Aspecte privind situatia actuala a Romaniei si solutiile strategice alternative necesare eficientizarii economiei

Aspecte privind situatia actuala a Romaniei si solutiile strategice alternative necesare eficientizarii economiei

In capitolul anterior, am realizat o analiza detaliata a economiei romanesti postocialiste, care sa ne permita atat o evaluare a evolutiilor intrinseci ale indicatorilor sociali si economici, cat si posibilitatea incadrarii economiei noastre in contextul mondial, a compararii performantelor noastre in raport cu cele ale altor state ale lumii.

Mesajul esential trimis de fiecare individ al unei natiuni catre decidentii politici, prin canalele democratice avute la dispozitie, este cel legat de dorinta sa permanenta de a-si ridica nivelul de trai, perceput ca o crestere in sine, dar si ca o crestere relativa, datorita raportarii sale la standardele internationale, prin intermediul canalelor informationale globalizate.

Rolul analizei macro- si micro-economice nu este acela de a produce strategii de dezvoltare viitoare ale natiunii, sau de a oferi solutii de redresare a unor anumite dezechilibre economico-sociale. Aceasta prerogativa va ramane intotdeuna in sfera decidentilor politici. O examinare atenta si riguroasa a unei economii poate insa cataliza procesul de decizie, ca o rasfrangere a cunoscutei relatii cauzale dinspre informatie inspre putere.

In acest sens, analiza macroeconomica poate oferi sansa constructiei unor modele matematico-economice, care sa prefigureze posibilele evolutii ale agregatelor economico-sociale, prin intermediul prognozelor bazate pe scenarii.

Sub nici o forma, o prognoza, elaborata in temeiul unui model care descrie o economie in intreg ansamblul acesteia, nu va avea pretentia de a defini cu precizie indicatorii caracteristici sistemului descris, in evolutia sa viitoare. Prognoza economica este o stare posibila a economiei, in ipoteza ca toate conditionarile exogene impuse sistemului vor fi respectate intocmai, ca presupunerile facute asupra politicilor ce vor fi adoptate se vor materializa, si ca parametrii de stare ai sistemului nu se vor modifica esential.

Daca sunt insa construite corect, pe baza legitatilor economice, respectand identitatile macroeconomice, si conform observatiilor curente desprinse din analiza detaliata, atunci modelele pot oferi informatii pretioase asupra tendintelor posibile de evolutie a diferitelor variabile economico-sociale de mare interes, cum ar fi: puterea reala de cumparare a populatiei, productivitatea raportata la unitatea de capital fix, sau la forta de munca, rata de economisire a natiunii, capacitatea de a se impune cu produsele interne pe pietele externe, produsul intern global pe locuitor (absolut sau relativ la alte tari). In acest fel, modelele pot constitui instrumente extrem de utile in mecanismul decizional.

1. Nivelul de competitivitate din economia romaneasca [1]

Analiza datelor din bilanturile contabile [2] ofera posibilitatea evidentierii corelatiilor care exista intre principalii indicatori, precum si factorii care au contribuit direct sau indirect la variatia fenomenelor economice. Pentru a analiza datele din bilant si a obtine astfel o imagine de ansamblu a performantelor, are loc o agregare a companiilor care isi desfasoara activitatea si care predau bilanturi contabile [3].

Astfel, in scopul orientarii actiunilor viitoare, trebuie sa se dispuna de

informatii si de analize cat mai ample, in cadrul carora locul cel mai important revine marimii si dinamicii profitului, care sunt relevate de mai multi indicatori, precum volumul profitului si rata de profitabilitate.

Se poate afirma ca profitabilitatea reprezinta o imagine a activitatii economice, atat la nivel micro cat si macroeconomic si de asemenea masura in care companiile fac fata concurentei si sunt competitive atat pe piata externa cat si pe cea interna.

Trebuie mentionat inca de la inceputul analizei ca datele la nivel de an

ilustreaza mai fidel performantele economiei reale, aceste date cuprinzand si incheierea ciclului economic care are loc la sfarsit de an calendaristic. In acelasi timp, o analiza pe datele de semestru este utila, deoarece indica trendul rezultatelor economico-financiare ale intreprinderilor, dar si un prim impact al masurilor la nivel macroeconomic (fiscale, monetare, etc.) asupra agentilor economici.

1. Profitul

Analizand volumul profitului la nivelul anului 2006, se constata o crestere a acestuia cu 37,3%. Cele mai bune performante in dinamici, s-au inregistrat in sectorul mixt cu o revenire spectaculoasa, respectiv o crestere a profitului cu 77,7% peste nivelul din anul precedent. De asemenea, poate fi mentionat volumul mare de profit obtinut de sectorul privat (35,4% peste nivelul din anul 2005).

In ceea ce priveste rata profitului, este vorba de o imbunatatire globala a starii de profitabilitate din economie, reflectata in cresterea numarului si respectiv a ponderii societatilor comerciale care au obtinut profit, concomitent cu diminuarea celor care - din motive imputabile managementului propriu sau datorita conditiilor conjuncturale nefavorabile din mediul economic intern si extern - au incheiat activitatea economica cu pierderi.

