|
|
|
Balanta de plati externe si pozitia investitionala internationala
1 Notiuni generale despre balanta de plati
Balanta de plati externe(BPE) reprezinta o declaratie statistica pentru o perioada de timp data, ce rezuma in mod sistematic tranzactiile economice ale unei tari cu restul lumii.
Este important de subliniat faptul ca balanta de plati opereaza cu informatie de flux si nu de stoc(cu solduri), ceea ce inseamna ca urmareste evenimente economice care au loc pe parcursul unei perioade de referinta materializate in tranzactii internationale cu activele si pasivele externe ale unei economii. Balanta de plati nu opereaza cu si nu reflecta valorile stocurilor de active si de pasive externe ale economiei analizate si, de asemenea, conceptul balantei de plati nu are puncte de similitudine cu un concept de plan de venituri si cheltuieli valutare.
Tranzactiile, in cea mai mare parte a lor desfasurate intre rezidenti si nerezidenti, constau in acelea implicand bunuri(marfuri), servicii si venituri creante si angajamente financiare cu restul lumii; transferuri intr-un singur sens(de exemplu : ajutoare, mosteniri, anulari de datorie, donatii, etc) care nu implica inregistrari compensatorii pentru balanta, in sens contabil. Tranzactiile care implica creante si angajamente financiare externe, se refera atat la creare sau lichidare de astfel de drepturi sau obligatii, cat si la schimbarea proprietatii asupra celor existente.
Conventia de baza aplicata in construirea BPE o reprezinta inregistrarea informatiilor conform principiului dublei intrari care presupune compensarea unei furnizari de resurse reale sau financiare de catre o unitate rezidenta unei unitati nerezidente prin incasari si respectiv, compensarea unei achizitii de resurse reale sau financiare printr-o plata. Daca aceasta compensare nu se produce sub forma de resurse reale sau financiare, operatiunea este considerata a fi un transfer.
In baza conventiilor stabilite, tara ce intocmeste BPE inregistreaza ca intrari pe credit:
resurse reale indicand exporturi de marfuri si servicii, incasari de venituri aferente factorilor de productie
pozitii financiare reprezentand reduceri ale activelor externe sau cresteri ale pasivelor externe din economie.
Se inregistreaza ca iesiri pe debit
resurse reale indicand importuri de bunuri si servicii, plati de venituri aferente factorilor de productie
pozitii financiare reprezentand cresteri ale activelor externe si reduceri ale pasivelor externe din economie.
Teritoriul economic al unei tari, impreuna cu centrul de interes economic, reprezinta alte doua concepte de baza in culegerea de date si intocmirea BPE. Teritoriul economic, ce poate sa nu fie identic cu cel din interiorul granitelor recunoscute politic, consta din teritoriul geografic, administrat de guvern, unde persoanele, bunurile si capitalul circula liber. Mai sunt incluse: spatiul aerian, apele teritoriale , teritorii din apele internationale asupra carora tara are drepturi exclusive, enclavele teritoriale din restul lumii, orice zona libera, depozite de granita sau unitati operate de intreprinderi din exterior sub controlul vamal al tarii respective. Nu se include enclavele teritoriale utilizate de guverne straine sau organizatii internationale, localizate in interiorul granitelor geografice ale tarii.
O persoana fizica sau juridica are centrul de interes economic intr-o tara, atunci cand exista amplasate in teritoriul economic al tarii respective unde sau de unde s-au angajat sau intentioneaza sa se angajeze in activitati si tranzactii economice pe o perioada indefinita sau finita de timp, dar nu mai scurta de un an.
Rezidenta este un alt concept important in compilarea BPE. Rezidentii unei economii sunt gospodarii sau indivizi ce isi creaza o gospodarie, corporatii si cvasi-corporatii sau intreprinderi, institutii non-profit, guvernul acelei economii, toti cei care au centrul de interes economic in teritoriul economic al acelei tari.
Acest concept utilizat la intocmirea BPE si a Sistemului Conturilor Nationale(SCN), nu se bazeaza pe nationalitate sau alte criterii juridice, desi poate fi similar conceptului de rezident folosit in multe tari la stabilirea platitorilor de impozite si taxe.
