|
|
|
PROCEDURA INSOLVENTEI
1. Activitatea comerciala si dificultatile sale
Desfasurarea normala a activitatii comerciale impune ca toti comerciantii care si-au asumat obligatii, in baza raporturilor juridice la care participa, sa isi execute aceste obligatii in stricta conformitate cu contractele incheiate.
In privinta executarii obligatiilor, o importanta deosebita o are executarea obligatiilor al caror obiect il constituie plata unor sume de bani (pretul marfurilor, al lucrarilor si serviciilor, rambursarea imprumuturilor etc.). Intr-adevar, neachitarea la scadenta a sumelor de bani datorate de catre debitor il pune pe creditor in situatia de a fi lipsit de mijloacele financiare necesare reluarii ciclului de productie.
Neexecutarea obligatiilor banesti la scadenta produce consecinte negative nu numai asupra creditorului, ci si fata de alti comercianti cu care creditorul se afla in raporturi juridice. Tinand seama de interconexiunea raporturilor juridice in care se afla comerciantii, insemna ca nerespectarea obligatiilor privind plata sumelor de bani se poate repercuta "in lant" asupra altor comercianti, ducand la un blocaj financiar, cu consecinte funeste pentru activitatea comerciala si pentru securitatea creditului.
Inca de la inceputul activitatii comerciale, cand au aparut si dificultatile financiare inerente acesteia, s-a pus problema reactiei fata de un atare comerciant a carui activitate necorespunzatoare cangreneaza activitatea comerciala. Atitudinea fata de un asemenea comerciant nu a fost intotdeauna aceeasi; ea a fost in functie de anumite conceptii care s-au manifestat de-a lungul vremii.
Ca tratament juridic aplicabil comerciantilor in dificultate, de curand, a fost adoptata Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, care a abrogat Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.
Noua lege reglementeaza doua proceduri specifice insolventei si anume: procedura generala si procedura simplificata.
2. Scopul procedurii insolventei
Scopul Legii nr.85/2006 este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa.
Caile prin care se realizeaza scopul legii sunt reorganizarea judiciara si falimentul.
Procedura reorganizarii judiciare consta in anumite reguli privind organizarea activitatii debitorului pe baze noi, in vederea redresarii economico-financiare si asigurarii mijloacelor banesti pentru plata datoriilor fata de creditori. Aceasta procedura se poate realiza fie prin reorganizarea activitatii debitorului, prin anumite masuri economice, financiare, organizatorice, juridice etc.; fie prin lichidarea unor bunuri din patrimoniul debitorului, pana la acoperirea creantelor creditorilor.
Potrivit Legii nr.85/2006 reorganizarea judiciara se realizeaza pe baza unui plan de reorganizare a activitatii debitorului.
De remarcat ca aplicarea procedurii reorganizarii judiciare presupune continuarea activitatii debitorului, sub conducerea acestuia sau a persoanelor abilitate de lege.
Procedura falimentului consta in anumite reguli prin care se reglementeaza executarea silita a bunurilor din patrimoniul debitorului, in vederea platii datoriilor fata de creditori.
Aplicarea procedurii falimentului are drept consecinta incetarea activitatii debitorului (dizolvarea societatii, in cazul debitorului societate comerciala).
Pentru realizarea scopului trebuie aplicata procedura adecvata. Optiunea este determinata de starea patrimoniului debitorului, de sansele redresarii si de interesele creditorilor, in raport de care se va aplica procedura generala sau procedura simplificata.
3. Conditiile aplicarii procedurii insolventei
Pentru aplicarea procedurii, legea cere indeplinirea a doua conditii: debitorul sa faca parte din categoriile persoanelor carora li se aplica procedura si debitorul sa se afle in insolventa.
3.1. Categoriile de persoane carora li se aplica procedura
Legea nr.85/2006 reglementeaza categoriile de persoane carora li se aplica procedura. Sunt legiferate persoanele carora li se aplica procedura generala si cele carora li se aplica procedura simplificata.
Astfel, debitorii carora li se aplica procedura generala sunt:
1. societatile comerciale;
2. societatile cooperative;
3. organizatiile cooperatiste;
4. societatile agricole;
5. grupurile de interes economic;
6. orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice.
Procedura simplificata se aplica debitorilor aflati in stare de insolventa, care se incadreaza in una dintre urmatoarele categorii:
a) comercianti, persoane fizice, actionand individual;
b) asociatii familiale;
c) comercianti care fac parte din categoriile prevazute la alin. (1) si indeplinesc una dintre urmatoarele conditii:
1. nu detin nici un bun in patrimoniul lor;
2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite;
3. administratorul nu poate fi gasit;
4. sediul nu mai exista sau nu corespunde adresei din registrul comertului;
d) debitori care fac parte din categoriile prevazute la alin. (1), care nu au prezentat documentele prevazute la art. 28 alin. (1) lit. b), c), e) si h) in termenul prevazut de lege;
e) societati comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive;
f) debitori care si-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare in faliment sau care nu sunt indreptatiti sa beneficieze de procedura de reorganizare judiciara prevazuta de prezenta lege.
3.2. Insolventa debitorului
Insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Trebuie retinut ca Legea nr.85/2006 consacra insolventa vadita si insolventa iminenta.
Insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori.
