Relatiile Romaniei cu Consiliul Europei

Relatiile Romaniei cu Consiliul Europei.

Principiile care stau la baza relatiei Romaniei cu Consiliul Europei sunt cele inscrise in Statutul Consiliului. Procesul de aderare a Romaniei a durat aproape trei ani.

Imediat dupa schimbarea de regim, Romania a declarat aderarea la Consiliul Europei drept obiectiv de maxima importanta. Unele din evenimentele care au avut loc in Romania in anul 1990 au fost considerate de Consiliu ca incompatibile cu statutul sau. Este vorba de felul in care s-au desfasurat alegerile din mai 1990, in special campania electorala, de gravele disfunctii ale statului de drept si violarile drepturilor omului asa cum au rezultat ele din evenimentele violente din martie 1990 de la Tirgu-Mures, sau cele datorate mineriadei din 14-15 innie 1990, arestarilor operate cu acel prilej si modului de infaptuire a justitiei.

Discutiile vizand aderarea Romaniei ca membra cu drepturi depline, a fost amanata. S-a considerat totusi, ca este in interesul ambelor parti de a urmari comportamenrul tarii din interiorul Consiliului, astfel ca la 1 februarie 1991 Romania a obtinut calitatea de invitat special al Consiliului Europei. Ulterior, la 19 decembrie 1991, Romania a depus oficial cererea de aderare, aprobata de Adunarea Parlamentara la 28 septembrie 1993 si de Comitetul de Ministri la 4 octombrie 1993. La 7 octombrie 1993 Romania a depus instrumentul de aderare la Stalutul Consiliului si a devenit membra cu drepturi depline a Consiliului Europei[1]. Procesul aderarii, pe parcursul celor trei ani, n-a fost usor. Situatia din Romania a fost monitorizata de catre Consiliu, obiectul acestei monitorizari consliti lii idu-1 starca drcpturilor omului. lcgal si practic. si existenta statului de drept.

Adunarea Parlamcntara, in septembrie 1993, si-a dat acordul pentru acceptarea Romaniei ca membra cu drepturi depliene. In avizul formulat cu acel prilej singurele aspecte pozitive din perioada monitorizarii erau alegerile parlamentare si prezidentiale din toamna lui 1992, considerate democratice, contributia Romaniei la activitatea Consiliului, atat in cadrul Adunarii Parlamentare, dupa obtinerea statutului de invitat special, cat si pe plan interguvernamental dupa aderarea, la 19 decembrie 1991, la Conventia culturala europeana. In acelasi timp au fost apreciate angajamentele asumate de autoritatile romane de a ratifica imediat Conventia europeana a drepturilor omului, recunoscand inclusiv dreptul de petitie individuala si jurisdictia obligatorie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, precum si angajamentul referitor la asigurarea unei protectii a minoritatilor nationale bazate pe principii enuntate in Recomandarea 1201 (1993)[2]

Adunarea Parlamentara a facut cateva recomandari Statului Roman, ca de exempu, separarea puterilor in stat si independenta judecatoreasca, asigurarea unei reale independente a presei, asigurarea conditiilor necesare unei libere functionari a structurilor administratiei locale, protectia minoritatilor nationale, restituirea proprietatilor bisericesti, functionarea invatamantului religios, imbunatatirea conditiilor de detentie, dezincriminarea homosexualitatii.[3]

Adunarea Parlamentara a hotarat monitorizarea angajamentelor[4] asumate de Romania la momentul aderarii si recomandarilor din Avizul 176.

Conform Directivei[5], raportori ai Consiliului Europei au fost insarcinati sa urmareasca evolutiile prin vizite in Romania si prin elaborarea de rapoarte privind indeplinirea obligatiilor si angajamentelor.

Jansson si Konig a realizat un prim Memorandum in anul 1994, care contine referiri critice cu privire la sistemul judiciar, independenta judecatorilor, la adresa politiei si a Serviciului Roman de Informatie, respectul libertatii de exprimare, mentinerea incriminarii relatiilor homosexuale, a situatiei drepturilor minoritatilor nationale si a nerestituirii bunurilor bisericesti[6].

Au fost ratificate Conventia europeana a drepturilor omului si cele 11 Protocoale aditionale, Conventia europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante si cele doua Protocoale la Conventie, Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale si au fost semnate Carta europeana a limbilor regionale sau minoritare si Cartea europeana a autonomiei locale. Semnarea si ratificarea unora din aceste documente a facut parte din angajamentele asumate de Rornania sau din recomandarile Adunarii Parlamentare. Ratificarea altora a exprimat dorinta Romaniei de a-si dovedi atasamentul fata de legislatia internationala privind drepturile omului.

Relatia Romaniei cu Consiliul Europei a cunoscnt o oarecare tensiune, in 1995, determinata de pozitiile contradictorii aparute  in jurul Recomandarii 1201 (1993) a Adunarii Parlamentare. La data adoptarii sale, Recomandarea avea caracterul unei invitatii adresate Comitetului de Ministri de a elabora un Prolocol aditional la Conventia europeana a drepturilor omului. Inainte de a adera la Consiliul Europei, autoritatile romane au trimis Secretarului General al Consiliului documente continand angajamentul de a elabora o legislatie privind protectia minoritatilor nationale intemeiata pe principiile continute de Recomandarea 1201.

Reuniunea Sefilor de stat si de Guvern din 1993[7] a optat pentru o Conventie cadru pentru protectia minoritatilor nationale si nu pentru un Protocol aditional la CEDO. Conventia-cadru a fost incheiata la 1 februarie 1995, semnata de Romania in aceeasi zi si ratificata la 29 aprilie 1995. In cursul anului 1995 autoritatile romane au sustinut ca Recomandarea[8] 1201 nu mai are valabilitate, astfel ca orice referire la ea este fara temei [9]. Adunarea Parlamentara nu este organul de decizie al Consiliului Europei, iar recomandarile sale nu sunt, in principiu, juridic obligatorii. In ceea ce priveste situatia in care Adunarea reconfirma optiunile sale pentru o anumita recomandare, o data cu hotararea de a adopta o Conventie-cadru, s-a hotarat si elaborarea unui Protocol aditional la Conventia europeana, privind drepturile culturale. Cu o zi inaintea incheierii Conventiei-cadru, Adunarea Parlamentara a elaborat Recomandarea 1255 in carc reconfirma principiile din Recomandarea 1201 si recomanda ca unele din textele acesteia sa fie preluate de Protocolul aditional privind drepturile culturale[10]. Aduna-rea Parlamentara a adoptat, la 26 aprilie 1995, Ordinul nr. 508 privind onorarea obligatiilor si angajamentelor luate de statele membre ale Consiliului Europei. Adoptarea acestui document in legatura cu pozitiile autoritalilor de la Bucuresti fata de onorarea angajamentelor privind Recomandarea 1201 a fost confirmata de catre Secretarul general adjunct al Consiliului Europei, Heinrich Klebes[11].