|
|
|
LEGISLATIA SECURITATII SOCIALE
CARTA SOCIALA EUROPEANA SI RATIFICAREA EI DE CATRE ROMANIA
Carta sociala europeana constituie un instrument politic care contine "obligatii morale" al caror obiect este acela de a garanta ca intr-o anumita tara sunt respectate anumite drepturi sociale. Acestea se refera in primul rand la piata muncii, formarea profesionala, egalitatea sanselor, mediul de lucru. Carta contine, de asemenea, o cerere explicita adresata Comisiei de a inainta propuneri pentru a transpune continutul Cartei sociale in legislatie.
Carta sociala europeana a fost semnata in Italia la Torino la 18 octombrie 1961 si a intrat in vigoare la 26 februarie 1965 fiind o conventie internationala obligatorie pentru toate statele care au ratificat-o. Carta este in vigoare astazi in 21 de state europene4: Austria, Belgia, Cipru, Republica Ceha, Danemarca, Finlanda, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Luxemburg, Malta, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Slovacia, Spania, Turcia si Marea Britanie.
Ulterior, Carta sociala europeana a fost completata prin trei protocoale :
Protocolul aditional din 5 mai 1988 prin care se garanteaza noi drepturi grupate in patru articole
Protocolul de amendare din 21 octombrie 1991 prin care se restructureaza procedura de control
Protocolul aditional din 9 noiembrie 1995 care stabileste proceduara de reclamatii colective
Comitetul european al drepturilor sociale CEDES (CEDS) verifica daca statele membre si-au onorat obligatiile conform Cartei. Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei alege cei 15 membri independenti si impartiali pentru o perioada de 6 ani care se poate reinnoi o singura data. CEDES apreciaza daca legislatia si practica in statele membre sunt conforme cu recomandarile Cartei.
Carta sociala europeana nu este numai o declaratie solemna, abstracta, cu o vocatie pragmatica, ci reprezinta un ansamblu de drepturi fundamentale in domeniul muncii, angajarii, relatiilor sociale si securitatii sociale.
In esenta sa, Carta sociala europeana este un text mixt, intrucat cuprinde o parte declarativa (de principii), care afirma obiectivele politicii sociale ce trebuie urmarite de statele membre ale Consiliului Europei si o parte juridica, prin care statul care o ratifica isi asuma o serie de obligatii. Carta revizuita face parte din marile tratate ale Consiliului Europei in domeniul drepturilor omului si constituie instrumentul european de referinta in materie de coeziune sociala. Nu intamplator Carta revizuita a fost denumita "Carta sociala a secolului XXI".
Carta sociala europeana revizuita, in prima sa parte, consacra ca obiectiv al politicii statelor ce o ratifica (politica a carei realizare o vor urmari prin toate mijloacele utile pe plan national si international), atingerea conditiilor specifice pentru exercitarea efectiva a 31 de drepturi si principii cu caracter social. Fiecaruia dintre acestea ii corespunde, in partea a doua, un articol ce detaliaza obligatii efective, ce contureaza continutul respectivului drept:
1. dreptul la munca
2. dreptul la conditii de munca echitabile
3. dreptul la securitate si la igiena in munca
4. dreptul la o salarizare echitabila
5. dreptul sindical
6. dreptul la negociere colectiva
7. dreptul adolescentilor si copiilor la protectie
8. dreptul lucratoarelor la protectia maternitatii
9. dreptul la orientare profesionala
10. dreptul la formare profesionala
11. dreptul la protectia sanatatii
12. dreptul la securitate sociala
13. dreptul la asistenta sociala si medicala
14. dreptul de a beneficia de servicii sociale
15. dreptul persoanelor cu handicap la autonomie ,integrare sociala si participare la viata comunitatii
16. dreptul familiei la protectia sociala, juridica si economica
17. dreptul copiilor si adolescentilor la protectie sociala, juridica si economica
18. dreptul la exercitarea unei activitati lucrative pe teritoriul celorlate parti
19. dreptul muncitorilor migranti si al familiilor lor la protectie si asistenta
20. dreptul la egalitate de sanse si tratament in materie de angajare si profesie, fara discriminare bazata pe sex
21. dreptul la informare si consultare
22. dreptul de lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de munca si a mediului de munca
23. dreptul persoanelor in varsta la o protectie sociala
24. dreptul la protectie in caz de concediere
25. dreptul lucratorilor la protectia propriilor creante in caz de insolvabilitate a patronului acestora
26. dreptul la demnitate in munca
27. dreptul lucratorilor cu responsabilitati familiale la egalitate de sanse si tratament
28. dreptul reprezentantilor lucrarilor la protectie in intreprindere si facilitatile acordate acestora
29. dreptul la informare si consultare in procedurilor de concediere colectiva
30. dreptul la protectie impotriva saraciei si excluderii sociale
31. dreptul la locuinta
Carta sociala europeana revizuita a fost adoptata la 3 mai 1996 si a fost ratificata si de Romania prin Legea 74 din 3 mai 1999. Ca parte la Carta sociala, Romania are obligatia de a intocmi, la intervale regulate, un raport asupra aplicarii prevederilor acestui instrument international.
