|
|
|
Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei I
I. Plan de seminar:
IA. Notiuni generale
IB. Legitima aparare
IC. Starea de necesitate
ID. Constrangerea fizica si morala
IE. Cazul fortuit
IA. Notiuni generale:
Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei constau in anumite situatii, stari, imprejurari, existente in momentul savarsirii faptei, care impiedica realizarea unei trasaturi esentiale a infractiunii si prin aceasta excluzand caracterul penal al faptei.
Acestea nu trebuie sa se confunde cu cauzele care inlatura raspunderea penala (amnistia, lipsa plangerii prealabile), caz in care fapta este infractiune si doar consecinta ei - raspunderea penala - este inlaturata.
De asemenea, aceste cauze nu trebuie sa se confunde nici cu cu cauzele de nepedepsire, care inlatura doar aplicarea pedepsei, fapta fiind insa infractiune (desistarea si impiedicarea producerii rezultatului, denuntarea mitei de catre mituitor, etc.).
Cadrul cauzelor care inlatura caracterul penal al faptei
- dupa criteriul trasaturii esentiale a infractiunii sunt
* cauze care privesc pericolul social
* cauze care privesc vinovatia
* cauze care privesc prevederea in legea penala a faptei
dupa criteriul sferei de aplicare
* cauze generale - care sunt prevazute in partea generala a C.pen.: art. 44-51 C. pen., art. 12 C.pen. - abrogarea incriminarii, art. 18¹ C.pen.;
* cauze speciale - care sunt prevazute in partea speciala a C.pen.: art. 6 alin. 1 C.pen. - lipsa dublei incriminari, art. 207 C.pen. - proba veritatii;
dupa caracterul cauzelor
* cauze reale - se refera la fapta si se rasfrang asupra tuturor participantilor (lipsa prevederii in legea penala);
* cauze personale - se refera la persoana faptuitorului si produc efecte numai in raport cu acesta (art. 44-51 C.pen.).
Asfel, pentru a fi in prezenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei, trebuie sa se comita o fapta careia sa ii lipseasca una din cele trei trasaturi fundamentale ale sale (vinovatia, pericolul social sau preverea in lege).
IB. Legitima aparare (art. 44 C.pen.):
a. Definitie: "Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita in stare de legitima aparare.
Este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obstesc si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc.
Se prezuma ca este in legitima aparare, si acela care savarseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace, intr-o locuinta, incaperere, dependinta sau loc imprejmuit ori delimitat prin semne de marcare.
Este de asemenea in legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul".
b. Caracterizare:
- este o cauza generala de inlaturare a caracterului penal al faptei, datorita lipsei vinovatiei, al factorului volitiv,
- cel ce riposteaza savarseste o fapta prevazuta de legea penala, dar care nu e savarsita cu vinovatie, caci faptuitorul nu a actionat cu vointa libera,
- aceasta apare ca o riposta, determinata de necesitatea apararii valorilor sociale periclitate.
c. Conditii:
I. Conditii privind atacul acesta reprezinta o comportare violenta a omului, o atitudine ofensiva, ce se materializeaza, de regula, intr-o actiune indreptata impotriva unor valori sociale. Atacul trebuie sa fie:
- material - realizat prin mijloace fizice menite sa pericliteze valorile sociale; nu se va indeplini aceasta conditie daca atacul este verbal sau in scris care nu dau dreptul unei riposte legitime,
- direct - sa creeze un pericol nemijlocit pentru valoare sociala ocrotita; atacul nu este direct daca intre agresor si victima se afla un obstacol (o usa, un zid),
- injust - sa fie lipsit de orice temei legal,
- imediat (iminent) - pe cale sa se produca; atacul iminent este atacul din momentul declansarii si pana in momentul consumarii acestuia, perioada in care apararea este legitima; dupa consumarea atacului, apararea nu mai este legitima,
- atacul sa fie indreptat impotiva unei persoane, a drepturilor acesteia sau impotiva unui interes public; aceste drepturi pot privi viata, integritatea corporala, sanatatea, libertatea, onoarea, averea; interesul public poate consta intr-o stare, situatie, relatie, activitate ce intereseaza o organizatie publica,
- atacul sa puna in pericol grav persoana celui atacat ori interesul public; caracterul grav al pericolului se apreciaza in functie de intensitatea acestuia si de urmarile ireparabile (pierderea vietii, distrugerea unor bunuri).