Se poate concluziona ca la nivelul anului 2006 cifra de afaceri realizata in economie a fost cu 20,7% peste cea din anul precedent, in conditiile in care profitul a inregistrat o crestere mai alerta, fiind cu 7,3% mai mare decat in anul precedent. iar pierderile cu doar 3,8%. Acest lucru a insemnat pe ansamblul economiei o majorare a profitului net (profit-pierdere) cu 50,7%.

Analiza comparativa intre profit, cifra de afaceri si cheltuieli se constata ca in anul 2005, odata cu introducerea cotei unice, cresterea cheltuielilor cu salariile a fost cu 3,4 puncte procentuale peste cresterea cifrei de afaceri, in timp ce in anul 2006 situatia s-a inversat, respective cheltuielile cu salariile au inregistrat o dinamica inferioara cifrei de afaceri cu 2,5 puncte procentuale.

Cresterea/scaderea profitului, pierderii si cifrei de afaceri

- economie nationala -

-modificari procentuale fata de anul anterior-

Sursa: Prelucrari CNP a datelor din bilanturile contabile centralizate de MEF

Corelat cu evolutia macroeconomica a castigurilor salariale medii - care in 2006 s-au majorat cu 18,4%- rezulta ca, desi aceasta crestere s-a reflectat si in dinamica cheltuielilor totale cu salarii, totusi a fost inferioara sporului relativ de profit.

Indicatorii starii de profitabilitate au continuat tendinta de crestere si in semestrul I 2007, cu mentiunea cresterii mai accelerate a pierderilor din economie (30,3%), datorate cresterilor cheltuielilor cu salarile (29,2%).

Aceste amplificari a cheltuielilor cu salarile la nivelul agentilor economici pot fi justificate de majorari salariale mai ample datorita deficitului cu forta de munca din unele domenii, dar si de cresterea numarului de salariati.

Astfel, daca in semestrul I 2006 profitul net (calculat ca diferenta intre profit si pierdere) al agentilor economici a crescut in termeni nominali cu 34,6 %, in semestrul I 2007 cresterea a fost doar 26,3% fata de perioada corespunzatoare a anului precedent. O situatie deosebita o intalnim in semestrul I 2007, cand asistam la o crestere a pierderilor fata de perioada corespunzatoare a anului precedent cu 30,3% in termeni nominali:

-modificari procentuale fata de anul anterior-

Sursa: Prelucrari CNP a datelor din bilanturile contabile centralizate de MEF

Totodata, se poate mentiona numarul mare de agenti economici raportori de bilanturi contabile care la nivelul anului 2006 au fost profitabili, astfel, 63% dintre acestia au inregistrat profit, in timp ce un numar de doar 37% si-au incheiat activitatea cu pierderi.

In cadrul formelor de proprietate atat agentii economici proprietate de stat cat si cea mixta au inregistrat cresteri a numarului de agenti economici cu profit, acest lucru reprezentand o tendinta pozitiva ce reflecta efectele competitivitatii si eficientei procesului de modernizare care a avut loc in aceste unitati. Astfel, numarul de agenti economici cu capital de stat care au inregistrat profit a ajuns in anul 2006 la 69,0% (58,7% in 2004, respectiv 62,8% in 2005) din numarul total de agenti economici cu capital de stat care au predat bilanturi, in timp ce numarul de agenti economici cu capital mixt au ajuns la 56,4% (49,4% in 2004, respectiv 49,5% in 2005).

Participarea Romaniei la piata unica europeana, prin cerintele de competitivitate si calitate, a afectat intr-o oarecare masura performantele agentilor economici in anul 2007.

Astfel la nivelul semestrului I 2007 numarul de agenti care inregistreaza profit (56,2%) a scazut si s-a majorat corespunzator numarul de agenti care au inregistrat pierderi (43,8%). Daca se ia in considerare ca si in semestrul I 2006 s-a inregistrat o reducere a unitatilor cu profit se poate aprecia ca impactul aderarii nu a fost semnificativ (in semestrul I 2007 reducerea a fost de aproape 2 puncte procentuale, iar in semestrul I 2006 de 1 punct procentual).

Structura unitatilor dupa indicatorii de rezultate

Sursa: Prelucrari CNP a datelor din bilanturile contabile centralizate de MEF

2. Pierderi

In ceea ce priveste pierderile agentilor economici din anul 2006, acestea raman inca o problema a economiei romanesti. Desi valoarea totala a pierderilor din economie a crescut in anul 2006 cu doar 3,8%, totusi nu este imbucurator faptul ca numarul unitatilor cu pierdere s-a majorat cu 5,8%.

