Constitutia Federatiei Ruse

Constitutia Federatiei Ruse

Actuala Constitutie a Federatiei Ruse reprezinta rezultatul unui atent proces de elaborare, influentat, desigur, de transformarile survenite in viata politica si de confruntarea diferitelor tendinte care s-au manifestat in Rusia dupa prabusirea sistemului comunist. Parlamentul rus ales in 1990 cuprindea inca un numar foarte mare de 'aparatciki' (oameni legati de fostul regim), ca si numerosi 'nehotarati', atasati mai curand ideilor conservatoare decat principiilor noi. Pentru aceste consideratiuni nu au putut fi incheiate la timp lucrarile Comisiei Constitutionale - ce fusese constituita de Parlament - si care trebuiau sa se finalizeze in toamna anului 1991, la cea de a V-a sesiune a Congresului Deputatilor din Rusia. Lucrarile Comisiei Constitutionale nefiind incheiate, s-a amanat depunerea proiectului de Constitutie pentru cea de a VI-a sesiune, ce urma sa aiba loc in primavara anului 1992. Deputatii s-au trezit atunci sesizati cu trei proiecte, dintre care numai unul avea valoarea unui text oficial si care fusese pregatit de Comisia Constitutionala, sub conducerea lui Oleg Rumiantev. Proiectul respectiv, care se inspira dintr-o logica semi-prezidentiala, conferea importante puteri presedintelui ales prin sufragiu universal si reducea rolul Parlamentului pana la rolul unui organ mai curand consultativ decat legislativ. Un asemenea proiect a starnit nemultumirea parlamentarilor rusi, care isi vedeau redus rolul, iar presedintele Parlamentului, Ruslan Hasbulatov, a adoptat de atunci o atitudine ostila fata de acest proiect. Chiar Boris Eltin, la timpul respectiv, oficial presedinte al Comisiei Constitutionale, l-a gasit ca fiind 'prea socialist'. Presedintele Eltin prefera un alt proiect, intocmit de unul dintre consilierii sai cei mai apropiati, Serghei Sakrai, orientat dupa sistemul constitutional american. Cel de al treilea proiect, 'Proiectul Sobciak', elaborat in numele Miscarii pentru reforme democratice, se inspira din ideile lui Andrei Saharov, preconizand o republica parlamentara ce dispunea de largi posibilitati de control asupra executivului.

Cu prilejul celei de a VI-a sesiuni a Congresului Deputatilor Poporului s-au purtat aprige discutii in jurul celor trei proiecte: proiectele neoficiale au fost refuzate de la bun inceput ca baza de discutie, iar proiectul oficial a fost amanat din nou pentru sesiunea de toamna. In aceste conditii, presedintele Eltin - care pronuntase o cuvantare dura in cadrul Congresului - a apreciat ca singura formula posibila ar fi dizolvarea Parlamentului existent si supunerea Constitutiei pentru aprobare poporului, prin referendum. O asemenea masura presupunea insa, potrivit legislatiei existente atunci in Rusia, adeziunea unui milion de cetateni fata de un anumit proiect. Mai multe organizatii, printre care Miscarea pentru reforme democratice si Rusia democratica, s-au oferit sa sprijine campania de colectare a semnaturilor necesare.

Autoarea franceza Hélčne Carrčre d'Encausse apreciaza ca exista o larga convergenta de opinii pentru a impune o noua constitutie peste capul parlamentarilor de atunci. Era stiut ca parlamentarii rusi din 1990 nu voiau sa renunte la vechile lor privilegii, deoarece proiectul Sakrai, sprijinit de Eltin, reducea rolul parlamentarilor, in timp ce proiectul Sobciak ar fi incurajat alegerea unor deputati de tendinte democratice. La aceasta se adaugau si alte imprejurari, ca de pilda neincrederea existenta intre adeptii diferitelor curente ce reprezentau tendintele democratice, ca si urgenta masurilor de reforme ce puneau puteri sporite la dispozitia presedintelui, pentru a putea asigura tranzitia de la regimul totalitar la democratie si a infrange opozitia fortelor conservatoare^[1]

Constitutia Federatiei Ruse, adoptata de 'poporul multinational al Federatiei Ruse' la 12 decembrie 1993, consacra in preambulul sau respectul pentru memoria inaintasilor care au transmis dragostea fata de patrie, credinta in bine si dreptate, pentru statalitatea independenta a Rusiei si bazele ei de nezdruncinat, aratand ca ea isi propune sa asigure prosperitatea si inflorirea Rusiei, ca o constientizare a raspunderii pentru generatia actuala si cele viitoare, ca parte a comunitatii mondiale.

Bazele oranduirii constitutionale

In Partea I, capitolul I, consacrat bazelor oranduirii constitutionale, se stipuleaza ca 'Federatia Rusa este un stat democratic federativ de drept, cu forma republicana de conducere'. Tot aci se face precizarea ca denumirea de 'Federatia Rusa' si 'Rusia' sunt sinonime (echivalente). Se mai arata ca valoarea suprema in Rusia o constituie omul, drepturile si libertatile sale, iar respectarea si apararea acestor drepturi si libertati reprezinta o obligatie a statului. Purtatorul suveranitatii si unicul izvor al puterii in Rusia este poporul ei multinational, care nemijlocit si prin organele puterii de stat si ale autoconducerii locale infaptuieste aceasta putere. Referendumul si alegerile libere constituie expresia suprema directa a puterii poporului, putere care nu poate fi uzurpata de nimeni, acapararea sau uzurparea puterii fiind pedepsite prin legea federala.

In ceea ce priveste aspectele privitoare la suveranitate, art.4 precizeaza, la pct.1-3, ca suveranitatea se extinde asupra intregului teritoriu al Federatiei Ruse, Constitutia federatiei si legile federale avand suprematie pe intreg teritoriul federatiei, teritoriu a carui integritate si intangibilitate este garantata.

Structura Federatiei Ruse include republici, tinuturi, regiuni, orase de importanta federala, regiuni autonome, districte autonome - subiecti egali in drepturi ai Federatiei Ruse. Republica (statul) are Constitutia si legislatia sa; ceilalti subiecti au statutul si legislatia lor. Aceasta structura se intemeiaza pe integritatea statului si pe unitatea puterii de stat.

Delimitarea subiectilor aflati sub administrare si a mandatelor intre organele puterii de stat ale Federatiei si cele ale subiectilor sai se efectueaza tinandu-se seama de egalitatea in drepturi si autodeterminarea popoarelor in cadrul Federatiei. In raporturile dintre ei precum si in relatiile cu organele federale ale puterii de stat, toti subiectii sunt egali in drepturi.

Un aspect important este cel privitor la cetatenia Federatiei ruse, care se obtine si inceteaza potrivit legii federale; toti cetatenii Federatiei se bucura de drepturi si libertati si poarta raspunderi egale, astfel cum sunt ele prevazute de Constitutia Federatiei Ruse. Potrivit alin.3 al art.6, 'Cetateanul Federatiei nu poate fi lipsit de cetatenia sa sau de dreptul de a o schimba'. Federatia Rusa fiind un stat social, politica sa vizeaza crearea conditiilor pentru o viata demna si dezvoltarea libera a omului. Munca si sanatatea oamenilor sunt ocrotite. Prin lege se stabileste o limita minima a platii muncii, se asigura sprijinul statului pentru familie, pentru parinti si copii, pentru invalizi, varstnici, pentru acestia din urma fiind prevazute pensii, ajutoare de stat si alte garantii de protectie sociala.

In ceea ce priveste proprietatea, Constitutia Federatiei Ruse recunoaste si apara in mod egal proprietatea privata, de stat, municipala, precum si alte forme de proprietate. De asemenea, sunt garantate unitatea spatiului economic, libera circulatie a marfurilor, serviciilor si a mijloacelor financiare, sprijinirea concurentei si libertatea activitatilor economice. Pamantul si alte resurse naturale se pot afla - potrivit legii fundamentale - in proprietatea privata, de stat, municipala sau in alte forme de proprietate, ele fiind garantate ca baza a vietii si activitatii popoarelor Federatiei.

Puterea de stat in Federatia Rusa se infaptuieste pe baza separarii ei in legislativa, executiva si judecatoreasca, organele fiecarei puteri fiind de sine statatoare. Puterea este exercitata de Presedintele Federatiei Ruse, de Adunarea Federala (Consiliul Federatiei si Duma de Stat), de Guvernul Federatiei Ruse si instantele judecatoresti ale Federatiei. In cadrul componentilor Federatiei, puterea se infaptuieste de catre organele create de acestia.

Autoconducerea locala este garantata de Constitutie, fiind o forma de exercitare a puterii de sine statatoare, dar nu face parte din sistemul organelor puterii de stat.

Pe plan politic, potrivit art.13, in Federatia Rusa este recunoscut pluralismul ideologic, cu precizarea ca nu exista o ierarhizare a partidelor politice si nici stabilirea unei anumite ideologii de stat sau obligatorie. De asemenea, sunt recunoscute pluralismul politic si multipartidismul, cu mentiunea ca toate organizatiile si uniunile sociale sunt egale in fata legii. Totodata se interzic crearea si activitatea unor uniuni sau organizatii al caror scop si actiune ar fi acelea de a schimba prin forta oranduirea constitutionala si de a aduce atingere integritatii Federatiei Ruse, de a submina securitatea statului, de a crea formatiuni inarmate sau care ar genera vrajba sociala, rasiala, nationala sau religioasa.

Art.14 stabileste ca Federatia Rusa este un stat laic si ca nici o religie nu se poate impune ca religie de stat sau obligatorie, iar uniunile religioase sunt separate de stat si egale in fata legii.

Consacrand suprematia Constitutiei federale, se statueaza ca aceasta are actiune directa si se aplica pe intreg teritoriul Federatiei, nici o alta constitutie sau lege neputand sa contravina acesteia. Consacrand caracterul de larga generalitate si obligativitatea Constitutiei si legislatiei federale - acestea trebuind sa fie respectate de organele puterii de stat, organele autoconducerii locale, persoanele oficiale, cetateni si uniunile lor - se stabileste totodata principiul publicarii acestora in mod oficial; actele normative nepublicate nu se aplica.

