MOLDOVA - Elemente de ordin istoric, Organizarea Constitutionala

MOLDOVA

1.1.1. Elemente de ordin istoric

Asa cum atesta documentele arheologice, teritoriul dintre Prut, Nistru si Marea Neagra a fost locuit in antichitate de triburi geto-dacice. Ulterior, Imperiul Roman isi intinde stapanirea asupra regiunilor din Sudul Basarabiei de astazi. La gurile Dunarii este fondat orasul Tyras, cucerit de Burebista si apoi de romani, care a reprezentat, la timpul sau, potrivit atestarilor istorice, unul dintre cele mai dezvoltate orase antice de pe litoralul Marii Negre.

In mileniul I dupa Christos, teritoriul Moldovei de azi este strabatut de popoarele migratoare, iar dupa prima invazie tatara din 1241 intreaga regiune se regaseste sub controlul politic al 'hoardei de aur'.

Originile organizarii de stat a Moldovei se regasesc in secolul XIV. Pe atunci, in intreaga perioada care a urmat, teritoriul Republicii Moldova de azi (Basarabia, cum a fost cunoscuta in vechi documente) facea parte integranta din Principatul Moldovei, a carui frontiera la Nistru era intarita cu puternice cetati de aparare. Dupa ce in 1484 Cetatea Alba si Chilia au fost ocupate de Imperiul Otoman, in 1538, la sfarsitul primei domnii a lui Petru Rares, Tighina si Sudul Basarabiei sunt transformate in Raia turceasca; in perioada domniei Ecaterinei a II-a, imperiul tarist devine vecinul rasaritean al Moldovei^[1]

Prin pacea de la Bucuresti, din 28 mai 1812, imperiul tarist anexeaza teritoriul cuprins intre Prut si Nistru, teritoriu ce facuse parte pana atunci din Principatul Moldovei, constituind o componenta etnica si culturala a acestuia. De mentionat ca, procedand in felul amintit, Rusia tarista a incalcat prevederile Tratatului de alianta ruso-moldovenesc, incheiat la 13 aprilie 1711, intre Petru cel Mare si Dimitrie Cantemir, prin care frontiera Moldovei la Nistru fusese recunoscuta de Rusia.

Perioada dominatiei ruse in Basarabia este insotita de incercari de colonizare cu populatii apartinand altor nationalitati, efectuate concomitnt cu politica de deznationalizare a romanilor. De altfel, in 1867, limba romana este interzisa in mod expres in scolile din Basarabia.

Ca urmare a Congresului de la Paris din 1856, congres ce a pus capat razboiului Crimeei, au fost retrocedate Principatului Moldovei cele trei judete din Sudul Basarabiei, situate la Nord si Nord-Est de gurile Dunarii: Cahul, Bolgrad si Ismail. Dupa Congresul de la Berlin din 1878 Rusia obtine insa reincorporarea acestor trei judete, care vor ramane in componenta sa pana la prabusirea tarismului in 1917^[2]

Asa cum se vede din aceste sumare date istorice, Basarabia (de fapt partea de rasarit a Moldovei istorice romanesti, pe care se gaseste astazi Republica Moldova) a facut parte din Principatul Moldovei, inca din secolul XIV, fiind cedata Rusiei de abia in 1812, retrocedata partial in 1856 si integrata din nou in compunerea imperiului tarist pana in 1917.

Istoria Basarabiei in aceasta perioada, din punctul de vedere al evolutiilor constitutionale, este direct legata de dezvoltarea constitutionala a Principatului Moldovei, toate documentele - chiar cele mai vechi - referitoare la organizarea constitutionala si administrativa a Moldovei fiindu-i aplicabile, cu exceptia perioadei in care s-a aflat sub dominatia rusa.

La terminarea primului razboi mondial si in conditiile prabusirii regimului tarist, in viata Basarabiei intervin o serie de evenimente importante, ce culmineaza cu unirea sa cu Romania. Astfel, in primul rand este infiintat Partidul National Moldovenesc, iar Congresul ostasesc de la Chisinau proclama autonomia teritoriala si politica a Basarabiei. Din initiativa fortelor patriotice si cu participarea nu numai a populatiei romane - covarsitor majoritara - dar si a altor populatii, a tuturor confesiunilor religioase, este convocat un Parlament reprezentativ - Sfatul Tarii. Acest Parlament era compus din 105 romani, 15 ucraineni, 14 evrei, 7 rusi, 2 germani, 2 bulgari, 8 gagauzi, 1 polonez, 1 armean, 1 grec - alesi in raport cu ponderea fiecarei nationalitati in acel moment pe teritoriul Basarabiei.

