|
|
|
Misiunea diplomatica: functii, componenta; privilegiile diplomatice; imunitatea diplomatica
Introducere
Activitatea diplomatica se desfasoara prin misiuni diplomatice sau in legatura cu misiunile diplomatice. Consimtamantul statului acreditar privind constituirea de misiuni diplomatice se confirma si prin aplicarea principiului in conformitate cu care nu trebuie impiedicata activitatea misiunii diplomatice. Imunitatea diplomatica este un privilegiu definitoriu pentru statutul juridic al diplomatului.
Obiectiv:
cunoasterea misiunii diplomatice printr-o definitie generala si prin descrierea functiilor si a alcatuirii ei.; definirea si descrierea generala a privilegiilor diplomatice; analiza aspectelor esentiale ale imunitatii diplomatice.
Concepte cheie:
misiune, misiune temporara, misiune permanenta, jus legationis, functie, reprezentare, negociere, informare, personal diplomatic, personal tehnic-administrativ, personal de serviciu, persona non grata; : ne impediatur legatio, privilegiu, inviolabilitate, curierul diplomatic, valiza diplomatica, libertatea de deplasare si de circulatie, scutirea de prestatii personale; : imunitatea, imunitatea de jurisdictie, impunitate.
Rezumat
Misiunea este sarcina cu care este investita o persoana, calitatea care i se atribuie pentru a o indeplini.
Misiunile diplomatice sunt indeplinite de agenti diplomatici, demnitari si functionari ai statului.
Misiunea diplomatica este ori 'temporara', ori 'permanenta'.
Statul poate trimite in strainatate si poate primi din strainatate, conform consimtamantului propriu si al statului strain, misiuni diplomatice "temporare", discontinue, mai precis pentru o perioada limitata, si misiuni diplomatice "permanente", continue, pentru o perioada neprecizata.
Misiunile diplomatice sunt constituite numai de subiecte de drept international, de state si de foruri internationale. Dreptul la ambasada (jus legationis) le revine tuturor statelor.
Statul sau forul international care constituie o misiune diplomatica isi exercita dreptul de legatie in mod activ.
Statul sau forul international care primeste o misiune diplomatica isi exercita dreptul de legatie in mod pasiv.
Constituirea misiunii diplomatice este posibila numai daca statul in care misiunea diplomatica va functiona consimte. Infiintarea misiunii diplomatice 'permanente' (a ambasadei, a postului consular) este posibila numai dupa stabilirea de relatii diplomatice.
Se poate refuza primirea unei misiuni diplomatice. Nu exista obligatia juridica internationala de a primi o misiune diplomatica.
Incheierea misiunii diplomatice depinde fie de acordul in aceasta privinta dintre statul care a constituit misiunea si statul pe teritoriul caruia misiunea functioneaza, fie de decizia unuia dintre state notificata celuilalt stat.
Functia inseamna ce este de indeplinit intr-o activitate, indatorirea, misiunea, rolul, serviciul, sarcina. Intr-o institutie, functia este activitatea administrativa prestata, serviciul, slujba, postul. Prin functie se intelege si gradul din ierarhia administrativa.
Functiile misiunii diplomatice sunt indatoririle principale ale celor inclusi in misiunea diplomatica Pe plan juridic, functiile misiunii diplomatice apar, asadar, ca obligatii si drepturi ale diplomatilor.
Functiile diplomatice se exercita pe teritoriul statului strain. Fara limitarea diversitatii actitivitatilor prin care se realizeaza aceste functii, trebuie ca exercitarea sa raspunda fara abatere la imperativul respectarii principiilor de drept international.
Misiunea diplomatica reprezinta statul care a constituit-o ca sa vorbeasca in numele lui in strainatate, adresandu-se reprezentantilor altui stat sau ai altor state.
Reprezentarea este functia diplomatica primordiala, intrucat decurge din suveranitatea statului. Persoana aflata in misiune diplomatica actioneaza in viata publica din strainatate si isi demonstreaza identitatea utilizand simbolurile statului reprezentat: drapel, stema, imn. Sefii de misiune diplomatica sunt indreptatiti sa-si reprezinte statul propriu pentru adoptarea de conventii internationale bilaterale si multilaterale. Dreptul de reprezentare fiind inerent suveranitatii statelor, reprezentarea, ca functie a diplomatiei, este posibila numai in conditiile respectarii egalitatii in drepturi dintre state.
Statul vede in misiunea diplomatica pe care o constituie un instrument necesar pentru realizarea si apararea intereselor de stat. Statul care primeste pe teritoriul lui o misiune diplomatica straina vede in aceasta misiune un instrument de realizare si de aparare a intereselor de stat straine, care pot fi, fata de interesele proprii, convergente sau divergente. Misiunea diplomatica implica servirea interesului de stat fie prin sustinerea lui, fie prin apararea lui, fie prin impletirea sustinerii cu apararea.