La procedura de control participa: comitetul de experti independenti alesi de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, Comitetul guvernamental, in componenta caruia intra reprezentanti ai statelor parti, Comitetul de Ministri care adopta rezolutii asupra ciclului de control si APCE.
Sub aspectul angajamentelor statelor in vederea ratificarii, Carta sociala revizuita solicita ca acestea sa se considere legate de partea I (declarativa), de cel putin sase din noua articole considerate esentiale din partea a II-a (juridica) si de un numar suplimentar de articole sau paragrafe numerotate ale partii a II-a, pe care le va alege astfel incat numarul total de articole si paragrafe numerotate care il leaga sa nu fie mai mic de 16 articole sau de 63 de paragrafe numerotate. Sub acest aspect, potrivit legii nr.74/1999, Romania a ratificat un numar de 17 articole, respectiv 65 paragrafe numerotate.
Situatia drepturilor omului in Romania a inregistrat in ultimii ani o evolutie demna de remarcat atat in ceea ce priveste elaborarea si adoptarea unor noi proiecte de acte normative, cat si in ceea ce priveste transpunerea practica a dispozitiilor legale in vigoare.
Gravitatea violarilor drepturilor omului obliga insa la o cunoastere extinsa la nivelul intregii populatii, profunda, a normelor imperative in domeniu, asa incat forta coercitiva a statului, sesizat cu situatii de natura celor mentionate, sa poata fi exercitata prin organele sale cu atributii specifice. Populatia trebuie sa se simta aparata de institutiile statului, obligate sa intervina in situatii de incalcare a drepturilor sale. Pentru ca ideea enuntata sa capete concretitate, cetatenii trebuie sa cunoasca mijloacele pe care le au la dispozitie pentru inlaturarea cauzelor si efectelor nerespectarii dispozitiilor legale.
Desi s-au remarcat imbunatatiri progresive ale cadrului legal - decizia legislativa in sensul promovarii respectului fata de valorile drepturilor omului, prin modificarea si completarea proiectelor de lege trimise Parlamentului, dar si prin schimbarea legislatiei deja existente, fiind evidenta - multitudinea actelor normative impieteaza asupra formarii unei imagini de ansamblu, coerenta si corecta a cetateanului nedeprins cu abisurile legale.
Ratificarea de catre Romania a Cartei sociale europene contribuie la accelerarea procesului de reforma din sectorul social, impulsioneaza procesul de transpunere in dreptul intern a acquis-ului comunitar, aduce un impact politic mai favorabil tarii noastre la nivel european.
Romania a ratificat Carta sociala europeana prin prin Legea 74 din 3 mai 1999 care in prezent este in vigoare, textele ratificate facand parte din ordinea de drept interna .