Insolventa este iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.
Creditorul poate cere aplicarea procedurii insolventei asupra debitorului numai daca timp de cel putin 30 de zile nu a platit datoriile ce alcatuiesc valoarea-prag. Prin valoare-prag se intelege cuantumul minim al creantei, pentru a putea fi introdusa cererea creditorului. Aceasta este de 10.000 lei, iar pentru salariati, de sase salarii medii pe economie.
Insolventa se deosebeste de insolvabilitatea debitorului; pe cand insolventa este acea stare a patrimoniului care exprima neputinta debitorului de a plati la scadenta datoriile sale din cauza lipsei de lichiditati, insolvabilitatea este o stare de dezechilibru financiar a patrimoniului debitorului, in care valoarea elementelor pasive este mai mare decat valoarea elementelor active.
Aplicarea procedurii insolventei intervine in toate cazurile in care debitorul se afla in imposibilitate de a plati datoriile exigibile cu fondurile banesti disponibile, indiferent de raportul dintre activul si pasivul patrimoniului debitorului.
4. Participantii la procedura insolventei
Organele care aplica procedura sunt: instantele judecatoresti, judecatorul-sindic, administratorul judiciar si lichidatorul.
Organele prevazute la alin. (1) trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operatiunilor prevazute de prezenta lege, precum si realizarea in conditiile legii a drepturilor si obligatiilor celorlalti participanti la aceste acte si operatiuni.
4.1. Instantele judecatoresti
Instantele judecatoresti competente sa aplice procedura insolventei sunt tribunalul si curtea de apel.
a) Tribunalul. Competenta privind aplicarea procedurii insolventei apartine tribunalului in jurisdictia caruia se afla sediul debitorului.
Tribunalul are o competenta exclusiva in aplicarea insolventei, indiferent ca se realizeaza prin procedura generala sau prin procedura simplificata.
Atributiile care revin tribunalului in aplicarea procedurii insolventei sunt exercitate prin judecatorul-sindic, care este un judecator al tribunalului.
b) Curtea de apel. Curtea de apel este competenta sa solutioneze recursul impotriva hotararilor judecatorului-sindic.
Hotararile judecatorului-sindic nu pot fi suspendate de instanta de recurs.
Sunt exceptate de la interdictia suspendarii urmatoarele hotarari ale judecatorului-sindic:
a) sentinta de respingere a contestatiei debitorului, introdusa in temeiul art.33 alin. (4);
b) sentinta prin care se decide intrarea in procedura simplificata;
c) sentinta prin care se decide intrarea in faliment, pronuntata in conditiile art.107;
d) sentinta de solutionare a contestatiei la planul de distribuire a fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea de creante, introdusa in temeiul art.122 alin. (3).
Curtea de apel este competenta sa solutioneze caile de atac, in conditiile generale ale Codului de procedura civila, impotriva hotararilor tribunalului, date in exercitarea atributiilor care ii revin.
Aceasta solutie nu este prevazuta expres de Legea nr.85/2006, dar ea se impune deoarece legea nu o interzice, asa cum o facea in reglementarea initiala.
4.2. Judecatorul-sindic
In aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, un rol important ii revine judecatorului-sindic.
Judecatorul-sindic are statutul juridic al unui judecator al tribunalului.
Judecatorul-sindic este nominalizat, in fiecare caz, de catre presedintele tribunalului, dintre judecatorii desemnati ca judecatori-sindici.
Principalele atributii ale judecatorului-sindic sunt urmatoarele:
- pronuntarea motivata a hotararii de deschidere a procedurii si, dupa caz, de intrare in faliment atat prin procedura generala, cat si prin procedura simplificata;
- judecarea contestatiei debitorului impotriva cererii introductive a creditorilor pentru inceperea procedurii; judecarea opozitiei creditorilor la deschiderea procedurii;
- desemnarea motivata, cu caracter provizoriu, a administratorului sau lichidatorului, confirmarea ulterioara a acestora, stabilirea atributiilor, controlul activitatii si, daca este cazul, inlocuirea lor;
- judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;
- judecarea cererilor de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului in insolventa;
- judecarea actiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase si a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;
- judecarea contestatiilor debitorului si a opozitiilor creditorilor impotriva masurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator;
- admiterea si confirmarea planului de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa votarea lui de catre creditori;
- judecarea actiunii in anularea hotararii adunarii creditorilor;
- pronuntarea hotararii de inchidere a procedurii.
In indeplinirea atributiilor sale, judecatorul-sindic pronunta hotarari (incheieri sau sentinte). Hotararile judecatorului-sindic sunt definitive si executorii. Ele pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel.
4.3. Administratorul judiciar
In realizarea procedurii insolventei, un rol important revine administratorului judiciar. Prezenta unui specialist in activitatea de gestiune si management este indispensabila pentru initierea si realizarea unor masuri pentru redresarea activitatii debitorului.
Statutul administratorului este reglementat prin O.G. nr.79/1999 privind organizarea activitatii practicienilor in reorganizare si lichidare.
Judecatorul-sindic va desemna, cu caracter provizoriu, o persoana care sa indeplineasca functia de administrator judiciar, prin hotararea de deschidere a procedurii.
In cadrul primei sedinte a adunarii generale a creditorilor sau ulterior, creditorii care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i si remuneratia chiar daca anterior judecatorul-sindic desemnase un administrator.