Totusi pierderile agentilor economici neprofitabili au depasit volumul deficitului bugetului de stat, fiind de 1,2 ori mai mari decat deficitul bugetar, in reducere fata de anul 2005, cand pierderile au fost de circa 5 ori mai mari decat deficitul bugetului de stat, cat si fata de anul 2004, cand acestea au fost mai mari de circa 6 ori. Trecerea agentilor economici din sfera pierderilor in sfera profitului reprezinta una din principalele cai pentru cresterea veniturilor bugetare. Analizand indicatorul pierderi la 1000 lei cifra de afaceri (datele nu sunt concludente la nivel de semestru) se poate constata o imbunatatire a acestuia la nivelul economiei nationale, fiind in scadere cu 3 lei/1000 lei cifra de afaceri fata de anul 2005 si cu 7 lei/1000 lei cifra de afaceri fata de anul 200 Pe forme de proprietate a capitalului, societatile cu capital de stat inregistreaza o usoara crestere, in timp ce societatile cu capital privat si cele cu capital mixt inregistreaza scaderi.

3. Rata profitabilitatii

In ceea ce priveste eficienta economica la nivel macroeconomic determinata ca rata de profitabilitate ( (profit - pierdere)/cifra de afaceri), se poate mentiona ca aceasta a avut un trend crescator, ajungand pe ansamblul economiei la 7,15%, la nivelul anului 2006.

Cresterea ratelor de profitabilitate este evidenta la toate formele de proprietate si cu deosebire in sectorul mixt, unde, de la rate negative (respectiv companiile si-au incheiat activitatea cu pierderi) s-a ajuns la finele anului 2006 la o rata pozitiva de 7,54%.

Putem afirma, ca atat politica de relaxare fiscala care a avut loc la inceputul anului 2005, cat si politicile de reducere a arieratelor au accelerat imbunatatirea eficientei si competitivitatii societatilor comerciale romanesti, astfel incat acestea sa faca fata pietei unice europene.

In primul semestru al anului 2007, asistam la o mentinere a ratei de profitabilitate (6,4%), in crestere cu numai 0,1 puncte procentuale fata de perioada corespunzatoare din anul anterior. Cea mai mare crestere a ratei de profitabilitate s-a inregistrat in sectorul de stat (9,2% de la 6%), in timp ce in sectorul privat s-a inregistrat un spor de numai 0,1 puncte procentuale (5,9% fata de 5,8%). Desi la nivelul semestrul I 2007 rata de profitabilitate in sectorul mixt a fost in scadere comparativ cu perioada corespunzatoare din anul anterior, totusi in cadrul acestui sector se mentine rata cea mai ridicata de profitabilitate (10,6%)

Rata profitabilitatii - pe forme de proprietate

Sursa: Prelucrari CNP a datelor din bilanturile contabile centralizate de MEF

Analiza pe tipuri de activitati arata o structura a ratei profitabilitatii compatibila cu o economie in dezvoltare, ceea ce confera sustenabilitate procesului de crestere economica. Desi cea mai mare rata a profitabilitatii se regaseste la alte servicii (hoteluri, invatamant, activitati de asistenta sociala, activitati de asigurari, inchirieri de autoturisme, etc) respective 18,9%, totusi atat transporturile (6,7%) cat si constructiile (8,6%) si industria (5,8%) raman sectoare importante care contribuie la cresterea economica durabila, crearea de noi locuri de munca, cresterea competitivitatii economiei si dezvoltarea clasei de mijloc.

De mentionat ca incepand cu anul 2004 nici una din ramurile economiei nationale nu mai inregistreaza rate negative de profitabilitate.

Asa cum am mai mentionat rezultatele pe semestru pot oferi o imagine de ansamblu asupra anului, respectiv de a anticipa rezultatele la nivel de an, desi la unii indicatori pot aparea distorsiuni, cum ar fi de exemplu la rata profitabilitatii din agricultura, datorita caracterului sau sezonier care in semestrul I 2006 a avut o rata negativa, dar a incheiat anul cu o rata pozitiva de 4,1%. Distorsiunile pot aparea si in ierarhizarea ramurilor, asa dupa cum se poate vedea din evolutia la nivel de an comparativ cu cea de semestru.

Rata profitabilitatii - pe ramuri

Sursa: Prelucrari CNP a datelor din bilanturile contabile centralizate de MEF

Arierate

Un alt aspect pozitiv, pe langa imbunatatirea ratei profitabilitatii, il constituie si scaderea arieratelor, astfel ca incepand cu anul 2001, chiar daca a fost oscilant, iar uneori reducerile au fost mai degraba rezultatul privatizarilor, arieratele s-au redus an de an, astfel ca la finele anului 2006 arieratele au ajuns sa reprezinte 15,5% din PIB, reducandu-se cu 3,3 puncte procentuale fata de anul precedent.

Utilizarea frecventa in trecut a reesalonarilor si stergerilor de datorii a dus la o reducere a stocului, fara insa a avea un efect asupra imbunatatirii disciplinei financiare. Eforturile actuale de a accelera restructurarea intreprinderilor neplatitoare, obligatia mai stricta la plata creantelor fiscale ca si hotararea furnizorilor de utilitati de a debransa intreprinderile neplatitoare au dat rezultate atat in anul 2005, cat si in anul 2006.