Articolul 1 - dreptul la munca - care reglementeaza deplina ocupare a fortei de munca, dreptul romanilor de a-si castiga existenta printr-o munca liber intreprinsa, serviciile gratuite pentru plasarea fortei de munca si orientarea, formarea si readaptarea profesionala. Prin ratificarea acestui articol statul roman nu se obliga sa garanteze un loc de munca fiecarei persoane care doreste acest lucru ci doar promoveaza o politica economica si sociala adecvata care sa contribuie la realizarea dreptului la munca, la interzicerea muncii fortate si eradicarea tuturor formelor de discriminare in privinta angajarii luand masuri pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare. De asemenea prin ratificarea acestui articol statul roman trebuie sa creeze sau sa mentina pe intreg teritoriul tarii servicii gratuite pentru plasarea fortei de munca, sa asigure functionarea lor corespunzatoare, precum si sa contribuie la orientarea, formarea si readaptarea profesionala.
Articolul 5 - dreptul sindical priveste libertatea lucratorilor si patronilor, egalitatea de tratament intre cetatenii unei parti contractante si cetatenii altor parti precum si restrictiile si limitarile drepturilor garantate de Carta. Articolul 5 arata ca toti lucratorii si toate organizatiile sindicale trebuie ,in principiu sa beneficieze de libertatea de alegere a cadrului sindical, profesional si tehnic in care doresc sa se asocieze. Principiul inregistrarii obligatorii a sindicatelor nu este incompatibil cu articolul 5 , cu conditia ca persoanele intertesate sa dispuna de garantii suficiente , cu caracter administrativ si jurisdictional, impotriva unor refuzuri abuzive de inregistrare.
Conditia privind numarul minim de membri de sindicat aduce atingere libertatii de constituire a unui sindicat sau de aderare la un sindicat.
Omisiunea de a proteja membrii unui sindicat in ceea ce priveste imunitatile prevazute in materie de raspundere civila, precum si concedierea unui membru de sindicat pe moriv de apartenenta la o activitate sindicala sunt considerate ca aduc atingere libertatii de a fonda un sindicat sau de adera la acesta.
De asemenea se urmareste sa se protejeze libertatea sindicala impotriva oricaror interventii din partea autoritatilor de stat cum ar fi : limitarea prin lege a dreptului unui sindicat de a-si alege sau desemna liderii, interdictia impusa unui sindicat de a lua masuri disciplinare impotriva membrilor care refuza sa participe la grevele legale.
Posibile incalcari ale dreptului sindical sunt:
rezilierea de catre patron a contractului de munca a unui salariat care refuza sa adere la un sindicat ca urmare a existentei unui acord de monopol sindical la incadrarea in munca
lipsa de protectie impotriva concedierii unui lucrator pe motiv ca acesta nu este membru de sindicat
neacordarea indemnizatiilor de somaj lucratorilor care nu fac parte dintr-un sindicat, in cazul in care cotizatiile la fondul de somaj sunt finantate din fonduri publice sau din impozite pe salarii
includerea in conventiile colective a unei clauze care acorda prioritate la incadrarea in munca lucratorilor sindicalizati
concedierea lucratorilor ca urmare a unor activitati sindicale
incalcarea dreptului de negociere colectiva al sindicatelor
incalcarea dreptului sindicatelor de a apara interesele membrilor sai
incalcarea dreptului de acces al delegatilor sindicali intr-o interprindere
interventia autoritatilor publice in desfasurarea si organizarea unei greve legale
incalcarea dreptului la intrunire
In articolul 5 se face referire si la dreptul sindical al functionarilor si in special al membrilor politiei si al fortelor armate.
Articolul 12 - dreptul la securitate sociala - Acest articol, alcatuit din patru paragrafe, are un caracter general garantand exercitarea efectiva a dreptului la securitate sociala instituind mai intai principiul stabilirii sau mentinerii unui regim de securitate sociala, definind mai apoi nivelul minim al acestui regim si prevazand ca acesta trebuie sa fie adus treptat la un nivel mai ridicat si in sfarsit , solicitand masurile destinate sa asigure egalitatea de tratament intre cetatenii fiecarei Parti contractante si cetatenii altor parti.Conceptul de "securitate sociala" nu este definit ca atare de catre Carta sociala europeana , insa acesta include atat prestatiile contrbutive cat si cele necontributive. Prevede obligatia statelor de a stabili si de a mentine un sistem de securitate socialā, si de a se "strādui sā imbunātāteascā permanent sistemul de securitate socialā".
