Insulta - art. 205

INSULTA - art. 205

1. Continutul juridic

Potrivit alin. 1, infractiunea consta in atingerea adusa onoarei ori reputatie! unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijioace, ori prin expunerea la batjocura, iar potrivit alin. 2, consta. in fapta de a atribui unei persoane un defect_s o boala sau infirmitate care,chiar reale de ar fi, nu ar trebui relevate.

2. Conditii preexistente

Obiectui Juridic principal, consta in relatiile sociale referitoare la onoa­rea persoanei, la sentimentul de autopretuire, sentiment pe care fiecare om il are fata de el insusi. Obiectul juridic secundar consta in relatiile sociale cu privire la demnitatea persoanei privita sub aspect obiectiv, privind pretuirea morala publica de care se bucura persoana, pretuirea care este concretizata prin notiunea de reputatie, si care se manifesta prin stima, consideratia si respectul semenilor sai. Incriminarea faptei este o consacrare a prin­cipiului constitutional, consacrat in art. 30 alin. 6, in sensul ca libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

Obiectul material: infractiunea de insulta nu are obiect material

Subiect activ poate fi orice persoana. Daca faptuitorul are o anumita calitate, cum ar fi, de exemplu, calitatea de functionar, si foloseste expresiile insultatoare cu ocazia exercitarii atributiilor sale de serviciu, fapta va constitui infractiunea de purtare abuziva, prevazuta de art. 250 alin. 1 Cp.

Participatia penala este posibila sub toate formele. Instigarea si compli­citatea sunt posibile in toate cazurile, iar coautoratul numai atunci cand fapta se realizeaza pe alta cale decat cea orala.

Subiect pasiv poate fi orice persoana. Daca subiectul pasiv are o anumita calitate, cum ar fi, de exemplu, calitatea de functionar public aflat in exercitiul autoritatii de stat, fapta va intruni elementele infractiunii de ultraj, prevazuta de art. 239 alin. 1 Cp. Daca faptuitorul profereaza, cu aceeasi ocazie, cuvinte ofensatoare, la adresa mai multor persoane, va exista un concurs format din tot atatea infractiuni cate persoane au fost insultate.

3. Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material se poate realiza prin:

atingerea onoarei unei persoane;

atingerea reputatiei unei persoane;

atribuirea unei persoane a unui defect, boala sau infirmitate care, chiar
reale de ar fi, nu ar trebui relevate.

Atingerea onoarei unei persoane consta in orice actiune prin care se lezeaza sentimentul de pretuire pe care persoana il are fata de ea insasi. Nu intereseaza daca aprecierea pe care persoana si-a format-o despre ea insasi corespunde sau nu realitatii ori este sau nu in concordanta cu aprecierea la care au ajuns in privinta ei celelalte persoane. Fapta constituie infractiunea de insulta chiar si atunci cand colectivitatea ar avea asupra persoanei o apreciere tot atat de nefavorabila ca si cea pe care o provoaca actiunea ofensatoare.

Atingerea reputatiei unei persoane consta in orice actiune prin care se lezeaza bunul renume pe care si l-a castigat persoana in sanul colectivitatii, adica stima, consideratia, respectul de care se bucura ea din partea celor­lalti oameni. Spre deosebire de sentimentul onoarei pe care legea il prezuma ca fiind existent ia fiecare om, reputatia este o valoare morala pe care . persoana si-a castigat-o in mod efectiv prin conduita si meritele sale.

Desigur, este vorba de reputatia buna a unei persoane, nu si de cea castigata in domenii ilicite sau imorale. Legea apara reputatia persoanei atat sub aspectul bunului renume pe care acesta si i-a castigat in viata publica, cat si sub aspectul bunului renume pe care si I-a castigat in.viata privata. Datorita legaturii stranse care exista intre onoarea si reputatia unei persoanei, fiecare dintre cele doua actiuni aduc atingere, in acelasi timp, atat onoarei cat si reputatiei acelei persoane.

Atribuirea unui defect, boala sau infirmitate consta in actiunea prin care se imputa sau se reproseaza unei persoane o stare de inferioritate fizica sau psihica in raport cu ceilalti oameni. Aceasta stare de inferioritate se poate referi la un defect, o boala sau o infirmitate. Pentru existenta infractiunii nu are importanta daca defectul, boala sau infirmitatea sunt sau nu sunt adevarate. Daca sunt reale, este necesar sa faca parte din categoria acelor defecte, boli sau infirmitati care nu trebuiesc relevate. Aceasta deoarece existenta unui defect, boala sau infirmitate nu trebuie sa fie relevata cu rautate. Nu constituie infractiunea de insulta fapta prin care se imputa un defect, boala sau infirmitate de care sufera persoana, atunci cand aceasta imputare se face din compasiune sincera sau pentru a o determina sa se supuna unor ingrijiri medicale in vederea vindecarii. De asemenea, fapta nu constituie infractiune daca defectul, boaia sau infirmitatea nu face parte din categoria acelora care nu ar trebui relevate.

Actiunile alternative trebuie sa se refere la o persoana determinata sau determinabila. Actiunea se poate referi la un fapt determinat sau nedeter­minat ori chiar la o simpla apreciere.

Actiunea ofensatoare trebuie sa se refere la fapte sau aprecieri pentru care nu se admite proba veritatii sau, in cazul in care este admisa aceasta proba, faptele sau aprecierile respective sa fie neadevarate.