Sfatul Tarii adopta o 'Declaratie solemna', in care se preciza ca Basarabia 'sprijinita pe trecutul sau istoric, se declara de azi inainte Republica Democratica Moldoveneasca'. Republica Democratica Moldoveneasca intelegea sa devina, pentru moment, o componenta a Republicilor Federative Democratice Rusesti, avand insa statutul de 'partas cu aceleasi drepturi'. Asa cum s-a subliniat in istoriografia romana, 'In conditiile deosebit de complexe si dificile ale vietii politice din Rusia din iarna anului 1917, aceasta hotarare reprezenta primul pas in lupta romanilor basarabeni pentru autodeterminare. Desigur, pasul urmator pe care-l doreau ca si fratii lor din celelalte provincii instrainate era unirea cu Patria-mama, Romania'^[3]

Ca urmare a declansarii unor puternice crize pe teritoriul Basarabiei, determinate de incalcarea ordinii de drept prin actiunile prizonierilor si militarilor rusi care se retrageau, Sfatul Tarii se adreseaza Guvernului roman de la Iasi, solicitandu-i ajutor militar pentru restabilirea ordinii. Dupa consultari, inclusiv cu factori de conducere ai trupelor aliate si comandantul trupelor rusesti din Moldova, se convine asupra preluarii de catre romani a unor pozitii importante.

In conditiile in care populatia Basarabiei devenea tot mai convinsa ca viitorul sau istoric este alaturi de Romania, la 24 ianuarie 1918 Sfatul Tarii proclama independenta Republicii Democratice Moldovenesti si separarea ei de Republica Federativa Rusa. In aceeasi zi este data publicitatii si declaratia unui grup format din militanti proveniti din toate teritoriile locuite de romani, publicata in ziarul 'Romania noua' si care avea sa exercite o puternica influenta asupra constiintei romanilor.

La 27 martie/9 aprilie 1918, intrunit la Chisinau intr-o sedinta solemna, Sfatul Tarii adopta o declaratie istorica prin care era exprimata dorinta arzatoare si vointa neclintita a romanilor basarabeni de a se uni cu fratii lor din Romania. Dupa cum se precizeaza in acest document, 'In numele poporului  Basarabiei, Sfatul Tarii declara: Republica Democrata Moldoveneasca (Basarabia) in hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunare, Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta de Rusia acum o suta si mai bine de ani din trupul vechii Moldove, de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama sa Romania, in puterea dreptului istoric si al dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor'^[4]

In perioada care a urmat, Basarabia a fost integrata Regatului Romaniei, dezvoltarea sa constitutionala in tot acest timp fiind aceea pe care a cunoscut-o Romania reintregita. Fara a mai vorbi de Declaratia Sfatului Tarii din 27 martie/9 aprilie 1918, care are valoarea unui act constitutional, potrivit parerii exprimate de autorii de specialitate, organizarea constitutionala a Romaniei statornicita prin Constitutiile din 1923 si 1938 s-a aplicat pe deplin si teritoriului Basarabiei, careia, de asemenea, i-au fost asigurate reglementari prin legile de organizare administrativa din toata aceasta perioada.

Mai mult decat atat, la Chisinau, ca si la Cernauti, au functionat in toata perioada interbelica universitati romanesti, in care s-a acordat o insemnatate dintre cele mai mari predarii dreptului constitutional, considerat a fi un instrument de fundamentare a unitatii etnice si de cultura a tuturor romanilor.

In conditiile framantate ale perioadei din ajunul declansarii celui de al doilea razboi mondial, cand marile puteri - printre care Germania si U.R.S.S. - isi manifestau fatis tendintele expansioniste, doua evenimente internationale au afectat statutul juridic al Basarabiei.

