Protectia persoanelor cu handicap

Protectia persoanelor cu handicap

1. Reglementarile comunitare privind protectia persoanelor cu handicap

Protectia persoanelor handicapate a constituit un domeniu de interes pentru legiuitorul comunitar si s-a materializat prin adoptarea unei recomandari si doua rezolutii.

Astfel, Recomandarea nr. 86/379/CEE din 24 iulie 1986 cu privire la locurile de munca pentru handicapati in Comunitate consacra principiul asigurarii unui tratament echitabil acestor persoane, in materia locurilor de munca si a formarii profesionale. Principiul tratamentului echitabil se aplica cu privire la:

a)  accesul la un loc de munca si la formare profesionala, normala sau specifica, inclusiv la serviciile de orientare si de plasament;

b) mentinerea in munca sau formare profesionala a acestor persoane, precum si protectia impotriva concedierilor nejustificate;

c)  posibilitatile de promovare si de formare continua.

Politica statelor membre cu privire la persoanele handicapate trebuie sa indeplineasca doua conditii:

a) Eliminarea discriminarilor negative prin:

revizuirea dispozitiilor legislative, regulamentare si administrative, pentru ca acestea sa nu contina dispozitii contrare principiului tratamentului echitabil al handicapatilor;

luarea masurilor adecvate pentru a se evita, in masura posibilului concedierile datorate handicapului;

limitarea exceptiilor de la aplicarea principiului tratamentului echitabil, in ceea ce priveste accesul la formare profesionala sau la un loc de munca, numai la cazuri justificate prin existenta unei incompatibilitati intre activitatea care trebuie desfasurata si handicap;

luarea masurilor necesare ca testele cerute pentru a accede la un curs de formare, precum si cele din timpul cursului si de la sfarsitul acestuia sa nu defavorizeze persoanele handicapate;

luarea masurilor necesare pentru ca persoanele handicapate sa-si poata valorifica drepturile in fata instantelor competente si sa primeasca asistenta necesara in acest scop;

b) Initierea unor actiuni pozitive cu privire la:

- stabilirea, dupa consultarea organizatiilor persoanelor handicapate si a partenerilor sociali, a unor plafoane minime exprimate in cifre referitoare la locurile de munca pentru persoanele handicapate in intreprinderile publice si private, care sa se situeze intre 15 si 50 de persoane;

- alcatuirea unui ghid practic pentru ocuparea locurilor de munca de catre handicapati, care sa contina informatii si sfaturi privind sprijinul din partea serviciilor publice;

- incurajarea intreprinderilor publice si private pentru a crea locuri de munca pentru persoanele handicapate;

- cooperarea dintre angajator si serviciile de readaptare in vederea reintegrarii lucratorului devenit handicapat.

Egalitatea de sanse pentru persoanele handicapate este stipulata in Rezolutia Consiliului si a reprezentantilor guvernelor statelor membre din 20 decembrie 1996 referitoare invita statele membre sa examineze daca politica lor in acest domeniu tine cont de urmatoarele orientari:

- sa permita persoanelor handicapate, inclusiv celor cu handicap grav, sa participe la viata sociala, tinand seama de nevoile si interesele familiilor lor si a persoanelor pe care le ingrijesc;

sa suprime orice obstacol in calea deplinei participari a handicapatilor si sa deschida toate aspectele vietii sociale la aceasta participare;

sa permita persoanelor handicapate sa participe pe deplin la viata in societate, eliminand obstacolele in aceasta privinta;

sa educe opinia publica pentru a deveni mai receptiva la capacitatile persoanelor handicapate si fata de strategiile bazate pe egalitatea de sanse.

Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic si Social si Comitetului regiunilor, pe baza informatiilor furnizate de statele membre, primeste permanent rapoarte de la Comisie.

Rezolutia Consiliului din 17 iunie 1999 asupra egalitatii de sanse in materia locurilor de munca pentru persoanele handicapate invita tarile membre sa ia urmatoarele masuri:

a) in cadrul politicii nationale in domeniul locurilor de munca si in cooperare cu partenerii sociali si cu organizatiile neguvernamentale pentru persoanele handicapate, sa puna accentul pe promovarea locurilor de munca pentru handicapati si sa elaboreze politici pozitive si preventive adecvate favorizarii insertiei persoanelor handicapate pe piata muncii, atat in sectorul privat, cat si in sectorul public;

b) sa foloseasca pe deplin posibilitatile prezente si viitoare ale fondurilor structurale europene, indeosebi ale Fondului social european, ca si initiativele comunitare pertinente, pentru a promova egalitatea de sanse in domeniul locurilor de munca pentru handicapati;

c) sa acorde o atentie speciala posibilitatilor oferite de dezvoltarea societatii informatizate, ca un nou debuseu pentru persoanele handicapate, dar si in privinta provocarilor cu care acestea vor fi confruntate.

Consiliul invita parteneri sociali la toate nivelurile sa joace un rol mai important in ameliorarea posibilitatilor handicapatilor de a ocupa un loc de munca, precum si persoanele handicapate si organizatiile lor sa-si aduca contributia la realizarea obiectivului egalitatii de sanse in materia locurilor de munca.

Egalitatea de sanse in materia locurilor de munca pentru persoanele handicapate va fi intarita si se va acorda o atentie speciala recrutarii si mentinerii in munca, promovarii, formarii si perfectionarii pe tot cursul vietii, dezvoltarii carierei, protectiei impotriva concedierilor abuzive a acestor persoane. De asemenea vor fi avute in vedere: amenajarea locului de munca prin echipamente tehnice, accesibilitatea la locurile de munca, calificarile si competentele cerute in munca, accesul la serviciile de plasament si de orientare profesionala.

Directiva nr. 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000, in art. 5, prevede ca in vederea garantarii respectarii principiului egalitatii de tratament fata de persoanele handicapate, angajatorul este obligat sa ia masurile necesare, in functie de situatia concreta, pentru a permite persoanei handicapate sa acceada la o munca si sa o exercite sau pentru a-1 scuti de formare profesionala, cu exceptia cazului in care aceste masuri ar impune angajatorului cheltuieli disproportionate. Nu sunt disproportionate cheltuielile atunci cand ele sunt compensate de o maniera suficienta de masurile luate de stat in favoarea persoanelor handicapate.