Insulta poate fi savirsita prin cuvinte, gesturi, expunere la batjocura, sau prin orice alte mijloace. A savarsi insulta prin cuvinte inseamna, in primu! rand, a realiza actiunea incriminata pe cale orala, prin cuvinte propriu-zise sau prin alte emisii vocale de natura a ofensa, fluieraturi, huiduieli etc. Sa­varsirea insultei prin cuvinte inseamna insa, in ai doilea rand, si realizarea actiunii incriminate cu ajutorul scrisului de mana sau imprimat. Daca insulta se savarseste cu ajutorul scrisului, nu are relevanta daca scrierea a fost sau nu semnata ori daca s-a folosit un pseudonim. De asemenea, nu prezinta interes forma materialelor scrise, scrisoare, telegrama, manuscris. In cazul savarsirii insultei prin cuvinte, instanta de judecata, in virtutea rolului sau activ, trebuie sa staruie ca atat partea vatamata, cat si martori sa precizeze care au fost cuvintele proferate de inculpat la adresa partii vatamate, deoa­rece numai in felul acesta se poate stabili daca cuvintele inculpatului consti­tuie o atingere adusa onoareai sau reputatiei partii vatamate, asa cum se cere prin dispozitiile art. 205 Cp³¹¹. A savarsi insulta prin gesturi inseamna a realiza actiunea incriminata prin anumite miscari sau atitudini de natura a leza onoarea sau reputatia persoanei, de exemplu, gestul prin care se imputa o anumita infirmitate. Se considera insulta savarsita prin gesturi si anumite acte de violenta care nu au produs o suferinta fizica, ci numai de natura morala, de exemplu, smulgerea palariei de pe capul persoanei. In sfarsit, a savarsi insulta prin expunerea persoanei ia batjocura inseamna a aduce atingere onoarei sau reputatiei unei persoane prin punerea acesteia intr-o situatie ridicola, umilitoare, de natura a starni rasul altora. in afara mijloacelor expres indicate de lege, insulta poate fi savarsita, dupa cum s-a mai aratat, prin orice alt mijloc, de natura a face ca fapta sa aduca atingere onoarei sau reputatiei unei persoane, de exemplu, desen, caricaturi.

Dupa modul de savirsire a faptei, in literatura juridica se face distinctie intre insulta directa si insulta indirecta, intre insulta explicita si insulta im­plicita³T. Se considera ca insulta este directa atunci cand ea se refera chiar la persoana celui ofensat si indirecta, atunci cand se refera ia o alta per soana, dar in asa fel incat jigneste pe cel ofensat, de exemplu, se spune unui parinte ca fiul sau este lipsit de orice educatie. Insulta se considera explicita atunci cand faptuitorul exprima in mod vadit ceea ce vrea sa spuna despre cel pe care il ofenseaza, de exemplu, ca traieste din hotii, si implicita, atunci cand din cele exprimate de faptuitor se deduce ceea ce vrea sa spuna despre cel pe care ii ofenseaza, de exemplu, faptuitorul face celui pe care vrea sa-l ofenseze.o propunere din care se deduce ca ii considera lipsit de orice scrupul. in ceea ce priveste insulta indirecta, se arata ca aceasta poate fi oblica, atunci cand faptuitorul, vorbind de ei insusi, exprima implicit ceea ce vrea sa spuna despre cel ofensat, de exemplu, spune acestuia "nu eu sunt un hot', sau simbolica, atunci cand faptuitorul recurge la imagini sau semne, de exempiu, prezinta o imagine in care persoana este infatisata intr-o situatie ridicola sau face cu privire la persoana semnul care sugereaza ca aceasta traieste din hotii.

Urmarea imediata consta intr-o atingere adusa onoarei sau reputatiei unei persoane, decurgand din insasi materialitatea faptei.

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe intre fapta si urmare.

Latura subiectiva presupune vinovatia sub forma intentiei, care poate fi directa sau indirecta. Intentia faptuitorului trebuie stabilita, tinandu-se seama de conditiile concrete de loc, timp, persoana, uzanta etc, in care s-a savarsit fapta.

4.   Forme. Sanctiuni

Tentativa infractiunii este posibila cind elementul material este realizeaza pe alta cale decat cea orala, insa nu se pedepseste.

Consumarea infractiunii are loc in momentul savarsirii actiunii cu carac­ter ofensator, moment in care se produce si urmarea socialmente pericu­loasa a faptei, constand in incalcarea onoarei sau reputatiei persoanei. Repetarea insultei cu aceeasi ocazie constituie o infractiune unica, iar re­petarea insultei cu ocazii diferite, dar in executarea aceleiasi rezolutii, con­stituie o infractiune continuata.

Sanctiunea consta in amenda.

5. Aspecte procesuale

Actiunea penala se pune in miscare ia plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

6. Proba veritatii. Cauza speciala care inlafura caracterul penal al faptei

Potrivit art. 207, fapta cu privire la care s-a facut proba veritatii nu constituie infractiunea de insulta sau calomnie (alin, 2). Proba veritatii celor afirmate sau imputate este admisibila, daca afirmarea sau imputarea a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim (alin. 1).

Pentru incidenta acestei cauze speciale de inlaturare a caracterului -penal al faptei, trebuie indeplinite, in rnod cumulativ, douaconditii:

fapta trebuie savarsita pentru apararea unui interes legitim;

dovedirea ca ce/e afirmate sau imputate corespund realitatii.

In literatura de specialitate, se considera ca un interes legitim exista ori de cate ori este vorba de ocrotirea unor valori importante materiale sau morale ale societatii, putand fi vorba de un interes public sau privat. Intii se constatata existenta interesului legitim, dupa care se admite pro­ba veritatii, facandu-se dovada veridicitatii celor afirmate. Cauza de inlatu­rare a caracterului penal al faptei are caracter personal, producandu-sl efectele numai in raport cu cel care a facut afirmatia sau imputarea pentru ocrotirea interesului legitim.