|
|
|
Natura juridica a drepturilor si libertatilor fundamentale
Cu privire la natura juridica a drepturilor si libertatilor fundamentale s-au formulat mai multe teorii.
Astfel, potrivit teoriei dreptului natural se considera ca drepturile si libertatile fundamentale ar avea o natura deosebita de celelalte drepturi ale omului,
deoarece cetateanul le dobandeste in calitatea de om, sunt opozabile statului si nu sunt stabilite deci prin legi, contracte, etc.
Blackstone califica drepturile fundamentale ca absolute, deosebindu-le de alte drepturi care sunt creatia societatii, deoarece ele deriva din legile naturii si sunt anterioare acestora din urma.
Potrivit teoriei individualiste, se sustine ca sursa oricarui drept este in individ, pentru ca acesta singur este o fiinta reala, libera si responsabila. Autorii acestei teori denumesc drepturile fundamentale, libertati necesare, cele mai necesare dintre toate.
In teoria drepturilor reflexe nu se face deosebirea de natura juridica intre drepturile individuale si celelalte drepturi subiective, toate fiind o creatie a dreptului obiectiv. Totusi, Jellinek face o distinctie pornind de la diferenta dintre notiunea de putere juridica si cea de posibilitate juridica. Astfel, drepturile obisnuite ar contine in ele atat o posibilitate juridica, cat si o putere juridica, in timp ce drepturile publice ar fi puteri de vointa create exclusiv de lege, care nu presupun si o activitate naturala garantata de lege2).
O trasatura generala a multor teorii in privinta naturii juridice a drepturilor omului este aceea ca nu exista nici o deosebire de natura juridica intre drepturile fundamentale si celelalte drepturi, toate fiind drepturi subiective. Ceea ce justifica distinctia intre drepturile si libertatile fundamentale pe de o parte si celelalte drepturi si libertati, pe de alta parte este importanta economica, sociala si politica a acestora, pentru autorul lor cat si pentru societate in general.
Putem retine ca drepturile fundamentale sunt drepturi subiective, care impreuna cu celelalte drepturi subiective si indatoririle corelative, formeaza statutul juridic al cetateanului.