Negocierea caracterizeaza in fiecare detaliu, dar si in ansamblu, activitatea diplomatica. Persoana aflata in misiune diplomatica rezolva problemele aparute in relatiile dintre statul acreditant si statul acreditar negociind. Insusiri necesare negociatorului au, in general, toti cei care satisfac prin conduita si formatie profesionala criteriile definitorii ale profesiei de diplomat.
Misiunea diplomatica vehiculeaza informatii: le culege, le analizeaza, le ordoneaza, le transmite. Informatia diplomatica destinata statului propriu sau statelor straine se refera la statele si societatile straine sau la statul propriu si la societatea proprie. Utilizarea informatiei false discrediteaza misiunea diplomatica.
Misiunea diplomatica este alcatuita din persoanele trimise sa indeplineasca functii diplomatice si sa realizeze activitatile necesare indeplinirii functiilor diplomatice. Persoanele care realizeaza functiile misiunii diplomatice sunt fie reprezentanti ai statului (demnitari sau diplomati numiti pentru a indeplini functii primordiale), fie membri ai personalului diplomatic (diplomati, angajati ai serviciului public pentru diplomatie carora li se incredinteaza functii auxiliare).
Persoanele care nu participa nemijlocit la indeplinirea functiilor diplomatice, dar realizeaza activitati necesare indeplinirii functiilor diplomatice alcatuiesc personalul tehnic-administrativ si personalul de serviciu al misiunii diplomatice.
Cine nu poate participa la indeplinirea functiilor misiunii diplomatice pentru ca lipseste consimtamantul statului de resedinta este persona non grata, adica persoana care nu este dorita sau nu este binevenita. Consimtamantul statului pe teritoriul caruia misiunea diplomatica functioneaza poate fi retras. Este persona non grata si cine nu poate participa la indeplinirea functiilor misiunii diplomatice, pentru ca i s-a retras consimtamantul statului pe teritoriul caruia misiunea functioneaza.
Privilegiile diplomatice sunt garantia necesara impotriva obstacolelor si a presiunilor diverse. Scopul lor principal este sa faciliteze contactele in cadrul amplu al dezvoltarii relatiilor si cooperarii dintre state.
Oferind si asigurand conditii de intretinere a misiunilor diplomatice straine, statele au, conform dreptului diplomatic, obligatia de a nu face discriminari si de a nu afecta drepturile statelor care nu sunt implicate direct in stabilirea si realizarea acestor conditii.
Misiunea diplomatica nu se supune decat jurisdictiei statului care a constituit-o. Totodata, misiunea diplomatica are obligatia de a respecta legile statului strain pe teritoriul caruia actioneaza.
Privilegiile diplomatice sunt inlesnirile pe care statul strain le acorda misiunilor diplomatice si personalului acestor misiuni in vederea indeplinirii functiilor diplomatice.
Misiunilor diplomatice li se asigura practic si totodata simbolic exercitarea functiei de reprezentare, acordandu-li-se dreptul de a utiliza, in activitate, drapelul si stema statului care le-a constituit.
Misiunile diplomatice sunt privilegiate intrucat inviolabilitatea lor este un domeniu aparte al asigurarii ordinii publice. Statul pe teritoriul caruia misiunile isi desfasoara activitatea are obligatia sa impiedice actele violente cu impact direct asupra activitatii misiunilor diplomatice straine.
In conformitate cu privilegiul diplomatic al inviolabilitatii, sunt inviolabile persoanele demnitarilor si ale diplomatilor, sediile lor.
Dreptul diplomatic si consular stabileste pentru membrii misiunii diplomatice privilegiul inviolabilitatii personale.
Sediile in care misiunile diplomatice isi desfasoara activitatea beneficiaza de inviolabilitate. Acest privilegiu corespunde cu obligatia de a dezafecta localurile si de a retrage bunurile si arhivele fara intarziere nejustificata, atunci cand este cazul.
Li se cere statelor sa respecte si sa aplice principiile si regulile dreptului international referitoare la relatiile diplomatice si consulare si indeosebi sa intreprinda toate masurile necesare, in conformitate cu obligatiile lor internationale de a garanta efectiv protectia, securitatea si apararea tuturor misiunilor diplomatice si consulare si reprezentantilor care se afla oficial pe teritoriul de sub jurisdictia lor, incluzand masuri practice de interzicere pe teritoriile lor a activitatilor ilegale ale persoanelor, grupurilor si organizatiilor care incurajeaza, provoaca, organizeaza acte impotriva securitatii unor asemenea misiuni si reprezentanti si se angajeaza in comiterea lor.