Primul l-a constituit Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 care, potrivit prevederilor pct.3 al protocolului aditional secret, includea Basarabia in sfera de influenta a U.R.S.S., fata de Germania, care intelegea sa-si manifeste 'dezinteresul'. Acest acord constituia o incalcare flagranta a principiilor si normelor de drept international in vigoare, ca si a cunoscutei reguli din dreptul tratatelor 'pacta tertiis nec nocet nec prossunt' (prin tratatele internationale nu se pot crea nici drepturi, nici avantaje in favoarea unor state terte)^[5]

Un al doilea moment l-au constituit notele ultimative ale Guvernului sovietic din 26 si 27 iunie 1940, expresie nedisimulata a politicii de forta si violenta pe care U.R.S.S. intelegea sa o foloseasca spre a-si extinde dominatia^[6]. In conditiile in care guvernul roman de atunci a fost obligat sa accepte revendicarile ultimative ale sovieticilor, desi o serie de eminenti oameni politici romani s-au pronuntat pentru respingerea acestor revendicari, Basarabia a fost incorporata prin forta teritoriului U.R.S.S., iar o republica 'socialista sovietica' a fost constituita pe teritoriul sau la 2 august 1940. Printr-o hotarare din 4 noiembrie 1940, judetele Hotin, Ismail si Cetatea Alba au fost incluse insa in componenta R.S.S.Ucraina.

In prima perioada a ostilitatilor pe frontul de Est, teritoriul Basarabiei a fost recucerit de trupele romanesti, care au reinstalat pe teritoriul sau administratia romana. In perioada 1941-1944, Basarabia a fost din nou reintegrata ordinii constitutionale romanesti, existenta la timpul respectiv. Dupa 1944, Basarabia a fost din nou ocupata de trupele sovietice si anexata U.R.S.S., iar Tratatul de pace din 1947 a stabilit granita romano-sovietica in conformitate cu reglementarile in vigoare la 22 iunie 1941^[7]. Revenirea Basarabiei sub administratia sovietica a fost insotita de arestari masive, deportari, precum si de o politica constanta de deznationalizare.

Din punct de vedere constitutional, a fost adoptata, la 16 aprilie 1978, Constitutia (Legea fundamentala de baza) a R.S.S.Moldoveneasca, care definea Moldova ca fiind 'un stat socialist suveran'. Desi Constitutia declara ca 'R.S.S.Moldoveneasca va avea dreptul sa intre in relatii cu statele straine si sa incheie tratate cu ele', un text al aceleiasi Constitutii prevedea ca 'Legile U.R.S.S. vor fi aplicabile pe teritoriul R.S.S.Moldovenesti'.

Modificarile constitutionale din 21 noiembrie 1980 si 25 decembrie 1985 nu au adus schimbari in statutul juridic al R.S.S.Moldoveneasca.

Ca urmare a evenimentelor cunoscute din perioada anilor 1989-1990, pe intreg cuprinsul U.R.S.S. au avut loc schimbari politice importante, care au pus in lumina fragilitatea si inconsistenta sistemului federativ creat de sovietici. Inca din 1986 s-a constituit pe teritoriul Moldovei sovietice 'Miscarea democratica din Moldova', devenita ulterior 'Frontul Popular', care a organizat la 27 august 1989 o Mare Adunare Nationala. Sub presiunea maselor populare si in conditiile revigorarii sentimentului national, la 31 august 1989 a fost impusa limba romana ca limba de stat si revenirea la alfabetul latin. La 23 iunie 1990, Parlamentul de la Chisinau a adoptat Declaratia suveranitatii Republicii Moldova. In aceeasi zi guvernul Moldovei a publicat o declaratie in care arata ca ocuparea Basarabiei in 1940 de catre Uniunea Sovietica fusese un act ilegal. Dupa incercarea de lovitura de stat impotriva lui Mihail Gorbaciov, Republica Moldova s-a declarat independenta, la 27 august 1991, independenta sa fiind recunoscuta in aceeasi zi de catre Romania. In 1991 au avut loc alegeri prezidentiale, la care Mircea Snegur a fost ales primul presedinte al tarii, cu 98,17% din voturi. Desi Presedintele Snegur si-a exprimat dorinta organizarii unui referendum pentru a determina daca exista sprijinul necesar reunificarii cu Romania, Parlamentul a votat, la 20 ianuarie 1993, impotriva organizarii unui asemenea referendum.

La 19 octombrie 1993, Parlamentul Republicii Moldova a votat reducerea numarului de deputati de la 380 la 104, urmand ca alegerile sa se desfasoare pe baza principiului reprezentarii proportionale.

O problema nerezolvata de Guvernul Moldovei a constituit-o prezenta Armatei a XIV-a ruse pe teritoriul Moldovei si mentinerea unor zone ale tarii sub controlul elementelor separatiste.