Principalele atributii ale administratorului judiciar sunt urmatoarele:
- examinarea situatiei economice a debitorului si a documentelor depuse si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila;
- intocmirea actelor prevazute la art.28 alin.1, in cazul in care debitorul nu si-a indeplinit aceasta obligatie;
- elaborarea planului de reorganizare a activitatii debitorului si supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
- conducerea integrala, respectiv in parte, a activitatii debitorului;
- convocarea, prezidarea si asigurarea secretariatului sedintelor adunarii creditorilor sau ale actionarilor, asociatilor ori membrilor debitorului persoana juridica;
- introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor si mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;
- verificarea creantelor, incasarea lor si incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale.
4.4. Lichidatorul
In cazul cand se dispune trecerea la procedura falimentului este necesara numirea unui lichidator, care sa realizeze operatiunile de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitorului.
Ca si in cazul administratorului judiciar, lichidatorul trebuie sa fie un specialist. Statutul sau juridic este reglementat prin O.G. nr.79/1999 privind organizarea activitatii practicienilor in reorganizare si lichidare.
Principalele atributii ale lichidatorului sunt urmatoarele:
- examinarea activitatii debitorului in raport cu situatia de fapt si intocmirea unui raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la starea de insolventa;
conducerea in tot sau in parte a activitatii debitorului;
- introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor, in dauna drepturilor creditorilor;
- aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor;
- mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;
- urmarirea incasarii creantelor din patrimoniul debitorului rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuate de acesta inaintea deschiderii procedurii etc..
5. Alti participanti la procedura insolventei
5.1. Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor
In aplicarea procedurii insolventei un anumit rol il au adunarea creditorilor si comitetul creditorilor.
a) Adunarea creditorilor. Adunarea creditorilor cuprinde pe toti creditorii care au anumite creante fata de debitor si are ca atributii principale:
- desemneaza comitetul creditorilor;
- analizeaza situatia debitorului si rapoartele intocmite de comitetul creditorilor.
b) Comitetul creditorilor. Judecatorul-sindic va desemna, daca apreciaza ca este necesar, in raport cu situatia concreta, un comitet format din 3-7 dintre creditorii cu creantele garantate si chirografare cele mai mari.
Comitetul creditorilor este desemnat prin incheiere, dupa intocmirea tabelului preliminar de creante.
Desemnarea comitetului creditorilor de catre judecatorul-sindic are un caracter provizoriu, fiind determinata de anumite nevoi ale desfasurarii procedurii. Intr-adevar, potrivit legii, in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor, acestia pot alege un comitet format din 3 sau 5 dintre creditorii cu creante garantate si creditorii chirografari, dintre primii 20 de creditori, in ordinea valorii.
Comitetul creditorilor ales va inlocui comitetul desemnat anterior de judecatorul-sindic.
Daca, in cadrul adunarii creditorilor nu se obtine majoritatea necesara alegerii comitetului, judecatorul-sindic va putea desemna comitetul, in conditiile mentionate sau va putea mentine comitetul desemnat anterior.
Comitetul creditorilor are urmatoarele atributii:
- sa analizeze situatia debitorului si sa faca recomandari adunarii creditorilor cu privire la continuarea activitatii debitorului si la planurile de reorganizare propuse;
- sa negocieze cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul care doreste sa fie desemnat de catre creditori in dosar conditiile numirii si sa recomande adunarii creditorilor astfel de numiri;
- sa ia cunostinta despre rapoartele intocmite de administratorul judiciar sau de lichidator, sa le analizeze si, daca este cazul, sa faca contestatii la acestea;
- sa intocmeasca rapoarte, pe care sa le prezinte adunarii creditorilor, privind masurile luate de administratorul judiciar sau de lichidator si efectele acestora si sa propuna, motivat, si alte masuri;
- sa solicite, in temeiul art.47 alin.5, ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
- sa introduca actiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, facute de debitor in dauna creditorilor, atunci cand astfel de actiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator.
5.2. Administratorul special
In noua reglementare, adunarea generala a membrilor sau a asociatilor/actionarilor nu mai este prevazuta printre organele care aplica procedura. Locul adunarii generale este luat, insa, de administratorul special, care este un participant nou la procedura. In acest sens, art.18 dispune ca dupa deschiderea procedurii, adunarea generala a actionarilor/asociatilor debitorului, persoana juridica, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoana fizica sau juridica, administrator special, care sa reprezinte interesele societatii si ale acestora si sa participe la procedura, pe seama debitorului. Dupa ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care ii conduce si activitatea comerciala, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele actionarilor/asociatilor.
Atributiile administratorului special sunt urmatoarele:
- exprima intentia debitorului de a propune un plan, potrivit art.28 alin.1 lit. h), coroborat cu art. 33 alin. (2);
- participa, in calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea actiunilor prevazute la art. 79 si 80;
- formuleaza contestatii in cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;
- propune un plan de reorganizare;
- administreaza activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, dupa confirmarea planului;
- dupa intrarea in faliment, participa la inventar, semnand actul, primeste raportul final si bilantul de inchidere si participa la sedinta convocata pentru solutionarea obiectiunilor si aprobarea raportului;
- primeste notificarea inchiderii procedurii.