Principiile si normele general recunoscute pe plan international reprezinta o parte constitutiva a sistemului de drept al Rusiei; in caz de neconcordanta intre dispozitii legislative ale Rusiei si dispozitii cuprinse in tratatele internationale la care aceasta este parte, se aplica regulile din tratatele internationale, care au prioritate.

Drepturile si libertatile omului si cetateanului

Drepturile cetatenilor

Un amplu capitol (II) al Constitutiei Federatiei Ruse este consacrat drepturilor si libertatilor omului si cetateanului, care sunt recunoscute si garantate in conformitate cu principiile dreptului international general acceptate. Principalele drepturi si libertati ale omului sunt inalienabile si sunt inerente omului (de la nastere), dar infaptuirea lor nu trebuie sa incalce drepturile si libertatile altor persoane. Constituind un obiect de preocupare al tuturor organelor si institutiilor statului, drepturile si libertatile omului sunt aparate si asigurate si de catre justitie.

Egalitatea in fata legii este garantata de stat tuturor persoanelor, indiferent de sex, rasa, origine, situatie materiala si oficiala, domiciliu, religie, convingeri, apartenenta la uniuni sau de alte situatii, fiind interzisa orice limitare bazata pe asemenea motive. Potrivit dispozitiilor constitutionale, barbatul si femeia au drepturi si libertati egale si posibilitati egale de a le exercita.

Cum este si firesc, primul si cel mai important drept al omului este dreptul la viata (pana la abolirea ei, pedeapsa cu moartea putea fi stabilita de legea federala in mod exceptional, pentru crime deosebit de grave, cu conditia de a se acorda celui vinovat dreptul de a fi judecat de un complet cu participarea juratilor), dreptul la demnitatea persoanei, abolirea torturii, violentei si tratamentelor sau pedepselor crude sau care injosesc demnitatea umana. Potrivit art.21 pct.2 din Constitutie, 'Nimeni nu poate fi supus unor experimente medicale, stiintifice sau de alt fel fara acordul sau benevol'.

Printre drepturile principale ale cetatenilor sunt prevazute dreptul la libertate si inviolabilitatea persoanei, precizandu-se ca arestul, arestul sub paza si detentia sub stare de arest sunt permise numai pe baza hotararii judecatoresti. In lipsa unei asemenea hotarari, persoana asupra careia planeaza suspiciunea ca a comis o fapta penala nu poate fi retinuta decat pentru cel mult 48 de ore.

Sunt inserate, cu garantiile corespunzatoare, dreptul la inviolabilitatea vietii private, secretul personal si de familie, apararea cinstei si bunului renume, dreptul la secretul corespondentei, convorbirilor telefonice, al comunicarilor postale, prin telegraf etc. (limitarea acestui drept fiind permisa numai pe baza unei hotarari judecatoresti). In art.24 din Constitutie se face precizarea ca 'strangerea, pastrarea, folosirea si difuzarea informatiilor despre viata particulara a unei persoane nu sunt admise fara acordul acesteia'.

Este prevazut si dreptul la inviolabilitatea domiciliului, ca si dreptul de a-si defini liber si arata apartenenta nationala, dreptul de a folosi limba materna, de libera alegere a limbii de comunicare, educatie, studiu si creatie. Cat priveste libera deplasare a persoanelor si alegerea resedintei, aceasta este posibila pe teritoriul Federatiei, iar daca o persoana pleaca in afara granitelor, ea se poate intoarce fara nici un fel de opreliste in Federatia Rusa.

In art.28-31 inclusiv, sunt mentionate libertatea constiintei, a credintei religioase, a convingerilor, libertatea gandirii si cuvantului, fiind interzisa propaganda sau agitatia care provoaca ura si dusmanie sociala, de rasa, nationala sau religioasa. De asemenea, se mai precizeaza ca nimeni nu poate fi constrans sa-si exprime parerile si convingerile, sau sa renunte la ele. Problemele care constituie secret de stat si la care, deci, nu au acces toate persoanele, sunt stabilite de legea federala. Este consacrata libertatea presei si interzicerea cenzurii, ca si garantarea dreptului la libera asociere, inclusiv a dreptului salariatilor de a crea sindicate care sa le apere interesele, ca si dreptul de intrunire pasnica, fara arme, precum si de a organiza adunari, mitinguri, marsuri si pichete.

Participarea cetatenilor Federatiei la conducerea treburilor statului se poate infaptui atat in mod direct, cat si prin reprezentanti. Cetatenii au dreptul de a alege si de a fi alesi in organele puterii de stat si in organele autoconducerii locale, precum si de a participa la referendum. Acest drept nu poate fi exercitat de cei lipsiti de capacitatea de exercitiu (declarati ca atare prin hotarare judecatoreasca), precum si de cei aflati in detentie in baza unei sentinte judecatoresti.

Cetatenii Federatiei Ruse au acces egal la serviciile de stat, ca si de a participa la procesul justitiar. Ei se pot adresa individual, precum si in mod colectiv, organelor puterii de stat si organelor autoconducerii locale. Este recunoscut dreptul la folosirea libera a capacitatilor si averii fiecaruia in activitati antreprenoriale si in alte activitati care nu sunt interzise de lege. Activitatea economica ce vizeaza monopolizarea sau concurenta neloiala nu sunt insa permise.

Art.35 consacra dreptul la proprietatea privata, care este aparat de lege, precum si dreptul la mostenire. Lipsirea cuiva de avere sau de patrimoniu se poate face numai in temeiul unei hotarari judecatoresti sau pentru cauza de utilitate publica, cu prealabila si justa despagubire. Proprietatea asupra pamantului apartine atat cetatenilor cat si asociatiilor, care pot dispune de el asa cum doresc, cu conditia sa nu aduca prejudicii mediului inconjurator si sa nu incalce drepturile si interesele legitime ale altor persoane si asociatii.

Cat priveste problemele de munca, art.37 dispune ca 'munca este libera', ceea ce se traduce prin dreptul pe care il are fiecare de a dispune liber de capacitatile sale, de a munci, de a-si alege felul de activitate si profesiunea. Munca fortata este interzisa. In domeniul muncii se cere ca problemele de securitate si igiena, dreptul la recompensa a muncii, sa fie realizate fara nici o discriminare si cu respectarea limitelor minime ale retribuirii muncii stabilite de legea federala si dreptul de ocrotire impotriva somajului. Referitor la eventualele litigii de munca - individuale sau colective - sunt prevazute mijloacele pentru solutionarea lor, inclusiv dreptul la greva. Corelativ dreptului la munca se prevede si dreptul la odihna - durata zilei de munca, zilele de odihna si de sarbatoare, concediul anual de odihna etc.

Problema familiei este, de asemenea, prezenta in Constitutia federala, art.38 precizand ca 'maternitatea si copilaria, familia, se afla sub protectia statului'. Daca pct.2 al acestui articol stabileste ca grija fata de copii, educarea lor, constituie un drept egal si o obligatie a parintilor, pct.3 precizeaza in mod corelativ: 'copiii care au depasit varsta de 18 ani si sunt apti de munca trebuie sa se ingrijeasca de parintii inapti de munca'.

Consecinta fireasca a garantarii libertatii muncii este garantarea asigurarii sociale pentru varsta, boala, invaliditate, pierderea celui care il intretine, pentru educarea copiilor etc.

Art.40 din Constitutie consacra 'dreptul la locuinta' (art.41), la ocrotirea sanatatii si la ajutor medical, facandu-se precizarea ca 'ascunderea de catre persoana oficiala a faptelor si conditiilor care creaza pericole pentru viata si sanatatea oamenilor atrage pentru aceasta raspunderea in conformitate cu legea federala'. Dreptul la un mediu ambiant favorabil, la informatia corecta despre starea acestuia si la compensarea daunelor provocate sanatatii sau averii sale prin delicte ecologice este acordat fiecarei persoane (art.42).

Dreptul la invatatura. Cat priveste dreptul la invatatura, prin Constitutie este garantat accesul general si gratuitatea invatamantului prescolar, a celui general de baza si mediu, profesional, in institutii de invatamant de stat sau municipal si in intreprinderi. Invatamantul general de baza este obligatoriu. Pentru celelalte forme, accesul este conditionat de promovarea unui concurs de admitere.

Proprietatea intelectuala este ocrotita de lege, ca si garantarea libertatii de creatie literara, artistica, stiintifica, tehnica si de orice fel. Participarea la viata culturala si folosirea institutiilor culturale, precum si accesul la valorile culturale, constituie drepturi ale cetatenilor, in timp ce ingrijirea mostenirii istorice si culturale, conservarea monumentelor istorice si de cultura, este o obligatie constitutionala.

In ceea ce priveste apararea drepturilor si libertatilor omului, potrivit Constitutiei federale orice persoana se poate adresa organelor justitiei pentru a-si realiza drepturile si libertatile. Pot fi atacate in justitie hotararile, actiunile si inactiunile organelor puterii de stat, organelor autoconducerii locale, uniunilor sociale si ale persoanelor civile. Posibilitatea de a se adresa organelor internationale pentru apararea drepturilor si libertatilor este admisa numai dupa epuizarea tuturor mijloacelor interne.

Accesul la justitie al cetatenilor este garantat si asigurat atat cu privire la cercetarea cauzei, cat si la desemnarea judecatorului competent, participarea juratilor, asistenta juridica - inclusiv asistenta juridica gratuita in cazurile expres prevazute de lege -, arestarea, detentia sub paza, prezentarea mate­rialului acuzator etc. Persoana inculpata este considerata nevinovata pana cand se dovedeste vinovatia sa prin hotarare judecatoreasca, ea neputand fi obligata sa-si dovedeasca nevinovatia. Nimeni nu poate fi condamnat in mod repetat pentru una si aceeasi fapta; fiecare condamnat are dreptul de a folosi caile de atac, precum si dreptul de a cere gratiere sau micsorarea pedepsei. Obligatia de a depune marturie impotriva unor persoane precis determinate de lege nu opereaza.

