|
|
|
ELVETIA
1. Scurt istoric al Confederatiei elvetiene
Constituita prin alianta perpetua de la Waldstatten din 1291, Confederatia elvetiana a reprezentat, pana la Revolutia Franceza din 1789, o asociatie de comune rurale si urbane intre care existau intelegeri si tratate de alianta[1]. Dupa ocuparea teritoriului Confederatiei elvetiene de catre trupele franceze la 12 aprilie 1798, aceste intelegeri au fost inlocuite prin Constitutia Republicii Elvetiene, intocmita la Paris, dupa modelul Constitutiei franceze. Cu toate acestea, ideea unui stat unitar, a unei republici unice si indivizibile, a fost intotdeauna respinsa de elvetieni si considerata ca fiind straina conceptiilor lor. La 19 februarie 1803 s-a produs, de aceea, o reintoarcere la federalism, atributiile puterii centrale fiind limitate la politica externa si mentinerea ordinii publice[2]
In urma infrangerii lui Napoleon, Elvetia a cerut marilor puteri europene sa-i recunoasca independenta si neutralitatea. Aceasta cerere s-a bucurat de sprijinul puterilor aliate. In consecinta, solicitarile Elvetiei au fost acceptate de Congresul de la Viena din 1815. Tot atunci, fostele teritorii elvetiene Valais, Geneva si Neuchatel au fost alipite la Elvetia in calitate de cantoane independente. Prin aceasta, numarul cantoanelor s-a ridicat la 22, acestea incheind intre ele, la 7 august 1815, un Pact federal. S-a evitat crearea unei puteri centrale, competenta federatiei limitandu-se ca si in trecut la mentinerea ordinii publice, conducerea problemelor de politica externa si a relatiilor diplomatice[3]
Ca urmare a influentei Revolutiei Franceze (iulie 1830) s-a produs un proces de reinnoire a constitutiilor cantonale, ce s-a manifestat - intr-o oarecare masura - in contradictie cu principiile Pactului federal din 1815, deoarece tindea spre intarirea atributiilor puterii centrale. In consecinta, mai multe cantoane au luat initiativa revizuirii Constitutiei federale. La 12 septembrie 1848, majoritatea cantoanelor acceptasera principiile unei Constitutii federale. Cu toate acestea, evolutiile internationale nu erau inca favorabile unei revizuiri totale a Constitutiei din 1848. Revizuirea Constitutiei nu s-a putut produce decat ca urmare a adoptarii noilor principii de organizare politica, la 29 mai 1874. De atunci, Constitutia nu a mai fost supusa niciodata unei revizuiri totale pana in anul 1999, suferind insa anumite modificari partiale, necesare pentru a se adapta textul sau la noile schimbari intervenite.
La 18 decembrie 1998, Parlamentul a adoptat proiectul noii Constitutii, care a fost acceptata prin referendum cu 59% din voturile exprimate.
In prezent numarul cantoanelor este de 26.
2. Principalele prevederi constitutionale
Constitutia federala din 29 mai 1874 se compune dintr-un preambul si 123 articole, carora li se adauga un numar de dispozitii tranzitorii, avand o validitate limitata.
In primul capitol, cuprinzand dispozitii generale, se mentioneaza scopul confederatiei elvetiene - care este acela de a asigura independenta patriei, a mentine linistea si ordinea in interior, a proteja libertatea si drepturile confederatilor si a face sa creasca prosperitatea lor economica. Constitutia mentioneaza ca suveranitatea cantoanelor nu este limitata, prerogativele acestora fiind limitate numai prin puterile ce au fost delegate puterii federale (art.3).
In Elevtia, potrivit prevederilor constitutionale, toti cetatenii sunt egali in fata legii (art.4). Nu exista privilegii de localitate, de nastere, de persoana sau de familie. Barbatul si femeia au drepturi egale, in special in domeniul familiei, instructiunii si muncii, avand dreptul la un salariu egal pentru o munca de valoare egala.
Drepturile cantoanelor sunt garantate, dar Constitutiile acestora trebuie sa asigure exercitiul drepturilor politice ale cetatenilor, sa nu contrazica dispozitiile Constitutiei federale si sa fie acceptate de popor - putand fi revizuite daca majoritatea absoluta a cetatenilor cere acest lucru. Cantoanele nu au dreptul sa incheie tratate politice, dar pot sa incheie intre ele acorduri in probleme juridice si de legislatie (art.7). Singura Confederatia are dreptul de a declara razboiul si de a incheia pacea, ori de a incheia cu state straine aliante si tratate, in special in probleme comerciale sau vamale. In mod exceptional cantoanele isi pastreaza dreptul de a incheia cu statele straine tratate referitoare la problemele de vecinatate si de populatie; asemenea tratate nu trebuie insa sa contravina intereselor Confederatiei sau drepturilor altor cantoane. Raporturile oficiale intre cantoane si guvernele straine se asigura de regula prin intermediul Consiliului Federal (art.9).
3. Drepturile si libertatile cetatenilor
Orice cetatean al unui canton este, in acelasi timp, si cetatean al Elvetiei (art.43). El poate, in aceasta calitate, sa ia parte la alegeri sau la orice alte consultari federale, justificandu-si calitatea de alegator. Nimeni nu poate insa sa-si exercite drepturile politice decat intr-un singur canton. Nationalitatea elvetiana poate fi dobandita prin nastere, dar si prin naturalizare in conditiile stabilite de legea Confederatiei. Sunt de remarcat dispozitiile potrivit carora orice cetatean elvetian poate sa se stabileasca in orice loc al tarii pe care il doreste, ca si prevederea potrivit careia nici un cetatean elvetian nu poate sa fie expulzat din tara (art.45). Confederatia este autorizata sa intareasca legaturile care unesc pe elvetienii din strainatate cu tara lor si sa sustina institutiile create pentru aceasta.
Printre alte libertati garantate de constitutie mai mentionam: libertatea constiintei, libertatea exercitarii cultelor, libertatea presei, a radioului si televiziunii, dreptul de asociere, dreptul de petitionare, interzicerea jurisdictiei tribunalelor extraordinare, libertatea comertului s.a.
4. Autoritatile federale
Autoritatile federale ale Elvetiei sunt Adunarea Federala si Consiliul Federal.
Adunarea Federala
Adunarea Federala se compune din doua sectiuni (consilii): Consiliul National, alcatuit din 200 de deputati, alesi in raport cu numarul populatiei cantoanelor, desemnati pe baza unui sufragiu direct, intr-un numar de 26 circumscriptii, reprezentand 20 cantoane si sase semi-cantoane, si Consiliul Cantoanelor, compus din 46 de deputati desemnati cate doi de fiecare canton si unul de fiecare semi-canton.
Consiliul National si Consiliul Cantoanelor (in unele documente acesta este denumit si 'Consiliul statelor)' delibereaza cu privire la toate problemele care sunt de competenta federala, printre care tratatele de alianta cu statele straine, masurile de siguranta externa, stabilirea bugetului anual, supravegherea administratiei si a justitiei federale etc.
Constitutia prevede ca nici unul dintre cele doua consilii nu poate sa delibereze decat in prezenta majoritatii absolute a membrilor sai (art.87). Legile si dispozitiile federale nu pot sa fie adoptate decat cu acordul membrilor consiliilor. Acestea trebuie supuse votului popular, daca aceasta cerere este adresata (formulata) de 50.000 de cetateni activi sau de catre 8 cantoane. Legislatia federala determina formele si termenele care trebuie respectate in cazul votului popular.
Fiecare dintre cele doua consilii delibereaza in mod separat, dar in anumite situatii - ca de pilda tratatele de alianta, tratatele intre cantoane, solutionarea unui conflict de competenta intre autoritati federale si cele cantonale - cele doua consilii vor trebui sa se intruneasca, pentru a delibera in comun, sub conducerea presedintelui Consiliului national. Si in acest caz hotararea va fi luata cu majoritatea membrilor votanti ai celor doua consilii.
Cei 200 membri ai Consiliului National se impart in urmatoarele grupuri parlamentare: grupul socialist - 52, grupul radical-democrat - 42, grupul democrat-crestin - 35, grupul Uniunii Democratice de Centru - 45, grupul ecologist - 10, grupul liberal - 6, grupul evanghelic si independent - 5.
Cinci deputati nu fac parte din nici un grup parlamentar.
In ce priveste Consiliul Cantoanelor, acesta cuprinde un grup radical-democratic - 18, grupul democrat-crestin - 15, grupul Uniunii Democratice de Centru - 7 si grupul socialist - 6.
4.2. Consiliul federal
Consiliul federal reprezinta autoritatea directoriala si executiva superioara a Confederatiei. El se compune din 4 membri desemnati pe termen de 4 ani de catre cele doua consilii reunite, respectandu-se regula de a nu alege in consiliul federal mai mult de un singur membru din partea aceluiasi canton. Consiliul federal este reinnoit integral dupa fiecare reinnoire a Consiliului national. La prima sedinta a Adunarii federale se vor completa locurile vacante, pentru restul duratei mandatului. In timpul exercitarii functiilor lor, membrii Consiliului federal nu pot sa indeplineasca alta activitate nici in serviciul Confederatiei, nici in serviciul cantoanelor si nici sa exercite o alta functie sau profesie.
Consiliul federal este prezidat de Presedintele Confederatiei, care este asistat de un vicepresedinte. Ei sunt desemnati pe termen de un an dintre membrii Consiliului federal. Presedintele care si-a incheiat mandatul nu mai poate sa fie ales presedinte sau vicepresedinte in anul urmator. Consiliul nu poate sa delibereze in mod valabil decat in prezenta a cel putin 4 dintre membrii sai. Membrii Consiliului federal dispun de vot consultativ in cadrul Adunarii federale, avand dreptul insa de a face propuneri in legatura cu problemele care sunt supuse deliberarii.
Pentru anul 2007, presedinta Confederatiei Elvetiene si a Consiliului Federal este doamna Micheline Calmy-Rey..
Printre atributiile Consiliului federal mentionam: aceea de a veghea la respectarea Constitutiei federale si a constitutiilor cantoanelor, de a prezenta proiecte de legi, de a efectua numiri in acele functii publice care nu sunt de competenta Adunarii federale, de a veghea la asigurarea securitatii Elvetiei, la mentinerea independentei si neutralitatii sale, de a se asigura pe plan intern linistea si ordinea, de a administra finantele Confederatiei si de a supraveghea gestiunea tuturor functionarilor administratiei federale s.a.
Dupa cum observa profesorul Philippe Ardant, 'Consiliul federal nu alcatuieste un Cabinet, el nu are un <<program>>, el executa in mod colegial politica definita de adunare si in caz de dezacord, el nu demisioneaza, el se inclina'[4]
Problemele Consiliului federal sunt repartizate intre departamente (art.103). Atat Consiliul, cat si departamentele, pot recurge la serviciul unor experti pentru probleme speciale.
O Cancelarie federala, condusa de un Cancelar al Confederatiei (art.105), are misiunea de a asigura Secretariatul Adunarii federale si al Consiliului federal. Cancelarul este ales pe termen de 4 ani, aflandu-se sub indrumarea Consiliului federal.
5. Justitia
In ceea ce priveste justitia, aceasta este exercitata de regula de catre tribunalele cantonale. Cu toate acestea, in Elvetia exista si un Tribunal federal pentru administrarea justitiei in materie federala (art.106-114), ai carui membri sunt desemnati de Adunarea federala. Tribunalul federal este competent sa examineze litigiile de drept civil intre Confederatie si cantoane, intre Confederatie pe de o parte, corporatii si particulari pe de alta parte, intre cantoane si particulari sau corporatii etc. In cauze penale, cum ar fi de pilda cazurile de inalta tradare, infractiunile contra dreptului gintilor, crimele si delictele care au cauzat tulburari ce au determinat o interventie federala armata, Tribunalul federal va fi asistat de un juriu. In Elvetia, Tribunalul federal indeplineste si unele atributii care in alte tari sunt de competenta unei Curti Constitutionale, cum ar fi de pilda conflictele de competenta intre autoritatile federale si autoritatile cantonale, reclamatiile pentru incalcarea drepturilor constitutionale ale cetatenilor sau reclamatiile unor particulari privind incalcarea concordatelor sau tratatelor internationale (art.113).