Balanta de plati nu utilizeaza notiunea de "plati" in acceptiune generala, ci in aceea de "tranzactii", deoarece o parte din tranzactiile internationale ce fac obiectul BPE pot sa nu implice plati in bani, iar o alta parte(spre exemplu, transferurile fara echivalent) nu implica plati. Tipurile de tranzactii se pot grupa astfel
q schimburi: sunt cele mai numeroase si importante tranzactii, in care un partener(entitate economica a unei tari) furnizeaza o valoare economica unui partener(entitate economica a unei alte tari) si primeste in schimb o valoare echivalenta.
q transferuri: acele tranzactii in care un partener furnizeaza o valoare economica unui alt patener fara sa primeasca in schimb o valoare echivalenta.
q migrari: resedinta unei persoane se muta dintr-o economie in alta, cu influente importante asupra rezidentei activelor si pasivelor respectivei persoane.
q tranzactiile estimate: exista situatii cand tranzactiile pot fi estimate si inregistrate in conturile BPE desi nu au la baza fluxuri reale. Reinvestirea profiturilor atribuite investitorilor straini directi este un exemplu. Un alt exemplu este acela al transferului de venit net al unei persoane ce migreaza dintr-o economie in alta.
2 Structura balantei de plati externe
Desi nu se poate vorbi de un model unanim acceptat de catre tarile lumii, balanta de plati externe poate fi rezumata in urmatoarea structura bipartita de conturi:
contul curent sau balanta de plati externe curente
contul de capital si financiar sau balanta miscarilor de capital.
2.1 Contul curent sau balanta de plati externe curente cuprinde trei capitole distincte:
A.Bunuri si servicii, care subsumeaza, la randul sau
balanta comerciala, respectiv exportul si importul de bunuri corporale. Ambele fluxuri de marfuri sunt evaluate la frontiera vamala a tarii exportatoare, respectiv FOB si se refera, in principiu, la toate bunurile mobile pentru care schimbul de proprietate se face intre rezidenti si nerezidenti
balanta serviciilor, respectiv incasarile si platile generate de comertul internationale cu servicii.
B. Venituri. Aceasta pozitie, numita si balanta veniturilor, cuprinde in principal veniturile din investitii(directe si de portofoliu), venituri acumulate de un investitor din detinerea de active financiare, cum sunt depozitele bancare, imprumuturile acordate, obligatiunile, efectele de comert, participatiile la capitalul unei intreprinderi sau creantele unei societati-mama asupra sucursalei deschise intr-o alta tara.
C. Transferurile curente cuprind intrarile sau iesirile de resurse reale si financiare fara compensare din partea beneficiarului. Aceste transferuri sunt divizate in transferurile guvernului(subventii acordate/primite pentru sustinerea bugetului curent, asistenta tehnica, reparatii impuse prin tratate de pace, contributii la bugetele administrative ale organizatiilor internationale, etc), transferurile private(economii ale muncitorilor angajati in alte economii, premii, burse, pensii, etc), alte transferuri intre entitati neguvernamentale rezidente si entitati neguvernamentale nerezidente.
2.2 Contul de capital si financiar sau balanta miscarilor de capital se imparte in doua categorii principale de tranzactii
A. Contul de capital cuprinde toate operatiunile de incasari sau plati in vederea transferului international al capitalului, precum achizitionarea sau vanzarea de active (nefinanciare) care nu sunt rezultatul activitatii umane(de exemplu pamantul sau bogatiile subsolului) si active intangibile(brevete, drepturi de autor, marci, inchirieri sau alte contracte transferabile, etc) tranzactionate intre rezidenti si nerezidenti.
B. Contul financiar grupeaza toate tranzactiile determinate de schimbarea proprietatii activelor financiare straine, inclusiv crearea sau lichidarea de creante fata de restul lumii in cadrul activelor si pasivelor financiare externe ale unei economii. Fluxurile incluse in contul financiar sunt clasificate din punct de vedere functional in patru tipuri de tranzactii: investitii directe, investitii de portofoliu, alte investitii si active de rezerva.
Investitia directa intr-o intreprindere presupune un plasament financiar al unui nerezident in scopul de a influenta luarea deciziilor. Limita inferioara pe care trebuie sa o atinga un asemenea plasament pentru a fi considerat ca investitie directa este, conventional, de 10% din actiunile sau activele intreprinderii vizate. Acest flux financiar cuprinde atat plasamentele initiale,cat si castigurile reinvestite.
Investitia de portofoliu este o tranzactie care are ca obiect valori mobiliare de natura actiunilor sau obligatiunilor, scopul fiind acela de valorificare a capitalului pe o piata externa mai avantajoasa decat propria piata financiara.
Alte investitii se refera la credite comerciale, imprumuturile de la FMI si folosirea creditelor obtinute de la FMI, depozitele bancare, etc.
Activele de rezerva se afla sub controlul si la dispozitia autoritatii monetare din fiecare tara(banca centrala) pentru a regulariza dezechilibrele survenite si pentru a interveni pe piata valutara in scopul influentarii cursului de schimb al monedei nationale sau pentru a exercita alte influente. Ele sunt constituite din aur monetar, drepturi speciale de tragere, pozitia de rezerva in FMI, disponibilitati in valute straine si alte creante. Miscarea activelor de rezerva de-a lungul anului de referinta reflecta activitatea autoritatii monetare centrale pentru echilibrarea balantei de plati externe, pentru sustinerea monedei nationale sau cu alte scopuri.
