|
|
|
Unitatea naturala de infractiune
a) Unitatea naturala de infractiuni exista atunci cand o fapta constituie, in mod natural, firesc o singura infractiune. Formele unitatii naturale de infractiuni 1) Unitatea naturala colectiva exista atunci cand, prin mai multe acte care se unesc intr-o singura actiune, se produce un singur rezultat si, in consecinta, o singura infractiune. Conditii de existenta: a) Trebuie sa existe o singura actiune realizata prin mai multe acte. O actiune cuprinde mai multe acte atunci cand actele respective sunt executate in mod continuu, adica printr-un proces executional unic. Pentru ca actiunea sa cuprinda mai multe acte trebuie ca intre aceste acte sa nu existe intreruperi sau intervale de timp, care sa fie nefiresti in raport de natura infractiunilor. b) Trebuie sa existe aceeasi rezolutie infractionala pentru toate actele de executare. Daca elementul nou aparut in cadrul rezolutiei infractionale intervine inainte de epuizarea actiunii, atunci exista doar o modificare a rezolutiei initiale, iar conditia unicitatii rezolutiei este indeplinita. In schimb, daca elementul nou aparut intervine dupa epuizarea actiunii, atunci exista o noua rezolutie infractionala si o pluralitate de infractiuni. c) Toate actele care creeaza actiunea unica trebuie sa aiba acceasi incadrare juridica. Este indeplinita aceasta conditie, existand incadrare juridica si atunci cand o parte dintre actele de executare realizeaza forma simpla a infractiunii, iar alte acte de executare realizeaza forma calificata (agravanta) a infractiunii. Intr-o astfel de ipoteza, incadrarea juridica a faptei va fi in forma agravanta a acesteia. d) Existenta aceluiasi subiect pasiv sau existenta aceluiasi obiect juridic lezat. 1. Infractiunea simpla exista atunci cand avem un singur act de executare si un singur rezultat, fapta incadrandu-se intr-o singura norma legala. 2. Infractiunea continua-Este acea infractiune care se caracterizeaza prin faptul ca fie actiunea, fie re-zultatul actiunii se prelungesc pe o perioada mai lunga de timp datorita naturii lor. Exista doua forme de infractiuni continue: a) Acea forma la care actiunea este continua (Ex: Conducerea in stare de ebri-etate, portul ilegal de arma, detinerea de instrumente in vederea falsificarii). b) Acea forma la care actiunea este unica, insa efectul ei se prelungeste in timp (Ex: furtul de curent). Infractiunile continue mai pot fi clasificate in: a) Infractiuni continue succesive - Acele infractiuni in cazul carora, datorita naturii infractiunilor respective exista anumite intreruperi ale continuitatii (in cazul furtului de curent, este evident ca acesta nu este furat in continuu, ci mai sunt si perioade in care nu este folosita reteaua de curent). Aceste intreruperi nu afecteaza unitatea de infractiuni. Aceasta ar fi afectata doar daca intreruperile nu ar mai fi normale sau firesti. b) Infractiuni continue permanente - Se caracterizeaza prin faptul ca actiunea incriminata nu presupune prin natura ei anumite intreruperi, astfel incat orice intrerupere a actului de executare conduce la solutia retinerii unei pluralitati de infractiuni. O astfel de infractiune continua permanenta este orice fel de detinere ilegala: de droguri, de arme etc. Aceasta clasificare este importanta deoarece se tine cont de faptul ca in cazul infractiunilor continue succesive doar intreruperile anormale duc la un concurs de infractiuni, in timp ce la infractiunile continue permanente orice intrerupere duce la un concurs de infractiuni. Intreruperile judiciare ale actului de executare-In mod normal, atunci cand un infractor care fura curent electric e prins si debransat de catre politie, insa el se rebranseaza imediat, nu se intrerupe actul de executare, deoarece este o intrerupere fireasca. Potrivit doctrinei, momentul trimiterii in judecata echivaleaza cu intreruperea actului de executare. Astfel, printr-o fictiune se considera ca infractiunea s-a epuizat, iar ceea ce se comite ulterior acestui moment intra in interiorul unei noi infractiuni. Argumentele care sustin acest punct de vedere sunt urmatoarele: In momentul trimiterii in judecata infractorului i se imputa faptele comise, iar ceea ce se intampla ulterior nu poate face parte din rechizitoriu; Daca s-ar lua in considerare momentul condamnarii ca fiind momentul intre-ruperii actului de executare, s-ar crea un perpetum mobile judiciar. Potrivit altor instante si altor autori momentul care trebuie luat in calcul este cel al condamnarii definitive, pentru ca in dreptul penal roman singurele hotarari judecatoresti sau singurele acte de procedura care produc efecte sunt cele defini-tive. In fapt intreruperile judiciare sunt niste intreruperi artificiale, deoarece infrac-tiunea se comite in continuare, ele fiind rezultatul unei fictiuni prin care se con-sidera ca o infractiune s-a epuizat. Momentul consumarii si epuizarii infractiunii-Ca regula generala, in cazul infractiunilor cu durata de executare, raportarea altor institutii de drept penal se face la momentul epuizarii infractiunilor, insa exista destul de multe exceptii de la regula. Este important de precizat ca atat capitolul referitor la intreruperile judiciare ale actului de executare, cat si cel referitor la momentul epuizarii infractiunii sunt la fel reglementate in cazul tuturor infractiunilor cu durata de executare. Momentul consumarii infractiunii este momentul primului act de executare, iar momentul epuizarii infractiunii echivaleaza cu momentul ultimului act de execu-tare. Singurul rationament dupa care se alege momentul la care ne raportam e unul de natura pur practica, in baza caruia se urmareste ca faptuitorul sa nu aiba o pozi-tie mai buna decat cel care a comis fapta pe o perioada mai scurta.
