Pozitia Romaniei in sistemul regimurilor constitutionale europene. Traditiile istorice democratice ale organizarii constitutionale romanesti

Pozitia Romaniei in sistemul regimurilor constitutionale europene. Traditiile istorice democratice ale organizarii constitutionale romanesti

Cele mai vechi acte de organizare politica ale tarilor romanesti dateaza din secolul al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea^[1]. Elemente de organizare politica se regasesc, de pilda, in 'Asezamintele' lui Constantin Mavrocordat, din 1740 si 1743, si in 'Pravilniceasca condica', tiparita in 1780 de catre Alexandru Ipsilanti. Norme juridice importante mai pot fi gasite si in Codul civil al lui Scarlat Calimah, din 1817, precum si in Legiuirea Caragea, din 1818. Aceste din urma reglementari vizau, insa, mai ales raporturile de drept privat. Pe planul organizarii politice sunt de semnalat si o serie de Memorii, elaborate de reprezentanti ai boierimii, care propuneau reforme politice sau chiar programe de organizare politica a statului. Asemenea Memorii au fost elaborate, de pilda, in 1770, si supuse imparatesei Ecaterina a II-a a Rusiei si in 1721, adresate Rusiei si Austriei. Se avea in vedere in special emanciparea deplina a Principatelor de sub dominatia Portii Otomane. In Transilvania, in 1791, din initiativa unor episcopi romani - unul greco-catolic si altul ortodox - este adresata imparatului Leopold al II-lea al Austriei cunoscuta petitie denumita 'Suplex Libellus Valachorum', prin care se revendica egalitatea natiunii romane, din punct de vedere politic, cu populatia de alte nationalitati existenta in Transilvania.

Un ecou dintre cele mai importante il are Programul de reforme elaborat de Tudor Vladimirescu, in 1821. Remarcabil este si Memoriul Carvunarilor, din 13 septembrie 1822, pe care A.D.Xenopol l-a calificat ca fiind 'cea dintai intrupare a unei gandiri constitutionale in Tarile Romane' si 'cea dintai manifestare politica a cugetarii liberale'^[2]. Nicolae Iorga considera, la randul sau, ca ideile cuprinse in Constitutia 'Carvunarilor' au contribuit la 'regenerarea noastra nationala'^[3]. O opinie pozitiva o emite si Dumitru Barnovschi, care estimeaza ca 'originile vietii de stat moderne democratice se incheaga la noi in constitutia moldoveneasca de la 13 septembrie 1822'^[4]

Desi Memoriul Carvunarilor a fost in cele din urma inlaturat, datorita opozitiei unei parti a marii boierimi, el contine o serie de idei valoroase, in consens cu evolutiile democratice pe plan european ce au marcat, fara indoiala, dezvoltarea constitutionala ulterioara. Asa, de pilda, se remarca recunoasterea statutului de independenta al Moldovei, care ar fi trebuit sa devina acelasi ca pe vremea lui Bogdan, infiintarea Sfatului obstesc (adunare reprezentativa) din care urmau sa faca parte si boierii de rang mai mic, pana atunci inlaturati din functii importante. Proiectul mai prevedea garantarea dreptului de proprietate si principiul exproprierii pentru cauza de utilitate publica. Erau, totodata, inserate norme asemanatoare celor cuprinse in Declaratia franceza de drepturi cu privire la libertatea individului, era garantata libertatea religioasa, egalitatea tuturor la dobandirea unor slujbe publice, mentionandu-se ca ocuparea functiilor trebuia sa se faca 'numai dupa meritul bunelor fapte si dupa puterea vredniciei fiecaruia pentru slujba ce e sa i se incredinteze'. Dovedind o conceptie novatoare, Constitutia Carvunarilor tindea spre restrangerea puterilor domnesti, incredintand dreptul de conducere efectiva a tarii Sfatului obstesc - organ reprezentativ.