II. Conditii privind apararea: aceasta consta in fapta de a incerca inlaturarea pericolului:
- apararea sa se realizeze printr-o fapta prevazuta de legea penala sau sub forma unei tentative pedepsibile,
- apararea sa fie precedata de atac; simpla presupunere ca agresorul va dezlantui un atac nu da dreptul la o legitima aparare,
- apararea sa se indrepte numai impotriva agresorului (impotiva vietii, sanatatii), iar nu impotriva bunurilor sale,
- apararea sa fie necesara pentru inlaturarea atacului; caracterul necesar al apararii trebuie analizat nu numai in raport cu gravitatea atacului, ci si cu posibilitatile celui atacat de a le infrunta,
- apararea sa fie proportionala cu gravitatea atacului; aici se are in vedere respectarea unei echivalente intre aparare si atac; daca apararea este vadit disproportionata fata de gravitatea atacului, fapta este savarsita cu depasirea limitelor legitimei aparari.
d. Depasirea limitelor legitimei aparari:
Aceasta cunoaste doua forme:
- excesul justificat; acesta se intemeiaza pe tulburarea sau temerea in care se gasea faptuitorul in momentul comiterii faptei (art. 44 alin. 4 C.pen.); ca natura juridica este o cauza care inlatura caracterul penal al faptei;
- excesul scuzabil; cand depasirea legitimei aparari nu se intemeiaza pe tulburare sau temere; in acest caz vom avea o circumstanta atenuanta legala generala prevazuta de art. 73 lit. a) C.pen.; acesta nu este asimilat legitimei aparari.
e. Conditiile in cazul legitimei aparari, modalitatea speciala:
I. Conditii privind atacul
- acesta trebuie sa constea intr-o actiune de patrundere intr-o locuinta, incaperere, dependinta sau loc imprejmuit ori delimitat prin semne de marcare, comisa prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace,
- actiunea de patrundere trebuie sa se faca de catre o persoana fizica responsabila neconstransa,
- actiunea de patrundere trebuie sa fi inceput ori sa fie in curs de executare sau efectuata in intregime,
- actiunea de patrundere sa se faca "fara drept", in lipsa oricarui temei legal,
- scopul atacului poate consta in orice interes sau bunuri juridice protejate penal.
II. Conditii privind apararea:
- aceasta consta in actiunea prin care se respinge patrunderea in locurile prevazute de lege si sa constea intr-o fapta prevazuta de legea penala,
- ca subiect al apararii putem mentiona: proprietarul, posesorul, o ruda sau o persoana imputernicita a acestora sau orice alta persoana care are in paza sau grija locurile indicate in textul de lege,
- in vederea respingerii patrunderii, subiectul poate actiona cu instrumente pregatite din timp sau cu unele improvizate,
- scopul apararii il constituie apararea unei valori sociale,
- apararea trebuie sa fie necesara pentru respingerea atacului.
f. Efecte
- fapta savarsita in legitima aparare nu constituie infractiune
- nefiind infractiune nu atrage raspunderea penala si nici o alta forma de raspundere juridica,
- produce efecte in rem,
- in cazul excesului justificat, raspunderea civila nu este inlaturata intotdeauna.
IC. Starea de necesitate (art. 45 C.pen.):
a. Definitie: "Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita in stare de necesitate.
Este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc.
Nu este in stare de necesitate persoana care in momemtul cand a savarsit fapta si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat".
b. Caracterizare:
- este o cauza generala de inlaturare a caracterului penal al faptei, datorita lipsei vinovatiei, al factorului volitiv,
- faptuitorul a fost constrans la savarsirea faptei de necesitatea apararii impotriva unui pericol iminent si care nu poate fi inlaturat altfel, anumite valori sociale, expres aratate de lege (de ex., spargerea unui zid pentru a salva o persoana imobilizata intr-o incapere care este incendiata),
- pericolul care ameninta valorile sociale ocrotite este generat de diferite intamplari: inundatii, cutremure, incendii si nu de atacul unei persoane ca in cazul legitimei aparari.