In ceea ce priveste evolutia din anul 2007, urmarind tendinta ultimilor ani, precum si realizarile din semestrul I 2007, s-a estimat ca arieratele totale vor creste atat in termeni nominali, cat si ca pondere in PIB, acestea ajungand pana la nivelul de 16,6 %.

Trebuie subliniat ca tendinta de crestere a arieratelor, este ingrijoratoare, daca avem in vedere ca o buna parte din societatile - publice dar si private - isi desfasoara activitatea din acumularea de datorii, fie la furnizori, fie catre buget. Arieratele totale s-au redus in nominal cu 1,7%, in anul 2006 comparativ cu perioada corespunzatoare anului precedent, crescand insa in semestrul I 2007 cu 28,2% fata de semestrul I 2006.

Structura arieratelor pe total economie, pe baza ultimelor date disponibile din bilanturile contabile centralizate de Ministerul Economiei si Finantelor, releva mentinerea arieratelor catre furnizori inca la un nivel ridicat, respectiv 41,6%, urmate de alte plati restante , respectiv 46,2% [4].

Analizand arieratele pe ramuri, se poate mentiona ca acestea au inregistrat o crestere foarte mare in transporturi (de circa 9 ori), celelalte ramuri inregistrand scaderi sau mentineri ale nivelului arieratelor. Aceasta crestere, care a avut loc in ramura transporturi, putem spune ca a influentat nivelul arieratelor din intreaga economie.

Desi se poate remarca ca arieratele agentilor monitorizati din subordinea Ministerului Transporturilor au inregistrat totusi scaderi, respectiv cu 42,4% in termeni nominali (septembrie 2007 / decembrie 2006), la nivel ramurii transporturi celelalte firme de profil (private) au inregistrat cresteri a arieratelor.

5. Gradul de indatorare

Referitor la imbunatatirea gradului de indatorare, chiar daca acesta continua sa se situeze la un nivel inca ridicat, totusi firmele romanesti au inregistrat performante si in acest domeniu Gradul de indatorare, exprimat prin ponderea datoriilor in cifra de afaceri, a fost in anul 2006 in scadere fata de anul precedent, respectiv 65,8% comparative cu 68,8% in anul 2005 si 68,7% in anul 200 Scaderea gradului de indatorare este un fenomen pozitiv, in conditiile in care , desi s-au angajat multe cheltuieli de investitii ca o necesitate a modernizarii, totusi firmele nu s-au indatorat, ci au angajat fonduri proprii. Cresterea cheltuielilor cu investitiile apare evidenta in cresterea in termeni reali cu 15,5% a cheltuielilor cu imobilizarile corporale, respectiv a cheltuielilor cu mijloacele fixe de ordinul cladirilor, terenurilor, masinilor si utilajelor. De asemenea aceasta crestere a continuat si in semestrul I, dar intr-un ritm mai accelerat, cand aceste cheltuieli au inregistrat cresteri in termeni reali cu 28,5% fata de perioada corespunzatoare a anului precedent.

Evolutia investitiilor

- economie nationala

-modificari procentuale fata de perioada corespunzatoare din anul anterior-

Sursa: Prelucrari CNP a datelor din bilanturile contabile centralizate de MEF

Un alt fenomen pozitiv legat de gradul de indatorare se refera la ponderea platilor restante in cifra de afaceri [5], care este in reducere fata de anul precedent cu 1,9 puncte procentuale (respectiv cu 5,1 puncte procentuale fata de anul 2004).

Desi am considerat ca pe termen mediu si lung, in conditiile unor cofinantari ridicate pentru utilizarea fondurilor comunitare, cele doua stari de indatorare se vor accentua, totusi pe termen scurt nu a avut loc o crestere a indatorarii globale a societatilor, datorita in special fondurilor ramase la dispozitia acestora, fonduri ce provin din reducerea cotei de impozit pe profit. Mai mult, a avut loc o reducere a platilor restante in cifra de afaceri, desi companiile isi finanteaza inca deficitele operationale prin neplata datoriilor curente la bugetul general consolidat al statului sau catre furnizori.

Raportul dintre platile restante si creante s-a redus simtitor in anul 2006, la 0,37/1, fata de 0,46/1 in anul 2005 si 0,60/1 in anul 200 Pozitiv apare faptul ca, toate companiile, indiferent de forma capitalului, si-au imbunatatit acest raport.

Contextul International: Axarea pe Avantaje Competitive Sustenabile

Contextul international al comertului s-a schimbat dramatic in ultimii cativa ani si este probabil sa continue sa o faca. Liberalizarea si globalizarea au indus o mobilitate mai mare a factorilor de productie, delocalizare rapida, fragmentare si specializare mai ridicata a activitatilor pe lanturile valorice ale produselor si serviciilor. S-a extins totodata aria comertului cu servicii. Retinerea de valoare la nivel national devine din ce in ce mai dificil de realizat datorita proliferarii lanturilor valorice globale in incercarea de a minimiza costurile si maximiza profiturile. Competitivitatea internationala este prin urmare dinamica si avantajele competitive sunt mai volatile si mai putin durabile.