6. Revizuirea Constitutiei
Revizuirea totala a constitutiei (art.119-120) se poate face la cererea unei sectiuni a Adunarii federale sau a 100.000 de cetateni elvetieni beneficiind de dreptul de vot. Dupa efectuarea votului popular, cele doua comisii urmeaza sa se reuneasca si sa inceapa munca de revizuire a Constitutiei. O revizuire partiala (art.121) a Constitutiei poate avea loc ca urmare a unei cereri formulata de 100.000 de cetateni. Initiativa poate avea forma unei propuneri, concepute in termeni generali, fie a unui proiect intocmit in detaliu. Daca initiativa este conceputa in termeni generali, Camerele - daca sunt de acord - procedeaza la revizuirea partiala in sensul indicat si supun proiectul poporului in scopul adoptarii sau respingerii lui. Daca, din contra, nu sunt de acord, vor supune revizuirea votului poporului, iar daca majoritatea populatiei se va pronunta in mod afirmativ, deputatii vor proceda la revizuire, conformandu-se votului popular. Daca Adunarea federala elaboreaza un contraproiect (art.121 vis), alegatorii vor trebui sa decida daca prefera initiativa populara, daca prefera contra-proiectul si care dintre cele doua texte ar trebui sa intre in vigoare, daca poporul si cantoanele ar prefera ambele texte celui in vigoare. Pentru fiecare problema se cere majoritatea absoluta, intrebarile ramase fara raspuns nefiind luate in considerare. Cand atat initiativa populara cat si contra-proiectul sunt acceptate, raspunsul dat la cea de a treia intrebare va fi decisiv. Va intra in vigoare textul care va intruni cele mai multe voturi din partea alegatorilor si din partea cantoanelor. In schimb, daca unul dintre texte va obtine la cea de a treia intrebare majoritatea voturilor electorilor, iar celalalta majoritatea voturilor cantoanelor, nici unul dintre cele doua texte nu va putea intra in vigoare.
Ca exemple de modificari acceptate se pot cita modificarea articolului 65 (care dispune ca nu poate fi pronuntata pedeapsa cu moartea pentru delicte politice) prin consultarea populara, efectuata la 18 mai 1879; modificarea articolului 73 (in legatura cu alegerea proportionala a Consiliului national) stabilita ca urmare a votului popular din 13 octombrie 1918; interzicerea caselor de jocuri de noroc, acceptata printr-o votare populara la 21 martie 1920; intrarea Elvetiei in Societatea Natiunilor, stabilita prin votul popular din 16 mai 1920[5] s.a.
Dintre modificarile respinse, mentionam pe aceea care solicita introducerea expulzarii pentru atingeri aduse securitatii statului (11 iunie 1922), pe cea care preconiza extinderea jurisdictiei constitutionale (22 ianuarie 1939), recunoasterea dreptului de vot femeilor (1 februarie 1959), interzicerea armelor nucleare (1 aprilie 1962), controlul industriei de armament si interdictia de a exporta arme (24 septembrie 1972), limitarea numarului anual de naturalizari (13 martie 1977), interzicerea poluarii atmosferice cauzata de vehicule cu motor (25 septembrie 1977), acordarea majoratului la 18 ani (18 februarie 1979), interzicerea vivisectiei (1 decembrie 1985), limitarea emigrarii (4 decembrie 1988) s.a.
Aderarea Elvetiei la Organizatia Natiunilor Unite a fost respinsa ca urmare a consultarii populare din 16 martie 1986 (decizie reconsiderata in prezent).
Printr-un alt referendum, desfasurat in 1989, a fost respinsa desfiintarea armatei nationale pana in anul 2000. In 1992 majoritatea alegatorilor a respins, prin referendum, aderarea la Uniunea Europeana.
7. Noua Constitutie a Elvetiei, din anul 2000
Noua Constitutie a Elvetiei, adoptata la 18 aprilie 1999 printr-un referendum popular, a intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 2000, cu care prilej a fost abrogata in mod expres Constitutia din 29 mai 1874 cu modificarile ulterioare, pe care le-a suferit[6]
Trebuie subliniat ca noua Constitutie a Elvetiei, una dintre cele mai moderne, care a tinut seama de noile dezvoltari ale dreptului constitutional dar si de practica altor state, se remarca in primul rand printr-o mai judicioasa ordonare a materiilor pe care le cuprinde.
Astfel, pe cand Constitutia federala a Confederatiei Elvetiene din 29 mai 1874 cuprindea numai trei capitole - dispozitii generale (Capitolul I), autoritatile federale (Capitolul II) si revizuirea Constitutiei federale (Capitolul III) - Constitutia din anul 2000 este impartita in sase Titluri care, la randul lor, sunt divizate in capitole, textul Constitutiei fiind insotit de un important set de articole, grupate sub denumirea de 'Dispozitii tranzitorii'.
Constitutia din 1999, intrata in vigoare in 2000, cuprinde urmatoarea sistematizare a materiei: Titlul I - Dispozitii generale, Titlul II - Drepturi fundamentale, cetatenia si scopurile sociale, Titlul III - Confederatia, cantoanele si comunele, Titlul IV - Poporul si cantoanele, Titlul V - Autoritatile federale si Titlul VI - Revizuirea Constitutiei si dispozitii tranzitorii.
Daca ne-am permite sa facem o comparatie cu Constitutia Finlandei (1999), care si ea evidentiaza o tehnica noua, moderna, de prezentare a prevederilor constitutionale, am observa ca in cazul Constitutiei Finlandei a fost vorba mai mult de o codificare a unor acte constitutionale cu valoare egala, ce se cereau insumate intr-un document unitar, pe cand in cazul Constitutiei Elvetiei este vorba in special de o modernizare si de o adaptare, pastrandu-se neatinsa esenta sistemului directorial elvetian - singura tara din lume care pastreaza un asemenea regim de guvernare in prezent.
Cu privire la noua Constitutie trebuie remarcat de la bun inceput titulatura ei, si anume 'Constitutia Federala a Confederatiei Elvetiene', mentinandu-se denumirea pe care o avusese si Constitutia din 1874. Aceasta titulatura pare a da de inteles ca structura statului ramane o structura confederala, desi anumite principii si reglementari demonstreaza mai curand tendinta catre un stat federal, nu catre o confederatie.
Titlul I al Constitutiei defineste intr-adevar structura statului elvetian ca fiind o confederatie. Ea inscrie printre scopurile acesteia protectia libertatii, drepturile poporului, independenta si securitatea tarii, confederatia elvetiana preocupandu-se de prosperitatea comuna, dezvoltatrea durabila, asigurarea coeziunii interne si diversitatii culturale, precum si de asigurarea egalitatii de sanse 'in masura cea mai mare in care este posibil'.
Articolul 3 prevede suveranitatea cantoanelor, care nu este limitata decat in masura in care ar exista prevederi contrare in Constitutia federala. De asemenea, se mai prevede egalitatea limbilor nationale germana, franceza, italiana si reto romana.
Constitutia inscrie in art.5, principiile activitatii statului de drept, iar art.6 dispune ca orice persoana este responsabila si trebuie sa contribuie prin toate fortele sale la indeplinirea sarcinilor statului si ale societatii.
Titlul II, consacrat Drepturilor fundamentale, cetateniei si scopurilor sociale, se remarca printr-o ampla enuntare a diverselor categorii de drepturi. Remarcam ca fiind elemente de noutate art.9, care se refera la protectia impotriva arbitrarului, precum si la apararea bunei credinte; art.12 - dreptul de a obtine ajutor in situatii critice; art.13 - protectia sferei private; art.20 - libertatea stiintei; art.25 - protectia contra expulzarii, extradarii si remisiei.
In legatura cu proprietatea, remarcam prevederile art.26 pct.1, in conformitate cu care proprietatea este garantata.
Capitolul III al Titlului II defineste scopurile sociale ale Confederatiei, inscriind prevederi importante printre care aceea ca orice persoana beneficiaza de securitate sociala, de conditiile necesare pentru sanatatea sa, familiile - in calitatea lor de comunitati de adulti si copii - fiind protejate si incurajate si recunoscandu-se dreptul copiilor si tinerilor la o formatie profesionala s.a.
Titlul III, care se refera la Confederatie, cantoane si comune, aduce precizari in legatura cu mecanismul relatiilor confederale. Astfel, Confederatia si cantoanele se sprijina reciproc in indeplinirea sarcinilor lor si colaboreaza intre ele, isi datoreaza respect si asistenta, iar diferendele intre ele s-au intre ele si confederatie urmeaza a fi solutionate pe calea negocierii sau medierii.
Remarcam, de asemenea, prevederile legate de participarea cantoanelor la procesul de decizie pe plan federal si la punerea in aplicare a dreptului federal.
Art.47 inscrie principiul potrivit caruia Confederatia respecta autonomia cantoanelor, iar art.48 le asigura dreptul acestora de a incheia intre ele conventii sau sa constituie organizatii si institutii comune. Acestea nu pot fi insa in nici un caz contrare dreptului federal, care are prioritate asupra dreptului cantonal.
In conformitate cu prevederile art.51, fiecare canton are dreptul la propria sa constitutie, care nu poate contrazice insa dreptul federal. Confederatia protejeaza ordinea constitutionala a cantoanelor (art.52), intervenind numai atunci cand ordinea este tulburata sau amenintata intr-un canton si acesta nu are posibilitatea de a lua masurile necesare singur sau cu sprijinul altor cantoane.
In ceea ce priveste competenta, relatiile cu strainatatea sunt de competenta Confederatiei, dar aceasta 'tine seama de competentele cantoanelor si apara interesele lor' (art.54 pct.3).
O prevedere importanta este si aceea care statueaza ca Federatia va asocia cantoanele la pregatirea hotararilor in problemele politicii externe care afecteaza competentele lor sau interesele lor esentiale. Confederatia informeaza cantoanele in timp util si in mod detaliat si le consulta (art.55 pct.2). Avizul cantoanelor are o importanta deosebita cand competentele lor sunt afectate. 'In asemenea cazuri, cantoanele vor fi asociate in modul cel mai potrivit la negocierile internationale' (art.55 pct.3).
Cantoanele au dreptul sa incheie tratate cu strainatatea in problemele care tin de competenta lor, dar aceste tratate nu trebuie sa contravina nici dreptului si nici intereselor confederatiei sau drepturilor altor cantoane. Inainte de a incheia un tratat, cantoanele au obligatia sa informeze Confederatia. Cantoanele pot sa trateze direct cu autoritatile straine de rang inferior; in celelalte cazuri, relatiile cantoanelor cu strainatatea se desfasoara prin intermediul Confederatiei.
Dintre prevederile mai noi ale Constitutiei Elvetiei semnalam: art.80, care se refera la protectia animalelor, art.89 in legatura cu politica energetica, art.90 in legatura cu energia nucleara, art.97 privind protectia consumatorilor, art.108 si urm. care se refera la problemele locuintelor, muncii, securitatii sociale si sanatatii s.a.
Semnalam totusi in mod special prevederile art.114, legat de asigurarea pentru somaj, art.119 privind procrearea asistata medical si ingineria genetica in domeniul uman, art.119a privind medicina de transplant, art.120 in legatura cu ingineria genetica in domeniile neumane.
Elemente noi apar, desigur, si in alte capitole ale Constitutiei, cum ar fi regimul strainilor si protectia refugiatilor, regimul fiscal, taxele vamale etc.
Constitutia Elvetiei acorda o insemnatate deosebita initiativei populare in domeniul adoptarii legilor, ca si in problemele revizuirii Constitutiei, stabilind situatiile in care referendumul este obligatoriu si situatiile cand el este facultativ.
Referendumul este obligatoriu, potrivit art.140, in situatia revizuirii Constitutiei, aderarii la organizatii de securitate colectiva sau la comunitati supranationale, precum si in situatia legilor federale care sunt lipsite de baza constitutionala si a caror durata de validitate depaseste un an. In aceasta ultima situatie, legile respective trebuie supuse referendumului obligatoriu in termen de un an de la adoptarea lor de catre Adunarea Federala. In toate situatiile mentionate mai sus este necesara obtinerea votului popular, cat si a votului cantoanelor. Rezultatul votului popular intr-un canton reprezinta votul acestuia.