In alcatuirea balantei de plati apar erori si omisiuni din cauza ca datele necesare sunt deseori derivate independent, din surse diferite, ceea ce face ca procesul de contabilizare prin dubla intrare sa nu fie perfect.
2.3 Soldul balantei
Soldul balantei reflecta relatia in care se gasesc cele doua conturi principale ale balantei de plati externe(contul curent si cel de capital) din punct de vedere al intrarilor si iesirilor generate de tranzactiile internationale. Intrucat balanta globala a unei tari nu poate ramane dezechilibrata, soldul exprima influenta tranzactiilor efectuate de o economie cu restul lumii asupra rezervelor internationale nete ale tarii.
3 Pozitia investitionala internationala
Impreuna cu BPE, pozitia investitionala internationala(PII) - bilantul stocurilor de active si pasive externe ale unei economii - constituie un stoc integrat de conturi de relatii externe, al unei economii.
Posturile financiare care alcatuiesc pozitia, constau in creante asupra nerezidentilor, obligatii fata de nerezidenti, aur monetar si DST-uri. Prin conventie, terenurile si alte bunuri tangibile imobile sunt intotdeauna considerate ca apartinand de entitatea unde sunt localizate. De aceea, se inregistreaza un nerezident ca avand o creanta financiara asupra unei entitati rezidente careia ii este atribuita o astfel de proprietate, mai degraba decat sa fie inregistrat ca proprietar direct al activului nefinanciar in cauza. Prin contrast, orice alte categorii de active nefinanciare sunt stocuri ale economiei de rezidenta a proprietarului lor, fara nici o legatura cu economia care le-a produs sau cu cea unde sunt temporar localizate. Stocul activelor si pasivelor externe ale unei economii consta astfel, integral, in categorii financiare, acest stoc reprezentand pozitia investitionala internationala.
In relatie cu bilantul unei economii, asa cum este el definit in SCN, pozitia investitionala internationala neta(stocul activelor externe minus stocul pasivelor externe), combinata cu stocul activelor nefinanciare din economie, furnizeaza activele nete ale economiei in cauza.
PII, la sfarsitul unei perioade date, reflecta tranzactiile financiare, modificarile datorate evaluarii si altor ajustari, care au avut loc de-a lungul perioadei, toate afectand nivelul activelor si sau pasivelor. Deoarece nivelurile stocurilor sunt deseori utilizate pentru determinarea incasarilor si platilor aferente veniturilor din investitii din BPE, o clasificare corespunzatoare si relationala intre contul de venituri si contul financiar din BPE,pe de o parte, si PII, pe de alta parte, este esentiala pentru reconcilierea stocurilor si fluxurilor, pentru analize semnificative ale profiturilor si ale ratelor de recuperare ale investitiilor externe.
Clasificarea PII are doua dimensiuni. Pe orizontala, pe randuri, prima distinctie importanta se face intre active si pasive externe, diferenta dintre ele reprezentand pozitia neta. Structura PII corespunde pe deplin cu componentele standard ale contului financiar din balanta de plati. De aceea, atat activele cat si pasivele sunt impartite in investitii directe, investitii de portofoliu, alte investitii.
Pe coloane sunt reprezentati factorii care determina schimbari ale stocurilor de pasive si active externe. Primul factor il constituie tranzactiile asociate diferitelor componente(ceea ce se inregistreaza in balanta de plati). Urmatorul il constituie modificarile de evaluare, decurse din modificari ale preturilor activelor din stoc(cum ar fi actiunile si obligatiunile), din modificari ale ratelor de schimb(care pot afecta toate componentele pozitiei). Influentele unei ultime categorii de factori diversi se grupeaza sub denumirea de Alte ajustari". Aici se cuprind modificari rezultate din alocari sau anulari de DST-uri, din monetizarea/demonetizarea aurului, din reclasificari(cum ar fi trecerea din categoria investitiilor de portofoliu la categoria de investitii directe, cand se depaseste pragul de 10%), anularea unilaterala a datoriei de catre un creditor, efectuarea de exproprieri fara acordarea de despagubiri.
Datoria externa este o componenta importanta a structurii pasivelor externe din PII, aceasta regasindu-se la pozitia Alte investitii"(datoria provenita din credite) sau la "Investitii de portofoliu"(datoria provenita din emisiuni de valori mobiliare, in principal obligatiuni). In posturile corespondente din BPE, se inregistreaza tranzactiile ce rezulta din datoria externa, in plus, platile de serviciu ale datoriei inregistrandu-se in contul curent al BPE.