La 6 martie 1994 a fost organizat un plebiscit spre a se cunoaste vointa populatiei in problemele independentei sau a unei eventuale uniuni cu Romania: 75% din alegatori au participat la referendum, iar 95,4% s-au exprimat in favoarea mentinerii independentei Republicii Moldova. Ratificarea de catre Moldova a actului de apartenenta a Republicii Moldova la Comunitatea Statelor Independente a fost facuta de Parlament la 8 aprilie 1994. La 28 iulie in acelasi an, Parlamentul Moldovei a adoptat noua Constitutie a tarii, care a intrat in vigoare la 27 august 1994 si apoi modificata in anul 2000, cand Moldova a deenit republica parlamentara.

1.1.2. Organizarea constitutionala

Constitutia Republicii Moldova, adoptata la 28 iulie 1994, cuprinde sapte titluri, care insumeaza 143 de articole, la care se adauga cele opt articole cuprinse in ultimul titlu^[8]

Preambulul Constitutiei reafirma 'aspiratiile seculare ale poporului de a trai intr-o tara suverana' si 'continuitatea statalitatii poporului moldovenesc'. Sunt considerate valori supreme de stat dreptul, pacea civica, democratia, demnitatea omului, drepturile si libertatile lui, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic.

Titlul I cuprinde o serie de principii generale. Retine atentia ideea ca Republica Moldova este un stat suveran si independent, unitar si indivizibil, a carui forma de guvernamant este republica. Suveranitatea nationala apartine poporului, care o exercita in mod direct si prin organele sale reprezentative. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai grava crima impotriva poporului.

Un text similar celui pe care il intalnim in Constitutia Romaniei este art.4, care dispune ca prevederile constitutionale privind drepturile si libertatile omului vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului si cu Pactele si celelalte tratate la care Moldova este parte, in caz de neconcordanta avand prioritate reglementarile internationale.

In cadrul principiilor generale mai sunt mentionate democratia si pluralismul politic, separarea si colaborarea puterilor, principiul suprematiei constitutiei, respectul dreptului international, principiile fundamentale privind proprietatea, unitatea poporului, ca si 'neutralitatea permanenta' a Moldovei, proclamata in mod expres prin Constitutie.

Limba de stat a Republicii Moldova este 'limba moldoveneasca, functionand pe baza grafiei latine', statul recunoscand insa si protejand dreptul la pastrarea si dezvoltarea limbii ruse si a altor limbi vorbite pe teritoriul tarii.

Titlul II cuprinde o ampla tratare a drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale, la nivelul standardelor tarilor dezvoltate. Sunt enumerate, printre altele, accesul la justitie, prezumtia de nevinovatie, neretroactivitatea legilor, libertatea si siguranta persoanei, dreptul la aparare, la viata intima, inviolabilitatea domiciliului, dreptul la un mediu inconjurator sanatos s.a.

Retine atentia prevederea art.18 alin.1, potrivit careia cetatenii Republicii Moldova nu pot fi cetateni ai altor state decat in cazurile prevazute de acordurile internationale la care Republica Moldova este parte.

In cadrul Titlului III al Constitutiei este prevazuta functionarea autoritatilor publice. Adoptand sistemul parlamentar unicameral, Republica Moldova dispune in prezent de un Parlament compus din 101 deputati alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat (art.61), pentru un mandat de patru ani. Structura, organizarea si functionarea Parlamentului sunt stabilite prin regulamentul acestuia.

Atributiile Parlamentului sunt similare celor pe care le au in prezent parlamentele din tarile democratice. In ceea ce priveste imunitatea parlamentara, art.70 alin.3 dispune ca 'Deputatul nu poate fi retinut, arestat, perchezitionat, cu exceptia cazurilor de infractiune flagranta, sau trimis in judecata fara incuviintarea Parlamentului, dupa ascultarea sa', iar art.71 prevede ca 'Deputatul nu poate fi persecutat sau tras la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile exprimate in exercitarea mandatului'.

In ceea ce priveste adoptarea legilor, Constitutia Republicii Moldova consacra, la fel ca si Constitutia Romaniei, diferente intre legile constitutionale, legile organice si legile ordinare. Dreptul de initiativa legislativa apartine deputatilor, Presedintelui Republicii si guvernului.