Statului pe teritoriul caruia misiunea diplomatica functioneaza ii revine obligatia de a privilegia comunicarea oficiala a misiunii, permitand comunicarea, protejand-o, fara a o controla.
Comunicarea misiunii diplomatice cu institutiile statului propriu se desfasoara prin transmiterea de mesaje grafice sau verbale pe caile cele mai diverse, in special prin curier diplomatic, cu valiza diplomatica si cu utilizarea cifrului.
Membrii misiunii diplomatice au libertatea sa circule pe teritoriul statului strain unde isi desfasoara activitatea, dar se poate ca accesul lor in anumite zone sa fie interzis sau limitat din motive de securitate nationala.
Statul pe teritoriul caruia isi desfasoara activitatea misiunea diplomatica are obligatia de a le asigura membrilor misiunii libertatea de circulatie chiar si in situatia in care relatiile internationale s-ar deteriora intr-atat incat s-ar ajunge la conflict armat.
Membrul misiunii diplomatice este scutit de obligatiile stabilite de legea statului pe teritoriul caruia misiunea sa diplomatica functioneaza, daca aceste obligatii sunt incompatibile cu situatia sa de cetatean al altui stat. Acest privilegiu este menit sa previna aplicarea prevederilor legale care ar putea stanjeni functiile misiunii diplomatice.
In vederea diminuarii nesigurantei care invaluie actiunea celui aflat in strainatate, in afara sistemelor juridic si jurisdictional al statului propriu, membrul misiunii diplomatice are nevoie de protectia constand din privilegiul imunitatii.
Imunitatea diplomatica inseamna imunitate de jurisdictie. In eventuale litigii privind raporturile juridice ale misiunii diplomatice cu institutii si persoane ale statului strain, misiunii nu i se poate opune jurisdictia acelui stat; nu este permisa judecarea membrului misiunii diplomatice pentru fapte din timpul misiuni, dar nici pentru fapte anterioare acesteia. Fata de jurisdictia statului strain, membrul misiunii diplomatice beneficiaza de imunitate, atat in domeniul penal, cat si in domeniile civil si administrativ. Dreptul diplomatic nu admite ca autoritatile statului in care misiunea functioneaza sa il supuna, sub nici o forma, jurisdictiei penale.
Prin acordarea acestui privilegiu se inchide calea jurisdictionala pe care autoritatile statului strain ar putea interveni in activitatea misiunii diplomatice si in viata membrilor ei. Imunitatea de jurisdictie a celor aflati in misiune diplomatica inseamna, in esenta, exceptarea lor de la supunerea fata de jurisdictia statului pe teritoriul caruia isi exercita functiile.
Nu este posibila exercitarea constrangerii prin retinere, anchetare, judecare, sanctionare, arestare impotriva persoanei aflate in misiune diplomatica.
Imunitatea protejeaza misiunea diplomatica si pe cel trimis sa o realizeze, le face posibila independenta in actiune.
Imunitatea de jurisdictie confirma si intareste privilegiul inviolabilitatii.
Imunitatea diplomatica nu inseamna impunitate. Imunitatea nu tinteste raspunderea, ci competenta jurisdictionala a autoritatilor statului strain.
Atunci cand exercitarea functiilor diplomatice se impleteste, de pilda, cu acte de imixtiune in afacerile interne ale statului pe teritoriul caruia misiunea functioneaza, nici misiunea si nici membrii ei nu raspund in fata legii interne a acestui stat, intrucat beneficiaza de imunitate de jurisdictie, dar statul care a constituit misiunea diplomatica nu poate evita raspunderea in conformitate cu prevederile dreptului international.
Imunitatea membrului misiunii diplomatice fata de jurisdictia statului strain nu inseamna in nici un caz si catusi de putin imunitate si fata de jurisdictia statului propriu. Procedurile si sanctiunile pe care, conform dreptului diplomatic, statul strain nu le poate aplica, pot fi aplicate de statul care a constituit misiunea diplomatica.
Daca se admite imunitatea de jurisdictie, prejudiciatul se poate intoarce impotriva statului propriu sau a statului strain, intemeindu-si pretentia pe principiul egalitatii cetatenilor.
Nu se admite invocarea imunitatii diplomatice de jurisdictie in cazul unei crime de razboi.
Imunitatea diplomatica devine inoperanta numai daca statul care a constituit misiunea diplomatica, si numai acest stat, suspenda imunitatea acestei misiuni sau renunta ratione personae la imunitatea unuia dintre membrii misiunii.