Art.52-53 se refera la daunele suferite de pe urma delictelor si abuzurilor de putere. Constitutia federala consfinteste si caracterul neretroactivitatii legilor.

Art.55 din Constitutie precizeaza ca enumerarea drepturilor si libertatilor nu poate fi interpretata in nici un caz ca o negare sau dimininuare a altor drepturi si libertati general recunoscute. Limitarea drepturilor si libertatilor poate avea loc numai printr-o lege federala, in masura in care este vorba de apararea bazelor constitutionale, de cerintele apararii moralitatii, sanatatii, drepturilor si intereselor legitime ale altor persoane, de asigurarea apararii tarii si securitatii statului, dar asemenea restrictii pot opera numai pe un termen limitat.

Obligatiile cetatenilor

In ce priveste obligatiile cetatenilor, acestea privesc taxele si impozitele stabilite prin lege, protejarea si conservarea naturii si bogatiilor naturale, apararea patriei (serviciul militar poate fi inlocuit, in cazuri bine determinate, cu un serviciu alternativ civil).

Cetatenii Federatiei nu pot fi expulzati sau predati spre a fi judecati in alte state. Constitutia recunoaste posibilitatea dublei cetatenii. Strainii si apatrizii se bucura de drepturi si au obligatii in Federatia Rusa, mai putin cele stabilite de legea federala, ea referindu-se numai la cetatenii Federatiei.

Structura federativa

Art.65 enumera subiectii Federatiei Ruse si anume: republici, tinuturi, regiuni, districte - al caror statut este definit de Constitutia federala si de constitutiile fiecarei republici. Se precizeaza ca teritoriul Federatiei este alcatuit din teritoriile subiectilor sai, din apele interioare, marea teritoriala si spatiul aerian corespunzator, precum si din platoul continental, zona economica de exceptie a Federatiei Ruse fiind definita prin lege federala si normele dreptului international. Schimbarea granitelor intre subiectii Federatiei se poate face numai cu acordul lor reciproc.

Art.68 stabileste ca limba de stat pe intregul teritoriu al federatiei este limba rusa. Limbile republicilor pot fi folosite impreuna cu limba de stat a Federatiei Ruse, in organele puterii de stat, organele autoconducerii locale, institutii de stat etc., popoarelor federatiei fiindu-le garantat dreptul de a-si pastra limba materna.

In competenta Federatiei Ruse intra: adoptarea si schimbarea Constitutiei si a legilor federale precum si controlul asupra respectarii lor; structura federativa si teritoriul federatiei; reglementarea si apararea drepturilor si libertatilor omului; cetatenia si drepturile minoritatilor nationale; stabilirea sistemului organelor puterii legislative, executive si judecatoresti, organizarea activitatii lor, formarea organelor federale ale puterii de stat; proprietatea federala si administrarea ei; stabilirea bazelor politicii federale si a programului federal in domeniul dezvoltarii statale, economice, ecologice, sociale, culturale si nationale; stabilirea bazelor juridice ale pietei unice; reglementarile financiar-valutare, de credit si vamale, emisiunea de moneda, bazele politicii de preturi; serviciile federale economice, inclusiv bancile federale; bugetul federal, impozitele si taxele federale, fondurile federale pentru dezvoltare regionala; sistemele energetice, energetica nucleara, transportul, caile de comunicatie, informatia si comunicatiile, activitatile in Cosmos; politica externa si relatiile internationale ale Federatiei Ruse; problemele razboiului si pacii; relatiile economice ale Federatiei Ruse; apararea si securitatea (productia de aparare, definirea cailor de vanzare si cumparare a armamentului, munitiei, tehnicii militare si a altor bunuri militare, productia de substante otravitoare, narcotice si normele folosirii lor); problemele teritoriale (granite, marea teritoriala, spatiul aerian, zona economica exclusiva, platoul continental); organizarea sistemului judecatoresc, a Procuraturii; adoptarea legislatiei penale, de procedura penala si de executare a pedepselor; amnistia si gratierea; cetatenia; problemele proprietatii intelectuale; instituirea de distinctii; serviciul de stat federal etc.

Subiectii Federatiei Ruse dispun de intreaga putere de stat, mai putin ceea care intra in competenta Federatiei. Intre subiectii Federatiei nu se pot stabili frontiere vamale, taxe, impozite si orice alte obstacole care impiedica libera circulatie a marfurilor, serviciilor si mijloacelor financiare, decat in cazuri anume determinate de legea federala. In cazul in care exista o contradictie intre o lege federala si un act normativ al unuia dintre subiectii Federatiei are prioritate legea federala.

Astfel cum se arata la pct.2 al art.77, 'sistemul unic al puterii executive in Federatia Rusa este alcatuit din organele federale ale puterii executive si organele executive ale subiectilor federatiei'. Pentru a-si infaptui mandatul, organele federale ale puterii executive isi pot crea propriile organe teritoriale si pot numi persoanele oficiale respective. Organele federale pot transmite o parte din atributiile lor organelor executive ale subiectilor, in masura in care aceasta nu contravine Constitutiei si legilor federale, si invers. Infaptuirea mandatului puterii federale de stat pe intreg teritoriul Federatiei Ruse este asigurata de Presedintele Federatiei si Guvernul Federatiei.

Seful statului

Seful statului este Presedintele Federatiei Ruse. El este garantul Constitutiei, al drepturilor si libertatilor omului si cetateanului; adopta masuri pentru apararea suveranitatii, a independentei si integritatii de stat a Federatiei Ruse, asigura functionarea coordonata si interactiunea organelor puterii de stat. El defineste principalele directii ale politicii interne si externe a statului, reprezinta Federatia in calitatea sa de sef al statului, atat in interior cat si in relatiile internationale. Presedintele este ales pe o perioada de 4 ani de catre cetatenii Federatiei Ruse prin vot universal, egal, direct si secret; varsta ceruta pentru a putea fi ales Presedinte al federatiei este de minimum 35 de ani si conditia de a fi domiciliat cel putin ultimii 10 ani in Federatia Rusa; Presedintele nu poate fi reales decat pentru doua mandate consecutive; juramantul pe care il depune Presedintele Federatiei Ruse la inceperea mandatului sau este urmatorul: 'Jur ca in indeplinirea imputernicirilor de Presedinte al Federatiei Ruse sa respect si sa protejez drepturile si libertatile omului si cetateanului, sa respect si sa apar Constitutia Federatiei Ruse, sa apar suveranitatea, securitatea si integritatea statului, sa servesc cu credinta poporul'. Juramantul se depune in cadrul unei ceremonii, in prezenta membrilor Consiliului Federal, a deputatilor Dumei de Stat si a judecatorilor Tribunalului Constitutional al Federatiei Ruse.

Art.83-93 se ocupa de atributiile Presedintelui Federatiei Ruse. Astfel, se arata ca acesta numeste - cu acordul Dumei de Stat - pe presedintele Guvernului federal; are dreptul de a prezida sedinte ale Guvernului; hotaraste cu privire la demisia Guvernului; prezinta Dumei de Stat candidaturi pentru numirea in functie a presedintelui Bancii Centrale si de eliberare a acestuia din functie; la propunerea presedintelui Guvernului federatiei, numeste si elibereaza din functie pe loctiitorul presedintelui Guvernului federal si pe ministrii federali; prezinta Consiliului Federatiei candidaturi pentru numirea judecatorilor Tribunalului Constitutional al Federatiei, ai Tribunalului Suprem, ai Tribunalului Suprem de Arbitraj si a Procurorului General al Federatiei precum si propunerea de eliberare a acestora din functie; numeste pe judecatorii altor tribunale federale; numeste si conduce Consiliul Securitatii Federatiei Ruse; aproba doctrina militara, numeste si elibereaza pe Comandantul Suprem al fortelor armate; desemneaza Administratia Presedintelui Federatiei Ruse. De asemenea, presedintele are in atributii numirea si rechemarea, dupa consultari cu comitetele si comisiile corespunzatoare ale camerelor Adunarii Federale, a reprezentantilor diplomatici ai Rusiei in state straine si in organizatiile internationale.

Pe planul activitatii legislative, atributiile Presedintelui Federatiei Ruse constau in stabilirea alegerilor pentru Duma, dizolvarea acesteia in cazurile si modalitatile prevazute de Constitutie, stabilirea referendumului conform procedurii prevazute de legea constitutionala federala, introducerea de proiecte de legi in Duma, semnarea si darea publicitatii a legilor federale si adresarea de mesaje anuale privind situatia tarii. Presedintele poate folosi procedurile de mediere pentru rezolvarea divergentelor dintre organele puterii de stat ale Federatiei si cele ale subiectilor acesteia, precum si dintre organele subiectilor, iar in caz de nereusita poate transmite cazul unui tribunal competent.

In planul politicii externe, Presedintele Federatiei Ruse realizeaza conducerea acestei activitati, poarta negocieri si semneaza tratatele internationale ale Federatiei; semneaza scrisorile de acreditare si primeste scrisorile de acreditare si de rechemare a reprezentantilor diplomatici acreditati pe langa Presedintia Republicii.

In calitatea sa de Comandant suprem al fortelor armate, Presedintele Federatiei poate declara stare de razboi in anumite zone, informand despre aceasta neintarziat Consiliul Federatiei si Duma de Stat; tot astfel procedeaza si in cazul decretarii starii de urgenta.

Presedintele Federatiei are in competenta problemele cetateniei si ale acordarii azilului politic, conferirea de decoratii si acordarea de titluri onorifice, grade militare si alte inalte titluri speciale, precum si gratierea.