Sunt supuse numai votului popular initiativele populare care tind spre revizuirea Constitutiei, initiativele populare concepute in termeni generali care tind spre o revizuire partiala a Constitutiei si care au fost respinse de Adunarea Federala, precum si principiile unei revizuiri totale a Constitutiei in caz de dezacord intre cele doua consilii.
Referendumul facultativ poate fi organizat la cererea a 50.000 de cetateni cu drept de vot in situatia unor legi federale, precum si a unor tratate internationale.
Ca procedura de luare in considerare a voturilor, in situatiile in care Constitutia prevede existenta votului popular, se va lua in consideratie majoritatea votantilor. Daca pentru un act se cere atat votul popular cat si votul cantoanelor, proiectul respectiv trebuie sa intruneasca majoritatea votantilor (pe tara), precum si majoritatea cantoanelor ce constituie Confederatia Elvetiana.
In ce priveste autoritatile federale, Constitutia mentine sistemul bicameral, precum si executivul directorial (Consiliul Federal), care caracterizeaza - asa cum am vazut - sistemul elvetian. De mentionat este faptul ca executivul actioneaza conform principiului colegial; prezidarea lucrarilor sale este asigurata prin rotatie, pe termen de un an, existand o diviziune functionala intre cei 7 membri ai autoritatii directoriale, care conduc fiecare cate un departament.
Asa cum s-a aratat, Consiliul Federal nu poate sa dizolve Adunarea Federala si nici aceasta, la randul sau, nu poate destitui membrii colegiului directorial, asigurarea echilibrului intre executiv si legislativ fiind o trasatura recunoscuta a sistemului elvetian.
CONSTITUTIA FEDERALA A CONFEDERATIEI ELVETIENE
Extras
Adoptata la 18 aprilie 1999 si aprobata prin referendumul popular din 18 aprilie 1999. A intrat in vigoare la 1 ianuarie 2000.
- text reprodus dupa: http://www.admin.ch/ch/f/rs/ 1/101.fr.pdf -
- Extrase -
PREAMBUL
In numele lui Dumnezeu cel Atotputernic,
Popoarele si cantoanele elvetiene
Constiente de responsabilitatea lor fata de Creator,
Hotarate sa reinnoiasca alianta lor pentru a intari solidaritatea, democratia, independenta si pacea, intr-un spirit de solidaritate si de deschidere catre lume,
Decise sa traiasca impreuna in diversitatea lor, in spiritul respectului unuia fata de celalalt si al echitatii,
Constiente de realizarile obtinute in comun si de indatoririle lor de a-si asigura responsabilitatea fata de generatiile viitoare,
Stiind ca este liber numai acela care se foloseste de libertatea sa si ca fortele comunitatii sunt apreciate in raport cu bunastarea celui mai slab dintre membrii sai,
Adopta Constitutia care urmeaza:
TITLUL I.
DISPOZITII GENERALE
Articolul 1. Confederatia elvetiana
Poporul eletian si cantoanele Zurich, Berna, Lucerna, Uri, Schwyz, Obwald si Nidwald, Glaris, Zoug, Fribourg, Soleure, Bale-oras si Bale-campie, Schaffhouse, Appenzell Rhodes-Exterior si Appenzell Rhodes-Interior, Saint-Gall, Grisons, Argovie, Thurgovie, Tessin, Vaud, Valais, Neuchatel, Genève si Jura formeaza Confederatia elvetiana.
Articolul 2. Scop
1. Confederatia elvetiana protejeaza libertatea si drepturile poporului si asigura independenta si securitatea tarii.
2. Ea favorizeaza prosperitatea comuna, dezvoltarea durabila, coeziunea interna si diversitatea culturala a tarii.
3. Ea vegheaza la garantarea unei egalitati de sanse atat cat aceasta este posibila.
4. Ea se angajeaza in favoarea conservarii durabile a resurselor naturale si in favoarea unei ordini internationale juste si pasnice.
Articolul 3. Cantoanele
Cantoanele sunt suverane in masura in care suveranitatea lor nu a fost limitata de catre Constitutia federala si exercita toate drepturile care nu au fost delegate Confederatiei.
Articolul 4. Limbi nationale
Limbile nationale sunt germana, franceza, italiana ri reto romana.
Articolul 5. Principiile activitatii statului guvernat de drept.
1. Dreptul este baza si limita activitatii statului.
2. Activitatea statului trebuie sa raspunda unui interes public si sa fie proportionala cu scopul urmarit.
3. Organele de stat si particularii trebuie sa actioneze intr-un mod conform cu regulile bunei credinte.
4. Confederatia si cantoanele respecta dreptul international.
Articolul 6. Responsabilitatea individuala si sociala.
Orice persoana este responsabila fata de ea insasi si contribuie, potrivit puterilor sale, la infaptuirea sarcinilor statului si societatii.
TITLUL II
DREPTURI FUNDAMENTALE, CETATENIA SI SCOPURI SOCIALE
CAPITOLUL I. Drepturi fundamentale
Articolul 7. Demnitatea umana
Demnitatea umana trebuie sa fie respectata si protejata.
Articolul 8. Egalitatea
1. Toate fiintele umane sunt egale in fata legii.
2. Nimeni nu trebuie sa sufere o discriminare in special datorita originii sale, rasei, sexului, varstei, limbii, situatiei sale sociale, modului sau de viata, convingerilor sale religioase, filosofice sau politice si nici datorita faptului ca are o deficienta corporala, mentala sau psihica.
3. Barbatul si femeia sunt egali in drepturi.
Legea prevede egalitatea de drept si de fapt in special in problemele familiei, formatiunii si muncii.
Barbatul si femeia au dreptul la un salariu egal pentru o munca de valoare egala.
4. Legea prevede masuri in vederea eliminarii inegalitatilor care afecteaza persoanele handicapate.
Articolul 9. Protectia impotriva arbitrarului si protejarea bunei credinte
Orice persoana are dreptul sa fie tratata de catre organele de stat fara arbitrar si in conformitate cu regulile bunei credinte.
Articolul 10. Dreptul la viata si libertate personala
1. Orice fiinta umana are dreptul la viata.
Pedeapsa cu moartea este interzisa.
2. Orice fiinta umana are dreptul la libertatea personala, in special la integritatea fizica si psihica si la libertatea de deplasare.
3. Tortura si orice alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante sunt interzise.
Articolul 11. Protectia copiilor si tinerilor
1. Copiii si tinerii au dreptul la o protectie deosebita a integritatii lor si la incurajarea dezvoltarii lor.
2. Ei isi exercita drepturile lor in masura in care sunt capabili de discernamant.
Articolul 12. Dreptul de a obtine un ajutor in situatiile critice
Oricine se afla intr-o situatie critica si nu este in masura sa reuseasca sa se intretina are dreptul de fi ajutat sau asistat si de a primi mijloacele necesare pentru a duce o existenta conforma cu demnitatea umana.
Articolul 13. Protectia sferei private
1. Orice persoana are dreptul la respectul vietii sale private si de familie, a domiciliului sau, a corespondentei sale, precum si a relatiilor pe care ea le-a stabilit prin posta si telecomunicatii.
2. Orice persoana are dreptul de a fi protejata contra folosirii abuzive a datelor care o privesc.
Articolul 14. Dreptul la casatorie si la familie.
Dreptul la casatorie si la familie este garantat.
Articolul 15. Libertatea constiintei si credintei
1. Libertatea constiintei si a credintei este garantata.
2. Orice persoana are dreptul de a-si alege in mod liber religia, precum si de a-si forma convingerile sale filosofice si de a le profesa in mod individual sau in comun.
3. Orice persoana are dreptul sa adere la o comunitate religioasa sau sa apartina acesteia, precum si de a urma un invatamant religios.
4. Nimeni nu poate fi constrans sa adere la o comunitate religioasa sau sa apartina la ea, sa indeplineasca un act religios sau sa urmeze un invatamant religios.
Articolul 16. Libertatile de opinie si de informre
1. Libertatea de opinie si libertatea de informre sunt garantate.
2. Orice persoana are dreptul sa-si formeze, sa-si exprime si sa-si difuzeze in mod liber opiniile sle.
3. Orice persoana are dreptul de a primi in mod liber informatii, de a si le procura din surse general accesibile si de a le transmite.
Articolul 17. Libertatea mass media
1. Libertatea presei, a radioului si a televiziunii, precum si a altor forme de difuzare a productiilor si informatiilor ce decurg din telecomunicatiile publice este garantata.
2. Cenzura este interzisa.
3. Secretul redactarii este garantat.
Articolul 18. Libertatea limbii
Libertatea limbii este garantata.
Articolul 19. Dreptul la un invatamant de baza
Dreptul la un invatamant de baza suficient si gratuit este garantat.
Articolul 20. Libertatea stiintei
Libertatea invatamantului si a cercetarii stiintifice este garntata.
Articolul 21. Libertatea artei
Libertatea artei este garantata.
Articolul 22. Libertatea intrunirii
1. Libertatea intrunirii este garantata.
2. Orice persoana are dreptul sa organizeze intruniri si de a lua parte sau nu la ele.
Articolul 23. Libertatea de asociere
1. Libertatea de asociere este garantata.
2. Orice persoana are dreptul de a crea asociatii, de a adera la ele sau de a participa la ele, precum si de a participa la activitatile asociative.
3. Nimeni nu poate fi constrans sa adere la o asociatie sau sa apartina la aceasta.
Articolul 24. Libertatea de stabilire
1. Cetatenii elvetieni au dreptul de a se stabili in orice loc din tara.
2. Ei au dreptul de a parasi Elvetia sau de a intra in ea.
Articolul 25. Protectia contra expulzarii, extradarii si remiterii
1. Cetatenii elvetieni nu pot sa fie expulzati din tara; ei nu pot fi remisi unei autoritati straine, decat daca consimt la aceasta.
2. Refugiatii nu pot sa fie retrimisi pe teritoriul unui stat in care sunt persecutati si nici sa fie remisi autoritatilor unui asemenea stat.
3. Nimeni nu poate sa fie retrimis pe teritoriul unui stat in care risca sa fie torturat sau sa sufere orice alt tratament sau pedeapsa cruda si inumana.
Articolul 26. Garantarea proprietatii
1. Proprietatea este garantata.
2. O indemnizatie completa este datorata in caz de expropriere sau de limitari ale proprietatii care ar echivala cu o expropriere.
Articolul 27. Libertatea economica
1. Libertatea economica este garantata.
2. Ea cuprinde in special libera alegere a profesiei, liberul acces la o activitate economica lucrativa privata si liberul sau exercitiu.
Articolul 28. Libertatea sindicala
1. Muncitorii, patronii si organizatiile lor au dreptul de a se organiza in sindicate pentru apararea intereselor lor, precum si de a crea asociatii si de a adera sau nu la acestea.
2. Conflictele vor fi, atat cat este posibil, reglementate pe cale de negociere sau mediatiune.
3. Greva si lock-out vor fi posibile cand se refera la relatii de munca si sunt conforme cu obligatiile de a asigura desfasurarea normala a muncii sau recursul la conciliere.
4. Legea poate sa interzica recurgerea la greva anumitor categorii de persoane.
Articolul 29. Garantii generale de procedura.
1. Orice persoana are dreptul, in cadrul unei proceduri judiciare sau administrative, la tratarea echitabila a cauzei sale, precum si de a fi judecata intr-un inwerval de timp rezonabil.
2. Partile au dreptul de a fi ascultate.
3. Orice persoana care nu dispune de resurse suficiente are dreptul, cu exceptia cazului cand cauza sa pare sa fie lipsita de orice sansa de succes, la asistenta judiciara gratuita.
Ea are dreptul, in special, la asistenta gratuita din partea unei aparari in masura in care apararea drepturilor sale o cere.
Articolul 30. Garantii de procedura judiciara.
