea formei de proprietate
schimbarea structurii firmelor
schimbarea dimensiunilor firmelor (tendinta este de reducere a dimensiunilor)
aparitia unor noi industrii si disparitia altora
disparitia unor firme si aparitia altora
Privatizarea este o cale de crestere economica prin faptul ca transferul proprietatii de stat in sectorul privat creste cointresarea investitorilor de capital si creaza conditiile aplicarii unui management performant, care sa conduca la crearea de plusvaloare. De asemenea, demonopolizarea conduce la cresterea competitiei, eficienta si crestere economica.
Investitiile reprezinta un mijloc de crestere economica ca rezultat al economisirii. Venitul unei perioade (V) se compune din consum (C) si investitii (I), pe de o parte si din consum si economii (E), pe de alta parte, astfel ca: V=C+ I; V= C+E si I = E. Pentru ca inclinatia spre economii sa constituie un factor de progres este necesar ca economiile sa se transforme in investitii. Investitiile se realizeaza din excesul de venituri, din economii sau din surse atrase si imprumutate. Pentru ca investitiile sa fie eficiente este necesar sa se asigure echilibrul intre investitii si sursele de investitii.
B. Cresterea eficientei utilizarii resurselor
Cresterea eficientei utilizarii resurselor se realizeaza prin urmatoarele cai: management strategic, dezvoltarea personalului si dezvoltarea durabila.
Managementul strategic este raspunsul organizatiei la presiunile mediului intern si extern prin: dinamism, flexibilitate, innovare, adaptare si privire spre viitor. Presiunile mediului extern pot imbraca mai multe forme: concurenta intensa, saturatia pietei, interventia statului, cererea consumatorilor, probleme de aprovizionare, schimbari legislative, schimbari ale cursului valutar si a ratei dobanzilor, iar a mediului intern: management neperformant, nemultumiri profunde ale salariatilor, nevoia de retehnologizare.
Procesul de dezvoltare a personalului presupune ca organizatia sa planifice si sa realizeze actiuni de: evaluare, dezvoltarea carierei, instruire, consiliere, motivare, testarea eficacitatii procedurilor utilizate in activitate, aprecierea performantei, procesul de comunicare. Calitatea si performanta muncii depuse conduce la crestere economica sau o franeaza. Practicile managementului resurselor umane au impact semnificativ asupra volumului veniturilor, productictivitatii muncii si performantelor financiare ale organizatiei si indirect asupra rezultatelor economiei nationale. Problema dezvoltarii durabile, sustinute este legata nemijlocit de obiectivele fundamentale ale dezvoltarii. Asigurarea si imbunatatire calitatii vietii umane nu mai este singura tinta a cresterii economice. Se urmaresc trei dimensiuni ale dezvoltarii durabile: sociala, economica si manageriala. Dimensiunea sociala si economica, care are in vedere: accelerarea dezvoltarii durabile (sustinute) a tarilor in curs de dezvoltare; combaterea saraciei; schimbarea modeleleor de consum; dinamica demografica; sanatatea umana; dezvoltarea durabila a localitatilor; integrarea mediului si a dezvoltarii in luarea deciziilor. Dimensiunea manageriala, care cuprinde conservarea si managementul resurselor dezvoltarii: atmosfera; planificarea integrata si managementul resurselor pamantului; combaterea defrisarilor de paduri; dezvoltarea durabila a muntilor; dezvoltarea durabila rurala si a agriculturii; conservarea diversitatii biologice; dezvoltarea precauta a biotehnologiei; oceanele si resursele lor vii; resursele de apa; chimicalele toxice; gunoaie si reziduri. Implementarea obiectivelor dezvoltarii durabile are in vedere determinarea clara a urmatoarelor parghii: resursele si mecanismele financiare; transferul de tehnologie; stiinta dezvoltarii durabile (sustinute); educatia, avertizarea publica si trainingul; cooperare pentru construirea capabilitatii in tarile in curs de dezvoltare; aranjamente institutionale internationale; mecanisme si legislatie internationala; informatii pentru luarea deciziilor.