6. Cererile introductive
Procedura insolventei este deschisa printr-o cerere adresata tribunalului competent de catre: debitor, creditori precum si Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.
6.1. Cererea debitorului
Daca debitorul constata ca este in stare de insolventa, el este obligat sa ceara tribunalului sa fie supus procedurii generale sau procedurii simplificate.
Cererea trebuie facuta in 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.
Legea permite deschiderea procedurii chiar inainte de ivirea starii de insolventa, daca aceasta este iminenta. Dar, in acest caz, cererea este facultativa, fiind lasata la aprecierea debitorului.
Cererea debitorului privind aplicarea procedurii trebuie insotita de anumite acte:
- situatia financiara anuala si copii de pe registrele contabile curente;
lista tuturor bunurilor debitorului;
lista creditorilor cu precizarea creantelor acestora;
- declaratia prin care debitorul isi arata intentia privind optiunea asupra procedurii aplicabile. Debitorul trebuie sa arate optiunea intre aplicarea procedurii generale si procedura simplificata. Absenta unei atare declaratii prezuma debitorul in stare de insolventa si judecatorul-sindic va pronunta o hotarare de intrare in procedura simplificata.
6.2. Cererea creditorilor
Cel mai adesea, inceperea procedurii insolventei are loc la initiativa creditorilor.
Legea prevede ca orice creditor care are una sau mai multe creante certe, lichide si exigibile poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care este prezumat in insolventa din cauza incetarii platii fata de acesta timp de 30 de zile. Acesti creditori, legea ii numeste creditori indreptatiti sa solicite deschiderea procedurii insolventei.
Intrucat debitorul este prezumat a fi in insolventa, el poate face dovada ca nu se afla in incapacitate de plata si ca dispune de fonduri banesti.
7. Deschiderea procedurii si efectele deschiderii procedurii
Dupa inregistrarea unei cereri introductive, presedintele tribunalului va nominaliza deindata judecatorul-sindic.
7.1. Hotararea judecatorului-sindic privind deschiderea procedurii
Cererea introductiva este verificata de judecatorul-sindic.
Modul de a proceda al judecatorului sindic este diferit, in functie de cererea introductiva.
In cazul cererii debitorului, daca cererea indeplineste cerintele legii, judecatorul-sindic va da o hotarare de deschidere a procedurii.
Creditorii sunt in drept sa faca opozitie la cererea debitorului.
In cazul cererii creditorilor, judecatorul-sindic va comunica cererea introductiva, in copie, debitorului.
Daca debitorul nu contesta ca ar fi in stare de insolventa, judecatorul-sindic va da o incheiere de deschidere a procedurii.
In cazul in care debitorul contesta ca ar fi in stare de insolventa, judecatorul-sindic va tine o sedinta pentru solutionarea contestatiei.
Daca se constata ca sunt indeplinite toate conditiile cerute de lege pentru ca debitorul sa fie supus procedurii, judecatorul-sindic va respinge contestatia debitorului si va deschide procedura printr-o sentinta.
Daca se stabileste ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru aplicarea procedurii, judecatorul-sindic va respinge, prin sentinta, cererea introductiva, care va fi considerata ca lipsita de orice efect, chiar de la inregistrarea ei.
Prin sentinta de deschidere a procedurii, judecatorul-sindic va desemna, daca este necesar pentru protejarea intereselor creditorilor si/sau asociatilor/actionarilor, un administrator judiciar provizoriu, stabilindu-i atributiile.
7.2. Efectele deschiderii procedurii
Potrivit Legii nr.85/2006, deschiderea procedurii insolventei produce anumite efecte juridice.
a) Ridicarea dreptului debitorului de a-si administra averea
Deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de administrare - constand in dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea - daca acesta nu si-a declarat, in conditiile legii, intentia de reorganizare.
Intrucat debitorul nu mai are dreptul de administrare asupra averii sale, toate actele, operatiunile si platile savarsite de debitor, ulterior deschiderii procedurii, sunt nule fata de masa creditorilor, cu exceptia cazurilor prevazute de lege si de cele autorizate de judecatorul-sindic.
b) Suspendarea actiunilor judiciare si extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau a bunurilor sale
De la data deschiderii procedurii se suspenda toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Deci, ca efect al inceperii procedurii, orice urmarire individuala impotriva debitorului se suspenda.
c) Suspendarea cursului prescriptiei privind actiunile pentru realizarea creantelor impotriva debitorului
Pentru a proteja pe titularii actiunilor care au fost suspendate, legea reglementeaza si suspendarea cursului prescriptiei privind aceste actiuni.
Pe data inceperii procedurii, prescriptia actiunilor pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau a bunurilor sale se suspenda.
Termenele vor incepe sa curga de la data pronuntarii hotararii de inchidere a procedurii insolventei.
d) Suspendarea curgerii dobanzilor, majorarilor si penalitatilor
Deschiderea procedurii are efecte diferite asupra curgerii dobanzilor, majorarilor si penalitatilor privind creantele nascute anterior deschiderii procedurii.