Domnul exercita, impreuna cu Sfatul obstesc, puterea suprema in conducerea tarii, in conditiile prevazute de pravila. Importante dispozitii priveau organizarea finantelor tarii, preconizandu-se un control al Sfatului obstesc si atributiuni precise pentru vistiernic. Aceste prevederi aveau menirea sa lichideze situatia abuziva din trecut, cand vistieria tarii era considerata un bun personal al Domnului. In ceea ce priveste administratia, erau stabilite masuri pentru sanctionarea abuzurilor functionarilor care si-ar fi incalcat indatoririle. In privinta armatei se preconiza ca ostile tarii nu puteau sa fie recrutate dintre straini, urmarindu-se crearea unei armate pamantene etc.

Aceste prevederi, ca si numeroase altele, denota faptul ca proiectul de constitutie a 'Carvunarilor' anticipeaza din multe puncte de vedere o dezvoltare constitutionala moderna, ce avea sa se produca mai tarziu in Principatele Romane. Este drept ca proiectul de Constitutie continea si unele insuficiente, printre care lipsa unor prevederi care sa garanteze traducerea in viata a unor libertati nou introduse, conferirea - totusi - Domnului a unor atributii destul de largi etc. Analizat, in ansamblul sau, el ramane unul dintre cele mai importante proiecte constitutionale din tara noastra, care denota preocuparea pentru faurirea unor institutii democratice moderne.

Regulamentul Organic - adoptat in 1831 in Muntenia si in 1832 in Moldova, ca urmare a prevederilor Tratatului de la Adrianopol - a consfintit o puternica influenta a Rusiei in Principatele romane^[5]. Cu toate criticile care se aduc acestui document, este de notat ca el a consacrat principiul separatiei puterilor si a favorizat dezvoltarea noilor relatii economice. De fapt, el a inlocuit arbitrariul puterii domnitorilor si a introdus norme si institutii moderne de organizare a statului. Este semnificativ, din acest punct de vedere, ca Nicolae Balcescu arata: 'Cu toate relele sale, Regulamentul aduse insa oarecari principii folositoare si se facea un instrument de progres. El recunoscu in drept principiul libertatii comerciale, desparti puterile judecatoresti, administrative si legislative si introduse regimul parlamentar'^[6]

Influenta Revolutiei franceze a fost deosebit de puternica in Tarile Romane, unde aspiratiile de unitate si emancipare nationala, coroborate cu marile idei ale Revolutiei franceze, s-au regasit in documentele programatice ale revolutiei de la 1848 din Transilvania, Moldova si Tara Romaneasca.

In Moldova, 'Dorintele partidei nationale' - document initiat de Mihail Kogalniceanu - propune un adevarat program de reglementari democratice, printre care desfiintarea rangurilor si privilegiilor personale sau din nastere, egalitatea tuturor in privinta impozitelor, desfiintarea robiei, a boierescului si improprietarirea taranilor, egalitatea drepturilor civile si politice, adunare obsteasca compusa din toate starile societatii, Domn ales din toate starile societatii, responsabilitatea ministrilor si a tuturor functionarilor publici, libertatea tiparului, libertatea individului si a domiciliului, instructiune egala gratuita pentru toti romanii, desfiintarea pedepsei cu moartea si a bataii, neamestecul domnitorilor in activitatea instantelor judecatoresti etc.

In Muntenia, unde evenimentele revolutionare au avut un caracter mai pronuntat, a fost adoptata la 9(21) iunie 1848 'Proclamatia de la Islaz', acceptata la 11(23) iunie 1848 de insusi domnitorul Gheorghe Bibescu, sub presiunea maselor. Spre deosebire de 'Doleantele partidei nationale din Moldova', Proclamatia de la Islaz a avut nu numai forma, dar si valoarea unei adevarate declaratii de drepturi, similara declaratiilor fraceze de drepturi ale omului si cetateanului din 1789 si 1793^[7], fapt ce o situeaza in fruntea actelor revolutionare ale anului 1848.

In ce priveste prevederile Proclamatiei de la Islaz, sunt de remarcat independenta administrativa si legislativa, separatia puterilor, egalitatea drepturilor politice, alegerea unui Domn responsabil, pe termen de cinci ani, 'cautat in toate starile societatii', reducerea listei civile a domnitorului, emanciparea clacasilor, dezrobirea tiganilor, instructiune egala, infiintarea unor asezaminte penitenciare, crearea garzii nationale. Dintre toate aceste prevederi trebuie evidentiate in mod special cele mentionate la punctul 13, care proclamau emanciparea clacasilor 'prin despagubire', problema ce a suscitat - la timpul respectiv - mari controverse in randul conducatorilor revolutiei.