Chiar si asa, competitivitatea este fundamentala pentru dezvoltarea durabila, iar economiile de succes creeaza si recreeaza in mod continuu avantaje competitive. Deoarece competitivitatea internationala este influentata de numerosi factori interdependenti, o abordare holistica este esentiala. Consideratiunile strategice macro, mezo si micro economice nu pot fi separate una de cealalta la fel cum nu pot fi despartite diferitele entitati institutionale interesate, publice sau private, care, prin activitatea lor genereaza impact asupra comertului exterior. O abordare coerenta si unitara pentru dezvoltarea comertului este deci cruciala.

Exportul si Importul Romaniei 2006-2007

In semestrul I 2007 Romania a avut relatii comerciale cu 188 de tari din care, cu 99 a inregistrat deficit comercial si cu 89 excedent comercial

Este crucial sa se inteleaga faptul ca avantajele competitive nu vin din

protectionism, cote sau acces preferential pe piata. Din contra, acestea duc la stagnare, niveluri scazute de abilitati antreprenoriale si motivare scazuta a sectorului privat catre eficienta, calitate, inovare si dezvoltare de produse.

Nu exista nici un dubiu ca performantele viitoare la export ale Romaniei trebuie sa fie bazate pe avantaje competitive, pe dezvoltarea capacitatii si competentei sectorului de export si pe crearea unei economii care sa poata sa se dezvolte in conditii de liber schimb intr-o piata din ce in ce mai globalizata.

2. Elemente cheie pentru cresterea competitivitatii industriei nationale

Plaja de oportunitati:

Conditiile oferite de factori: pozitia Romaniei, sub aspectul factorilor de productie, cum sunt, forta de munca calificata sau infrastructura, absolut necesari pentru a concura in cadrul unei anumite industrii. Relatia calitate-costuri poate deveni pentru firmele romanesti o cale pentru cresterea competitivitatii, prin sporirea eforturilor in domeniul prevenirii defectelor. Costurile calitatii scad de la 20% pana la 2,5% pentru firmele care reusesc sa-si implementeze un sistem de TQM[6] eficient. Drumul de la "lasa ca merge si asa" la "lucrul bine facut" trece prin etapa de certificare a firmelor de catre organismele acreditate, singurele in masura sa deschida accesul firmelor romanesti spre pietele Uniunii Europene.

Strategia, structura si concurentii firmei: conditiile in cadrul natiunii care guverneaza modul de creare, organizare si conducere a companiilor, la care se adauga natura concurentei autohtone.

Gradul accentuat de globalizare a concurentei: natiunea nu-si reduce ci, dimpotriva, isi sporeste importanta. Intrucat baza concurentei a devenit tot mai mult crearea si asimilarea de cunostinte rolul natiunii creste. Avantajul competitiv este sustinut de catre un proces localizat, deosebirile de valori nationale, cultura, structurile economice si institutionale, istoria, toate contribuie la succesul in competitie.

Puncte tari (forte)

Ameliorarea randamentului factorilor de productie.

Cresterea ratei de economisire si a acumularii interne; alocarea, incepand cu 2001, a veniturilor din privatizare pentru dezvoltare, indeosebi pentru cofinantarea proiectelor angajate cu Uniunea Europeana, Banca Mondiala si alte organisme internationale.

Majorarea substantiala a intrarilor de capital extern ( investitii directe si de portofoliu), perfect posibila intr-un climat de afaceri stabil si nedistorsionat.

Atenuarea fiscalitatii legate de angajarea fortei de munca si de profit.

Distributia mai rationala a cheltuielilor bugetare, acordandu-se prioritate invatamantului si cercetarii, asigurarii sanatatii populatiei, sectorului de aparare.

Mentinerea deficitului bugetar in limite suportabile in jurul a 3 din PIB;

Evitarea fluctuatiilor pe piata valutara.

Stimularea extinderii sectorului de firme mici si mijlocii.

Orientarea proexport a politicii comerciale, devansarea sistematica a ritmului PIB de catre ritmul exporturilor.

Puncte slabe

semnale distorsionate sau incomplete cu privire la starea si miscarea pietei.

lipsa unor compartimente eficiente de dezvoltare tehnologica la nivelul intreprinderilor care sa asigure implementarea operativa a noilor tehnologii.

gradul scazut de stimulare si promovare a inventiilor si inovatiilor.

Pericole (Amenintari)

In Romania, majoritatea firmelor mizeaza pe obtinerea competitivitatii ca urmare a costului scazut al fortei de munca, ceea ce nu este de natura sa confere durabilitate avantajului competitiv obtinut.