Dupa deschiderea procedurii curg si, deci, se iau in considerare la stabilirea drepturilor creditorilor, numai dobanzile, majorarile si penalitatile aferente creantelor garantate, nu si in privinta creantelor chirografare, afara de cazul cand prin planul de reorganizare s-a stabilit altfel.
e) Interdictia instrainarii actiunilor sau partilor sociale
Dupa deschiderea procedurii este interzis administratorilor debitorului, sub sanctiunea nulitatii, sa instraineze fara acordul judecatorului-sindic, actiunile sau partile lor sociale detinute la debitorul care face obiectul procedurii insolventei.
8. Primele masuri
Odata ce procedura a fost deschisa prin hotararea judecatorului-sindic, trebuie luate primele masuri pentru realizarea procedurii insolventei.
8.1. Notificarea deschiderii procedurii si a primelor masuri
In urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati in lista depusa de debitor, debitorului si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole ori altor registre unde debitorul este inmatriculat/inregistrat, pentru efectuarea mentiunii.
Notificarea cuprinde urmatoarele elemente:
- termenul limita de depunere, de catre creditori, a opozitiilor la hotararea de deschidere a procedurii, precum si termenul de solutionare a opozitiilor;
- termenul limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului;
- termenul de verificare a creantelor si de definitivare a tabelului creantelor;
- locul, data si ora primei sedinte a adunarii creditorilor.
8.2. Declararea creantelor creditorilor
a) Cererea de admitere a creantelor
Potrivit legii, toti creditorii ale caror creante sunt anterioare datei deschiderii procedurii, cu exceptia salariatilor, vor depune o cerere de admitere a creantelor.
Declaratiile creditorilor privind creantele impotriva debitorului vor fi inregistrate intr-un registru care se pastreaza la grefa tribunalului.
b) Verificarea creantelor inregistrate
Toate creantele inregistrate sunt supuse procedurii de verificare, cu exceptia creantelor constatate prin titluri executorii si creantele bugetare rezultand dintr-un titlu executoriu necontestat in termenele prevazute de legi speciale.
c) Intocmirea tabelului preliminar al creantelor
Pe baza verificarilor efectuate, administratorul judiciar va intocmi un tabel preliminar al creantelor.
d) Contestatiile privind creantele creditorilor
Creantele inscrise in tabelul preliminar pot fi contestate de catre debitor, creditori si orice alta persoana interesata.
e) Inregistrarea si afisarea tabelului definitiv al creantelor
Odata solutionate contestatiile privind creantele, tabelul creantelor creditorilor poate fi considerat definitiv. In consecinta, administratorul va inregistra, de indata, la tribunal si va dispune afisarea la sediul tribunalului a tabelului definitiv al tuturor creantelor impotriva averii debitorului, cu precizarea sumei, a prioritatii si a situatiei (garantata sau negarantata) a fiecarei creante.
De remarcat ca, potrivit legii, numai titularii creantelor inregistrate in tabelul definitiv au dreptul sa participe la adunarile creditorilor, sa voteze asupra unui plan si sa participe la orice repartitii de sume in cadrul procedurii falimentului.
Totalitatea creantelor creditorilor sau, din perspectiva debitorului, totalitatea datoriilor, formeaza masa pasiva.
Avand in vedere ca, prin procedura insolventei creditorii urmaresc realizarea aceluiasi scop - satisfacerea creantelor lor - ei formeaza o grupare organizata, pe care doctrina a denumit-o masa credala.
8.3. Intocmirea si prezentarea raportului privind situatia debitorului
Administratorul judiciar va intocmi si va supune judecatorului-sindic, in termenul stabilit de acesta, care nu va putea depasi 30 de zile de la desemnarea sa, un raport prin care sa propuna fie intrarea in procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatie din procedura generala.
Raportul va indica daca debitorul se incadreaza in criteriile legii si, in consecinta, trebuie supus procedurii simplificate caz in care va cuprinde documentele doveditoare si propunerea de intrare in faliment in procedura simplificata.
Ulterior, administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul, in cazul procedurii simplificate, va intocmi si va supune judecatorului-sindic, in termenul stabilit de judecatorul-sindic, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila.
Rapoartele intocmite de administratorul judiciar trebuie prezentate judecatorului-sindic, iar administratorul va asigura posibilitatea consultarii acestora, fie la sediul sau, fie la grefa tribunalului.
8.4. Sedinta adunarii creditorilor
Prima sedinta a adunarii creditorilor are loc la data si locul stabilit prin convocarea facuta prin notificarea adresata creditorilor. La aceasta sedinta, administratorul judiciar ii va informa pe creditorii prezenti despre voturile valabile primite in scris, cu privire la propunerea de intrare in faliment a debitorului, in procedura generala.
9. Planul de reorganizare
Spre deosebire de reglementarea cuprinsa in Legea nr.64/1995, prezenta lege cuprinde doar planul de reorganizare a activitatii debitorului, nu si planul de lichidare.
9.1. Elaborarea si continutul planului de reorganizare
Legea nr.85/2006 recunoaste dreptul de a propune un plan debitorului, administratorului judiciar si creditorilor.
Planul cuprinde anumite elemente, diferentiate in functie de obiectul planului de reorganizare.
In primul rand, planul de reorganizare trebuie sa indice perspectivele de redresare a activitatii debitorului, luand in considerare posibilitatile si specificul activitatii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile si cu cererea pietei fata de oferta debitorului.