1. Orice persoana a carei cauza urmeaza sa fie judecata in cadrul unei proceduri judiciare are dreptul ca procesul sau sa fie adus in fata unui tribunal stabilit de lege, competent, independent si impartial.
Tribunalele exceptionale sunt interzise.
2. Persoana care face obiectul unei actiuni civile are dreptul ca procesul sau sa fie adus in fata tribunalului de la domiciliul sau.
Legea poate sa prevada un alt for.
3. Audierea si pronuntarea sentintei sunt publice.
Legea poate sa prevada exceptii.
Articolul 31. Privarea de libertate
1. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa decat in cazurile prevazute de lege si potrivit formelor pe care aceasta le prescrie.
2. Orice persoana care este lipsita de libertatea sa are dreptul de a fi imediat informata, intr-o limba pe care o intelege, despre motivele acestei privatiuni si despre drepturile pe care le are.
Ea trebuie sa fie pusa in situatia de a-si putea exercita drepturile sale.
Ea are in special dreptul de a informa persoanele apropiate.
3. Orice persoana detinuta preventiv are dreptul de a fi infatisata de indata inaintea unui judecator, care se va pronunta asupra mentinerii sale in detentie sau asupra eliberarii sale.
Ea are dreptul de a fi judecata intr-un interval de timp rezonabil.
4. Orice persoana care este privata de libertatea sa fara ca un tribunal sa fi ordonat aceasta are dreptul oricand sa sesizeze tribunalul. Acesta va statua in termenul cel mai scurt asupra legalitatii acestei privatiuni.
Articolul 32. Procedura penala
1. Orice persoana este prezumata a fi nevinovata pana cand va face obiectul unei condamnari pusa in aplicare.
2. Orice persoana invinuita are dreptul de a fi informata in intervalul de timp cel mai scurt si in mod detaliat cu privire la acuzatiile care i se aduc.
Ea trebuie sa fie pusa in situatia de a-si putea exercita dreptul la aparare.
3. Orice persoana condamnata are dreptul de a cere ca procesul sau sa fie examinat de o jurisdictie superioara.
Cazurile in care tribunalul federal decide ca instanta unica sunt exceptate.
Articolul 33. Dreptul de petitionare
1. Orice persoana are dreptul, fara ca sa sufere vreun prejudiciu, sa adreseze petitii autoritatilor.
2. Autoritatile trebuie sa ia cunostinta despre petitii.
Articolul 34. Drepturi politice
1. Drepturile politice sunt garantate.
2. Garantarea drepturilor politice protejeaza libera formare a opiniei cetatenilor si exprimarea fidela si sigura a vointei lor.
Articolul 35. Realizarea drepturilor fundamentale
1. Drepturile fundamentale trebuie sa fie realizate in ansamblul ordinii juridice.
2. Oricine isi asuma o sarcina de stat este tinut sa respecte drepturile fundamentale si sa contribuie la realizarea lor.
3. Autoritatile vegheaza ca drepturile fundamentale, in masura in care acestea se preteaza, sa fie de asemenea realizate in relatiile care leaga particularii intre ei.
Articolul 36. Restrangerea drepturilor fundamentale
1. Orice restrictie a unui drept fundamental trebuie sa fie intemeiata pe o baza legala.
Restrictii grave trebuie sa fie prevazute de catre o lege.
Cazurile de pericol grav, direct si iminent sunt exceptate.
2. Orice restrictie a unui drept fundamental trebuie sa fie justificata printr-un interes public sau prin protectia unui drept fundamental al altuia.
3. Orice restrictie a unui drept fundamental trebuie sa fie proportionala cu scopul vizat.
4. Esenta drepturilor fundamentale este inviolabila.
CAPITOLUL II. Nationalitatea, drepturi de cetate si drepturi politice
Articolul 37. Nationalitate si drepturi de cetate
1. Orice persoana care este cetatean al municipalitatii si al cantonului este cetatean elvetian.
2. Nimeni nu poate fi privilegiat sau dezavantajat in virtutea dreptului sau de cetatenie. Este posibil sa se deroge de la acest principiu pentru a reglementa drepturile politice in burguri si corporatii, precum si pentru a se asigura participrea la activele acestora din urma, daca legislatia cantonala nu dispune altfel.
Articolul 38. Dobandirea si pierderea cetateniei
1. Confederatia reglementeaza dobandirea si pierderea cetateniei, prin filiatie, prin casatorie sau prin adoptie.
Ea reglementeaza de asemenea pierderea cetateniei elvetiene pentru alte motive, precum si redobandirea cetateniei.
2. Ea edicteaza dispozitii minimale cu privire la naturalizarea strainilor de catre cantoane si emite autorizatii de naturalizare.
3. Ea faciliteaza naturalizarea de copii apatrizi.
Articolul 39. Exercitarea drepturilor politice
1. Confederatia reglementeaza exercitiul drepturilor politice la nivel federal; cantoanele reglementeaza aceste drepturi la nivel cantonal si comunal.
2. Drepturile politice se exercita la locul de domiciliu.
Confederatia si cantoanele pot prevedea exceptii.
3. Nimeni nu poate exercita drepturile sale politice decat intr-un singur canton.
4. Cantoanele pot sa prevada ca persoanele nou stabilite nu se vor bucura de dreptul de vot la nivel cantonal si comunal decat dupa un interval de timp de cel putin trei luni.
Articolul 40. Elvetienii din strainatate
1. Confederatia contribuie la intarirea legaturilor care ii unesc pe elvetienii din strainatate intre ei si pe acestia cu Elvetia.
Ea poate sa sprijine organizatiile care urmaresc acest obiectiv.
2. Ea legifereaza cu privire la drepturile si indatoririle elvetienilor din strainatate, in special in ceea ce priveste exercitarea drepturilor politice la nivel federal, indeplinirea serviciului militar si a serviciului alternativ, asistenta persoanelor aflate in nevoie si asigurari sociale.
CAPITOLUL III. Scopuri sociale
Articolul 41
1. Confederatia si cantoanele se angajeaza, completand responsabilitatea individuala si initiativa privata, ca:
a) orice persoana sa beneficieze de securitate sociala;
b) orice persoana sa beneficieze de drepturile necesare sanatatii sale.
c) familiile, in calitatea lor de comunitati de adulti si de copii sa fie protejate si incurajate;
d) orice persoana capabila de munca sa-si poata asigura intretinerea printr-o munca pe care sa o exercite in conditii echitabile;
e) orice persoana sa beneficieze de o locuinta pentru ea si familia sa, o locuinta potrivita unor conditii suportabile;
f) copiii si tinerii, precum si persoanele avand varsta de a munci, sa poata beneficia de o formatie initiala si de o formatie continua corespunzand aptitudinilor lor;
g) copiii si tinerii sunt incurajati sa devina persoane independente si social responsabile si vor fi sprijiniti in integrarea lor sociala, culturala si politica.
2. Confederatia si cantoanele se angajeaza ca oricare persoana sa fie asigurata impotriva consecintelor economice, a varstei, invaliditatii, bolii accidentale, somajului, maternitatii, precum si conditiei de orfan sau vaduva.
3. El se angajeaza in favoarea scopurilor sociale in cadrul competentelor constitutionale si a mijloacelor disponibile.
4. Nici un drept subiectiv pivind anumite prestatii din partea statului nu poate sa fie dedus direct din scopurile sociale.
TITLUL III.
CONFEDERATIA, CANTOANELE SI COMUNELE
CAPITOLUL I. Raporturile intre Confederatie si cantoane
Sectiunea 1. Sarcinile Confederatiei si ale cantoanelor
Articolul 42. Sarcinile Confederatiei.
1. Confederatia indeplineste sarcinile pe care i le atribuie Constitutia.
2. Ea asigura sarcinile care trebuie sa fie reglementate intr-o maniera uniforma.
Articolul 43. Sarcinile cantoanelor.
Cantoanele definesc sarcinile pe care le indeplinesc in cadrul competentelor lor.
Sectiunea 2. Colaborarea intre Confederatie si cantoane
Articolul 44. Principii.
1. Confederatia si cantoanele se sprijina reciproc in indeplinirea sarcinilor lor si colaboreaza intre ele.
2. Ele isi datoreaza respect si asistenta. Ele isi acorda reciproc ajutor administrativ si asistenta judiciara.
3. Diferendele intre cantoane sau intre cantoane si Confederatie vor fi, in masura posibilului, solutionate prin negociere sau prin mediere.
Articolul 45. Participarea la procesul de decizie pe plan federal
1. Cantoanele participa, in cazurile prevazute de Constitutia federala, la procesul de decizie pe plan federal, in special la elaborarea legislatiei.
2. Confederatia informeaza cantoanele in legatura cu proiectele sale in timp util si in mod detaliat; ea le consulta atunci cand interesele lor sunt afectate.
Articolul 46. Aplicarea dreptului federal
1. Cantoanele aplica dreptul federal in conformitate cu prevederile Constitutiei si ale legilor.
2. Confederatia lasa cantoanelor o marja de manevra atat de larga cat este posibil si tine cont de particularitatile lor.
3. Confederatia tine cont de sarcina financiara pe care o antreneaza punerea in aplicare a dreptului federal; ea lasa cantoanelor resurse de finantare suficiente si opereaza o repartitie financiara echitabila.
Articolul 47. Autonomia cantoanelor
Confederatia respecta autonomia cantoanelor.
Articolul 48. Conventii internationale
1. Cantoanele pot incheia conventii intre ele si sa creeze organizatii si institutii comune.
Ele pot in special sa realizeze impreuna sarcini de interes regional.
2. Confederatia poate participa la aceasta in limitele competentelor sale.
3. Conventiile intercantonale nu trebuie sa fie contrare nici dreptului si nici intereselor Confederatiei si nici dreptului altor cantoane.
Ele trebuie sa fie aduse la cunostinta Confederatiei.
Articolul 49. Primordialitatea si respectul dreptului federal.
1. Dreptul federal primeaza asupra dreptului cantonal, care ar fi contrar.
2. Confederatia vegheaza la respectarea dreptului federal de catre cantoane.
Sectiunea 3. Municipalitatile
Articolul 50
Autonomia municipalitatilor este garantata in limitele stabilite de dreptul cantonal.
2. Confederatia va tine cont de eventualele consecinte ale activitatii sale in ceea ce priveste municipalitatile.
3. In special, ea va lua in considerare situatia specifica a oraselor, a aglomerarilor urbane si a regiunilor de munte.
Sectiunea 4. Garantii federale
Articolul 51. Constitutiile cantonale
1. Fiecare canton se va inzestra cu o Constitutie democratica. Aceasta trebuie sa fi fost acceptata de catre popor si sa poata fi revizuita daca majoritatea corpului electoral o cere.
2. Constitutiile cantonale trebuie sa fie garantate de catre Confederatie. Aceasta garantie este acordata daca ele nu sunt contrare dreptului federal.
Articolul 52. Ordinea constitutionala
1. Confederatia protejeaza ordinea constitutionala a cantoanelor.
2. Ea intervine atunci cand ordinea este tulburata sau amenintata intr-un canton si acesta nu este in masura sa o mentina singur sau cu ajutorul altor cntoane.
Articolul 53. Existenta, statutul si teritoriul cantoanelor
1. Confederatia protejeaza existenta si statutul cantoanelor, precum si teritoriul lor.
2. Orice modificare a numarului cantoanelor sau a statutului lor este supusa aprobarii corpului electoral in cauza si cantoanelor respective, precum si votului popular al cantoanelor.
3. Orice modificare a teritoriului unui canton este supusa aprobarii corpului electoral in cauza si al cantoanelor la care se refera; ea este apoi supusa aprobarii Adunarii Federale sub forma unui decret federal.
4. Modificarea frontierelor cantoanelor se face printr-o conventie intre cantoanele in cauza.
CAPITOLUL II. Competente
Sectiunea 1. Relatii cu strainatatea
Articolul 54. Afaceri externe
1. Afacerile externe tin de competenta Confederatiei.
2. Confederatia se angajeaza sa apere independenta si prosperitatea Elvetiei; ea contribuie in special la ajutorarea populatiilor in nevoile lor si de a lupta impotriva saraciei, precum si pentru promovarea respectului drepturilor omului, democratiei, coexistentei pasnice a popoarelor si apararii resurselor naturale.