Capitolul V al Constitutiei (modificat), care se refera la Presedintele Republicii Moldova, consacra initial un sistem de guvernare semi-prezidential. Seful statului era ales prin vot universal, direct, egal, secret si liber exprimat, pentru o perioada de patru ani. El reprezenta statul, fiind garantul suveranitatii, independentei nationale, unitatii si integritatii teritoriale a tarii. Ca si in Romania, el putea lua parte la sedintele guvernului, prezidand in acest caz sedintele de guvern la care participa. In ceea ce priveste dizolvarea Parlamentului, remarcam ca aceasta putea fi efectuata de catre Presedintele Republicii. In cazul imposibilitatii formarii guvernului sau al blocarii procedurii de adoptare a legilor timp de trei luni, Presedintele Republicii Moldova, numai dupa consultarea fractiunilor parlamentare, putea sa dizolve Parlamentul. Daca nu accepta votul de incredere pentru formarea Guvernului, parlamentul putea fi dizolvat in termen de 45 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura.

Potrivit prevederilor Constitutiei, Parlamentul nu poate fi dizolvat in ultimele sase luni ale mandatului Presedintelui Republicii Moldova si nici in timpul starii de urgenta, de asediu sau de razboi.

Atributiile Presedintelui erau in general similare celor de care dispune seful statului in regimurile de guvernare semi-prezidentiale.

Suspendarea din functie a Presedintelui Republicii se putea face in cazul savarsirii unor fapte grave prin care acesta incalca prevederile Constitutiei. Masura urma sa fie adoptata la propunerea a o treime din deputati, iar hotararea trebuia sa fie adoptata cu votul a doua treimi dupa care Presedintele avea dreptul de a da explicatii cu privire la faptele ce i se imputa (art.89).

La 21 iulie 2000 a fost adoptat un important amendament la Constitutie, potrivit caruia Republica Moldova devine republica parlamentara, presedintele statului urmand sa fie ales de Parlament cu o majoritate de trei cincimi din voturi. Datorita faptului ca Parlamentul nu a reusit sa desemneze un nou presedinte, presedintele in exercitiu de atunci - Petru Lucinski - dispune dizolvarea Parlamentului si organizarea de alegeri parlamentare anticipate. Alegerile desfasurate la 25 februarie 2001 au fost castigate de Partidul Comunistilor, al carui leader este Vladimir Voronin, care devine oficial presedinte al Republicii Moldova la 4 aprilie 2001. Predecesorii sai in aceasta functie au fost Petru Lucinski (1997-2001) si Mircea Snegur (1990-1997).

Din cei 101 deputati alesi in 2001, 71 faceau  parte din Fractiunea Partidului Comunistilor din Republica Moldova (59 membri ai P.C. si 12 fara partid), 19 din Fractiunea Blocului electoral 'Alianta Braghis' si 11 din Fractiunea Partidului Popular Crestin Democrat.

Numarul parlamentarilor a fost redus de la 380 (in legislatura a XII-a) la 104 (in legislatura XIII-a) si la 101 (in actuala legislatura - a XV-a).

De la 23 mai 1991 a fost adoptata denumirea de 'Parlament', in locul aceleia de 'Soviet Suprem'.

In Republica Moldova alegerile pentru cea de a patra legislatura de la dobandirea independentei de stat au avut loc la 6 martie 2005. S-au prezentat 1123 de candidati, reprezentand 11 partide si aliante politice, precum si 12 candidati independenti. Aproape 367.000 de moldoveni cu domiciliul in strainatate au votat in cadrul ambasadelor.

Ca urmare a alegerilor, Partidul Comunist din Moldova, care a obtinut 45,98% din voturi, a dobandit 56 de mandate din cele 101 cat are Parlamentul Moldovei. 34 de mandate au fost obtinute de Blocul Democrat din Moldova, compus din 16 partide de centru si centru dreapta, condus de Dumitru Braghis, iar 11 au revenit partidului Popular Crestin Democrat, condus de Iurie Rosca. Participarea la alegeri a fost de 63,7%, superioara minimului de 50% cerut pentru validarea scrutinului.