In Transilvania se remarca, in acelasi an revolutionar, 'Motiunea de la Blaj', adoptata de Adunarea populara de la Blaj la 4(16) mai 1848. Acest document, expresie a unui vibrant patriotism, preconizeaza recunoasterea drepturilor romanilor ca natiune, libertati democratice moderne, in concordanta cu cerintele epocii care se afirma atunci. Asa cum se arata in acest document, 'Natiunea romana, rezimata pe principiul libertatii si fratietatii, pretinde independenta sa nationala in respectul politic, ca sa figureze in numele sau, ca natiunea romana sa-si aiba reprezentantii sai la Dieta tarii in proportiunea cu numarul sau, sa-si aiba dregatorii sai in toate ramurile administrative, judecatoresti si militare in aceeasi proportiune, sa se serveasca cu limba sa in toate treburile ce se ating de dansa, atat in legislatiune, cat si in administratie'^[8]

Alte idei cuprinse in Motiunea de la Blaj se refereau la egalitatea in drepturi si foloase a bisericii romane cu celelalte biserici din Transilvania, la libertatea industriala si comerciala, desfiintarea cenzurii si libertatea tiparului, asigurarea libertatii personale si a libertatii adunarilor, infiintarea de tribunale cu jurati, inarmarea poporului sau garda nationala, infiintarea de scoli romane pe la toate satele si orasele, gimnazii, institute militare si tehnice si seminarii preotesti, precum si a unei universitati romane dotate din casa statului, purtarea comuna a sarcinilor publice si stergerea privilegiilor.

Evenimentele care au dus la Unirea Principatelor sunt bine cunoscute. Ele au marcat inca o etapa pe drumul cristalizarii institutiilor moderne ale Romaniei. Este de remarcat, in aceasta ordine de idei, Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris (1854), proclamat de Alexandru Ioan Cuza, care cuprinde importante dezvoltari constitutionale. Sunt de notat, de pilda, consfintirea ideii de bicameralism prin crearea 'Corpului ponderator' (precursor al Senatului de azi), care alaturi de Adunarea electiva trebuia sa constituie puterea legiuitoare. In Statutul lui Cuza este consfintita si ideea ca ocuparea unor dregatorii sau functii administrative este incompatibila cu mandatul de deputat, cei care dobandesc asemenea functii nemaiputand face parte din Adunarile elective. Dispozitiile Statutului - considerate ca fiind inaintate pentru epoca respectiva - se cer intregite cu cele ale unor acte normative importante, emise in aceeasi perioada, printre care Legea electorala din 1864, legea privind proprietatile rurale din acelasi an s.a.

Ca urmare a inlaturarii lui Alexandru Ioan Cuza se instituie o locotenenta domneasca, formata din Nicolae Golescu, Lascar Catargi si colonelul Nicolae Haralambie. Dupa refuzul contelui Filip de Flandra de a primi tronul Principatelor Unite - cu toate ca fusese proclamat ca atare de corpurile legislative - este adresata o cerere printului Carol de Hohenzolern, care accepta. O comisie elaboreaza un proiect ce este supus Domnului si Adunarii elective.

Constitutia din 1866 este inspirata din Constitutia belgiana din 1831, considerata la timpul respectiv cea mai liberala din Europa. Ea consacra o serie de idei importante printre care: principiul suveranitatii nationale, principiul guvernamantului reprezentativ, separatia puterilor, monarhia ereditara, responsabilitatea ministeriala, recunoasterea drepturilor omului si cetateanului.