c. Conditii:
I. Conditii privind pericolul: geneza acestuia este un eveniment intamplator (un incediu), dar poate fi creat si prin activitati omenesti (un incediu declansat de un individ). Astfel, acesta trebuie sa fie:
- iminent - pe cale sa se produca; acesta poate permite luarea unor masuri de salvare mai inainte ca el sa devina actual,
- sa ameninte valori sociale ca: viata, integritatea corporala, sanatatea persoanei ori un bun important al acesteia ori un interes obstesc,
Obs.- Pericolul poate ameninta un bun important al sau sau al altuia. Prin "bun important" se intelege acel bun care prin valoarea sa deosebita artistica, stiintifica, istorica ori afectiva legitimeaza actiunea de salvare din fata pericolului. Pericolul iminent poate ameninta si interesul public a carui salvare constituie si o indatorire civica pentru orice persoana.
- inevitabil - sa nu poata fi inlaturat in alt mod decat prin savarsirea faptei prevazute de legea penala.
II. Conditii privind actiunea de salvare:
- sa se realizeze prin comiterea unei fapte prevazute de legea penala,
- actiunea de salvare sa fi constituit singurul mijloc de inlaturare a pericolului; aceasta este considerata necesara cand se efectueaza intre momentul in care pericolul a devenit iminent si pana la incetarea acestuia; in aprecierea posibilitatii de inlaturare a pericolului in alt mod trebuie sa se tina seama de conditiile de fapt si de persoana celui care desfasoara actiunea de salvare,
- prin actiunea de salvare sa nu se cauzeze urmari vadit mai grave decat acelea care s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat; in caz contrar, fapta constituie infractiune si atrage raspunderea penala a faptuitorului, recunoscandu-se eventual in favoarea acestuia circumstanta atenuata a depasirii limitelor starii de necesitate,
- fapta sa nu fie savarsita de catre sau pentru a salva o persoana care avea obligatia de a infrunta pericolul (pompieri, militari, medici).
d. Efecte:
- fapta savarsita in stare de necesitate nu are un caracter infractional, caci nu este savarsita cu vinovatie,
- fapta de salvare a fost comisa sub imperiul constrangerii, iar faptuitorul nu a actionat cu vointa libera, ci sub amenintarea pericolului si de aceea nu este vinovat,
- fapta savarsita in stare de necesitate nu este infractiune si deci nu atrage raspunderea penala, dar in anumite situatii poate atrage raspunderea civila,
- repararea prejudiciului cauzat prin fapta de aparare in stare de necesitate poate reveni persoanei salvate,
- produce efecte in personam.
ID. Constrangerea fizica si morala (art. 46 C.pen.):
A. Constrangerea fizica (art. 46 alin. 1 C.pen.)
a. Definitie: "Aceasta este presiunea pe care o forta careia nu i se poate rezista o exercita asupra energiei fizice a unei alte persoane in asa fel incat aceasta comite o fapta prevazuta de legea penala fiind in imposibilitate fizica sa actioneze astfel".
Ex. - militarul sechestrat care nu se poate prezenta la unitatea militara la data si ora stabilita.
b. Caracterizare:
- este o cauza generala de inlaturare a caracterului penal al faptei, datorita lipsei vinovatiei, al factorului volitiv,
- sub imperiul constrangerii fizice sau fortei majore, persoana este impiedicata sa actioneze,
- cele mai multe fapte prevazute de legea penala savarsite sub imperiul constrangerii fizice sunt fapte de inactiune,
- faptuitorul este impiedicat sa-si indeplineasca obligatiile legale,
- pot fi savarsite si fapte de actiune cand faptuitorul este un simplu instrument la comanda unei energii straine (de ex., o persoana este impiedicata si cade peste un copil vatamandu-l).
c. Conditii:
- sa existe o constrangere asupra fizicului unei persoane; actiunea de constrangere poate proveni din partea altei persoane (imobilizare, sechestrare), din partea unui animal (un caine dresat care imobilizeaza faptuitorul), ori din partea unui eveniment (inundatie, cutremur) care rapeste libertatea de miscare a faptuitorului,
- constrangerea la care a fost supusa persoana sa nu i se fi putut rezista; daca exista posibilitatea de a rezista constrangerii, cel constrans era obligat la aceasta,
- sub imperiul constrangerii fizice persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala.
d. Efecte:
- fapta savarsita sub imperiul constrangerii fizice nu este infractiune, nu are caracter penal pentru ca ii lipseste vinovatia,
- vinovatia nu poate exista cand faptuitorul nu are libertatea de actiune,
- fapta nefiind infractiune nu atrage raspunderea penala; raspunderea civila este si ea inlaturata, dar poate fi atrasa celui care a exercitat constrangerea,
- produce efecte in personam.