3. Ea tine cont de competentele cantoanelor si le apara interesele.
Articolul 55. Participarea cantoanelor la hotararile de politica externa
1. Cantoanele sunt asociate la pregatirea hotararilor de politica externa care afecteaza competentele lor sau interesele lor esentiale.
2. Confederatia informeaza cantoanele in timp util si in mod detaliat si ea le consulta.
3. Avizul cantoanelor are o greutate deosebita atunci cand sunt afectate competentele lor. In asemenea cazuri cantoanele vor fi asociate intr-o maniera potrivita la negocierile internationale.
Articolul 56. Relatiile cantoanelor cu strainatatea
1. Cantoanele pot incheia tratate cu strainatatea in domeniile care tin de competenta lor.
2. Aceste tratate nu trebuie sa fie contrare nici dreptului si nici intereselor Confederatiei, nici dreptului altor cantoane.
Inainte de a incheia un tratat cantoanele trebuie sa informeze Confederatia.
3. Cantoanele pot sa trateze in mod direct cu autoritatile straine de rang inferior; in celelalte cazuri, relatiile cantoanelor cu strainatatea se desfasoara prin intermediul Confederatiei.
Sectiunea 2. Securitate, aparare nationala, protectie civila
Articolul 57. Securitate
1. Confederatia si cantoanele vegheaza la securitatea tarii si la protejarea populatiei in limitele competentelor lor respective.
2. Ele coordoneaza eforturile lor in probleme de securitate interna.
Articolul 58. Armata
1. Elvetia are o armata. Aceasta este organizata in principiu pe baza voluntariatului (armatei de militie).
2. Armata contribuie la prevenirea razboiului si la mentinerea pacii; ea asigura apararea tarii si a populatiei sale. Ea aduce sprijinul sau autoritatilor civile atunci cand acestea trebuie sa faca fata unei amenintari grave care planeaza asupra securitatii interne sau in alte situatii de exceptie. Legea poate sa prevada si alte sarcini.
3. Folosirea armatei este o problema care tine de competenta Confederatiei.
Cantoanele pot sa-si angajeze formatiunile lor pentru mentinerea ordinii publice pe teritoriul lor cand mijloacele de care dispun autoritatile civile nu sunt suficiente pentru a indeparta o amenintare grava care ar plana asupra securitatii interne.
Articolul 59. Serviciul militar si serviciul de alternativ
1. Orice barbat de nationalitate elvetiana este dator sa efectueze serviciul militar. Legea prevede un serviciu civil alternativ.
2. Elvetiencele pot sa serveasca in armata cu titlu voluntar.
3. Orice barbat de nationalitate elvetiana care nu si-a indeplinit serviciul militar sau serviciul alternativ are obligatia sa achite o taxa. Aceasta va fi perceputa de catre Confederatie si va fi stabilita si folosita de catre cantoane.
4. Confederatia legifereaza cu privire la atribuirea unei juste compensatii pentru pierderea venitului.
5. Persoanele care sunt afectate in sanatatea lor in indeplinirea serviciului militar sau a serviciului de alternativ au dreptul, pentru ele sau pentru apropiatii lor, la un ajutor corespunzator din partea Confederatiei; daca ele isi pierd viata, persoanele apropiate lor au dreptul la un ajutor analog.
Articolul 60. Organizarea, instruirea si echiparea armatei
1. Legislatia militara precum si organizarea, instruirea si echiparea armatei tin de competenta Confederatiei.
2. Crearea unor formatiuni cantonale, numirea si promovarea ofiterilor acestor formatiuni, precum si furnizarea unei parti din uniforme si echipament tin de competenta cantoanelor in limitele stabilite de catre dreptul federal.
3. Confederatia poate sa preia instalatiile militare ale cantoanelor prin intermediul unei indemnizatii juste.
Articolul 61. Protectia civila
1. Legislatia asupra protectiei civile tine de competenta Confederatiei; protectia civila are ca sarcina protejarea persoanelor si a bunurilor in caz de conflict armat.
2. Confederatia legifereaza cu privire la interventia protectiei civile in caz de catastrofa si in situatii de urgenta.
3. Ea poate declara serviciul de protectie civila obligatoriu pentru barbati. Femeile pot sa se angajeze cu titlu voluntar.
4. Confederatia legifereaza cu privire la acordarea unei juste compensatii pentru pierderea eventuala.
5. Persoanele care sunt afectate in sanatatea lor in indeplinirea serviciului de protectie civila au dreptul, pentru ele insele sau pentru apropiatii lor, la un ajutor corespunzator din partea Confederatiei; in cazul in care ele isi pierd viata, apropiatii lor au dreptul la un ajutor analog.
Sectiunea 3. Formatiune, cercetare si cultura
Articolul 62. Instructiunea publica
1. Instructiunea publica este de competenta cantoanelor.
2. Cantoanele asigura un invatamant de baza suficient, deschis tuturor copiilor. Acest invatamant este situat in mod obligatoriu sub directia sau supravegherea autoritatilor publice.
El este gratuit in scolile publice.
Anul scolar incepe intre jumatatea lunii august si jumatatea lunii septembrie.
Articolul 63. Formatiunea profesionala si scolile superioare
1. Confederatia legifereaza asupra pregatirii profesionale.
2. Ea gereaza scolile politehnice federale; ea poate sa creeze, sa gereze sau sa sprijine alte scoli superioare si institutii de invatamant superior.
Ea poate sa conditioneze sprijinul sau de aplicarea unor masuri de coordonare.
Articolul 64. Cercetarea
1. Confederatia incurajeaza cercetarea stiintifica.
2. Ea poate sa conditioneze sprijinul sau in special de punerea in aplicare a unor masuri de coordonare.
3. Ea poate gera, crea sau prelua centre de cercetare.
Articolul 70. Limbi
1. Limbile oficiale ale Confederatiei sunt germana, franceza si italiana. Reto-romana este, de asemenea, limba oficiala in ceea ce priveste raporturile pe care Confederatia le intretine cu persoanele de limba reto-romana.
2. Cantoanele stabilesc limbile lor oficiale.
In scopul de a pastra armonia intre comunitatile lingvistice, ele vegheaza la repartitia teritoriala traditionala a limbilor si iau in consideratie minoritatile lingvistice autohtone.
3. Confederatia si cantoanele incurajeaza intelegerea si schimburile intre comunitatile lingvistice.
4. Confederatia sprijina cantoanele plurilingve in executarea sarcinilor lor speciale.
5. Confederatia sprijina masurile luate de catre cantoanele Grisons si Tessin pentru apararea si promovarea limbii reto-romane si limbii italiene.
Articolul 72. Biserica si statul
1. Reglementarea raporturilor intre biserica si stat este de competenta cantoanelor.
2. In limitele competentelor lor respective, Cnfederatia si cantoanele pot adopta masuri proprii pentru a mentine pacea intre membrii diverselor comunitati religioase.
Sectia 4. Mediul si amenajarea teritoriului
Articolul 73. Dezvoltare durabila
Confederatia si cantoanele colaboreaza pentru stabilirea unui echilibru durabil intre natura, in special capacitatea sa de reinnoire si utilizarea sa de catre fiintele umane.
Articolul 74. Protectia mediului
1. Confederatia are dreptul sa legifereze in problemele ce privesc protectia fiintei umane si a mediului sau de viata natural impotriva atingerilor vatamatoare sau stanjenitoare.
2. Ea vegheaza pentru a preveni asemenea atingeri. Cheltuielile de prevenire si de remediere sunt in sarcina acelora care le pricinuiesc.
3. Executarea dispozitiilor federale incumba cantoanelor in masura in care competenta nu a fost rezervata Confederatiei prin lege.
Articolul 79. Pescuitul si vanatul
Confederatia stabileste principiile aplicabile practicarii pescuitului si vanatului, in special pentru a mentine diversitatea speciala de pesti, a mamiferelor salbatice si a pasarilor.
Articolul 80. Protectia animalelor
1. Confederatia are competenta de a legifera cu privire la protectia animalelor.
Ea reglementeaza in special:
a) paza animalelor si modul in care ele trebuie tratate;
b) experientele pe animale si atingerile aduse integritatii animalelor vii;
c) utilizarea animalelor;
d) importul animalelor si al produselor de origine animala;
e) comertul si transportul animalelor;
f) sacrificarea animalelor.
3. Executrea dispozitiilor federale revine cantoanelor in masura in care ea nu a fost rezervata Confederatiei, prin lege.
Sectiunea 6. Energia si comunicatiile
Articolul 89. Politica energetica
1. In limitele competentelor lor respective, Confederatia si cantoanele se straduiesc sa promoveze o aprovizionare energetica suficienta, diversificata, sigura, optimala economic, cu respectarea mediului, precum si un consum economic si rational al energiei.
2. Confederatia stabileste principiile aplicabile pentru utilizarea energiei indigene si a energiilor regenerabile si consumurile economice si rationale ale energiei.
3. Confederatia legifereaza asupra consumului energiei instalatiilor vehiculelor si aparatelor. Ea favorizeaza dezvoltarea tehnicilor energetice si in special in domeniul economiei de energie si al energiilor regenerabile.
4. Masurile privind consumul de energie in cladiri sunt in primul rand de competenta cantoanelor.
5. In politica sa energetica, Confederatia tine seama de eforturile cantoanelor, comunelor si al cercurilor economice, ea ia in consideratie realitatile fiecarei regiuni si limitele a ceea ce este economic suportabil.
Articolul 90. Energia nuclera
Legislatia cu privire la energia nucleara este de competenta Confederatiei.
Articolul 91. Transportul de energie
1. Confederatia legifereaza asupra transportului si livrarii de energie.
2. Legislatia asupra instalatiilor de transport prin conducte a combustibilului sau a carburantilor lichizi sau gazosi tine de competenta Confederatiei.
Articolul 93. Radio si Televiziunea
1. Legislatia cu privire la radio si televiziune, precum si asupra altor forme de difuzare a produselor si a informatiilor ce tin de domeniul telecomunicatiilor publice este de competenta Confederatiei.
2. Radio si televiziunea contribuie la formrea si la dezvoltarea culturala, la libera formare a opiniei precum si la divertisment.
Ele iau in considerare particularitatile tarii si nevoile cantoanelor. Ele prezinta evenimentele in mod fidel si reflecta in mod echitabil diversitatea de opinii.
3. Independenta radioului si televiziunii, precum si autonomia lor in ce priveste conceptia programelor sunt garantate.
4. Situatia si rolul altor media, in special a presei, trebuie sa fie luate in consideratie.
5. Plangerile relative la programe pot sa fie supuse unei autoritati independente.
CAPITOLUL VII. Economia
Articolul 97. Protectia consumatorilor
1. Confederatia adopta masuri destinate sa protejeze consumatorii.
2. Ea legifereaza asupra cailor de drept puse la dispozitia organizatiilor de consumatori.
In domeniile ce tin de legislatia asupra concurentei neloiale, aceste organizatii beneficiaza de aceleasi drepturi pe care le au asociatiile profesionale si economice.
3. Cantoanele prevad o procedura de conciliere sau o procedura judiciara simpla si rapida pentru litigiile a caror valoare nu depaseste un anumit plafon.
Consiliul Federal stabileste acest plafon.
Articolul 99. Politica monetara
1. Moneda tine de competenta Confederatiei; dreptul de a bate moneda si acela de a emite bilete de banca apartine exclusiv Confederatiei.
2. In calitatea sa de banca centrala independenta, Banca Nationala Elvetiana duce o politica monetara care serveste interesele generale ale tarii; ea este administrata cu sprijinul si sub supravegherea Confederatiei.
3. Luand in considerare veniturile sale, Banca Nationala constituie rezerve monetare suficiente din care o parte consista in aur.
4. Ea transfera cel putin doua treimi din beneficiul sau net cantoanelor.
Articolul 107. Arme si materiale de razboi
1. Confederatia legifereaza in scopul de a lupta contra folosirii abuzive a armelor, accesoriilor de arme si munitiilor.
2. Ea legifereaza asupra fabricarii, dobandirii, distribuirii, importului, exportului si tranzitului materialului de razboi.