Dupa cum se constata, Romania nu prezinta o specializare a exporturilor menita sa-i aduca avantaje pe piata externa. Datorita concurentei pe care o are de intampinat din partea celorlalte tari foste socialiste, cat si a tarilor in curs de dezvoltare, care au beneficiat ani de-a randul de aranjamente tarifare preferentiale si care nu sunt dispuse sa renunte la aceste avantaje, Romania trebuie sa realizeze o mai mare competitivitate pe domeniile de specializare atat interna, cat si internationala.

Rolul politicilor de crestere a competitivitatii, ca factor de prima importanta al specializarii trebuie sa se manifeste preponderent in urmatoarele moduri:

Ca un element diferit de interventiile menite sa protejeze sau sa promoveze o industrie sau un sector anume; o politica viabila trebuie sa urmareasca ideea promovarii competitivitatii prin cresterea investitiilor in infrastructura, pregatire profesionala, cercetare-dezvoltare in sustinerea transferului de tehnologii si a sectorului de industrii legate de servicii.

Sa realizeze un echilibru intre copetitivitatea interna si cea externa; sa accentueze preocuparile privind sustinerea informationala a intreprinderilor in procesul restructurarii si privatizarii.

Cateva concluzii:

- Viitorul Romaniei depinde de capacitatea sa de a-si exploata punctele forte, mai ales la nivelul resurselor umane si resurselor naturale, traditiilor si mostenirii culturale. Acest lucru necesita o schimbare de mentalitate catre mai multa transparenta, cooperare, competenta, incredere si alte virtuti legate de capitalul social in viata economica; prin urmare, dezvoltarea de resurse umane reprezinta un factor critic de succes pentru competitivitatea viitoare a Romaniei.

- Un nivel crescut de coordonare intre companii, asociatii de afaceri si organizatii private si sectorul public este singurul mod de a exploata oportunitatile, de a depasi slabiciunile si amenintarile si de a capitaliza de pe urma avantajelor.

3. Prognoze ale evolutiei economiei Romanesti in cazul mentinerii structurii actuale din sistemul socio-economic

1.Politica fiscala se mentine neschimbata, in linii mari, ceea ce ar constitui cel mai plauzibil scenariu, din perspectiva istorica. Facem afirmatia de mai sus, tinand seama de imobilitatea demonstrata pana in acest moment de toate guvernele Romaniei, din punct de vedere al dinamicii taxelor si impozitelor. Ministerul Finantelor a adoptat, in perioada tranzitiei, o pozitie de colector al taxelor, utilizand utilizand foarte putin politicile active de schimbare a nivelurilor ratelor de fiscalitate, care i-ar fi permis o analiza eficace a reactiilor participantilor la circuitul economic intern. S-a ratat, in acest fel, posibilitatea determinarii sectoarelor economice ce permit rate de taxare mai mari fara a le fi afectata activitatea, in proportii exagerate, sau a sectoarelor sensibile, care necesita un oarecare grad de protectie fiscala.

Drept urmare, este greu de apreciat daca nivelul de 30% care reprezinta ponderea impozitelor pe salariu in salariul mediu brut este mult sau putin, din perspectiva necesitatii de a asigura simultan stimulente pietei fortei de munca (printr-un nivel scazut de impozitare) si venituri suficiente la bugetul statului.

Rata taxei pe valoarea adaugata este mentinuta constant la noile niveluri adoptate la inceputul anului 1998 (trepte de 0%, 11%, respectiv 22%). Aceste trepte de impozitare ar echivala cu o rata medie de 8,8% din valoarea adaugata totala, creata in economie, tinand seama de ponderea extrem de redusa (43%) a masei de impozitare fata de ansamblul economiei (exista inca un numar foarte mare de activitati sau produse scutite de plata TVA, sau pentru care aceasta taxa se percepe la jumatate din nivelul maxim, stabilit legal).

2.Politicile de venituri. Raportul dintre pensia medie si salariul mediu din economie este mentinut la un nivel destul de inalt (60%), faptul datorandu-se nu existentei unei politici  sociale speciale de protectie a pensionarilor(specifica continentului european), ci nivelului foarte scazut al salariului mediu, care aduce pensia medie la un nivel situat la limita subzistentei, in standarde social-culturale europene.

Raportul dintre ajutorul de somaj si salariul mediu pe economie, de circa 35%, este situat la un nivel acceptabil, comparativ cu alte state, tinand cont de faptul ca o pondere mai ridicata ar putea induce o inclinatie puternica pentru mentinerea populatiei active disponibilizate in somaj, simultan cu dezvoltarea pietei neoficiale a fortei de munca.

3.Politicile de cheltuieli bugetare. Singurele modificari la structura

actuala a cheltuielilor bugetului consolidat sunt cele legate de apararea nationala, prevazute a fi reduse treptat, precum si volumul subventiilor de natura economica, care vor fi diminuate odata cu accentuarea procesului de privatizare din sectorul industriei.