In indeplinirea atributiilor sale, Presedintele emite decrete si dispozitii, obligatorii pe intreg teritoriul Federatiei si care, fireste, nu trebuie sa contravina Constitutiei si legilor federale. Este de mentionat ca art.91 al Constitutiei se refera la faptul ca 'Presedintele Federatiei Ruse se bucura de imunitate'. El isi incepe activitatea din momentul depunerii juramantului, desfasurand-o continuu pana la depunerea juramantului de catre noul presedinte ales. Un nou presedinte urmeaza a fi ales, in termen de 3 luni din momentul incetarii inainte de termen a imputernicirilor, in caz de demisie, de incapacitate prelungita de a-si indeplini imputernicirile datorita starii sanatatii sau eliberarii din functie inainte de terminarea mandatului. Potrivit dispozitiilor art.92 pct.3, in toate cazurile de incetare a indeplinirii imputernicirilor, Presedintele Guvernului Federatiei preia exercitarea atributiunilor prezidentiale, cu precizarea ca el nu poate dizolva Duma, nu poate stabili referendum si nici introduce propuneri cu privire la modificarea sau revizuirea Constitutiei Federatiei Ruse. Demiterea Presedintelui Federatiei se poate face numai pe baza acuzatiei de inalta tradare sau de savarsirea altei crime grave, prezentata de Duma de Stat, confirmata de avizul Tribunalului Suprem si de avizul Tribunalului Constitutional. Hotararea Dumei pentru demiterea Presedintelui Federatiei trebuie sa intruneasca doua treimi din voturile membrilor Camerei si sa fi fost adoptata la initiativa a cel putin o treime din deputatii Dumei si avand avizul unei comisii special constituita de Duma. Hotararea Consiliului Federatiei cu privire la demiterea Presedintelui trebuie sa fie adoptata in termen de cel mult 3 luni de la prezentarea de catre Duma a acuzatiei impotriva Presedintelui.

Adunarea Federala

Parlamentul Federatiei Ruse - Adunarea Federala - este organul reprezentativ si legislativ al Federatiei Ruse si este alcatuit din Consiliul Federatiei si Duma de Stat. Consiliul Federatiei este compus din 178 membri, cate doi reprezentanti ai subiectilor Federatiei Ruse (unul din partea organelor reprezentative si unul din partea organelor executive). Duma de Stat este alcatuita din 450 de deputati, alesi pe 4 ani. Deputat al Dumei poate fi orice cetatean al Federatiei Ruse care a implinit varsta de 21 de ani si care are drept de vot. Nici o persoana nu poate fi in acelasi timp membru al Consiliului Federatiei si al Dumei, nici sa faca parte din alte alte organe reprezentative ale puterii de stat sau ale autoconducerii locale. Deputatii nu pot ocupa alte functii in serviciul statului, nici sa exercite o activitate remunerata, cu exceptia activitatii didactice, stiintifice sau unei activitati de creatie. Pe tot timpul mandatului lor, membrii Consiliului Federatiei si ai Dumei se bucura de imunitate, neputand fi retinuti, arestati, supusi perchezitiei, cu exceptia flagrantului. Problema ridicarii imunitatii este in competenta Camerei respective, la propunerea Procurorului General al Federatiei Ruse.

Art.99-109 din Constitutia Rusiei sunt consacrate modului de desfasurare a activitatii celor doua Camere ale Adunarii Federale, modului de alegere a presedintilor si organelor de lucru alese ale acestora, formarii de comitete si comisii, adoptarii regulamentelor de functionare si de ordine interna. Sunt apoi enuntate competentele Consiliului Federatiei si ale Dumei de Stat. Astfel, Consiliul Federatiei este competent sa confirme schimbarile granitelor dintre subiectii Federatiei Ruse, decretul presedintelui cu privire la declararea starii de razboi si starii exceptionale, rezolvarea problemei folosirii fortelor armate ale Federatiei Ruse in afara limitelor teritoriale ale acesteia, stabilirea alegerilor pentru Presedintele Federatiei, demiterea acestuia, numirea in functie a judecatorilor Tribunalului Constitutional, Tribunalului Suprem si Tribunalului Suprem de Arbitraj ale Federatiei Ruse, numirea in functie si eliberarea Procurorului General al Federatiei, a presedintelui Camerei de Conturi si a unei jumatati din componentii acesteia, precum si in orice alte probleme date in competenta sa. Hotararile Consiliului se adopta cu majoritate de voturi din numarul membrilor Consiliului, daca in Constitutie nu este prevazut un alt quorum.

In ce priveste Duma de Stat, aceasta da acordul Presedintelui Federatiei pentru numirea presedintelui Guvernului federal, solutioneaza problema votului de incredere pentru Guvernul federal, numirea si eliberarea din functie a presedintelui Bancii Centrale federale, a presedintelui Camerei de Conturi si a jumatate din componentii acesteia, precum si a Imputernicitului pentru problemele drepturilor omului. Duma de stat acorda amnistia si prezinta acuzatia impotriva Presedintelui Federatiei pentru demiterea lui din functie. Ca si in Consiliul Federatiei, hotararile se adopta cu majoritatea voturilor din totalul numarului deputatilor Dumei, afara de situatia in care Constitutia prevede un alt quorum.

Dreptul de initiativa legislativa apartine Presedintelui Federatiei, Consiliului Federatiei, membrilor Consiliului, deputatilor Dumei, Guvernului federal, organelor legislative (reprezentative) ale subiectilor Federatiei, Tribunalului Constitutional, Tribunalului Suprem si Tribunalului Suprem de Arbitraj ale Federatiei Ruse (aceste trei instante supreme avand initiativa legislativa in domeniul lor de activitate). Proiectele de legi se introduc la Duma de Stat, iar cat priveste proiectele din domeniul fiscalitatii, acestea trebuie sa poarte avizul Guvernului. Legile federale se adopta de Duma cu majoritate de voturi din numarul total al deputatilor, daca in Constitutie nu se dispune altfel. Dupa adoptare, Duma transmite legile, in termen de 5 zile, spre examinare Consiliului Federatiei. O lege se considera aprobata daca a fost votata de majoritatea membrilor Consiliului sau daca in termen de 14 zile nu a fost examinata de acesta. Este prevazuta posibilitatea procedurii de mediere in cazul respingerii unei legi de Consiliul Federatiei, dupa care ea urmeaza sa fie examinata din nou de Duma. In caz de dezacord al Dumei fata de hotararile Consiliului Federatiei, legile federale vor fi considerate adoptate cu votul a cel putin doua treimi din totalul deputatilor Dumei.

Dupa adoptare, legile federale sunt trimise - in termen de 5 zile - Presedintelui Federatiei, spre semnare si promulgare, aceasta din urma operatiune trebuind sa aiba loc in termen de 14 zile de la primire. In caz de respingere a proiectului, se reia procedura in cele doua Camere. Daca dupa reexaminare legea este aprobata in forma initiala, ea va trebui sa primeasca votul a doua treimi din totalul membrilor fiecarei Camere.

Quorumul pentru adoptarea legilor constitutionale federale este de trei patrimi din numarul total al membrilor Consiliului Federatiei si de cel putin doua treimi din numarul deputatilor Dumei.

Dizolvarea Dumei de Stat

Duma de Stat poate fi dizolvata in caz de respingere de trei ori a candidaturilor prezentate pentru presedintele Guvernului Federatiei Ruse, caz in care Presedintele Federatiei numeste pe presedintele Guvernului si dizolva Duma de Stat, stabilind noi alegeri, ca si in cazul exprimarii de catre Duma a neincrederii in Guvern. Daca in decurs de 3 luni de la prima motiune de neincredere Duma isi exprima din nou neincrederea in Guvern, Presedintele Federatiei are posibilitatea de a demite Guvernul, fara a dizolva Duma; Duma nu poate fi dizolvata in situatia in care si-a prezentat acuzatia impotriva Presedintelui Federatiei, pana la adoptarea hotararii de catre Consiliului Federatiei, ca si in perioada in care pe intreg teritoriul federatiei este in vigoare starea de razboi sau starea exceptionala, precum si in perioada de 6 luni inainte de expirarea mandatului Presedintelui.

Guvernul Federatiei Ruse

Capitolul VI al Constitutiei - care este dedicat acestui organ - statueaza ca 'Guvernul Federatiei Ruse infaptuieste puterea executiva a Federatiei Ruse', el fiind alcatuit din Presedintele Guvernului Federatiei Ruse, loctiitorii sai si ministrii federali. Presedintele Guvernului, in concordanta cu Constitutia federala si cu decretele Presedintelui Federatiei, traseaza principalele directii ale activitatii Guvernului Federatiei si organizeaza munca acestuia.

Atributiile Guvernului Federatiei privesc elaborarea si prezentarea in fata Dumei de Stat a bugetului federal si asigurarea realizarii lui, precum si prezentarea darii de seama cu privire la indeplinirea acestuia; totodata Guvernul asigura infaptuirea politicii financiare, de credit si monetara unitara; realizeaza administrarea proprietatii federale, intreprinde masuri pentru asigurarea apararii tarii, securitatii de stat si infaptuirea politicii externe, masuri pentru asigurarea legalitatii, drepturilor si libertatilor cetatenilor, pentru apararea proprietatii si ordinii sociale, pentru lupta impotriva fenomenului infractional, precum si orice sarcini ce decurg din Constitutia Federatiei, din legile federale si din actele Presedintelui Federatiei.

In indeplinirea atributiilor ce-i revin, Guvernul emite hotarari si dispozitii care sunt obligatorii pe intreg teritoriul Federatiei. In caz de neconcordanta intre acestea si Constitutie sau legile federale, Presedintele Federatiei poate anula legile in cauza. In cazul demisiei sau depunerii mandatului, Guvernul Federatiei Ruse continua sa actioneze, din insarcinarea Presedintelui Federatiei, pana la formarea unui nou Guvern.

Puterea judecatoreasca

Art.118-129 subsumate acestui capitol din Constitutie reglementeaza activitatea judecatoreasca. Sunt precizate organele prin care se infaptuieste justitia - instantele judecatoresti - a caror activitate se deruleaza prin intermediul procedurilor constitutionala, civila, administrativa si penala. Potrivit dispozitiilor constitutionale, nu este admisa infiintarea de instante judecatoresti extraordinare. Pentru a fi judecator se cere limita de varsta 25 ani, studii juridice superioare si un stagiu in profesia juridica de cel putin 5 ani. Prin lege federala pot fi stabilite insa si alte cerinte pentru judecatorii instantelor federale.