Sectiunea 8. Locuinte, munca, securitate sociala si sanatate
Articolul 110. Munca
1. Confederatia poate sa legifereze:
a) in ce priveste protectia muncitorilor;
b) asupra raporturilor intre patroni si muncitori, privind in special reglementarea in comun a problemelor ce intereseaza intreprinderea si domeniul profesional;
c) asupra serviciilor de plasare;
d) asupra intinderii campului de aplicare a conventiilor colective de munca.
2. Campul de aplicare al unei conventii colective de munca nu poate sa fie extins decat daca aceasta conventie tine seama in mod echitabil de interesele legitime ale minoritatilor si de
particularitatile regionale, si daca respecta principiul egalitatii in fata legii si libertatea sindicala.
3. 1 August este zi de sarbatoare nationala. Este asimilata duminicilor din punctul de vedere al dreptului la munca; ea este remunerata.
Articolul 114. Asigurare-somaj
1. Confederatia legifereaza asupra asigurarii-somajului.
2. Indeplinind aceasta, ea respecta urmatoarele principii:
a) asigurarile garanteaza o compensatie adecvata pentru pierderea venitului si sustine masurile destinate sa previna si sa combata somajul;
b) afilierea este obligatorie pentru salariati; legea poate sa prevada exceptii;
c) persoanele care exercita o activitate independenta pot sa se asigure cu titlu facultativ.
3. Asigurarea-somaj este finantata prin cotizatiile asiguratilor; cand asiguratul este salariat, intreprinzatorul ia in sarcina sa jumatate din cuantumul cotizatiei.
4. Confederatia si cantoanele acorda ajutoare financiare in circumstante exceptionale.
5. Confederatia poate sa edicteze dispozitii cu privire la ajutorul social in favoarea somerilor.
Articolul 119. Procrearea asistata medical si ingineria genetica in domeniul uman
1. Fiinta umana trebuie sa fie protejata contra abuzurilor in materie de procreatie medicala asistata si de inginerie genetica.
2. Confederatia legifereaza asupra utilizarii patrimoniului germinal si genetic uman. Facand aceasta, ea are grija sa asigure protectia demnitatii umane, a personalitatii si a familiei, precum si respectul, in special, al urmatoarelor principii:
a) orice forma de clonare si orice interventie in patrimoniul genetic al celulelor reproducatoare si embrionilor umani sunt interzise;
b) patrimoniul genetic si germinal neuman nu pot sa fie nici trnasferate in patrimoniul germinal uman, nici sa fuzioneze cu acesta;
c) recurgerea la metodele de procreare asistata meical nu este autorizata decat atunci cand sterilitatea sau pericolul transmiterii unei boli grave nu pot fi inlaturate in alt mod si nu pentru a dezvolta la copil anumite calitati sau pentru a face cercetari; fecundarea ovulelor umane in afara corpului femeii nu este autorizata decat in conditiile prevazute de lege; nu pot sa fie dezvoltate in afara corpului femeii pana la stadiul de embrion un numar mai mare de ovule umane decat pot
fi implantate imediat;
d) donarea embrionilor si a oricaror forme de maternitate de substitutie sunt interzise;
e) nu se poate face comert cu materiale seminale umane si nici cu produse care ar rezulta din embrioni;
f) patrimoniul genetic al unei persoane nu poate sa fie analizat, inregistrat si comunicat decat cu consimtamantul acesteia sau in virtutea unei legi;
g) orice persoana are acces la datele privitoare la ascendenta sa.
Articolul 119 a. Medicina transplantului
(Acceptat prin votul popular la 7 februarie 1999)
1. Confederatia edicteaza dispozitii in domeniul transplantului de organe, de tesuturi si de celule.
Realizand aceasta, ea vegheaza la asigurarea protectiei demnitatii umane, a personalitatii si sanatatii.
2. Ea vegheaza asupra unei repartitii echitabile a organelor.
3. Donarea organelor, tesuturilor si celulelor umane este gratuita.
Comertul cu organe umane este interzis.
Articolul 120. Inginerie genetica in domeniul neuman
1. Fiinta si mediul sau de viata trebuie sa fie protejate impotriva abuzurilor in materie de inginerie genetica.
2. Confederatia legifereaza cu privire la utilizarea patrimoniului germinal si genetic al animalelor, vegetalelor si altor organisme.
Inddeplinind aceasta, ea respecta integritatea organismelor vii si securitatea fiintei umane, a animalului si a mediului sau, si protejeaza diversitatea genetica a speciilor animale si vegetale.
Sectiunea 9. Sederea si stabilirea strainilor
Articolul 121
1. Legislatia cu privire la intrarea in Elvetia, iesirea, sederea si stabilirea strainilor si cu privire la acordarea azilului este de competenta Confederatiei.
2. Strainii care ameninta securitatea tarii pot sa fie expulzati din Elvetia.
Sectiunea 10. Dreptul civil, dreptul penal, metrologia
CAPITOLUL III. Regimul finantelor
Articolul 129. Armonizarea fiscala
1. Confederatia stabileste principiile armonizarii impozitelor directe ale Confederatiei, cntoanelor si comunelor; ea ia in considerare eforturile cantoanelor in materie de armonizare.
2. Armonizarea se extinde asupra obligativitatii, obiectului si perioadei de calcul a impozitelor, procedurii si dreptului penal in materie fiscala.
Baremurile, ratele si nivelurile scutite de impozite, in special, nu sunt supuse armonizarii fiscale.
3. Confederatia poate sa legifereze in scopul luptei contra acordarii unor avantaje fiscale nejustificate.
Articolul 133. Dreptul de vama
Legislatia asupra drepturilor de vama, precum si asupra altor redevente, percepute la frontiera, asupra traficului de marfuri, tin de competenta Confederatiei.
TITLUL IV
POPORUL SI CANTOANELE
CAPITOLUL 1. Dispozitii generale
Articolul 136. Drepturi politice
1. Toti cetatenii elvetieni care au implinit varsta de 18 ani si impotriva carora nu s-a pronuntat o interdictie pentru ratiuni de boli mintale sau debilitate de spirit, au drepturi politice in materie federala.
Toti au aceleasi drepturi si indatoriri politice.
2. Ei pot sa ia parte la alegerea Consiliului National si la alegerile federale, precum si sa lanseze si sa semneze initiative populare si cereri de referendum in materie federala.
Articolul 137. Partide politice
Partidele politice contribuie la formarea opiniei si a vointei populare.
CAPITOLUL 2. Initiativa si referendum
Articolul 138. Initiativa populara care tinde la revizuirea totala a Constitutiei
1. 100.000 de cetateni avand dreptul de vot pot sa propuna revizuirea totala a Constitutiei.
2. Aceasta propunere este supusa votului popular.
Articolul 139. Initiativa populara tinzand la revizuirea partiala a Constitutiei
1. 100.000 de cetateni avand drept de vot pot sa ceara revizuirea partiala a Constitutiei.
2. Initiativele populare tinzand la revizuirea partiala a Constitutiei pot sa imbrace forma unei propuneri concepute in termeni generali sau aceea a unui proiect elaborat.
3. Cand o initiativa populara nu respecta principiul unitati formei, acela al unitatii materiei sau regulile imperative de drept international, Adunarea Federala o declara nula in total sau in parte.
4. Daca Adunarea Federala aproba o initiativa populara conceputa in termeni generali, ea va elabora proiectul de revizuire partiala in sensul initiativei si il va supune votului popular si al cantoanelor.
Daca ea respinge initiativa, o va supune votului popular, care decide daca trebuie sa i se dea curs.
In cazul acceptarii de catre popor, Adunarea Federala elaboreaza proiectul solicitat prin initiativa..
5. Orice initiativa prezentata sub forma unui proiect elaborat este supusa votului popoular si al cantoanelor. Adunarea Federala recomanda acceptarea acestuia sau il respinge. In acest din urma caz ea poate sa-i opuna un contraproiect.
6. Poporul si cantoanele voteaza simultan asupra initiativei si asupra contraproiectului.
Corpul electoral poate sa le aprobe pe amandoua. El poate indica proiectul care va avea prioritate, in situatia in care ambele proiecte ar fi acceptate; daca unul dintre proiecte obtine majoritatea votantilor si celalalt majoritatea cantoanelor nici unul din cele doua nu va intra in vigoare.
Articolul 140. Referendum obligatoriu
1. Sunt supuse votului popular si al cantoanelor:
a) revizuirea Constitutiei;
b) adeziunea la organizatii de securitate colectiva sau la comunitati;
c) legile federale declarate urgente, care sunt declarate neconstitutionale si a caror durata de validitate depaseste un an; aceste legi trebuie sa fie supuse votului intr-un interval de un an, cu incepere dela adoptarea lor de catre Adunarea Federala.
2. Sunt supuse votului poporului:
a. initiativele populare care tind la revizuirea totala a Constitutiei;
b. initiativele populare concepute in termeni generali care tind la revizuirea partiala a Constitutiei si care au fost respinse de catre Adunarea Federala;
c. principiul unei revizuiri totale a Constitutiei in caz de dezacord intre cele doua consilii.
Articolul 141. Referendum facultativ
1. Sunt supuse votului popular, la cererea a 50.000 de cetateni avand drept de vot sau de catre 8 cantoane:
a. legile federale;
b. legile federale declarate urgente, a caror durata de validitate depaseste un an;
c. deciziile federale in masura in care Constitutia sau legile o prevad;
d. tratatele internationale care:
1) sunt incheiate pe o durata nedeterminata si nu sunt denuntabile;
2) prevad adeziunea la o organizatie internationalaaa;
3) implica o unificare a dreptului in mai multe domenii.
2. Adunarea Federala poate sa supuna si alte tratate internationale referendumului facultativ.
Articolul 142. Majoritati cerute
1. Actele supuse votului popular sunt acceptate cu majoritatea votantilor.
2. Actele supuse votului poporului si cantoanelor sunt acceptate daca majoritatea votantilor si majoritatea cantoanelor le aproba.
3. Rezultatul votului popular intr-un canton reprezinta votul acestuia.
4. Cantoanele Obwald, Nidwald, Bale-oras, Bale-campie, Appenzel Rhodes-Exterior si Apppenzel Rhodes-Interior sunt numarate (conteaza) ca jumatate de vot.
TITLUL V
AUTORITATI FEDERALE
CAPITOLUL 1. Dispozitii generale
Articolul 143. Eligibilitatea
Orice cetatean avand drept de vot este eligibil in Consiliul National, in Consiliul Federal sau in Tribunalul Federal.
Articolul 144. Incompatibilitati
1. Functiile de membru al Consiliului National, al Consiliului Cantoanelor, al Consiliului Federal si de judecator la Tribunalul Federal sunt incompatibile.
2. Membrii Consiliului Federal, la fel ca si judecatorii Tribunalului Federal, care isi asuma o sarcina completa, nu pot sa indeplineasca nici o functie sau serviciu in cadrul Confederatiei sau al unui canton, nici sa exercite o alta activitate lucrativa.
3. Legea poate prevede alte incompatibilitati.
Articolul 145. Durata functiei
Membrii Consiliului National, ai Consiliului Federal, precum si cancelarul Confederatiei sunt alesi pentru patru ani.
Judecatorii Tribunalului Federal sunt alesi pentru sase ani.
Articolul 146. Responsabilitatea Confederatiei
Confederatia raspunde de daunele cauzate de catre organele sale in exercitiul functiilor lor.
Articolul 147. Procedura de consultare
Cantoanele, partidele politice si cercurile interesate sunt invitate a se pronunta asupra actelor legislative importante, precum si asupra oricaror alte proiecte de mare importanta in timpul lucrarilor pregatitoare, precum si asupra tratatelor internationale importante.