Definirea strategiilor alternative

Modelele macroeconomice cu specific national dau cele mai bune rezultate in estimari, analize si prognoze. Explicatia acestui fapt, astestat la nivelul majoritatii statelor lumii, este relativ logica si simpla: analistii interni sunt cei care cunosc cel mai bine economia propriei tari, pot oferi adeseori explicatii ancorate in microeconomie pentru relatiile puse  in evidenta in sfera macroeconomicului, si dispun de datele necesare, ca si de evaluarile cumulate ale expertilor si decidentilor politici.

Din perspectiva competitivitatii, economia Romaniei are in fata doua magistrale, inscrierea tarii pe una dintre ele depinzand de optiunea claselor politice cu pondere in decizia la nivel national care este esentiala, cu privire la alternativa aleasa. Cele doua magistrale vor fi prezentate in continuare, alaturi de echivalentele lor refractate prin prisma modelului folosit pentru analiza si prognoza:

1. Evolutia inertiala - este cea in care economia romaneasca se va mentine, cu aproximatie, in structura actuala, parametrii de stare variind putin fata de cei evidentiati de modelele actuale (bazate pe modelarea perioadei premergatoare tranzitiei si perioadei tranzitiei).

2. Strategia competitiva - presupune restructurarea economiei Romaniei in sensul modificarii parametrilor structurali de stare, astfel incat sa creasca flexibilitatea institutionala, capacitatea de adaptare si viteza de raspuns a firmelor romanesti si a consumatorilor la stimulii pietei interne si internationale. Se vor urmari actiunile politico-sociale si economice presupuse de o asemenea transformare.

1 Descrierea strategiei alternative bazate pe cresterea competitivitatii

Exista strategii ce pot aparea ca alternative la actuala stare de sistem economic, care pot aduce economia noastra sa lucreze cu un dinamism accelerat. Vom incerca, in continuare, definirea unei asemenea strategii alternative.

Experienta reusitelor economice ale unor state ale lumii, in ultimele decenii, precum si analiza starii actuale a economiei romanesti, ne-au condus catre necesitatea elaborarii unei alternative strategice in dezvoltarea sistemului socio-economic, bazate pe obiectivul cresterii competitivitatii interne si externe, pe flexibilizarea structurilor sociale, politice si economice.

Aceasta strategie presupune acceptarea necesitatii canalizarii structurilor economice romanesti pe o directie pe care sa indeplineasca urmatoarele criterii:

Cresterea PIB nu trebuie sa presupuna, in mod necesar, cresterea in mai mare masura a importurilor; dezvoltarea pietei interne trebuie facuta preponderent din resurse regenerabile pe plan intern.

Exporturile trebuie sa raspunda mai rapid la variatiile cererii mondiale si la variatia preturilor pe pietele internationale.

Productivitatea trebuie sa creasca prin adaosul de capital si know-how.[7]

Masa de impozitare din economie trebuie marita, prin trecerea populatiei rurale in cadrul populatiei ocupate, prin inglobarea a cat mai multi creatori de valoare adaugata in activitatea legal contabilizata, prin diminuarea exceptarilor fiscale ineficiente.

Romania trebuie sa devina din ce in ce mai atractiva pentru investitorii straini, fara a se  genera discriminari in raport cu investitorii autohtoni.

Concluzii

Desi dezvoltarea tuturor economiilor mari, de-a lungul secolului XX, este in mare parte rezultatul industrializarii, in special ca efect al expansiunii industriei si comertului produselor din sfera industriilor prelucratoare, este neindoielnic faptul ca impactul acesteia asupra dezvoltarii umane nu este limitat la productia de bunuri materiale: prin resursele umane, organizationale si infrastructura reclamate, industria prelucratoare a devenit, in toate statele dezvoltate, forta majora care se afla in spatele crearii societatilor moderne.

Evident, daca doreste sa progreseze, economia romaneasca nu va putea ignora, necesitatea revigorarii industriei prelucratoare, acest motor care, dupa cum insasi experienta mondiala o releva impinge societatea inainte, conferindu-i atributele modernitatii si bunastarii.

Gandind perspectivele reconfigurarii structurale a industriei romanesti in contextul mondial al globalizarii, trebuie sa se tina seama de faptul ca principala provocare a viitorului consta in maximizarea impactului industriei prelucratoare asupra dezvoltarii economiei generale, incluzand aici posibilitatea de a asigura un standard de viata mai ridicat, in special, datorita capacitatii de a furniza locuri de munca mai numeroase si mai bine retribuite - concomitent cu minimizarea impactului productiei si consumului asupra mediului natural.   

Competitivitatea unei tari reprezinta capacitatea de a crea si mentine conditiile institutionale, economice si de infrastructura ce ar favoriza constituirea / atragerea si dezvoltarea unor companii care produc marfuri si servicii de calitate mai inalta si/sau la preturi mai joase decit competitorii externi. Capacitatea de competitie se manifesta atit pe pietele internationale, cit si pe pietele nationale, in raport cu marfurile si serviciile importate.