Independenta judecatorilor

Judecatorii sunt independenti si se supun numai Constitutiei si legilor federale; in caz de neconcordanta a unui act cu legea, instanta adopta hotarari in concordanta cu legea. Judecatorii sunt inamovibili, mandatul lor neputand fi intrerupt sau sistat, decat in conformitate cu procedura si temeiurile stabilite de legea federala. Ei se bucura de imunitate, tragerea lor la raspundere penala fiind conditionata de respectarea procedurilor stabilite de legea federala.

Cat priveste procedura desfasurarii judecatii, Constitutia precizeaza ca sedintele de judecata sunt publice, cu exceptia cazurilor strict prevazute de lege. In unele cazuri, procedura penala se realizeaza cu participarea juratilor.

Instantele judecatoresti

Tratand instantele pe grade de jurisdictie, Constitutia Federatiei stabileste in primul rand competenta Curtii Constitutionale a Federatiei de a solutiona problemele privind constitutionalitatea legilor federale, a actelor normative ale Presedintelui Federatiei, ale Dumei de Stat si ale Guvernului Federatiei, ale constitutiilor republicilor, regulamentelor si celorlalte acte emise de organele puterii ale subiectilor componenti ai Federatiei, tratatele dintre organele federatiei si organele subiectilor, tratatele internationale ale Federatiei care nu au intrat inca in vigoare. Totodata, aceasta inalta instanta solutioneaza disputele privitoare la competenta organelor federale ale puterii de stat, intre acestea si organele de stat ale subiectilor federali. Potrivit Constitutiei, Curtea Constitutionala mai solutioneaza si cazurile de neconstitutionalitate semnalate de cetateni cu privire la incalcarea drepturilor si libertatilor constitutionale, precum si de tribunale, atunci cand in judecarea unor cauze se ridica problema neconstitutionalitatii unei dispozitii legale. Curtea Constitutionala este cea care emite interpretari ale Constitutiei Federatiei, avand si atributii in domeniul electoral (cu privire la alegerea si la propunerea de acuzare a Presedintelui Federatiei Ruse pentru inalta tradare sau alte infractiuni grave).

Actuala Curte Constitutionala a Rusiei a fost instituita in iulie 1991 si alcatuita trei luni mai tarziu, 13 din cei 15 judecatori fiind instalati in octombrie 1991. Competentele acestei instante se inspirau foarte mult din obiectivele pe care le urmarea Curtea Suprema a Statelor Unite. Abia creata, Curtea a facut dovada de independenta, pronuntandu-se impotriva Decretului din ianuarie 1992 cu privire la constituirea unui minister al securitatii si afacerilor interne al Rusiei. Ea fusese sesizata cu aceasta speta de insusi Presedintele Rusiei, care ii ceruse sa se pronunte asupra legalitatii Decretului. Cu toate acestea, Curtea Constitutionala s-a pronuntat impotriva Decretului, argumentand ca astfel cum era prevazut, Constitutia in vigoare la acea data nu permitea Presedintelui sa modifice structura Guvernului si, in plus, a aratat ca problemele securitatii publice tineau de puterea legislativa. Presedintele Eltin si-a retras proiectul, ceea ce a intarit autoritatea Curtii. In schimb, in afacerea 'referendumului tatar', pe care Presedintele ii cerea sa-l condamne ca fiind neconstitutional, Curtea a dat dreptate Presedintelui, dar decizia sa a ramas practic fara efect deoarece Guvernul din Tatarstan a refuzat sa o aplice si si-a organizat in liniste pregatirile pentru referendum. Intr-o alta speta, foarte controversata, legata de procesul Partidului Comunist, Curtea s-a dovedit foarte prudenta, o decizie categorica de a condamna Partidul Comunist ca organizatie criminala, inca de la inceputul activitatii sale, riscand sa antreneze foarte multe consecinte nu numai juridice, dar si politice, in care Curtea nu dorea sa fie implicata.

Tribunalul Suprem al Federatiei Ruse este organul judecatoresc suprem pentru cauzele civile, penale, administrative si de alta natura, care sunt de jurisdictie generala. El exercita supravegherea tuturor instantelor, emitand si clarificari in problemele practicii judecatoresti. De asemenea, Tribunalul Suprem de Arbitraj al Federatiei Ruse este organul judecatoresc suprem in ce priveste solutionarea disputelor economice si a altor cauze de natura arbitrala, exercitand supravegherea si dand clarificari in sistemul organelor din subordine.

Art.129 este consacrat institutiei Procuraturii, care constituie un sistem unic centralizat, cu subordonarea procurorilor fata de superiori si fata de Procurorul General al Federatiei.

Prin legi organice sunt reglementate problemele privitoare la organizarea si procedura activitatii atat ale justitiei, cat si ale procuraturii.

Autoconducerea locala

Capitolul consacrat autoconducerii locale cuprinde dispozitii privitoare la rolul acestei autoconduceri, ea rezolvand in mod autonom problemele de importanta locala - posesia, folosirea si administrarea proprietatii municipale. Autoconducerea se realizeaza de catre cetateni pe calea referendumului, alegerilor, altor forme de exprimare a vointei, prin organele alese si prin alte forme ale conducerii locale. Realizarea autoconducerii locale tine seama de traditiile istorice, culturale etc., structura organelor autoconducerii locale fiind determinata in mod independent de catre populatie, care este chemata sa-si spuna parerera si asupra problemei schimbarii granitelor teritoriale. Organele autoconducerii locale administreaza in mod independent proprietatea municipala, elaboreaza, confirma si executa bugetul local, stabilesc impozite si taxele locale, asigura ordinea publica si rezolva toate problemele de pe teritoriul lor. Ele indeplinesc orice alte sarcini care li se incredinteaza, primind si mijloacele materiale si financiare aferente; pentru aceasta, ele sunt supuse controlului statului. Autoconducerea locala este garantata in Federatie si de dreptul la aparare in justitie, la compensarea cheltuielilor suplimentare ce survin ca urmare a hotararilor organelor puterii de stat, a interdictiei de a limita drepturile acestor organe.

O ultima parte a Constitutiei este consacrata problemelor privind modificarea si revizuirea ei. Asa cum am aratat, propunerile de modificare si de revizuire a Constitutiei Federatiei Ruse pot fi prezentate de Presedintele Federatiei, de Consiliul Federatiei, de Duma de Stat, de Guvernul Federatiei, de organele legislative ale subiectilor federatiei, precum si de un grup de cel putin o cincime din membrii Consiliului Federatiei sau ai Dumei.

Cat priveste prevederile din capitolele I, II si IX ale Constitutiei Federatiei Ruse (care privesc bazele oranduirii constitutionale, drepturile si libertatile omului si cetateanului, cel cu privire la modificarea si revizuirea Constitutiei), propunerile de modificare a dispozitiilor cuprinse in aceste capitole trebuie sa fie sustinute prin votul a cel putin trei cincimi din numarul membrilor Consiliului Federal si din cei ai Dumei. In asemenea cazuri se convoaca Adunarea Constituanta care, fie confirma validitatea dispozitiei Constitutiei in cauza, fie elaboreaza proiectul unei noi constitutii, care se va adopta cu doua treimi din numarul total al membrilor ei, sau prin referendum popular, in acest din urma caz fiind necesara aprobarea cu majoritatea simpla (jumatate plus unu) a noului text de catre alegatorii care au luat parte la vot.

Partea a doua a Constitutiei 'Dispozitii finale si tranzitorii' cuprinde prevederi referitoare la intrarea in vigoare a Constitutiei, precum si la cazuri de neconcordanta a unor dispozitii legale ale subiectilor Federatiei, in acest caz aplicandu-se doar partile concordante cu Constitutia Federatiei. Se mai face precizarea ca in caz de neconcordanta a unor dispozitii ale constitutiilor subiectilor federatiei si ale altor norme legislative, prioritate au dispozitiile Constitutiei Federatiei Ruse.

Evolutii recente politice si constitutionale

Ca urmare a alegerilor din 17 decembrie 1995, in Rusia s-a instituit o dualitate a puterii, presedintele Boris Eltan coexistand - in cadrul prerogativelor constitutionale - cu un Parlament avand o orientare contrara optiunilor sale. Acest fapt a prilejuit dese crize in relatiile dintre Presedinte si Parlament, precum si formularea unor propuneri de redimensionare a relatiilor dintre puterile statului.

Alegerile din 1995 s-au desfasurat pe baza unei Legi electorale adoptata in acelasi an. Noua Duma de Stat a luat locul fostului Parlament, ales in decembrie 1993 pe o perioada tranzitorie de doi ani. In cadrul alegerilor din 1995, pentru Duma de Stat s-au inscris 43 de partide care si-au disputat cele 225 de locuri din Duma, care sunt acordate potrivit principiului reprezentarii proportionale. In cadrul alegerilor s-au prezentat 2.700 de candidati, dintre care peste 1.000 independenti.

Din cei 450 deputati ai Dumei de Stat, 225 sunt alesi individual, pe circumscriptii, iar ceilalti 225, in cadrul unei singure circumscriptii electorale la nivelul Federatiei, pe baza de liste.

Ca urmare a desfasurarii alegerilor, atat la nivelul circumscriptiilor individuale cat si a confruntarii listelor de candidati propusi de partide, s-au constatat urmatoarele rezultate: din cei peste 107 milioane de alegatori inscrisi, s-au prezentat la vot numai 70 milioane (64,73%), dintre care peste 1 milion si-au anulat voturile sau au depus buletine albe, ramanand deci valide numai 67.884.200 voturi.

Distributia mandatelor pe partide in Duma de Stat a fost urmatoarea: Partidul Comunist - 157; 'Casa noastra Rusia' - 55; Partidul Liberal Democrat - 51; 'Iabloko' - 45; Partidul Agrarian - 20; Optiunea Democratica a Rusiei - 9; Puterea Poporului - 9; Congresul Comunitatilor Ruse - 5; Femeile din Rusia - 3; alte partide - 19; independenti - 77.

Din cei 450 de deputati ai Dumei de Stat, 46 erau femei. Erau reprezentate cadre din industrie, stiinte, educatie, servicii, autoritati locale, militari s.a.