Nici misiunea diplomatica si nici membrii ei nu pot suspenda imunitatea diplomatica si nu pot renunta la imunitatea diplomatica.
Suspendarea imunitatii juridice sau renuntarea la imunitatea juridica face posibila implicarea misiunii diplomatice si a membrilor ei intr-un proces juridic in strainatate. Trebuie ca renuntarea sa fie expresa si clara.
Prin renuntarea la privilegiul imunitatii, autoritatile statului care a constituit misiunea diplomatica evidentiaza, conformandu-se si curtoaziei internationale, importanta pe care o acorda relatiilor diplomatice si, in general, relatiilor internationale, excluzand eventualitatea recursului abuziv la prevederile dreptului diplomatic.
Daca nu sunt afectate functiile misiunii, este de asteptat ca statul care a constituit misiunea diplomatica sa renunte la imunitatea de jurisdictie civila a membrului misiunii implicat intr-un proces civil.
Daca statul care a constituit misiunea diplomatica renunta la imunitatea de jurisdictie civila sau administrativa si daca din hotararea instantei rezulta ca membrului acestei misiuni implicat ii revine obligatia unei reparatii, masurile de executare a hotararii se pun in aplicare numai daca se renunta la imunitate si in privinta executarii. Imunitatea de executare inseamna ca nu este permisa supunerea membrului misiunii diplomatice la nici o forma de arestare sau de detentie. Imunitatea de executare dispare atunci cand se opune caracterului privat al bunurilor retinute.
Imunitatea personala a membrului misiunii diplomatice pentru acte private se limiteaza la teritoriul statului strain, unde isi desfasoara activitatea ca membru al misiunii.
Lista subiectelor pentru pregatirea in vederea evaluarii finale:
1. Definitia misiunii diplomatice
2. Inceperea misiunii diplomatice
3. Incheierea misiunii diplomatice
4. Functia de reprezentare
5. Functia de negociere
6. Functia de informare
7. Personalul misiunii diplomatice
8. Personalul diplomatic al misiunii diplomatice
9. Persona non grata
10. Semnificatia aplicarii principiului ne impediatur legatio
11. Inviolabilitatea - principiu de drept
12. Inviolabilitatea personala a membrilor misiunii diplomatice
13. Inviolabilitatea localului misiunii diplomatice
14. Privelegiul protectiei impotriva atentatelor la securitate
15. Libertatea de comunicare a misiunilor diplomatice
16. Definirea imunitatii diplomatice
17. Imunitate si impunitate in activitatea diplomatica
18. Exceptiile de imunitatea de jurisdictie civila
19. Raspunderea statului acreditant si raspunderea diplomatului aflat in misiune
20. Renuntarea la imunitatea diplomatica
Test pentru autoevaluare:
1. Misiunea diplomatica permanenta se caraterizeaza prin:
a. discontinuitate;
b. perioada neprecizata;
c. conducere la nivel inalt.
2. Este persona non grata
a. membrul personalului diplomatic al misiunii diplomatice care nu este acceptat de statul pe teritoriul caruia misiunea functioneaza;
b. cel insarcinat sa transmita comunicari neplacute misiunii diplomatice, din partea autoritatilor din statul unde misiunea functioneaza.
3. Care propozitie este adevarata?
a. Misiunea diplomatica se supune jursidictiei statului care a constituit-o.
b. Misiunea diplomatica respecta exclusiv reglementarile pentru care a optat la inceputul activitatii.
c. Misiunea diplomatica are obligatia sa respecte legile statului strain pe teritoriul caruia actioneaza.
4. Care este propozitia adevarata?
a. Membrii misiunii diplomatice au libertatea sa circule pe teritoriul statului strain, unde isi desfasoara activitatea, chiar si in zonele unde accesul strainilor este interzis din motive de securitate nationala.
b. Membrii misiunii diplomatice au libertatea sa circule pe teritoriul statului strain, unde isi desfasoara activitatea, dar se poate ca accesul lor in anumite zone sa fie interzis sau limitat din motive de securitate nationala.
5. Imunitatea diplomatica inseamna
a. imunitate fata de jurisdictia statului propriu;
b. imunitate fata de jurisdictia statului strain.
6. In caz de imixtiune in afacerile interne ale statului pe teritoriul caruia misiunea diplomatica functioneaza,
a. raspunderea statului acreditant si raspunderea diplomatului implicat sunt inseparabile;
b. se trateaza distinct raspunderea statului acreditant si raspunderea diplomatului implicat.
Rezolvarile testului de autoevaluare 1 b; 2a; 3 a si c;4b; 5b; 6a..