In prezent competitivitatea Republicii Moldova este asigurata in principal de costurile mici ale muncii si ale unor materii prime autohtone si se manifesta in sectoare caracterizate cu o valoare adaugata relativ mica. Acest model de competitivitate este specific pentru multe tari aflate la un nivel mai putin avansat de dezvoltare economica. In acelasi timp, tinind cont de majorarea preturilor interne, de deschiderea externa a tarii, de emigrarea intensa a cetatenilor si de abundenta fortei de munca ieftine in alte tari, avantajele noastre comparative determinate de costurile mici se vor eroda tot mai mult, iar decalajul tehnologic cu tarile dezvoltate ar putea sa se agraveze. De aceea, este necesara asigurarea tranzitiei treptate a economiei nationale de la competitivitatea determinata de factorul-cost la competitivitatea determinata de factorul-eficienta si factorul-calitate si avansarea economiei catre ramuri cu o valoare adaugata relativ mai inalta. Competitivitatea bazata pe eficienta si calitate vor deveni sursele principale de crestere si dezvoltare economica durabila si de imbunatatire a standardelor de viata pentru cetatenii tarii. Aceasta tranzitie competitiva implica imbunatatirea esentiala a mediului de afaceri, promovarea IMM-urilor, sporirea eficientei corporative la nivel de companie si modernizarea infrastructurii fizice. Pe termen scurt rezultatul principal al acestor imbunatatiri va fi consolidarea capacitatilor de absorbtie tehnologica si inovationala. Pe termen lung, aceasta va conduce la consolidarea propriilor capacitati de dezvoltare tehnologica si inovationala.

Anexe

Anexa nr.1

Pierderi la 1000 lei cifra de afaceri

Structura profitului

Structura pierderilor

Anexa nr.2

Rata profitabilitatii [8]

- forme de proprietate -

Rata profitabilitatii

- ramuri -

Anexa nr.3

Ponderea datoriilor in cifra de afaceri

Ponderea arieratelor (platile restante) in cifra de afaceri

Raportul dintre platile restante si creante (=1,00)

Anexa nr. 4

Structura unitatilor

Bibliografie

1. Angelescu Coralia, Ileana Stanescu, Politica de crestere economica,

Editura Economica, 2004;

2. Anghelache Constantin, Romania 2001. Dupa unsprezece ani de tranzitie, Editura Economica, Bucuresti, 2001;

3. Anghelache Constantin, Romania 2002. Starea economica la inceput de mileniu, Editura Economica, Bucuresti, 2002;

Bacescu M., Bacescu- Carbunaru A., Macroeconomie si politici

macroeconomice, Editura ALL, Bucuresti, 1998.

5. Delia Popescu, Competitivitatea intreprinderilor mici si mijlocii ,

Editura Economica.

6. Dinu M., Socol C., Niculescu A., Economia Romaniei - o viziune

asupra tranzitiei postcomuniste, Editura Economica, Bucuresti, 2005

7. Doval E., Managementul investitiilor, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2006.

8. Enache Constantin., Mecu C., Economie Politica, Editura Fundatia

Romania de Maine, Bucuresti, 2001;

9. coordonator prof. Dr. Florea Staicu, Eficienta economica a investitiilor, Editura Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti, 1995.

10. Gogoneata C., Gogoneata A., Economie Politica - Teorie micro si

macroeconomica. Politici economice, Editura Didactica si Pedagogica,

R.A., Bucuresti, 1995;

11. Marin Dinu, Mereuta, Cezar, Economia Romaniei 1990-2000.

12. coord. dr. Marius Bulearca, Analiza SWOT a domeniilor si sectoarelor economiei nationale.

13. N. G. Niculescu, I. D.Adumitracesei, Eficientizarea economiei romanesti postsocialiste, Editura Economica.

1 N. G. Niculescu, Steluta Buda, Progres tehnic, management modern, eficienta economica, Editura Economica.

15. Romanu I, Vasilescu I, Eficienta economica a investitiilor, Editura

Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994;

16. Stark D., Bruszt L., Traiectorii postsocialiste, Editura Ziua, Bucuresti 2002;

17. Vasilescu I., Cicea C., Dobrea C, Alexandru I. - Eficienta si evaluarea investitiilor. Ed. Eficon Press, Bucuresti, 200

18. Voiculescu, Dan ; Mereuta, Cezar. Analiza de competitivitate a economiei romanesti : Orizont 2000-2005-2010 : solutii strategice alternative . Bucuresti : Editura Academiei Romane , 1998.

19. Zaman Gh., Geamanu M., Eficienta economica, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2006, pag. 54-71; 75-86;

20. Institutul National pentru Statistica, Anuarul statistic al Romaniei, Editiile 1999, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2005;

21. Institutul National pentru Statistica, Evolutia Sectorului privat din Romania, 2006;

22. Institutul National pentru Statistica, Starea Sociala si Economica a Romaniei in anii 2003 -2004, Bucuresti 2006;

23. www.insse.ro, Institutul National pentru Statistica;