B. Constrangerea morala (art. 46 alin. 2 C.pen.)
a. Definitie: "Aceasta consta in presiunea exercitata prin amenintarea cu un pericol grav, pentru persoana faptuitorului ori a altuia si sub imperiul careia cel amenintat savarseste o fapta prevazuta de legea penala".
b. Caracterizare:
- este o cauza generala de inlaturare a caracterului penal al faptei, datorita lipsei vinovatiei, al factorului volitiv,
- sub imperiul amenintarii cu un pericol grav cel amenintat nu mai are libertatea de vointa si savarseste o fapta prevazuta de legea penala.
c. Conditii:
- sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala sub imperiul unei constrangeri exercitata prin amenintare,
- sa existe o actiune de constrangere exercitata prin amenintare cu un pericol grav; aceasta creeaza persoanei amenintate un sentiment de teama sub imperiul careia savarseste fapta prevazuta de legea penala, care are de ales intre:
* sa sufere raul grav cu care este amenintata sau
* sa savarseasca fapta ce i se pretinde
- amenintarea poate fi facuta oral sau in scris; pericolul grav cu care se ameninta poate privi: viata, integritatea corporala, libertatea, demnitatea, averea celui amenintat ori a altei persoane.
d. Efecte:
- fapta savarsita sub imperiul unei constrangeri morale nu este infractiune, fiind savarsita fara vinovatie,
- nu poate exista vinovatie cand lipseste libertatea de vointa a faptuitorului,
- nefiind infractiune nu atrage nici raspunderea penala a faptuitorului; raspunderea civila este si ea inlaturata, dar poate fi atrasa celui care a exercitat constrangerea,
- produce efecte in personam.
IE. Cazul fortuit (art. 47 C.pen.):
a. Definitie: "Acesta desemneaza situatia, starea, imprejurarea in care actiunea sau inactiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoana nu l-a conceput si nici urmarit si care se datoreaza unei energii a carei interventie nu a putut fi prevazuta".
b. Caracterizare:
- este o cauza generala de inlaturare a caracterului penal al faptei, datorita lipsei vinovatiei, al factorului intelectiv,
- specific pentru cazul fortuit este faptul ca actiunea sau inactiunea unei persoane produce un rezultat socialmente periculos datorita interventiei unei forte a carei aparitie nu a putut fi prevazuta si care produce in fapt acel rezultat,
imposibilitatea de prevedere este generala si obiectiva si tine de limitele generale omenesti ale posibilitatii de prevedere,
- imprejurarile fortuite se pot datora:
* fenomenelor naturii (cutremure, furtuni)
* tehnicizarii activitatilor umane (defectarea unui mecanism)
* conduitei imprudente a unei persoane (aparitia brusca in fata unui autovehicul in viteza, a unei persoane)
* starii maladive a unei persoane (atac de cord)
imprejurarea imprevizibila poate fi:
* anterioara actiunii faptuitorului
* concomitenta actiunii faptuitorului
* subsecventa actiunii faptuitorului.
- nu trebuie confundat cu culpa simpla: in ambele cazuri faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, dar in cazul culpei simple trebuia si putea sa il prevada.
c. Conditii:
- rezultatul socialmente periculos al faptei sa fie consecinta interventiei unei imprejurari straine de vointa si constiinta faptuitorului,
- faptuitorul sa fi fost in imposibilitatea de a prevedea interventia imprejurarii care a produs rezultatul,
- fapta care a capatat un rezultat socialmente periculos datorat interventiei imprevizibile a unei energii straine sa fie prevazuta de legea penala.
d. Efecte:
- fapta prevazuta de legea penala savarsita in caz fortuit nu este infractiune, ii lipseste trasatura esentiala a vinovatiei,
- opereaza in rem fata de toti participantii,
- inlatura raspunderea penala si pe cea civila. Se poate atrage raspunderea civila persoanei care se face vinovata de defectiunea ce a dus la comiterea faptei (raspunderea tertului).
