|
|
|
TEORIA LEGII CIVILE
1. Izvoarele dreptului civil roman Prin notiunea de izvor de drept civil urmeaza sa intelegem normele juridice grupate in diferite acte normative - legi, hotarari - care se ocupa de reglementarea raporturilor juridice civile.
Actele normative - izvoare ale dreptului civil.
a) Legile. Notiunea de lege are o acceptie generala. Prin urmare, in sens larg notiunea de lege are menirea sa acopere toate actele normative a caror respectare este asigurata prin forta coercitiva a statului, iar, in sens restrans, notiunea de lege desemneaza numai actele normative emise de puterea legislativa a tarii: Camera deputatilor si Senatul.
1) Constitutia.
2) Codul civil roman.
3) Codul familiei.
4) Legile ordinare.
- Legea fondului funciar, nr. 18/1991, republicata; (M. Of. nr. 1/1998);
b) Decretele - Legi.
c) Decretele.
d) Hotararile si Ordonantele Guvernului Romaniei
1. Hotararile Guvernului. Hotararile se emit pe baza si in vederea executarii legilor.
2 Ordonantele Guvernului Romaniei
Ordonanta este expresia unei competente legislative delegate.
e) Acte normative emise de conducatorii organelor centrale ale administratiei de stat si acte normative adoptate de organele administratiei publice locale
f) Reglementarile internationale. Aceste reglementari ca: acorduri, conventii, pacte, tratate, sunt izvoare de drept civil in masura in care privesc raporturi juridice din sfera dreptului civil, sub conditia ratificarii lor de catre Parlamentul Romaniei.
2.2. Intrarea si iesirea din vigoare a legii civile
Actiunea legii civile, ca a oricaror legi, de altfel, ridica problema de a se sti care este momentul de inceput si de sfarsit al acestei actiuni, respectiv problema intrarii in vigoare si a iesirii din vigoare. Legea civila intra in vigoare pe data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I (intrucat aici este adusa la cunostinta publica), iar exceptia la data prevazuta in cuprinsul ei, daca legea stabileste o anumita data de intrare in vigoare.
Punctul terminus al actiunii unei legi este cel al iesirii din vigoare. Procedeul tehnico-juridic de iesire din vigoare a unei legi este abrogarea.
Abrogarea unei legi poate fi expresa sau implicita.
2.3. Aplicarea legii civile in timp. Principii si exceptii
Pentru dreptul civil, doua sunt principiile care guverneaza aplicarea legii civile in timp si anume: a) principiul neretroactivitatii legii civile noi si b) principiul aplicarii imediate a legii civile noi.
Principiul neretroactivitatii legii civile noi este acea regula de drept, potrivit careia, o lege civila se aplica numai situatiilor care se ivesc in practica dupa intrarea ei in vigoare, neputandu-se aplica faptelor sau actelor juridice petrecute anterior. Acest principiu este expres consacrat in art.1 din Codul civil si Constitutia Romaniei in art. 15 alin2.
Principiul aplicarii imediate a legii civile noi este regula de drept, potrivit careia, de indata ce a fost adoptata, legea civila noua se aplica tuturor situatiilor aparute dupa intrarea ei in vigoare;
Exceptiile de la cele doua principii ale aplicarii legii civile in timp sunt:
- retroactivitatea legii civile noi care inseamna aplicarea legii civile noi la situatii juridice anterioare intrarii ei in vigoare. In legatura cu aceasta "exceptie de la principiul neretroactivitatii legii civile" se pot formula doua observatii:
1. dispozitia constitutionala (art.15 alin.2) nu permite nici o exceptie de la acest principiu;
2. principiul neretroactivitatii vizeaza normele juridice cuprinse in noua lege destinata a reglementa situatii juridice. El nu vizeaza probleme de interpretare.
- Ultraactivitatea (supravietuirea) legii civile vechi. Reprezinta exceptia de la principiul aplicarii imediate a legii noi si consta intr-o limitare, vremelnica, a aplicarii legii vechi, iar aceasta lege urmand sa se aplice, cu titlu tranzitoriu, situatiilor juridice in curs la momentul intrarii in vigoare a noii legi, aplicarea acestei legi fiind amanata pana la consumarea respectivelor situatii juridice.
2.4. Aplicarea legii civile in spatiu. Principii si exceptii
Actiunea legii civile in spatiu presupune cunoasterea limitelor teritoriale carora ea se aplica. Problema actiunii legii civile in spatiu comporta doua aspecte: unul national (intern), care vizeaza situatia raporturilor civile stabilite intre subiectele de drept civil de cetatenie ori nationalitate romana, pe teritoriul statului roman si unul international, care vizeaza situatia raporturilor juridice civile cu un element de extraneitate (cetatenie, nationalitate, locul incheierii si executarii contractului, locul producerii unui delict civil ori consumarea efectelor sale).
2.5. Aplicarea legii civile asupra persoanelor
Principiul care guverneaza actiunea legilor civile asupra persoanelor este acela al egalitatii subiectelor de drept civil in fata legii civile, dublat de cel al generalitatii aplicarii legii civile la toate raporturile de drept civil. De aceea, pentru o justa intelegere, distingem intre:
legi civile cu vocatie generala de aplicare, avand ca destinatari atat persoane fizice, cat si persoane juridice;
legi civile cu vocatia aplicarii numai persoanelor fizice:
legi civile cu vocatia aplicarii numai persoanelor juridice
3. Interpretarea legii civile.Prin interpretarea legii civile intelegem operatiunea logico-rationala de lamurire, explicare a continutului si sensului normelor de drept civil, in scopul justei lor aplicari, prin corecta incadrare a diferitelor situatii din viata in practica in ipotezele ce le contin.
Clasificarea interpretarii legii civile
1. In functie de organul ori persoana de la care provine, interpretarea normelor juridice poate fi oficiala si neoficiala:
a) Interpretarea oficiala este interpretarea facuta de anumite organe ale statului, in exercitarea atributiilor ce le revin potrivit legii.
Interpretarea oficiala poate fi la randul ei autentica si judiciara.
- interpretarea oficiala autentica provine de la insusi organul legislativ care a emis norma a carei interpretare s-a impus a fi facuta odata cu elaborarea ei sau ulterior printr-o alta norma.
- Interpretarea oficiala judiciara este facuta de instantele judecatoresti cu prilejul aplicarii normelor de drept civil la situatii juridice concrete cu ocazia solutionarii litigiilor supuse competentei lor.
b) Interpretarea neoficiala se da legii civile in doctrina ori de catre avocat, in pledoariile sale in fata instantei judecatoresti.
2. In functie de rezultatul interpretarii, se distinge intre: interpretarea literala (declarativa), interpretarea extensiva si interpretarea restrictiva.
3. In functie de metoda de interpretare folosita, se deosebeste intre: interpretarea gramaticala, interpretarea istorico-teleologica, interpretarea sistematica si interpretarea logica.