In legatura cu cea de a doua Camera a Parlamentului - Consiliul Federatiei - asa cum s-a mai aratat, aceasta cuprinde 178 de membri care nu sunt desemnati direct prin alegeri, ci de catre inaltele autoritati regionale.

Inainte de 1995, intre presedintele Eltan si fosta Adunare Federala s-au manifestat deosebiri de pareri in legatura cu faptul daca cea de a doua Camera a Parlamentului va trebui sa fie aleasa sau numita, in final prevaland ideea desemnarii acesteia de catre organismele locale.

Asa cum s-a aratat, relatiile dintre presedintele Boris Eltan, fost membru al Partidului Comunist, care a optat insa dupa 1990 pentru ideile reformatoare, si membrii Dumei de Stat, nu au fost deloc lipsite de asperitati. La aceasta au contribuit si desele intreruperi ale activitatii Presedintelui, cauzate de starea sanatatii lui Boris Eltan (care a suferit, printre altele, la 5 noiembrie 1996, o interventie chirurgicala pe cord deschis), imprejurari care au determinat unele partide din Duma sa solicite inlocuirea acestuia pe motive de sanatate.

Presedintele Boris Eltan a efectuat in ultimii ani ai mandatului sau o serie de schimbari importante in conducerea guvernului, inlocuind totodata si o serie de inalti demnitari avand atributii in probleme politice si de securitate. Cele mai importante dintre acestea au fost demiterea premierului Viktor Cernomardin, a ministrului de externe Anatoli Kulikov si a prim vice-premierului Anatoli Ciubais, in 1988, si desemnarea ca prim ministru a lui Serghei Kirienko. Dupa o scurta perioada, si acesta a fost inlocuit cu Evgheni Primakov (septembrie 1998).

Acestuia din urma i-a succedat Serghei Stepasin (mai 1999), iar de la 9 august 1999 Vladimir Putin, devenit apoi presedinte ca urmare a alegerilor din 26 martie 2000.

Instabilitatea politica din Rusia in ultimii ani ai exercitarii mandatului de presedinte de catre Boris Eltan s-a datorat, potrivit observatorilor politici, unor cauze multiple, printre care numeroasele masinatiuni politice, acuzatiile de coruptie in care au fost implicate persoane oficiale chiar din anturajul presedintelui, razboiul din Caucaz, dar si aspecte ce tineau de stilul autoritar de lucru al presedintelui si starea precara a sanatatii sale.

Numit initial prim-ministru, Vladimir Putin a fost desemnat de Boris Eltan ca succesor al sau si ales in mod democratic ca presedinte la 26 martie 2000, chiar din primul tur de scrutin, cu o majoritate de peste 50% din voturi.

Ascensiunea sa rapida s-a datorat faptului ca a gasit permanent o cale de comunicare atat cu formatiunile de stanga, cat si cu cele de dreapta, iar alegatorii au vazut in persoana sa un omn politic mult mai hotarat si mai dinamic decat predecesorul sau. Un alt element care a contribuit la alegerea sa a fost si succesul obtinut in operatiunile militare impotriva separatistilor ceceni din Caucazul de Nord.

Daca primul conflict ruso-cecen (1994-1996) s-a incheiat cu stabilirea unui anumit echilibru si recunoasterea autonomiei Ceceniei, reluarea razboiului in 1999 s-a soldat cu confruntari violente si cucerirea, dupa lupte grele, a capitalei cecene - Groznai. In aceste conditii, autonomia locala acordata Ceceniei a fost anulata la 8 iunie 2000.

Noul presedinte Vladimir Putin a reusit sa creeze o relatie echilibrata cu Duma de Stat.

Duma de Stat a Rusiei, aleasa la 19 decembrie 2000, avea urmatoarea componenta: Partidul Comunist - 95 mandate; Coalitia 'Patria - Intreaga Rusie' - 45; agrarienii - 35; Partidul Unitatea - 81; Uniunea Fortelor de Dreapta - 33; Deputatii poporului - 58; Regiunile Rusiei - 40; Iabloko - 21; Blocul Jirinovski - 17.

Ca urmare a negocierilor purtate intre Partidul Unitatea (sprijinitor al presedintelui Putin) si Partidul Comunist (principala formatiune politica de stanga), Ghennadi Jelezniev, membru al Partidului Comunist, a fost ales cu 285 voturi presedinte al Dumei de Stat, post pe care l-a ocupat si in legislatura precedenta. Acesta intelegere a fost criticata de deputatii apartinand unor forte politice (Iabloko, Uniunea Fortelor de Dreapta, Patria - Intreaga Rusie si Regiunile Rusiei), etichetati de majoritatea deputatilor 'mensevici' (minoritari).

Mihai Kasianov, care de fapt preluase interimatul postului de premier dupa desemnarea lui Putin ca Presedinte interimar, a devenit oficial prim-ministru, votat de Duma in mai 2000.   

Cele mai recente alegeri pentru Duma de Stat au avut loc la 7 decembrie 2003. Scrutinul legislativ era urma sa aiba loc inaintea alegerilor prezidentiale programate pentru martie 2004.

Campania electorala s-a desfasurat sub semnul noii legi reglementand campania electorala in Rusia, care a starnit o serie de controverse, deoarece consacra dreptul organelor Ministerului Informatiilor nu numai sa "atentioneze" anumite organe de presa, dar si sa dispuna - pe cale judiciara - suspendarea unor publicatii.

Pentru cele 450 de locuri in Duma de Stat, 225 locuri urmau sa fie desemnate prin votul pe liste si 225 prin scrutin uninominal majoritar simplu.

In cadrul campaniei electorale, principalul partid de opozitie - Partidul Comunist - si-a axat campania pe ideea reinnoirii sistemului de guvernare. Opozitia a criticat "autoritarismul" Kremlinului dupa arestarea conducatorului Companiei petroliere Iukos - Mihail Kodorkovski, a carui arestare potrivit presei s-ar fi datorat sprijinului acordat unor partide de opozitie.

Alegerile s-au desfasurat in prezenta a 1.100 observatori internationali din 48 de tari. Observatorii au constatat ca alegerile s-au desfasurat in general corect, dar a fost criticata utilizarea partizana a fondurilor si a televiziunii de stat pentru sprijinirea unor formatiuni politice.

In urma alegerilor, Partidul Rusia Unificata a obtinut 37,1% din voturi si 120 de locuri in Duma de Stat, Partidul Comunist 12,7% si 40 de locuri in Duma de Stat, iar Partidul Liberal Democrat al Rusiei, condus de Vladimir Jirinovski, avand 11,6% din voturi, a obtinut 36 de locuri in Duma. Celelalte mandate au fost atribuite unor alte partide.

Ca urmare a totalizarii mandatelor, adaugandu-se si mandatele obtinute prin votul uninominal in cadrul circumscriptiilor, Partidul Rusia Unificata, care il sprijina pe presedintele Putin a obtinut cu totul 222 mandate din cele 450 pe care le are Duma de Stat.

In urma alegerilor, Boris Grizlov, seful grupului parlamentar Rusia Unificata, a fost ales presedinte al Dumei de Stat, iar prim ministru al Guvernului a devenit, de la 5 martie 2004, Mihail Efimovici Fradkov.

Cat priveste componenta Consiliului Federatiei, alcatuit din 178 de membri, pentru acestia nu au fost organizate alegeri deoarece ei sunt desemnati de organele legislative si guvernamentale ale entitatilor constitutive ale Federatiei Ruse, iar durata mandatului lor difera, potrivit prevederilor constitutionale ale Republicii sau ale Regiunii pe care o reprezinta.

Sub conducerea lui Vladimir Putin au cunoscut o evolutie favorabila in ultimii ani doua mari probleme care au dominat viata politica rusa dupa 1990: redimensionarea raporturilor dintre Presedinte, Guvern si Duma de Stat si realizarea Uniunii cu Belarus si, in perspectiva, a infaptuirii unei Uniuni intre Rusia, Belarus si Ucraina.

In ceea ce priveste relatiile fostului Presedinte cu Duma de Stat, acestea se degradasera in special in 1998, cand Partidul Comunist - majoritar in Duma, condus de Ghenadi Ziuganov - a initiat, in baza semnaturii a 127 de deputati, o motiune cerand declansarea procedurii de destituire a Presedintelui Boris Eltan. In baza cererii deputatilor majoritari a fost constituita o Comisie parlamentara care a luat in discutie o serie de capete de acuzare formulate la adresa Presedintelui. Premierul de atunci, Primakov, a fost insa favorabil unei declaratii politice (pact) intre Presedinte, premier si Duma de Stat, potrivit careia Duma s-ar angaja sa nu il destituie pe Presedinte si sa nu rastoarne guvernul; presedintele sa se angajeze sa nu dizolve Duma, iar premierul sa nu recurga la votul de incredere al deputatilor.

Presedintele Boris Eltan nu era insa favorabil unui asemenea acord, care l-ar fi lipsit de doua dintre importantele sale prerogative: aceea de a demite guvernul si aceea de a dizolva legislativul.

La sfarsitul anului 1998, in cercurile politice ruse circulase insistent ideea unui acord prin care Presedintele ar fi transferat unele dintre prerogativele sale catre Parlament si executiv. Acest acord ar fi vizat restrangerea dreptului Presedintelui de a desemna membrii guvernului numai la ministrii apararii, de interne si de externe, si la seful securitatii federale. Acordul preconizat avea in vedere, totodata, ca sa se recurga la procedura votarii individuale de catre Parlament a fiecaruia dintre membrii Guvernului si nu numai a premierului, cum prevede actuala Constitutie. Propunerile mentionate, daca ar fi fost aprobate, ar fi fost de natura sa produca importante mutatii in structura constitutionala si politica a Rusiei, deplasand organizarea acesteia de la o structura prezidentiala, catre una de tip parlamentar.

Noile relatii stabilite intre presedintele Vladimir Putin si Duma de Stat au inchis, cel putin pentru o perioada de timp, aceasta disputa. Confruntat cu probleme complexe si dificile cum ar fi pierderea echipajului si a submarinului "Kursk" (august 2000) si capturarea de catre un commando terrorist cecen a unui numar de peste 750 ostatici la teatrul Dubrovska din Moscova (octombrie 2002) - eveniment comparat de analisti cu atentatul din 11 septembrie - Vladimir Putin a reusit sa faca fata situatiilor, impunandu-se ca un lider charismatic, dar totdata energic si eficient.