II. Idei fundamentale:
1. Existenta cauzelor care inlatura caracterul penal al faptei este determinata de lipsa unei trasaturi fundamentale ale acesteia: pericolul social concret, vinovatia sau prevedere in lege a faptei.
2. Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei sunt prevazute expres de legiuitor, nefacand din stabilirea lor un atribut al organului de cercetare penala, procuror sau judecator.
3. Legitima aparare are ca principala caracteristica proportionalitatea dintre intensitatea atacului si cea a apararii.
4. Starea de necesitate se caracterizeaza prin existenta unui pericol iminent care pune in pericol anumite valori sociale.
5. Constrangerea in dreptul penal imbraca doua forme: fizica si morala; ambele conducand la lipsa infractiunii.
6. Cazul fortuit se caracterizeaza prin imposibilitatea subiectiva si obiectiva a faptuitorului de a prevederea rezultatul periculos al faptei sale.
III. Vocabular specific:
asistenta juridica - aceasta manifesta dreptul de aparare al invinuitului sau inculpatului in tot cursul procesului penal,
bonae fidei iudicia - "judecati de buna credinta",
casus maior - caz major, forta majora,
conditio sine qua non - conditie fara de care,
constrangere - imposibilitate de a actiona conform propriei vointe,
cui prodest? - cui serveste?
damnum fatale - paguba sau dauna fatala,
dolus - inselaciunea, desemneaza mijloace viclene prin care o parte determina pe cealalta sa faca un act juridic,
execeptio rei iudicate - exceptia lucrului judecat,
fortuit - imprevizibil, fortat,
imunitate (lat. imunitas) - nepedepsire,
legitim - legal, justificat,
necesitate - nevoie,
quod erat demonstrandum - ceea ce era de demonstrat.
IV. Articole (texte de lege) de analizat:
Art. 44 alin. 3 C.pen. coroborat cu art. 73 lit a) C.pen.,
- Art. 45 alin. 2 C.pen coroborat cu art. 18 C.pen,
- Art. 46 alin. 1 C.pen coroborat cu 189 C.pen.,
- Art. 46 alin. 2 C.pen coroborat cu 193 C.pen.,
- Art. 47 C.pen coroborat cu 19 pct. 2 lit b) C.pen.
V. Aplicatii teoretice si practice:
- Subiecte teoretice
1. Legitima aparare: definitie si caracterizare.
2. Conditiile legitimei aparari: conditii privind atacul.
3. Conditiile legitimei aparari: conditii privind apararea.
4. Depasirea limitelor legitimei aparari.
5. Conditiile in cazul legitimei aparari, modalitatea speciala: conditii privind atacul.
6. Conditiile in cazul legitimei aparari, modalitatea speciala: conditii privind apararea.
7. Efectele legitimei aparari.
8. Starea de necesitate: definitie si caracterizare.
9. Starea de necesitate: conditii privind pericolul.
10. Starea de necesitate: conditii privind actiunea de salvare.
11. Efectele starii de necesitate.
12. Constrangerea fizica: definitie si caracterizare.
12. Conditiile constrangerii fizice.
13. Efectele constrangerii fizice.
14. Constrangerea morala: definitie si caracterizare.
15. Conditiile constrangerii morale.
16. Efectele constrangerii morale.
17. Cazul fortuit: definitie si caracterizare.
18. Conditiile cazului fortuit.
19. Efectele cazului fortuit.
VI. Grile:
1. Se afla in legitima aparare acela care savarseste fapta penala:
a) pentru a salva de la un pericol iminent, si care nu putea fi inlaturat altfel, viata sau integritatea corporala a unei persoane
b) pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust indreptat impotriva altei persoane
c) depasind limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul, deoarece se afla intr-o stare de tulburare sau temere.
2. Exista legitima aparare daca:
a) atacul este indreptat asupra unui bun al celui care riposteaza
b) atacul este verbal sau scris
c) atacul este dezlantuit de un iresponsabil si cel care riposteaza cunoaste acest lucru
d) atacul pune in pericol grav persoana celui atacat ori interesul obstesc.
