|
|
|
Legaturile administratiei publice cu mediul social
Legaturile dintre administratia publica si mediul politic sunt deosebit de puternice, atat in plan teoretic cat si practic, fiind fundamentate pe pozitia de subordonare pe care o are administratia fata de puterea politica. Este evident ca administratia executa sarcinile date de catre puterea publica - atributiile sunt stabilite de puterea politica ce isi asuma raspunderea pentru continutul lor, chiar daca, adesea, initiativa reglementarii vine din partea administratiei publice.
In acelasi timp trebuie observat ca pentru organizarea si functionarea unui stat este necesar ca administratia si puterea politica sa interactioneze eficient. Puterea politica impune cum sa fie si ce sa faca administratia. In acelasi timp puterea politica depinde de modul cu administratia isi face treaba - daca administratia este ineficienta, cetatenii devin nemultumiti, isi reorienteaza preferintele electorale ori creste absenteismul la vot. Administratia publica, in raport cu puterea politica, are ca obiect realizarea valorilor politice ce trebuie sa exprime interesele generale ale societatii organizate in stat.
In ceea ce priveste relatia dintre administratia publica si partidele politice exista diferente fundamentale in functie de cum pe scena politica sunt mai multe partide sau este un singur partid. In societatile democratice, bazate pe sisteme pluripartidice, sistemele administrative au relatii indirecte, atat cu partidele de la putere cat si cu cele din opozitie. Principial, partidele de la putere promoveaza in functiile politice membri de partid sau persoane agreate.
O discutie de principiu poate avea ca obiect rolul si locul functiilor politice in administratia publica. Pe de o parte este de preferat o administratie publica independenta cu functionari care sa aiba o cariera stabila cu o evolutie previzibila in functie de pregatirea profesionala si performantele obtinute. Pe de alta parte trebuie recunoscut ca partidele de la putere nu-si pot indeplini programul politic fara a-si impune proprii oameni de incredere care sa organizeze si sa impuna implementarea programului de guvernare, fiind greu de crezut ca pot exista functionari care sa inteleaga si sa creada si sa se implice in aplicarea unui program de guvernare iar, odata cu schimbarea optiunii electoratului, sa asimileze si sa se implice in aplicarea unui alt program.
Cu certitudine ca solutia optima este reprezentata de pastrarea unui echilibru intre functiile si functionarii politici si functiile si functionarii ce sunt de cariera ce pastreaza o anumita distanta de partidele politice, sunt buni profesionisti si sunt acceptati, in aceasta calitate, de oricare dintre partidele politice ar veni la guvernare.
Orice exagerare conduce, in mod direct, la situatii ce nu sunt compatibile cu realizarea sarcinilor administratiei publice intr-un stat de drept. Ori va apare o politizare excesiva a functiei publice, cu schimbari structurale, ce implica functionalitatea sistemului administrativ la fiecare ciclu electoral, ori se va putea dezvolta si conserva o structura administrativa care sa cenzureze aplicarea oricarui program de guvernare pe baza unei independente si a unei stabilitati a functiilor care sa faca din administratia publica o adevarata forta de rezistenta - practic s-ar putea aplica doar ceea ce poate fi acceptat sau acceptabil de catre functionarii din ierarhia administratiei. Mai mult, administratia s-ar putea opune la o masura sau alta, lucru de neacceptat intr-o societate democrata in care vointa majoritara este promovata de partide politice, partide care trebuie sa aiba mijloace sa-si impuna vointa care, in fapt, este vointa cetatenilor.
Foarte importanta este si relatia dintre administratia publica si grupele de presiune - grupuri sociale organizate ce urmaresc realizarea unor interese specifice ratiunii pentru care au fost organizate (interese profesionale, economice, etc.). Ca exemplu, daca vom analiza implicatiile activitatii patronatelor si sindicatelor asupra administratiei publice, vom observa ca sistemul administratiei publice este supus la o presiune efectiva din partea acestor grupuri, de reactia pe care o are depinzand, de multe ori, pastrarea sub control a unor crize sociale ce pot avea caracter major.