In al doilea rand, planul de reorganizare trebuie sa prevada modalitatile de lichidare, totala sau partiala, a pasivului debitorului. Planul va mentiona tratamentul categoriilor de creante defavorizate (pentru care se prevede o modificare a creantei ori a conditiilor de realizare), precum si despagubirile ce ar urma sa fie oferite tuturor categoriilor de creante, in comparatie cu valoarea ce ar fi primita prin distribuire in cazul aplicarii procedurii insolventei.
In al treilea rand, planul de reorganizare trebuie sa cuprinda masurile adecvate pentru realizarea obiectivelor sale.
Pentru masurile propuse in planul de reorganizare trebuie stabilite termene de indeplinire.
Executarea planului de reorganizare nu va putea depasi 3 ani calculati de la data confirmarii planului.
9.2. Formalitatile privind aprobarea planului de reorganizare
Dupa elaborarea sa, planul de reorganizare parcurge formalitatile reglementate de Legea nr.85/2006.
a) Depunerea si comunicarea planului
Planul in copie este depus la grefa tribunalului, unde se inregistreaza, precum si la registrul oficiului comertului. Totodata, el se comunica debitorului, prin administratorul special, administratorului judiciar si comitetului creditorilor.
b) Admiterea planului de catre judecatorul-sindic
Judecatorul-sindic va convoca o sedinta la care vor fi citati cei care au propus planul, debitorul si administratorul.
Dupa audierea persoanelor citate, judecatorul-sindic va admite sau va respinge planul propus.
c) Publicitatea privind planul
Dupa admiterea planului, judecatorul-sindic va dispune publicarea unui anunt privind propunerea planului in Buletinul Procedurilor de Insolventa.
d) Votarea planului de catre creditori
Dupa admiterea planului, judecatorul-sindic dispune convocarea creditorilor.
Potrivit legii, fiecare creanta beneficiaza de un drept de vot, pe care titularul acesteia il poate exercita in categoria de creante din care face parte creanta respectiva.
In vederea protejarii intereselor creditorilor, art.100 din Legea nr.85/2006 stabileste urmatoarele categorii distincte de creante, care voteaza separat:
- creditorii cu creante garantate;
- creditorii bugetari;
- creditorii chirografari pentru creantele izvorate din contractele de furnitura fara de care activitatea debitorului nu se poate desfasura;
- ceilalti creditori chirografari.
Planul va fi acceptat de o categorie de creante daca in categoria respectiva planul este acceptat de o majoritate absoluta din valoarea creantelor din acea categorie.
Confirmarea planului. Legea prevede ca judecatorul-sindic va confirma un plan de reorganizare daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
- cel putin jumatate plus una dintre categoriile de creante mentionate in programul de plati, dintre cele mentionate la art. 100 alin. (3), accepta sau sunt socotite ca accepta planul, cu conditia ca minimum una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul;
- in cazul in care sunt doar doua categorii, planul se considera acceptat in cazul in care categoria cu valoarea totala cea mai mare a creantelor a acceptat planul;
- fiecare categorie defavorizata de creante care a respins planul va fi supusa unui tratament corect si echitabil prin plan.
Se intelege ca doar un singur plan de reorganizare va fi confirmat.
In cazul cand nici un plan nu este confirmat, iar termenul pentru propunerea unui plan a expirat, judecatorul-sindic va dispune inceperea de indata a procedurii falimentului.
10. Procedura reorganizarii
Daca un plan de reorganizare a fost confirmat de catre judecatorul-sindic, acest plan trebuie pus in aplicare in scopul redresarii activitatii debitorului si pe cale de consecinta, platii creantelor creditorilor.
In indeplinirea planului de reorganizare, debitorului ii revin anumite obligatii.
Activitatea debitorului trebuie reorganizata corespunzator planului; creantele si drepturile creditorilor si ale celorlalte parti interesate trebuie modificate astfel cum s-a prevazut in plan.
Debitorul este obligat sa puna in practica masurile avute in vedere pentru redresarea activitatii. Este vorba de masurile organizatorice, economice, financiare, juridice, care sunt menite sa duca la insanatosirea activitatii debitorului si implicit, la asigurarea resurselor necesare pentru plata creantelor creditorilor.
In urma confirmarii unui plan de reorganizare, activitatea debitorului va fi condusa de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar.
In cursul reorganizarii, debitorul, prin administratorul special, sau, dupa caz, administratorul judiciar, trebuie sa prezinte comitetului creditorilor anumite rapoarte privind desfasurarea activitatii.
In cazul nerealizarii planului de reorganizare, judecatorul-sindic va dispune inceperea procedurii falimentului.
11. Procedura falimentului
Falimentul se aplica in cazurile prevazute de lege si are drept scop prefacerea in bani a bunurilor din patrimoniul debitorului, in vederea satisfacerii creantelor creditorilor.
11.1. Cazurile de aplicare a procedurii falimentului
Art.107 din Legea nr.85/2006 prevede urmatoarele cazuri in care se poate decide intrarea in procedura falimentului:
- debitorul si-a declarat intentia de a intra in procedura simplificata;
- debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a procedurii, a contestat ca ar fi in stare de insolventa, iar contestatia a fost respinsa de judecatorul-sindic;
- nici unul dintre celelalte subiecte de drept indreptatite nu a propus un plan de reorganizare, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat;
- debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat si confirmat;
- obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate nu sunt indeplinite in conditiile stipulate prin planul confirmat sau desfasurarea activitatii debitorului in decursul reorganizarii sale aduce pierderi averii sale;
- a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, dupa caz, intrarea debitorului in faliment.