In legatura cu adoptarea acestei constitutii trebuie remarcat ca procesul preluarii a tot ceea ce a fost mai inaintat in gandirea politica a altor popoare s-a impletit insa in mod permanent cu elaborarea unor institutii juridice proprii, capabile sa dea expresie nazuintelor autentice de libertate si de dreptate ale poporului roman. Dupa cum aratau cunoscutii profesori de Drept Constitutional Paul Negulescu si George Alexianu, 'institutiile unui popor n-au valoare decat daca ele sunt opera nationala a acestui popor, faurit in focul luptelor si al suferintelor, in slujba idealului pe care viata l-a sadit in fiecare natiune'^[9]

Dand expresie noilor realitati, intregirii tarii dupa Marea Unire din 1918, a fost adoptata in tara noastra Constitutia din 29 martie 1923^[10], document ce a reprezentat un instrument juridic mult mai elaborat decat Constitutia din 1866 si care a fost orientata nemijlocit spre cerintele dezvoltarii societatii intr-un stat de drept. Sunt de remarcat prevederile privind caracterul de stat national unitar si indivizibil al Romaniei, inalienabilitatea teritoriului, consfintirea detaliata a drepturilor romanilor, departajarea puterilor statului, dispozitiunile precise cu privire la prerogativele regelui, ministrilor si puterii judecatoresti, prevederile privind organizarea locala, finantele si puterea armata. O idee esentiala, care caracterizeaza Constitutia din 1923, este conceperea proprietatii ca o functie sociala, idee ce se indeparteaza intr-o mare masura de 'individualismul' Constitutiei din 1866. Remarcabila este si inscrierea votului universal, ce fusese admis inca de la revizuirea din 1917 a Constitutiei anterioare, preocuparea tot mai accentuata fata de problemele sociale, inscrierea ideii de legalitate ca fundament al statului realizata prin controlul constitutionalitatii legilor, al actelor administrative si inamovibilitatea magistratilor.

Dintre textele Constitutiei din 1923 se cer a fi mentionate in mod special prevederile art.21 care dispune ca 'toti factorii productiei se bucura de o egala ocrotire', consacrand libertatea muncii si dreptul statului de a interveni prin legi spre a preveni conflictele economice sau sociale. Sunt de remarcat si prevederile art.22, care declara absoluta libertatea constiintei, art.25 care consfinteste libertatea tuturor de a comunica si publica ideile si opiniile prin grai, prin scris si prin presa, raspunderea pentru abuzul acestora nefiind de natura sa duca la restrangerea in sine a dreptului ca atare. Potrivit prevederilor constitutionale, 'nici cenzura, nici o alta masura preventiva pentru aparitia, vinderea sau distribuirea oricarei publicatii nu se va putea infiinta. Nu este vorba de autorizatie prealabila a nici unei autoritati pentru aparitia oricarei publicatii'. Aceleasi prevederi dispun ca 'presa nu va fi pusa niciodata sub regimul avertismentelor. Nici un ziar sau publicatie nu va putea fi suspendat sau suprimat'.

Datorita dispozitiilor sale democratice, Constitutia din 1923 a oferit un cadru de seama al infaptuirii democratiei in tara noastra, ea raspunzand standardelor moderne de elaborare a documentelor de acest gen. Constitutia din 1923 a fost inlocuita formal la 20 februarie 1938, cand a fost proclamata o noua Constitutie, de tip corporatist, elaborata din initiativa regelui Carol al II-lea si cu participarea colaboratorilor sai apropiati. Elaborarea acestei Constitutii a fost determinata de degradarea climatului politic, de mediul international neprielnic si tendintele de concentrare a puterii in mainile monarhului. Ca orientare de ansamblu, Constitutia din 1938 incerca, dupa cum au remarcat autorii de specialitate, sa limiteze individualismul si sa dea intaietate socialului, voind sa transforme statul individualist in stat comunitar corporativ. In acelasi timp, ea admitea proprietatea si capitalul ca 'drepturi inviolabile', indepartandu-se de la principiile Constitutiei din 1923, care recunostea proprietatea ca functie sociala si revenind astfel la principiile Constitutiei din 1866. Constitutia din 1938 concentreaza, totodata, puterile politice in mana regelui, care dobandeste prerogative deosebit de mari. Aceasta constitutie a fost suspendata in vara anului 1940, ca urmare a cunoscutelor evenimente care au dus in final la abdicarea regelui Carol al II-lea.