3. Atacul din legitima aparare se poate indrepta:
a) numai impotriva victimei care comite o fapta penala
b) impotriva altei persoane
c) impotriva unui interes obstesc.
4. Constituie cauze de impunitate:
a) cauzele care inlatura caracterul penal al faptei
b) impiedicarea de catre participant a consumarii faptei
c) retragerea marturiei mincinoase intervenita oricand
d) impiedicarea de catre faptuitor a producerii rezultatului, impiedicare ce a avut loc mai inainte sau ulterior descoperirii faptei.
5. Exista stare de necesitate daca sunt indeplinite si conditiile:
a) pericolul iminent este urmarea nemijlocita a unei activitati omensti responsabile indreptate impotriva unei persoane
b) pericolul este iminent
c) pericolul iminent ameninta orice bun al persoanei.
6. Fapta savarsita in legitima aparare:
a) nu atrage raspunderea penala
b) nu atrage raspunderea civila
c) atrage raspunderea civila, in anumite cazuri, cand sunt indeplinite conditiile excesului justificat.
7. Exista stare de necesitate daca sunt indeplinite si conditiile:
a) pericolul este inevitabil
b) fapta nu este savarsita de catre sau pentru a salva o persoana care avea obligatia de a infrunta pericolul
c) actiunea de salvare prin savarsirea faptei penale constituie singurul mijloc de inlaturare a pericolului.
8. Fapta comisa in stare de necesitate:
a) inlatura raspunderea penala
b) inlatura raspunderea civila, in toate cazurile
c) inlatura raspunderea civila, in toate cazurile cand pericolul s-a produs prin fapta persoanei vatamate.
9. Exista constrangere fizica daca sunt indeplinite si conditiile:
a) faptuitorul nu a putut rezista constrangerii fizice
b) actiunea de constrangere provine numai de la o persoana
c) constrangerea fizica nu a putut fi inlaturata in alt mod.
10. Constituie conditii ale constrangerii morale:
a) cand exista o actiune de constrangere exercitata prin amenintare cu un pericol grav
b) daca pericolul vizeaza persoana faptuitorului sau a altuia
c) cand pericolul grav cu care se ameninta nu poate fi inlaturat altfel decat prin comiterea faptei pretinse.
11. Constituie conditii ale cazului fortuit:
a) daca faptuitorul a fost in imposibilitatea de a prevede interventia imprejurarii care a produs rezultatul
b) daca fapta comisa este prevazuta de legea penala
c) cand rezultatul socialmente periculos al faptei este consecinta interventiei unei imprejurari straine de vointa si constiinta faptuitorului.
12. Se prezuma ca este in legitima aparare:
a) acela care comite fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin viclenie intr-o incapere
b) acela care comite fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin efractie intr-o dependinta a unei locuinte sau incaperi
c) acela care comite fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta intr-o locuinta.
Raspunsuri grile*: 1- b,c; 2 - d; 3 - b,c; 4 - b; 5 - b; 6 - a,c; 7 - a,b,c; 8 - c; 9 - a; 10 - a,b,c; 11 - a,b,c; 12 - a,b,c;
*Poate fi un raspuns corect, doua, toate sau nici unul.
VII. Spete:
1. Instanta a retinut in fapt ca, dupa ce a facut scandal la o petrecere si era condus spre iesirea din imobil, inculpatul X a scos un cutit din buzunar si a aplicat cu el o lovitura in abdomen lui Y doborandu-l. Intrucat inculpatul a continuat sa ameninte cu cutitul pe cei din jur, intr-un moment in care intentiona sa aplice o lovitura de cutit unei persoane, varul acesteia, inculpatul Y a reusit sa-l dezarmeze, lovindu-l cu o bata peste mana in care tinea cutitul, provocandu-i astfel o fractura a antebratului.
Inculpatul X a fost condamnat pentru savarsirea tentativei la infractiunea de omor prevazuta in art. 20 raportata la art. 174 C.pen., iar inculpatul Y a fost achitat de invinuirea de savarsire a infractiunii de vatamare corporala, constatandu-se ca el s-a aflat in legitima aparare. Impotriva acestei sentinte a declarat recurs procurorul, cu motivarea ca achitarea inculpatului Y este gresita, fapta savarsita de el nefiind o legitima aparare ci o depasire a limitelor legitimei aparari (art. 73 lit.a) C. pen.)