11.2. Incheierea judecatorului-sindic privind intrarea in procedura falimentului
Judecatorul-sindic decide intrarea debitorului in procedura falimentului prin incheiere si dispune:
- ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
- in cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, iar in cazul procedurii simplificate, confirmarea in calitate de lichidator al administratorului judiciar si stabilirea atributiilor ce le revin;
- termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator catre lichidator, impreuna cu lista actelor si operatiunilor efectuate dupa deschiderea procedurii;
- notificarea intrarii in faliment.
Din momentul stabilirii atributiilor lichidatorului, atributiile administratorului judiciar inceteaza.
Deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de administrare.
Din momentul desemnarii lichidatorului si a stabilirii atributiilor sale, dreptul de administrare a averii debitorului apartine lichidatorului.
In temeiul dispozitiei judecatorului-sindic privind intrarea debitorului in faliment, lichidatorul va trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati in lista intocmita de debitor/administrator, debitorului si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole, unde debitorul este inmatriculat, pentru efectuarea mentiunii.
Prin notificare se comunica:
- termenul limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului, nascute dupa data deschiderii procedurii, in vederea intocmirii tabelului suplimentar;
- termenul de definitivare a tabelului suplimentar al creantelor nascute dupa data deschiderii procedurii si de intocmire a tabelului definitiv consolidat.
11.3. Masurile premergatoare lichidarii
Pentru a putea proceda la lichidarea bunurilor din averea debitorului se impune luarea unor masuri: stabilirea averii debitorului, intocmirea listei bunurilor din averea debitorului, inventarierea si conservarea bunurilor din averea debitorului.
In intelesul Legii nr.85/2006, prin averea debitorului se intelege totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale ale acestuia, inclusiv cele dobandite in cursul procedurii, care pot face obiectul unei executari silite, in conditiile Codului de procedura civila (art.3 din lege).
Bunurile din averea debitorului care urmeaza a fi lichidate sunt cele stabilite in lista bunurilor debitorului.
Pentru a se asigura conditiile lichidarii lor, bunurile din averea debitorului vor fi sigilate.
Daca inventarierea se poate realiza intr-o singura zi, lichidatorul va proceda imediat la inventariere, fara a aplica sigiliile.
11.4. Efectuarea lichidarii bunurilor din averea debitorului
In vederea obtinerii sumelor de bani necesare pentru plata creantelor creditorilor, bunurile din averea debitorului sunt supuse lichidarii. Aceste bunuri sunt lichidate prin vanzarea lor, in conditiile legii.
Legea nr.85/2006 prevede ca lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata de catre lichidator sub controlul judecatorului-sindic.
Operatiunea de lichidare a bunurilor din averea debitorului trebuie sa inceapa de indata dupa finalizarea inventarierii bunurilor debitorului.
Bunurile vor putea fi vandute in bloc, ca un ansamblu functional, sau individual.
Vanzarea bunurilor se poate face prin negociere directa catre un cumparator deja identificat, sau fara cumparator identificat, iar daca acest lucru nu se realizeaza, bunurile vor fi vandute la licitatie, in conditiile stabilite de Codul de procedura civila.
Intre bunurile din averea debitorului supuse lichidarii se pot afla si bunuri asupra carora creditorii au anumite garantii reale (ipoteca, gaj, drept de retentie sau alte garantii reale). In acest caz, potrivit principiilor dreptului comun, creditorul titular al unei garantii reale este indreptatita sa fie satisfacut cu prioritate din suma de bani obtinuta din vanzarea bunului care a facut obiectul garantiei sale reale.
11.5. Distribuirea sumelor de bani realizate in urma lichidarii
Dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, adica au fost prefacute in bani, urmeaza distribuirea sumelor realizate intre creditori.
In vederea repartizarii intre creditori a sumelor realizate, lichidatorul trebuie sa intocmeasca un raport asupra operatiunilor de lichidare si un plan de distribuire a sumelor de bani intre creditori.
In cadrul procedurii falimentului, creantele creditorilor vor fi platite in ordinea stabilita de art.123 din Legea nr.85/2006.
Dupa lichidarea bunurilor din averea debitorului, lichidatorul intocmeste un raport final, impreuna cu un bilant pe care le supune judecatorului-sindic.
Sumele de bani nereclamate, in termen de 90 de zile, de catre creditorii indreptatiti, vor fi depuse de catre lichidator la banca, in contul patrimoniului debitorului. Extrasul de cont se depune la tribunal. Aceste sume de bani pot fi folosite in conditiile art.4 alin.(4) din lege.
12. Inchiderea procedurii insolventei
12.1. Cazurile de inchidere a procedurii
a) Inchiderea procedurii reorganizarii judiciare. Procedura reorganizarii judiciare, fie prin reorganizarea activitatii, fie prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului, realizata pe baza de plan va fi inchisa, daca au fost indeplinite toate obligatiile de plata asumate prin planul confirmat.