Alegerile s-au desfasurat in conditiile in care Partidul Comunist al lui Vladimir Voronin a inregistrat o usoara scadere (4%) fata de anul 2001. La jumatatea mandatului, presedintele Voronin ales in anul 2000 sub semnul apropierii de Moscova, a facut o schimbare cu 180 de grade, pronuntandu-se pentru apropierea de Europa. Cu privire la miscarea secesionista din Transnistria, el a solicitat retragerea totala a trupelor rusesti si desfasurarea unor forte de pace europene, ceea ce a facut ca unele forte pro ruse sa nu mai sprijine Partidul Comunist, considerat sustinatorul principal al presedintelui.

Guvernul asigura realizarea politicii externe a statului si exercita conducerea generala a administratiei publice. Procedura de investitura a Guvernului si eventualele incompatibilitati sunt similare celor din Constitutia romana. Actele Guvernului sunt 'hotarari si dispozitii'. Actualul prim ministru al Republicii Moldova este Vasile Tarlev, investit in aceasta functie la 19 aprilie 2001.

Capitolul VII al Constitutiei, care se refera la raporturile Guvernului cu Parlamentul, cuprinde prevederi legate de informarea Parlamentului, intrebari si interpelari, precum si in lgeatura cu exprimarea neincrederii fata de guvern. Nu se intalnesc prevederi cu privire la delegarea legislativa si regimul ordonantelor.

Capitolul VIII se refera la administratia publica. Retine atentia art.109 alin.1, in concordanta cu care 'Administratia publica in unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile autonomiei locale, al descentralizarii serviciilor publice, al eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale si al consultarii cetatenilor in problemele locale de interes deosebit'.

O mentiune speciala trebuie facuta in legatura cu art.111  din acest capitol, care se refera la statutul special de autonomie. In conformitate cu alin.l al acestui articol, 'Localitatilor din stanga Nistrului, precum si unor localitati din sudul Republicii Moldova, le pot fi atribuite forme si conditii speciale de autonomie dupa statute speciale adoptate prin legi organice'^[9]. De mentionat este si faptul ca legile organice care reglementeaza statutele speciale ale localitatilor prevazute la alineatul (1) pot fi modificate cu votul a trei cincimi din numarul deputatilor alesi.

In ceea ce priveste organele administrative locale, 'autoritatile satesti si orasenesti', acestea sunt consiliile locale alese si primarii alesi. Observam ca, potrivit art.113 din Constitutia Republicii Moldova, se mentine si institutia consiliilor raionale, care 'coordoneaza activitatea consiliilor satesti si orasenesti in vederea realizarii serviciilor publice de interes raional'.

Cu privire la autoritatea judecatoreasca intalnim, de asemenea, prevederi similare celor din principalele constitutii democratice privind statutul judecatorului, caracterul public al dezbaterilor, folosirea cailor de atac etc. In Republica Moldova justitia se infaptuieste prin Curtea Suprema de Justitie, prin Curtea de Apel, prin tribunale si judecatorii. De asemenea, fiinteaza Consiliul Superior al Magistraturii, cu mandat de cinci ani, competent in problemele ce privesc numirea, deplasarea, promovarea si masurile disciplinare fata de magistrati.

O mentiune speciala se cuvine a fi facuta in legatura cu faptul ca in Republica Moldova este mentinuta institutia procuraturii, atat Procurorul general numit de Parlament, cat si procurorii subordonati acestuia avand ca principale sarcini sa exercite supravegherea executarii exacte si uniforme a legilor de catre cetateni si asociatiile lor, precum si de a apara ordinea juridica, drepturile si libertatile cetatenesti.

Titlul IV al Constitutiei Republicii Moldova 'Economia nationala si finantele publice' specifica in mod expres ca economia Republicii Moldova este economie de piata, de orientare sociala, bazata pe proprietatea privata si pe proprietatea publica, angajate in concurenta libera. In Constitutie se prevede ca statul trebuie sa asigure reglementarea activitatii economice si administrarea proprietatii publice ce-i apartine in conditiile legii; libertatea comertului si activitatile de intreprinzator, protectia concurentei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificarii tuturor factorilor de productie; protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara; stimularea cercetarilor stiintifice; exploatarea rationala a pamantului si a celorlalte resurse naturale, in concordanta cu interesele nationale; refacerea si protectia mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic; sporirea numarului de locuri de munca, crearea conditiilor pentru cresterea calitatii vietii; inviolabilitatea investitiilor persoanelor fizice si juridice, inclusiv straine.