Recursul procurorului era intemeiat sau nu?
2. Inculpatul a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de omor prevazuta in art. 174 C.pen. S-a retinut ca, in ziua de 01.01.2000, convenind cu victima sa fie angajat cioban la acesta, inculpatul i-a dat actele de identitate. Neintelegandu-se asupra salariului, inculpatul a cerut sa i se restituie actele de identitate.
La refuzul victimei de a-i restitui actele, inculpatul a atacat-o. Pentru a se apara, victima a scos un briceag, moment in care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri in cap cu o piatra. Victima a incetat din viata, decesul datorandu-se traumatismului cranio cerebral cu fractura de bolta si baza a craniului, dilacerare si contuzie cerebrala.
Apelul declarat de inculpat a fost respins. Inculpatul a declarat recurs pe motivul ca a actionat in legitima aparare si in consecinta a solicitat sa fie achitat.
Fapta a fost ori nu savarsita in legitima aparare?
3. X surprinzandu-si sotia impreuna cu Y intr-o padurice din apropierea locuintei, a aplicat acestuia mai multe lovituri cu baltagul pe care-l avea asupra sa, provocandu-i moartea. S-a mai retinut ca in momentul surprinderii, victima, care se afla culcata pe iarba impreuna cu sotia inculpatului, s-a ridicat si a pus mana pe un arc pe care il pregatise la indemana, dar nu a mai avut posibilitatea sa-l foloseasca, intrucat inculpatul s-a repezit si a inceput sa loveasca cu baltagul. In apararea sa, X a invocat prevederile art. 44 alin. 3 C. pen.
Ce urma sa decida instanta de judecata?
4. X, fiind condamnat la 3 luni inchisoare pentru infractiunea de furt prevazuta de art. 208 alin. 1, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 si art. 76 C. pen., savarsita prin aceea ca a sustras de la o societate comerciala la care era angajat in calitate de conducator auto 5 saci cu furaje concentrate, inculpatul invoca, in recurs starea de necesitate sustinand ca a comis fapta din cauza lipsurilor materiale si a starii de sanatate precara a sa si membrilor familiei sale.
Ce urma sa decida instanta de recurs?
5. X a condus pe drumurile publice, fara permis, un autovehicul, spre a transporta la gara un prieten din alta localitate, venit la el in vizita si a carui locuinta si bunurile personale erau supuse pericolului de inundatie. Fiind trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de conducere fara permis, inculpatul s-a aparat afirmand ca a actionat in stare de necesitate.
Apararea inculpatului poate fi luata in seama de instanta de judecata?
6. Inculpatul a fost trimis in judecata pentru conducerea unui autovehicul pe drumurile publice avand in sange o imbibatie de alcool ce depaseste limita legala. In instanta inculpatul a sustinut ca in momentul savarsirii faptei s-a aflat in stare de necesitate intrucat a efectuat deplasarea pentru a procura medicamente pentru socrul sau, bolnav de cancer.
Fapta inculpatului a fost sau nu savarsita in stare de necesitate?
7. Inculpatul a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 184 C.pen. si pentru savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului prevazuta in art. 38 alin. 1 din Decretul nr. 328/1996. S-a retinut ca, circuland cu viteza, a accidentat grav pe o persoana care se angajase in traversarea drumului aproape de zona marcata si a parasit locul accidentului. In timpul urmariri penale si in faza de judecata, inculpatul a sustinut ca a parasit locul accidentului pe care il provocase pentru a se salva pe sine si persoanele aflate in autoturism, de la pericolul creat de un grup de tigani care, adunati in fata locului, incepusera sa arunce cu pietre asupra masinii sale.
Pot fi incidente in cauza dispozitiile art. 45 C.pen.?
8. Inculpatul X, care se afla la conducerea Directiei cercetari penale din fostul Departament al Securitatii Statului, a ordonat unor ofiteri din subordinea sa sa inceapa ancheta penala si sa fie introduse in arest, patru persoane care au raspandit manifeste in perioada 23.11.-20.12.1989.