CAPITOLUL 2. Adunarea Federala
Sectiunea 1. Organizare
Articolul 148. Adunarea Federala si bicameralismul
1. Adunarea Federala este autoritatea suprema a Confederatiei, sub rezerva drepturilor poporului si ale cantoanelor.
2. Ea se compune din doua Camere: Consiliul National si Consiliul Cantoanelor, inzestrate cu aceleasi competente.
Articolul 149. Componenta si alegerea Consiliului National
1. Consiliul National se compune din 200 de deputati ai poporului.
2. Deputatii sunt alesi de catre popor, prin sufragiu direct, potrivit sistemului reprezentarii proportionale.
Consiliul National se reinoieste integral la fiecare patru ani.
3. Fiecare canton formeaza o circumscirptie electorala.
4. Locurile sunt repartizate intre cantoane, proportional cu populatia lor.
Fiecare canton are dreptul la cel putin un loc.
Articolul 150. Componenta si alegerea Consiliului Cantoanelor
1. Consiliul Cantoanelor se compune din 46 de deputati ai cantoanelor.
2. Cantoanele Obwald, Nidwald, Bale-oras, Bale-Campie, Appenzel Rhodes-Exterior si Apppenzel Rhodes-Interior aleg fiecare cate un deputat; celelalte cantoane aleg fiecare cate doi deputati.
3. Cantoanele edicteaza regulile aplicabile pentru alegerea deputatilor in Consiliul Cantoanelor.
Articolul 151. Sesiuni
1. Consiliile se reunesc in mod regulat. Legea reglementeaza convocarea in sesiuni.
2. O patrime din membrii unuia dintre Consilii sau Consiliul Federal pot sa ceara convocarea consiliilor intr-o sedinta extraordinara.
Articolul 152. Presedintia
Fiecare consiliu alege, pe timp de un an, unul dintre membrii sai ca presedinte, un al doilea ca primvicepresedinte si un al treilea ca al doilea vicepresedinte.
Aceste mandate nu sunt reinnoibile pentru anul urmator.
Articolul 153. Comisii parlamentare
1. Fiecare consiliu instituie comisii in cadrul sau.
Legea poate sa prevada comisii mixte.
3. Legea poate sa delege comisiilor anumite competente, cu exceptia competentelor legisltive.
4. Pentru a putea sa-si indeplineasca sarcinile, comisiile au dreptul de a obtine informatii, de a consulta documente si de a desfasura anchete.
Legea stabileste limitele acestui drept.
Articolul 154. Grupuri
Membrii Adunarii Federale pot sa constituie grupuri.
Articolul 155. Serviciile Parlamentului.
Adunarea Federala dispune de serviciile Parlamentului.
Ea poate sa faca apel la serviciile Administratiei Federale.
Legea reglementeaza modalitatile.
Sectiunea 2. Procedura
Articolul 156. Deliberarile separate
1. Consiliul National si Consiliul Cantoanelor delibereaza in mod separat.
2. Deciziile Adunarii Federale se adopta cu aprobarea celor doua Consilii.
Articolul 157. Deliberari comune
1. Consiliul National si Consiliul Cantoanelor delibereaza reunite, sub conducerea presedintelui sau presedintelui Consiliului National, pentru:
a) a proceda la alegeri;
b) a decide in cazul conflictelor de competenta intre autoritatile federale supreme;
c) a decide asupra cererilor de gratiere.
2. In afara de aceasta, ele se reunesc in calitate de consilii reunite in ocazii speciale si pentru a lua cunostinta de declaratiile Consiliului Federal.
Articolul 158. Publicitatea sedintelor
Sedintele Consiliului sunt publice. Legea poate sa prevada exceptii.
Articolul 159. Cvorum si majoritate
1. Consiliile nu pot sa delibereze in mod valabil decat daca majoritatea membrilor lor este prezenta.
2. Hotararile se dopta cu majoritate de voturi, indiferent daca este vorba de o reunire a consiliilor in mod separat sau in consilii reunite.
3. Cu toate acestea, trebuie adoptate cu majoritatea membrilor fiecarui Consiliu:
a. declararea de urgenta a legilor federale;
b. dispozitiile cu privire la subventii, precum si creditele de angajare si plafoanele de cheltuieli daca implica numai cheltuieli unice, mai mult de 20 milioane de franci, sau noi cheltuieli periodice de peste 2 milioane de franci;
c. majorarea volumului cheltuielilor totale in caz de nevoi financiare exceptionale, in conditiile art.126 alin.3.
4. Adunarea Federala poate sa adapteze sumele prevazute in alin.3 lit.b, la cresterea preturilor, printr-o ordonanta.
Articolul 160. Dreptul de initiativa si dreptul de propunere
1. Orice membru al Adunarii Federale, orice grup parlamentar, orice comisie parlamentara, precum si orice canton, pot sa supuna o initiativa Adunarii Federale.
2. Membrii fiecaruia dintre consilii si aceia ai Consiliului Federal pot sa faca propuneri cu privire la o problema aflata in deliberare.
Articolul 161. Interdictii si mandate imperative
1. Membrii Adunarii Federale voteaza fara instructiuni.
2. Ei fac publice legaturile pe care le au cu grupurile de interese.
Articolul 162. Imunitatea
1. Membrii Adunarii Federale si cei ai Consiliului Federal, precum si cancelarul, nu isi asuma nici o responsabilitate juridica pentru afirmatiile pe care le fac in fata consiliilor si a organelor lor.
2. Legea poate sa prevada si alte forme de imunitate si sa le extinda asupra altor persoane.
Sectiunea 3. Competente
Articolul 163. Forma actelor edictate de catre Adunarea Federala
1. Adunarea Federala edicteaza dispozitii care stabilesc reguli de drept, sub forma unor legi federale sau unor ordonante.
2. Celelalte acte sunt edictate sub forma unei hotarari federale care, daca nu este supusa referendumului, este calificata drept hotarare federala simpla.
Articolul 164. Legislatia
1. Toate dispozitiile importante care stabilesc reguli de drept trebuie sa fie edictate sub forma unei legi federale. Apartin in special acestei categorii dispozitiile fundamentle referitore la:
a. exercitiul drepturilor politice;
b. restrangerea drepturilor constitutionale;
c. drepturile si obligatiile persoanei;
d. calitatea de contribuabil, obiectul impozitelor si calculul cuantumului impozitului;
e. sarcinile si prestatiile Confederatiei;
f. obligatiile cantoanelor, ca urmare a punerii in aplicare si a executarii dreptului federal;
g. organizarea si procedura autoritatilor federale.
2. O lege federala poate sa prevada o derogare a competentei de a edicta reguli de drept, cu conditia ca aceasta sa nu fie exclusa prin Constitutie.
Articolul 165. Legislatia de urgenta
1. O lege federala a carei intrare in vigoare nu sufera nici o intarziere poate sa fie declarata urgenta si sa intre in vigoare printr-o decizie luata cu majoritatea membrilor fiecaruia dintre consilii.
Validitatea sa trebuie sa fie limitata in timp.
2. Cand se cere un referendum impotriva unei legi federale declarata urgenta, aceasta din urma inceteaza sa-si produca efectele un an dupa adoptarea sa de catre Adunarea Federala, daca ea nu a fost acceptata de catre popor in acest interval de timp.
3. Daca o lege federala considerata urgenta este declarata neconstitutionala, ea inceteaza sa-si produca efectele un an dupa adoptarea sa de catre Adunarea Federala, daca ea nu a fost acceptata in acest interval de timp de catre popor si de catre cantoane.
Validitatea sa trebuie sa fie limitata in timp.
4. O lege federala declarata urgenta, care nu a fost acceptata cu prilejul votarii, nu va putea sa fie reinoita.
Articolul 166. Relatii cu strainatatea si tratate internationale
1. Adunarea Federala participa la definirea politicii externe si supravegheaza relatiile cu strainatatea.
2. Ea aproba tratatele internationale, cu exceptia acelora a caror incheiere tine de competenta exclusiva a Consiliului Federal, in virtutea unei legi sau unui tratat international.
Articolul 167. Finante
Adunarea Federala voteaza cheltuielile Confederatiei, adopta bugetul si aproba deconturile.
Articolul 168. Alegeri
1. Adunarea Federala alege pe membrii Consiliului Federal, cancelarul Confederatiei, judecatorii Tribunalului Federal si Generalul.
2. Legea poate sa atribuie Adunarii Federale competenta de a alege alte persoane sau de a confirma alegerea lor.
Articolul 169. Supravegherea superioara
1. Adunarea Federala exercita supravegherea superioara asupra Consiliului Federal si a administratiei federale, a tribunalelor federale si a altor organe sau persoane carora le sunt incredintate sarcini ale Confederatiei.
2. Secretul functiei nu constituie un motiv care ar putea fi opus delegatiilor speciale ale comisiilor de control prevazute de lege.
Articolul 170. Evaluarea eficacitatii
Adunarea Federala vegheaza ca eficacitatea masurilor luate de catre Confederatie sa constituie obiectul unei evaluari.
Articolul 171. Mandatele in Consiliul Federal
Adunarea Federala poate incredinta mandate Consiliului Federal. Legea reglementeaza modalitatile si defineste in special instrumentele cu ajutorul carora Adunarea Federala poate sa exercite o influenta asupra domeniilor care tin de competenta Consiliului Federal.
Articolul 172. Relatii intre Confederatie si cantoane
1. Adunarea Federala vegheaza la mentinerea relatiilor intre Confederatie si cantoane.
2. Ea garanteaza constitutiile cantonale.
3. Ea aproba conventiile pe care cantoanele inteleg sa le incheie intre ele si cu strainatatea, daca Consiliul Federal sau un canton ridica o reclamatie.
Articolul 173. Alte sarcini si competente
1. Adunarea Federala are, in afara de aceasta, sarcinile si competentele urmatoare:
a. ia masurile necesare pentru a apara securitatea externa si neutralitatea Elvetiei;
b. ia masurile necesare pentru a apara securitatea interna;
c. poate sa edicteze, daca imprejurari extraordinare o cer, si pentru a indeplini sarcinile prevazute la lit.a si b, ordonante sau hotarari federale simple;
d. ordona serviciul activ si in acest scop constituie armata sau o parte a ei;
e. ia masuri pentru a asigura aplicarea dreptului federal;
f. hotaraste asupra validitatii initiativelor populare care au reusit;
g. participa la planificarile importante ale activitatilor de stat;
h. statueaza asupra actelor particulare cand o lege federala prevede expres aceasta;
i. statueaza in cazul conflictelor de competenta intre autoritatile federale supreme;
k. statueaza asupra cererilor de gratiere si pronunta amnistia.
2. Adunarea Federala se ocupa, in afara de acestea, de toate problemele Confederatiei care nu sunt de competenta unei alte autoritati federale.
3. Legea poate sa atribuie Adunarii Federale alte sarcini si competente.
CAPITOLUL III. Consiliul Federal si administratia federala
Sectiunea 1. Organizare si procedura
Articolul 174. Rolul Consiliului Federal
Consiliul Federal este autoritatea directoriala si executiva suprema a Confederatiei.
Articolul 175. Compunere si alegere
1. Consiliul Federal este compus din sapte membri.
2. Membrii Consiliului Federal sunt alesi de catre Adunarea Federala, dupa fiecare reinoire integrala a Consiliului National.
3. Ei sunt numiti pe patru ani si alesi dintre cetatenii eligibili in Consiliul National.
4. Diversele regiuni si comunitati lingvistice trebuie sa fie reprezentate in mod echitabil in Consiliul Federal.
Articolul 176. Presedintia
1. Presedintia Consiliului Federal este asigurata de catre presedinte sau presedintele Confederatiei.
2. Adunarea Federala alege pentru un an unul dintre membrii Consiliului Federal la presedintia Confederatiei si un altul la vicepresedintia Consiliului Federal.
3. Aceste mandate nu sunt reinoibile pentru anul urmator.
Presedintele sau presedintii care si-au incetat mandatul nu pot sa fie alesi la vicepresedintie.
Articolul 177. Principiul autoritatii colegiale si diviziunea in departamente
1. Consiliul Federal adopta deciziile sale ca o autoritate colegiala.
2. Pentru pregatirea si executarea deciziilor, problemele Consiliului Federal sunt repartizate intre membrii acestuia pe departamente.