Daca procedura incepe ca procedura de reorganizare si, datorita nerealizarii obiectivelor sale, devine procedura de faliment, aceasta va fi inchisa ca procedura de faliment.
b) Inchiderea procedurii falimentului
Procedura falimentului va fi inchisa dupa aprobarea de catre judecatorul-sindic a raportului final si dupa ce toate fondurile si bunurile din averea debitorului au fost distribuite, iar fondurile nereclamate au fost depuse la banca.
Procedura se inchide chiar inainte ca bunurile din averea debitorului sa fi fost lichidate in intregime, daca creantele creditorilor au fost complet acoperite prin distributiile facute.
c) Inchiderea procedurii ramasa fara obiect
Procedura se inchide daca la expirarea termenului pentru inregistrarea cererilor de admitere a creantelor se constata ca nu s-a depus nici o cerere din partea creditorilor.
12.2. Hotararea privind inchiderea procedurii
In toate cazurile, inchiderea procedurii este dispusa de judecatorul-sindic, prin sentinta.
Sentinta de inchidere a procedurii va fi notificata de judecatorul-sindic directiei teritoriale a finantelor publice si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole unde debitorul este inmatriculat, pentru efectuarea mentiunii.
12.3. Consecintele inchiderii procedurii
a) Descarcarea judecatorului-sindic de indatoririle si responsabilitatile sale.
Din moment ce procedura insolventei a fost inchisa, judecatorul-sindic se considera descarcat de indatoririle si de responsabilitatile sale privind procedura in cauza. De aceeasi descarcare de raspundere beneficiaza administratorul si lichidatorul.
b) Descarcarea debitorului de obligatiile anterioare
Prin inchiderea procedurii de faliment, debitorul persoana fizica va fi descarcat de obligatiile pe care le avea inainte de intrarea in faliment.
Prin urmare, inchiderea procedurii de faliment opereaza, in temeiul legii, o liberare a debitorului de obligatiile anterioare intrarii in procedura falimentului. De aceasta iertare legala beneficiaza numai debitorul persoana fizica si numai pentru obligatiile anterioare intrarii in faliment care nu au platite in cadrul procedurii falimentului, datorita insuficientei fondurilor.
Solutia legii este menita sa-i acorde debitorului persoana fizica sansa unui nou inceput in activitatea comerciala.
Debitorul persoana fizica nu beneficiaza de descarcare in cazul cand a fost gasit vinovat de bancruta frauduloasa sau de plati ori transferuri frauduloase.
13. Raspunderea pentru aplicarea procedurii insolventei
In conceptia Legii nr.85/2006, procedura insolventei nu are un caracter punitiv; ea nu urmareste sa il sanctioneze pe debitorul aflat in dificultate caruia i s-a aplicat procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.
In mod exceptional, Legea nr.85/2006, reglementeaza o raspundere in cazurile in care, prin faptele lor, anumite persoane au dus la insolventa debitorului ori au savarsit anumite infractiuni. Aceasta raspundere este o raspundere civila si o raspundere penala.
13.1. Raspunderea civila
Potrivit art.138 din Legea nr.85/2006, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoana juridica ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de catre membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere - administratori, directori, cenzori si orice alta persoana care a contribuit prin fapta sa la ajungerea debitorului in aceasta situatie.
Raspunderea membrilor organelor de conducere ale debitorului este o raspundere civila; ea este o raspundere contractuala sau delictuala, in functie de izvorul obligatiei incalcate.
Raspunderea persoanelor mentionate consta in suportarea unei parti din pasivul societatii.
Determinarea legaturii cauzale intre faptele savarsite de aceste persoane si insolventa, precum si a partii de pasiv pe care ele trebuie sa o suporte, sunt probleme greu de rezolvat, ceea ce face dificila angajarea raspunderii persoanelor mentionate.
Administratorii, directorii si cenzorii vor suporta o parte din pasivul debitorului, daca au contribuit la ajungerea debitorului in stare de insolventa, prin una dintre urmatoarele fapte:
au folosit bunurile sau creditele societatii in folosul propriu sau in cel al unei alte societati;
- au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea societatii;
- au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vadit societatea la incetarea de plati;
au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;
- au deturnat sau au ascuns o parte din activul societatii sau au marit, in mod fictiv, pasivul acesteia.
Raspunderea persoanelor mai sus mentionate se decide prin hotararea judecatorului-sindic.
Judecatorul-sindic va stabili partea din pasivul debitorului care urmeaza a fi suportata de administratorii, directorii si cenzorii vinovati de starea de insolventa a debitorului. Aceasta parte de pasiv, care reprezinta "prejudiciul", trebuie sa fie rezultatul faptelor ilicite savarsite de persoanele in cauza.
Sumele de bani obtinute prin angajarea raspunderii administratorilor, directorilor si cenzorilor vor intra in averea debitorului. Destinatia lor este diferita: in cazul reorganizarii, sumele sunt folosite pentru completarea fondurilor necesare continuarii activitatii debitorului, iar in cazul falimentului, pentru acoperirea creantelor creditorilor.
13.2. Raspunderea penala
Potrivit legii, persoanele vinovate de savarsirea unor fapte grave, incriminate de lege ca infractiuni, raspund penal. Aceasta raspundere se angajeaza in conditiile Legii nr.85/2006.