Inculpatul, a primit, la randul sau, ordinul de a nu pune in liberate pe cei retinuti, de la fostul adjunct ala ministrului de interne.
Prima instanta l-a achitat pe inculpat pentru infractiunea de arestare nelegala solutie confirmata in apel, pe considerentul ca acesta, datorita conditiilor impuse de regimul totalitar, a actionat sub imperiul unei puternice temeri pentru sine si pentru familia sa, orice insubordonare presupunand reactii grave pentru ei din partea organelor superioare. Impotriva acestor hotarari procurorul a declarat recurs.
Hotararea primei instante si a celei de apel sunt legale si temeinice?
9. S-a retinut in sarcina inculpatului ca a comis acte de complicitate la infractiunea de delapidare. In fata instantei, el a sustinut ca a savarsit fapta sub imperiul constrangerii morale si anume datorita temerii pe care i-a inspirat-o amenintarea gestionarului, autor al delapidarii, ca il va indeparta din serviciu daca nu-i va da concurs, deoarece el este recidivist.
Apararea inculpatului este intemeiata sau nu?
10. X a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta in art. 189 alin. 2 C.pen. S-a retinut ca in seara zilei de 7.08.1995, circuland cu autoturismul pe soseaua ce strabate satul Serbauti, inculpatul a trecut peste victima care, din cauza starii de ebrietate, adormise pe carosabil, provocandu-i moartea.
Condamnarea fost retinuta in apelul inculpatului. In recursul declarat, X a invocat aplicarea dispozitiilor art. 47 C.pen. referitoare la cazul fortuit.
Recursul inculpatului este intemeiat?
Raspunsuri spete:
1. Recursul procurorului nu era intemeiat.
2. In speta nu exista legitima aparare.
3. Instanta va trebui sa respinga retinerea legitimei aparari.
4. Nu se poate retine existenta starii de necesitate.
5. Nu se poate retine existenta starii de necesitate.
6. Fapta nu a fost comisa in stare de necesitate.
7. Nu se poate retine existenta starii de necesitate.
8. Hotararea primei instante si a celei de apel sunt gresite.
9. Apararea inculpatului nu este intemeiata.
10. Recursul inculpatului nu este intemeiat.
VII. Test (9 intrebari a cate un punct fiecare si unul din oficiu)
1. Clasificarea cauzelor care inlatura caracterul penal al faptei.
2. Precizati conditiile atacului in cazul legitimei aparari, forma generala.
3. Enumerati caracteristicile apararii in cazul legitimei aparari, forma speciala.
4. Precizarea formelor in care se poate depasi legitima aparare; consecinte.
5. Persoanele care au obligatia de a infrunta pericolul specific starii de necesitate.
6. Caracteristicile constrangeii.
7. Raportul dintre cazul fortuit si culpa simpla.
8. Comparatie intre legitima aparare si circumstanta provocarii.
9. Conditiile de existenta ale cazului fortuit.
VIII. Activitate de cercetare:
A. Teme de seminar:
1. Specificul legitimei aparari in cadrul cauzelor care inlatura caracterul penal al faptei.
2. Analiza pericolului specific starii de necesitate.
3. Subiectii si alte elemente care pot realiza constrangerea fizica si/sau morala.
4. Imprejurari, strari si circumstante ce pot determina existenta unui caz fortuit.
B. Teme de cerc stiintific:
1. Asemanari si deosebiri intre legitima aparare si starea de necesitate.
2. Comparatie intre cele doua posibilitati ale depasirii limitei legitimei aparari: excesul justificat si execesul scuzabil.
3. Comparatie intre cazul fortuit si culpa simpla.
4. Raportul dintre constrangerea fizica si lipsirea de liberatate in mod ilegal.
5. Raportul dintre constrangerea morala si amenintare.
C. Teme de licenta:
1. Legitima aparare in dreptul penal roman.
2. Starea de necesitate, cauza generala de inlaturare a caracterului penal al faptei.
3. Constrangerea fizica si morala si efectele sale privind incidenta institutiilor fundamentale ale dreptului penal: infractiunea, raspunderea penala si sanctiunea.
4. Cazul fortuit si implicatiile sale asupra existentei infractiunii.