Paragraful 1 care se refera la stabilirea si mentinerea unui regim de securitate sociala are un caracter general fiind greu de precizat in mod concret, ceea ce se cere partilor contractante. In sensul acestui paragraf exista un regim chiar si in absenta oricarei dispozitii in materie de asistenta sociala.
Comitetul Expertilor Independenti a scos in evidenta caracterul dinamic al acestei prevederi si cere statelor sa faca dovada perfectionarii sistemelor lor de securitate sociala.
Conform prevederilor Cartei Sociale Europene revizuite, statele trebuie sa asigure populatiei un nivel de protectie sociala superior celui prevazut in versiunea actuala a Cartei. Comitetul Expertilor Independenti a remarcat ca, in ultimii ani a existat o tendinta de reducere a nivelului anumitor servicii sociale si de limitare a numarului beneficiarilor lor. Aceasta evolutie se explica prin costurile ridicate ale protectiei sociale si prin dorinta statelor de a mari numarul locurilor de munca prin scaderea contributiei patronatului la bugetul de asigurāri sociale. Aceasta tendinta s-ar putea sa existe si in viitor, ca o consecinta a gradului de imbatranire tot mai accentuat al populatiei Europei, ceea ce face cu atat mai dificila sarcina serviciilor de securitate sociala. Alte masuri de protectie sociala sunt continute in Codul European de Securitate Sociala si in Protocolul sau aditional. Acestea sunt singurele instrumente juridice ce definesc normele de acoperire a cerintelor europene in domeniul securitatii sociale. Un sistem international de supraveghere prevede examinarea, prin intermediul unor organe de control, a rapoartelor intocmite anual de catre partile contractante. In afara de aceasta, partile contractante au obligatia ca din doi in doi ani sa redacteze un raport al evolutiei sistemului legislativ intern si practicilor administrative in acele domenii pentru care au manifestat rezerve la tratat. Multe state si-au modificat legislatia interna pentru a se putea adapta exigentelor acestui instrument. Pentru a se putea tine pasul cu schimbarile conditiilor demografice, ale vietii de familie si ale pietei muncii, a fost deschis spre semnare la 6 noiembrie 1990 un Cod revizuit, care stabileste un nivel sporit de protectie sociala. Punerea in aplicare a Conventiei Europene de Securitate Sociala si a Acordului sau Complementar are drept scop asigurarea coordonarii pe plan international a diferitelor sisteme de securitate sociala. Aceasta conventie permite persoanelor care calatoresc in Europa - si, in special, muncitorilor migranti si familiilor acestora - sa beneficieze de aceleasi drepturi sociale ca si cei din tara gazda, fara ca prin aceasta sa si le piarda pe cele din tara de origine.
v
Romania a ratificat 7 articole din cele 31 ale Cartei sociale europene iar in mare parte legislatia noastra este in concordanta cu cerintele Cartei revizuite.
Ratificarea Cartei sociale europene , document elaborat in cadrul Consiliului Europei, faciliteaza , prin reflex, armonizarea legislatiei noastre atat cu normele Organizatiei Internationale a Muncii , cat si cu reglementarile comunitare.
Procesul realizarii dreptului la munca nu este unul armonios, care sa evolueze de la sine si rectiliniu. Ramane un domeniu de lupta si contestare pe plan intern si international pentru drepturi, pentru acces la putere, la resurse si respectiv pentru o distribuire a acestora. De accea, actiunea in favoarea dreptului la munca porneste de la necesitatea ca statul, societatea, prin diferite forme de actiune, asigurand egalitatea in drepturi si exercitarea drepturilor individuale sa devina un instrument al participarii, al redistribuirii in favoarea tuturor, mai ales a celor care sunt sau devin dezavantajati, pentru a evita excluderea, marginalizarea sau scoaterea lor in afara vietii sociale.
BIBLIOGRAFIE