In acelasi Titlu al Constitutiei intalnim prevederi cu privire la ocrotirea proprietatii si garantarea realizarii dreptului de proprietate. Cu privire la proprietatea publica, art.127 alin.4 prevede in mod expres ca 'Bogatiile de orice natura ale subsolului, spatiul aerian, apele si padurile folosite in interes public, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, caile de comunicatie, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice'.

Titlul V al Constitutiei Republicii Moldova este consacrat Curtii Constitutionale. Se prevede ca aceasta este unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Republica Moldova, fiind independenta de orice autoritate publica si supunandu-se numai Constitutiei. O prevedere importanta inscrisa in art.134 alin.3 este aceea potrivit careia 'Curtea Constitutionala garanteaza suprematia Constitutiei, asigura realizarea principiului separarii puterii de stat in putere legislativa, putere executiva si putere judecatoreasca si garanteaza responsabilitatea statului fata de cetatean si a cetateanului fata de stat'.

Potrivit art.135, atributiile Curtii Constitutionale sunt urmatoarele:

a) exercita la sesizare controlul constitutionalitatii legilor, regulamentelor si hotararilor Parlamentului, a decretelor Presedintelui Republicii Moldova, a hotararilor si dispozitiilor Guvernului, precum si a tratatelor internationale  la care Republica Moldova este parte;

b) interpreteaza Constitutia;

c) se pronunta asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei;

d) confirma rezultatele referendumurilor republicane;

e) confirma rezultatele alegerii Parlamentului si a Presedintelui Republicii Moldova;

f) constata circumstantele care justifica dizolvarea Parlamentului, suspendarea din functie a Presedintelui Republicii Moldova sau interimatul functiei de Presedinte al Republicii Moldova;

g) rezolva cazurile exceptionale de neconstitutionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea Suprema de Justitie;

h) hotaraste asupra chestiunilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid.

Curtea Constitutionala se compune din sase judecatori, dintre care doi sunt numiti de Parlament, doi de Presedintele Republicii si doi de Consiliul Superior al Magistraturii. Judecatorii Curtii Constitutionale aleg prin vot secret Presedintele Curtii. Hotararile Curtii Constitutionale sunt definitive si nu pot fi atacate. Potrivit prevederilor Constitutiei, legile si alte acte normative sau numai anumite parti ale acestora 'devin nule' din momentul adoptarii hotararii corespunzatoare a Curtii Constitutionale.

In sistemul constitutional al Republicii Moldova, Curtii Constitutionale ii revin atributiuni importante, punctul sau de vedere putand avea uneori un rol decisiv in solutionarea unor probleme politice. Astfel, Curtea Constitutionala a apreciat ca fiind neconstitutional votul de investitura dat de Parlamentul de la Chisinau, la 3 martie 1999, guvernului condus de Ion Sturza, care a obtinut in sprijinul sau numai 51 de voturi, in loc de 52, cat era majoritatea necesara.

Titlul VI se ocupa de revizuirea Constitutiei. In conformitate cu prevederile acestuia, initiativa revizuirii poate apartine:

- unui numar de cel putin 200.000 de cetateni ai Republicii Moldova cu drept de vot. Cetatenii care initiaza revizuirea Constitutiei trebuie sa provina din cel putin jumatate din raioane si municipii, iar in fiecare din ele trebuie sa fie inregistrate cel putin 5.000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative;

- unui numar de cel putin o treime de deputati in Parlament;

- Presedintelui Republicii Moldova;

- Guvernului.

In Constitutia Republicii Moldova exista si o serie de limite ale revizuirii Constitutiei, care sunt specificate in mod expres in art.142. Astfel, dispozitiile privind caracterul suveran, independent si unitar al statului, precum si cele referitoare la neutralitatea permanenta a statului pot fi revizuite numai prin aprobarea lor prin referendum, cu votul majoritatii cetatenilor inscrisi in listele electorale.        

Nici o revizuire nu poate fi insa facuta daca are ca rezultat  suprimarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora.

Constitutia nu poate fi revizuita nici pe durata starii de urgenta, de asediu sau de razboi.

Procedura de modificare a Constitutiei este mai simpla in Republica Moldova decat in Romania, ea efectuandu-se prin adoptarea de catre Parlament a modificarilor propuse cu votul a doua treimi din numarul deputatilor.

De altfel, si actuala Constitutie a Moldovei a fost adoptata de Parlament, nemaifiind supusa ulterior unui referendum popular.