In ce priveste cea de a doua problema care a dominat viata politica rusa in ultimii ani, Acordul de principiu de uniune dintre Rusia si Belarus, semnat la 2 aprilie 1996, reconfirmat si dezvoltat prin noul Tratat de uniune semnat la 25 decembrie 1998, trebuie mentionat ca acesta se bucura de sprijinul fostei Dume de Stat si nici nu a fost repus in discutie de parlamentarii actualei legislaturi. De altfel, Duma de Stat a ratificat si Tratatul de prietenie dintre Rusia si Ucraina, care pune capat unor dispute considerate greu de solutionat. Unii observatori politici estimeaza insa ca o eventuala fuziune intre Rusia si Belarus ar fi dat posibilitatea lui Boris Eltan sa candideze pentru un nou mandat (de fapt al treilea), intrucat ar fi fost vorba de o noua entitate statala, creata prin unirea celor doua tari.

In mai 2001 a fost data publicitatii o propunere a Comisiei Dumei de Stat pentru problemele Transnistriei in care se avansa ideea crearii unei Uniuni intre Rusia, Belarus si Republica Moldova. Aceasta propunere este insa mult mai dificil de realizat, ridicand numeroase probleme de ordin politic.

Cu privire la politica externa a Rusiei, un eveniment notabil, care trebuie semnalat, este obtinerea de catre aceasta tara, la 25 ianuarie 1996, a statutului de membru in Consiliul Europei. Desi Rusia a aderat la 'Parteneriatul pentru pace' al N.A.T.O. (22 iunie 1994), ea se opune, totusi, includerii unor state din Europa de rasarit in Alianta Atlantica.

Rusia a devenit membra a 'Grupului celor 7' (devenit 'Grupul celor 8'), iar Uniunea Europeana a promis Rusiei sa-i acorde 'statutul de economie de piata'.

Printre evolutiile constitutionale recente ale Rusiei se cuvine a mentiona, in special, desavarsirea cadrului de guvernare creat de Constitutia din 1993, prin adoptarea a patru legi organice si anume: Legea cu privire la Curtea Constitutionala, din 21 iulie 1994; Legea cu privire la referendum, din 10 octombrie 1995; Legea cu privire la sistemul judiciar, din 23 octombrie 1996 si Legea federala asupra Guvernului, adoptata la 17 decembrie 1997. Aceasta din urma lege - esentiala pentru guvernarea tarii - trateaza in cuprinsul a 48 de articole, repartizate in 10 capitole, o serie de probleme esentiale, printre care relatiile Guvernului cu seful statului, Parlamentul, justitia etc.

In mai 2000, dupa preluarea functiei de presedinte, Vladimir Putin a semnat un decret ce vizeaza regruparea celor 89 regiuni si republici in sapte super-regiuni: regiunea federala centrala (Moscova), regiunea federala de Nord-Vest (Sankt Petersburg), regiunea federala a Caucazului de Nord (Rostov pe Don), regiunea federala Volga (Nijni Novgorod), regiunea federala Ural (Ekaterinburg), regiunea federala a Siberiei (Novosibirsk) si regiunea federala a Extremului Orient (Habarovsk).

Curtea Constitutionala a Rusiei a desfasurat si ea o activitate importanta in toata aceasta perioada. Asa, de pilda, prin Hotararea nr.17 din 17 noiembrie 1997, Curtea Constitutionala a anulat, ca fiind neconstitutionala, o modificare efectuata la Legea asupra statutului judecatorilor adoptata in mod neconstitutional numai de Duma, fara consultarea celei de a doua Camere a Parlamentului - Consiliul Federatiei. Prin Hotararea nr.19 din 10 decembrie 1997, Curtea Constitutionala a considerat ca fiind neconstitutional statutul regiunii Tambov, intrucat in acest statut fusesera introduse o serie de prevederi contrare principiului separatiei puterilor, cum ar fi, de pilda, acela ca Duma de Stat ar avea dreptul de control asupra administratiei locale. Prin Hotararea nr.21 din 23 decembrie 1997, Curtea Constitutionala a anulat o hotarare a Dumei de Stat care adoptase anumite masuri in legatura cu ridicarea secretului bancar, care se refereau insa numai la o singura categorie de cetateni - aceia care aveau venituri salariale. Prin Hotararea nr.3 din 15 ianuarie 1998, Curtea Constitutionala a considerat ca sunt neconforme cu principiile Constitutiei ruse o serie de prevederi ale Constitutiei Republicii Komis si o lege cu privire la organele puterii executive a acestei republici, intrucat fusese nesocotit principiul autoconducerii si autoadministrarii locale, creindu-se totodata o confuzie de atributii intre organele puterii si organele autogestiunii locale^[2].

CONSTITUTIA FEDERATIEI RUSE
din 12 decembrie 1993

Noi, poporul multinational al Federatiei Ruse,

unit prin soarta comuna pe pamantul nostru propriu,

afirmand drepturile si libertatile omului, pacea civila si concordia,

pastrand unitatea statala istoriceste constituita, pornind de la principiile general recunoscute ale egalitatii in drepturi si autodeterminarii popoarelor,

cinstind memoria inaintasilor, care ne-au transmis dragostea si respectul fata de Patrie, credinta in bine si dreptate,

reinviind statalitatea independenta a Rusiei si afirmand bazele ei democratice de nezdruncinat,

nazuind sa asiguram prosperitatea si inflorirea Rusiei,

pornind de la raspunderea pentru Patria noastra in fata generatiei actuale si a celor viitoare,

considerandu-ne ca o parte a comunitatii mondiale,

adoptam CONSTITUTIA FEDERATIEI RUSE.

PARTEA INTAI

Capitolul I. BAZELE ORANDUIRII CONSTITUTIONALE

Articolul 1

1. Federatia Rusa - Rusia este stat democratic federativ de drept avand o forma republicana de conducere.

2. Denumirea de Federatia Rusa si Rusia sunt sinonime.

Articolul 2

Omul, drepturile si libertatile lui constituie valoarea suprema. Recunoasterea, respectarea si apararea drepturilor si libertatilor omului si cetateanului reprezinta o obligatie a statului.

Articolul 3

1. Purtatorul suveranitatii si unicul izvor al puterii in Federatia Rusa este poporul ei multinational.

2. Poporul isi infaptuieste puterea nemijlocit, precum si prin organele puterii de stat si organele autoconducerii locale.

3. Expresia suprema directa a puterii poporului o constituie referendumul si alegerile libere.

4. Nimeni nu poate uzurpa puterea in Federatia Rusa. Acapararea puterii sau uzurparea mandatului puterii sunt pedepsite prin legea federala.

Articolul 4

1. Suveranitatea Federatiei Ruse se extinde asupra intregului ei teritoriu.

2. Constitutia Federatiei Ruse si legile federale au suprematie pe intregul teritoriu al Federatiei Ruse.

3. Federatia Rusa asigura integritatea si intangibilitatea teritoriului sau.

Articolul 5

1. Federatia Rusa se compune din republici, tinuturi, regiuni, orase de importanta federala, regiuni autonome, districte autonome, care sunt subiecti egali in drepturi ai Federatiei Ruse.

2. Republica (statul) are Constitutia si legislatia sa. Tinutul, regiunea, orasul de importanta federala, regiunea autonoma, districtul autonom, au Statutul si legislatia lor.

3. Structura federala a Federatiei Ruse este intemeiata pe integritatea ei statala, unitatea sistemului puterii de stat, delimitarea obiectelor aflate sub administrare si a mandatelor intre organele puterii de stat ale subiectilor Federatiei Ruse, pe egalitatea in drepturi si autodeterminarea popoarelor in cadrul Federatiei Ruse.

4. Toti subiectii Federatiei Ruse sunt egali in drepturi intre ei in relatiile reciproce cu organele federale ale puterii de stat.

Articolul 6

1. Cetatenia Federatiei Ruse se dobandeste si se pierde in concordanta cu legea federala; ea este unica si egala, indiferent de temeiurile obtinerii ei.

2. Fiecare cetatean al Federatiei Ruse se bucura pe teritoriul ei toate drepturile si libertatile si poarta raspunderi egale, care sunt prevazute de Constitutia Federatiei Ruse.

3. Cetateanul Federatiei Ruse nu poate fi lipsit de cetatenia sa sau de dreptul de a o schimba.

Articolul 7

1. Federatia Rusa este un stat social, a carui politica este indreptata spre crearea conditiilor ce asigura o viata demna si dezvoltarea libera a omului.

2. In Federatia Rusa munca si sanatatea oamenilor sunt ocrotite; se stabileste o limita minima garantata a platii muncii, se asigura sprijinul statului pentru familie, maternitate, paternitate si copii, pentru invalizi, si cetatenii varstnici, se stabilesc pensii, ajutoare de stat si alte garantii de protectie sociala.

Articolul 8

1. Unitatea spatiului economic, circulatia libera a marfurilor, serviciilor si a mijloacelor financiare, sprijinul pentru competitie si libertatea oricarei activitati economice sunt garantate in Federatia Rusa.

2. In Federatia Rusa sunt recunoscute si aparate in mod egal proprietatea privata, de stat, municipala si alte forme de proprietate.

Articolul 9

1. Pamantul si alte resurse naturale sunt folosite si ocrotite in Federatia Rusa ca baza a vietii si activitatii popoarelor care traiesc pe teritoriul respectiv.

2. Pamantul si alte resurse naturale se pot afla in proprietate privata, de stat, municipala sau in alte forme de proprietate.

Articolul 10

In Federatia Rusa puterea de stat se infaptuieste pe baza separarii ei in legislativa, executiva si judecatoreasca. Organele puterii legislative, executive si judecatoresti sunt de sine statatoare.