3. Reglementarea problemelor poate sa fie incredintata departamentelor sau unitatilor administrative care le sunt subordonate; dreptul de a se adresa organului ierarhic superior trebuie sa fie garantat.
Articolul 178. Administratia federala
1. Consiliul federal conduce administratia federala. El asigura organizarea rationala a acesteia si supravegheaza buna executare a sarcinilor care ii sunt incredintate.
2. Administratia federala este impartita in departamente, conduse fiecare de catre un membru al Consiliului Federal.
3. Legea poate sa incredinteze sarcinile administrarii unor organisme si unor persoane de drept public sau de drept privat din afara administratiei federale.
Articolul 179. Cancelaria federala
Cancelaria federala este statul major al Consiliului Federal. Ea este condusa de catre cancelarul Confederatiei.
Sectiunea 2. Competente
Articolul 180. Politica guvernamentala
1. Consiliuil Federal determina scopurile si mijloacele politicii sale guvernamentale. El planifica si coordoneaza activitatile statului.
2. El informeaza public asupra activitatii sale, in timp util si in mod detaliat, in masura in care nici un interes public sau particular important nu s-ar opune.
Articolul 181. Dreptul de initiativa
Consiliul Federal supune Adunarii Federale proiectele relative la actele acestuia.
Articolul 182. Legislatie si punerea in aplicare
1. Consiliul Federal edicteaza regulile de drept sub forma unor ordonante, in masura in care Constitutia sau legea ii permit aceasta.
2. El vegheaza la punerea in practica a legislatiei, a hotararilor Adunarii Federale, precum si a sentintelor pronuntate de autoritatile judiciare federale.
Articolul 183. Finante
1. Consiliul Federal elaboreaza planul financiar, precum si proiectul de buget, si stabileste bugetul de stat.
2. El vegheaza la o gestiune financiara corecta.
Articolul 184. Relatiile cu strainatatea
1. Consiliul Federal este insarcinat cu problemele externe, sub rezerva drepturilor de participare ale Adunarii Federale; el reprezinta Elvetia pe plan extern.
2. El semneaza tratatele si le ratifica. El le supune aprobarii Adunarii Federale.
3. Cand apararea intereselor tarii o cere, Consiliul Federal poate adopta ordonante si sa ia hotararile necesare.
Ordonantele trebuie sa fie limitate in timp.
Articolul 185. Securitatea externa si securitatea interna
1. Consiliul Federal ia masuri pentru a apara securitatea externa, independenta si neutralitatea Elvetiei.
2. El ia masuri pentru a apara securitatea interna.
3. El poate sa se sprijine in mod direct pe acest articol pentru a edicta ordonante si adopta hotarari, pentru a face fata unor tulburari existente sau iminente, care ar ameninta in mod grav ordinea publica, securitatea externa sau securitatea interna.
4. In cazuri de urgenta, el poate sa mobilizeze trupe. Daca el mobilizeaza peste 4.000 de militari pentru serviciul activ, sau daca angajamentul acestora trebuie sa dureze mai mult de trei saptamani, Adunarea Federala trebuie convocata fara intarziere.
Articolul 186. Relatiile intre Confederatie si cantoane
1. Consiliul Federal este insarcinat cu relatiile intre Confederatie si cantoane si colaboreaza cu acestea din urma.
2. El aproba actele legislative ale cantoanelor, daca executarea dreptului federal o cere.
3. El poate sa formuleze o opozitie impotriva conventiilor pe care cantoanele inteleg sa le incheie intre ele sau cu strainatatea.
4. El vegheaza la respectul dreptului federal, al constitutiilor si al conventiilor cantonale si ia masurile necesare.
Articolul 187. Alte sarcini si competente
1. Consiliul Federal are, printre alte, sarcinile si competentele urmatoare:
a. supravegheaza administratia federala si celelalte organe sau persoane carora le-au fost incredintate sarcini din partea Confederatiei;
b. da socoteala in mod regulat de gestiunea sa si de starea tarii, Adunarii Federale;
c. procedeaza la numirile si alegerile care nu sunt de competenta altei autoritati;
d. solutioneaza admiterea cailor de atac, in masura in care legea o prevede.
2. Legea poate atribui Consiliului Federal si alte sarcini, precum si alte competente.
CAPITOLUL IV. Tribunalul Federal
Articolul 188. Rolul Tribunalului Federal
1. Tribunalul Federal este autoritatea judiciara suprema a Confederatiei.
2. Legea reglementeaza organizarea si procedura.
3. Tribunalul Federal isi stabileste organizarea administratiei sale.
4. In momentul alegerii judecatorilor pentru Tribunalul Federal, Adunarea Federala vegheaza ca limbile oficiale sa fie reprezentate.
Articolul 189. Jurisdictia constitutionala
1. Tribunalul Federal examineaza:
a. reclamatiile pentru incalcarea drepturilor constitutionale;
b. reclamatiile pentru incalcarea autonomiei comunelor si a garantiilor acordate de catre cantoane corporatiilor de drept public;
c. reclamatiile pentru incalcarea tratatelor internationale sau a conventiilor intercantonale;
d. diferendele de drept public intre Confederatie si cantoane sau intre cantoane.
2. Legea poate incredinta altor autoritati federale sarcina de a solutiona anumite litigii.
Articolul 190. Jurisdictie civila, penala si administrativa
1. Legea reglementeaza competenta Tribunalului Federal in materie civila, penala si administrativa, precum si in alte domenii ale dreptului.
2. Cantoanele pot, cu aprobarea Adunarii Federale, sa atribuie jurisdictiei Tribunalului Federal, diferende care rezulta din dreptul administrativ cantonal.
Articolul 191. Dreptul aplicabil
Tribunalul Federal si alte autoritati sunt obligate sa aplice legile federale si dreptul international
TITLUL VI
Revizuirea Constitutiei si dispozitii tranzitorii
CAPITOLUL 1. Revizuirea
Articolul 192. Principiul
1. Constitutia poate sa fie revizuita oricand, total sau in parte.
2. Atunci cand Constitutia si legislatia care decurge din ea nu dispune altfel, revizuirea se poate efectua potrivit procedurii legislative.
Articolul 193. Revizuirea totala
1. Revizuirea totala a Constitutiei poate sa fie propusa de catre popor sau de catre unul din cele doua consilii, ori sa fie decretata de catre Adunarea Federala.
2. Daca initiativa emana de la popor sau in caz de dezacord intre cele doua consilii, poporul va decide daca va trebui sa fie efectuata o revizuire totala.
3. Daca poporul accepta principiul unei revizuiri totale, cele doua consilii vor fi reinoite.
4. Regulile imperative ale dreptului international nu trebuie sa fie incalcate.
Articolul 194. Revizuirea partiala
1. Revizuirea partiala a Constitutiei va putea sa fie ceruta de catre popor sau decretata de Adunarea Federala.
2. Orice revizuire partiala trebuie sa respecte principiul unitatii materiei; ea nu trebuie sa incalce regulile imperative ale dreptului international.
3. Orice initiativa populara tinzand la revizuirea partiala a Constitutiei trebuie, printre altele, sa respecte principiul unitatii formei.
Articolul 195. Intrarea in vigoare
Constitutia revizuita - total sau in parte - va intra in vigoare dupa ce va fi acceptata de catre popor si de catre cantoane.
CAPITOLUL II. Dispozitii tranzitorii
Articolul 196. Dispozitii tranzitorii potrivit hotararii federale din 18 decembrie 1998 cu privire la aducerea la zi a Constitutiei Federale
4. Dispozitii tranzitorii la art.90 (energia nucleara).
Pana la 23 septembrie 2000 nu va fi acordata nici o autorizatie generala si nici o autorizatie de constructie, de punere in functiune sau de exploatare a unor instalatii destinate producerii de energie nucleara.
8. Dispozitii tranzitorii la art.106 (jocuri de noroc)
1. Art.106 va fi aplicat la intrarea in vigoare a noii legi federale cu privire la jocurile de noroc si caselor de joc.
2. Pana la aceasta data, dispozitiile urmatoare vor fi aplicabile:
a. este interzis de a deschide si de a exploata case de joc;
b. guvernele cantonale pot, in anumite conditii, determinate de interesul public, sa autorizeze jocurile de agrement care s-au practicat in mod cutumiar in kursaals, pana in primavara anului 1925, in masura in care autoritatea competenta apreciaza ca aceste jocuri sunt necesare pentru mentinerea sau dezvoltarea turismului, iar organizarea lor este asigurata de catre un Kursaal care le exploateaza in acest scop.
Cantoanele pot de asemenea sa interzica asemenea jocuri;
c. ordonantele Consiliului Federal vor determina conditiile dictate de interesul public. Miza nu trebuie sa depaseasca 5 franci;
d. autorizatiile cantonale sunt supuse aprobarii Consiliului Federal;
e. o patrime din sumele obtinute din jocuri va fi varsata catre Confederatie, care o va afecta, fara a se lua in consideratie propriile prestatii victimelor, catastrofelor naturale, precum si altor scopuri de utilitate publica;
f. Confederatia poate de asemenea sa ia masurile necesare privind loteriile.
Articolul 197 (17). Dispozitii tranzitorii dupa acceptarea Constitutiei din 18 aprilie 1999.
I. Aderarea Elvetiei la Organizatia Natiunilor Unite.
1. Elvetia adera la Organizatia Natiunilor Unite (O.N.U.).
2. Consiliul Federal este autorizat sa adreseze Secretarului general al O.N.U. o cerere de admitere a Elvetiei si o declaratie de acceptare a obligatiilor ce decurg din Carta O.N.U.
Data intrarii in vigoare: 1 ianuarie 2000.
Dispozitii finale ale hotararii federale din 18 decembrie 1998
II. 1. Constitutia Federala a Confederatiei Elvetiene din 29 mai 1874 se abroga.
2. Dispozitiile constitutionale urmatoare, care trebuie sa fie convertite in norme legale, raman aplicabile pana la intrarea in vigoare a acestor norme
Art.121 bis alin.1, 2 si 3, frazele 1 si 2.
1. In cazul in care Adunarea Federala elaboreaza un contraproiect, trei probleme vor fi supuse alegatorilor pe acelasi buletin de vot. Fiecare alegator poate sa declare, fara rezerve:
1.- daca prefera initiativa populara regimului in vigoare;
2.- daca prefera contraproiectul regimului in vigoare
3. care dintre cele doua texte trebuie sa intre in vigoare in cazul in care poporul si cantoanele ar prefera cele doua texte regimului in vigoare.
2. Majoritatea absoluta se determina in mod separat pentru fiecare intrebare. Intrebarile fara raspuns nu vor fi luate in considerare.
3. Atunci cand atat initiativa populara, cat si contraproiectul sunt acceptate, raspunsul dat la problema a treia va fi hotarator in luarea deciziei. Va intra in vigoare textul care la aceasta problema va intruni cel mai mare numar de voturi ale alegatorilor si cel mai mare numar de voturi ale cantoanelor.
III. Modificarile Constitutiei Federale din 29 mai 1874 vor fi adaptate de catre Adunarea Federala la noua Constitutie in ce priveste forma. Hotararea relativa la aceasta nu va fi supusa referendumului.
IV. 1. Prezenta hotarare este supusa votului poporului si al cantoanelor.
2. Adunarea Federala stabileste data intrarii in vigoare.
[1] Webster's New World Encyclopedia, College edition, Prentice Hall, New York, 1993, pag.1015.
[2] Constitution fédérale de la Conféderation Suisse du 29 mai 1874, Edit. par la Chancellerie fédérale, 1989, p.V.
[3] Modern Legal Systems Cyclopedia, by Kenneth Robert Reddan (ed.) and Linda L.Schlueter (ass.edit.),Volume 2, Part.I, Country Studies, William S.Hein & Co., Law Publisher, Buffalo, New York, U.S.A., 1989, p.2.150.5-2.150.18.
[4] Philippe Ardant, Institutions politiques et Droit constitutionnel, 8e édition, Paris, L.G.D.J., 1996, pag.330.
[5] Constitution fédérale , p.53 si urm.
[6] Text reprodus dupa Internet' http://www.admin.ch