Articolul 11

1. In Federatia Rusa puterea este infaptuita de Presedintele Federatiei Ruse, Adunarea Federala (Consiliul Federatiei si Duma de stat), Guvernul Federatiei Ruse, instantele judecatoresti ale Federatiei Ruse.

2. In subiectii Federatiei Ruse puterea de stat o infaptuiesc organele puterii de stat create de acestia.

3. Intinderea (sfera) autoritatii si puterilor organelor autoritatii de stat ale Federatiei Ruse si autoritatii organelor de stat ale subiectilor Federatiei Ruse vor fi delimitate potrivit prevederilor prezentei Constitutii, Tratatului Federal si altor tratate cu privire la delimitarea intinderii autoritatii si puterilor (intre aceste organe, n.t.).

Articolul 12

In Federatia Rusa este recunoscuta si garantata autoconducerea locala. Autoconducerea locala este de sine statatoare in limitele mandatului sau. Organele autoconducerii locale nu intra in sistemul organelor puterii de stat.

Articolul 13

1. In Federatia Rusa este recunoscut pluralismul ideologic.

2. Nu se poate stabili nici o ideologie ca ideologie de stat sau obligatorie.

3. In Federatia Rusa sunt recunoscute pluralismul politic, multipartidismul.

4. Organizatiile sociale sunt egale in fata legii.

5. Se interzice crearea si activitatea organizatiilor sociale ale caror scopuri si actiuni sunt indreptate spre schimbarea cu forta a oranduirii constitutionale si incalcarea integritatii Federatiei Ruse, spre subminarea securitatii statului, crearea de formatiuni inarmate, atatarea vrajbei sociale, rasiale, nationale si religioase.

Articolul 14

1. Federatia Rusa este un stat laic. Nu se poate stabili nici o religie ca religie de stat sau obligatorie.

2. Uniunile religioase sunt separate de stat si sunt egale in fata legii.

Articolul 15

1. Constitutia Federatiei Ruse are forta juridica suprema si efect direct, aplicandu-se pe intreg teritoriul Federatiei Ruse. Legile si alte acte normative care se adopta in Federatia Rusa nu trebuie sa contravina Constitutiei Federatiei Ruse.

2. Organele puterii de stat, organele autoconducerii locale, persoanele oficiale, cetatenii si organizatiile lor sunt obligati sa respecte Constitutia Federatiei Ruse si legile.

3. Legile trebuie sa fie publicate in mod oficial. Legile nepublicate nu se aplica. Orice acte normative care se refera la drepturile, libertatile si obligatiile omului si cetateanului nu pot fi aplicate daca nu sunt publicate pentru informarea generala.

4. Principiile si normele internationale general recunoscute si tratatele internationale ale Federatiei Ruse reprezinta o parte constitutiva a sistemului ei de drept. Daca printr-un tratat international al Federatiei Ruse se stabilesc alte reguli decat cele prevazute de lege, atunci se vor aplica regulile cuprinse in tratatul international.

Articolul 16

1. Prevederile prezentului capitol al Constitutiei reprezinta bazele oranduirii constitutionale a Federatiei Ruse si nu pot fi schimbate decat prin procedurile stabilite de prezenta Constitutie.

2. Nici un fel de prevederi ale prezentei Constitutii nu pot sa contravina bazelor oranduirii constitutionale a Federatiei Ruse.

Capitolul 2. DREPTURILE SI LIBERTATILE OMULUI SI CETATEANULUI

Articolul 17

1. In Federatia Rusa sunt recunoscute si garantate drepturile si libertatile omului si cetateanului, in conformitate cu principiile si normele dreptului international general acceptate si in concordanta cu prezenta Constitutie.

2. Principalele drepturi si libertati ale omului sunt inalienabile si apartin fiecaruia de la nastere.

3. Infaptuirea drepturilor si libertatilor omului si cetateanului nu trebuie sa incalce drepturile si libertatile altor persoane.

Articolul 18

Drepturile si libertatile omului si cetateanului se aplica nemijlocit. Ele determina sensul, continutul si aplicarea legilor, activitatea puterii legislative si a celei executive, a organelor autoconducerii locale si sunt asigurate prin intermediul justitiei.

Articolul 19

1. Toti cetatenii sunt egali in fata legii si a justitiei.

2. Statul garanteaza egalitatea drepturilor si libertatilor omului si cetateanului indiferent de sex, rasa origine, situatie materiala si pozitie oficiala, domiciliu, atitudine fata de religie, convingeri, apartenenta la organizatii, precum si de alte circumstante. Sunt interzise orice forme de limitare a drepturilor cetatenilor dupa criteriile apartenentei sociale, de rasa, nationale, lingvistice sau religioase.

3. Barbatul si femeia au drepturi si libertati egale si posibilitati egale de a le realiza.

Articolul 20

1. Fiecare om are dreptul la viata.

2. Pana la abolirea ei, pedeapsa cu moartea poate fi stabilita de legea federala ca o pedeapsa de exceptie pentru crime deosebit de grave impotriva vietii, cu conditia acordarii celui invinovatit a dreptului de examinare a cauzei de catre un complet cu participarea juratilor.

Articolul 21

1. Demnitatea persoanei este aparata de stat. Nimic nu poate constitui temei pentru diminuarea ei.

2. Nimeni nu poate sa fie supus la torturi, violenta, la alte tratamente sau pedepse crude sau care injosesc demnitatea umana. Nimeni nu poate fi supus unor experimente medicale, stiintifice sau de alt fel fara acordul sau benevol.

Articolul 22

1. Fiecare om are dreptul la libertate si inviolabilitatea persoanei.

2. Arestul, arestul sub paza si detentia sub stare de arest sunt admise numai pe baza hotararii judecatoresti. Inainte de hotararea judecatoreasca, o persoana nu poate fi retinuta pe un termen mai mare de 48 de ore.

Articolul 23

1. Fiecare om are dreptul la inviolabilitatea vietii private, la secretul personal si de familie, la apararea cinstei si bunului nume.

2. Fiecare om are dreptul la secretul corespondentei, convorbirilor telefonice, al comunicarilor postale, prin telegraf sau de alt fel. Limitarea acestui drept este admisa numai pe baza hotararii judecatoresti.

Articolul 24

1. Strangerea, pastrarea, folosirea si diseminarea informatiilor despre viata particulara a unei persoane nu sunt admise fara acordul acesteia.

2. Organele puterii de stat si organele autoadministratiei locale, persoanele din serviciul lor sunt obligate sa asigure fiecaruia posibilitatea de a lua cunostinta de documentele si materialele care aduc atingere nemijlocit drepturilor si libertatilor sale, daca prin lege nu se prevede altfel.

Articolul 25

Locuinta este inviolabila. Nimeni nu are dreptul sa patrunda in locuinta cuiva impotriva vointei persoanelor care locuiesc in ea, in afara de cazurile stabilite de legea federala sau pe baza unei hotarari judecatoresti.

Articolul 26

1. Fiecare om are dreptul sa-si aleaga si sa-si afirme apartenenta sa nationala. Nimeni nu poate fi constrans la definirea si declararea apartenentei sale nationale.

2. Fiecare om are dreptul la folosirea limbii materne, la libera alegere a limbii de comunicare, educatie, studiu si creatie.

Articolul 27

1. Fiecare persoana care se afla in mod legal pe teritoriul Federatiei Ruse are dreptul de a se deplasa liber, de a-si alege liber locul de resedinta si domiciliul.

2. Fiecare om se poate deplasa liber dincolo de limitele Federatiei Ruse. Cetateanul Federatiei Ruse are dreptul de a se intoarce fara nici un fel de piedici in Federatia Rusa.

Articolul 28

Fiecarui om i se garanteaza libertatea de constiinta, libertatea de credinta religioasa, inclusiv dreptul de a impartasi, in mod individual sau impreuna cu altii, orice religie sau de a nu impartasi nici o religie, de a alege, a avea si a difuza in mod liber convingeri religioase sau de alta natura si de a actiona in conformitate cu ele.

Articolul 29

1. Fiecarui om i se garanteaza libertatea gandirii si a cuvantului.

2. Nu sunt admise propaganda sau agitatia care atata ura si dusmania sociala, de rasa, nationala sau religioasa.        

3. Nimeni nu poate fi constrans sa-si exprime parerile si convingerile sau sa renunte la ele.

4. Fiecare persoana are dreptul de a cauta, a obtine, a transmite, a produce si a transmite liber informatii prin orice mod legal. Informatiile care constituie secret de stat sunt stabilite de legea federala.

5. Libertatea mass media este garantata. Cenzura este interzisa.

Articolul 30

1. Fiecare om are dreptul la asociere, inclusiv dreptul de a crea sindicate pentru apararea intereselor sale. Libertatea activitatii organizatiilor sociale este garantata.

2. Nimeni nu poate fi constrans sa adere la vreo asociatie sau sa ramana in ea.

Articolul 31

Cetatenii Federatiei Ruse au dreptul de a se intruni pasnic, fara arme, de a organiza adunari, mitinguri si demonstratii, marsuri si pichete.

Articolul 32

1. Cetatenii Federatiei Ruse au dreptul de a participa la conducerea treburilor statului, atat nemijlocit cat si prin reprezentantii lor.

2. Cetatenii Federatiei Ruse au dreptul de a alege si de a fi alesi in organele puterii de stat si in organele autoconducerii locale, precum si de a participa la referendum.

3. Nu au dreptul de a alege si de a fi alesi cetatenii lipsiti de capacitate ca urmare a unei hotarari judecatoresti, precum si cei aflati in detentiune conform unei hotarari judecatoresti.

4. Cetatenii Federatiei Ruse au acces egal la serviciile de stat.

5. Cetatenii Federatiei Ruse au dreptul de a participa la procesul judiciar.

Articolul 33

Cetatenii Federatiei Ruse au dreptul de a se adresa personal, precum si de a trimite petitii individuale si colective organelor puterii de stat si organelor autoconducerii locale.

Articolul 34

1. Fiecare persoana are dreptul la folosirea libera a capacitatilor si averii sale pentru activitate antreprenoriala si a altor activitati economice care nu sunt interzise de lege.

2. Nu este admisa activitatea economica indreptata spre monopolizare sau spre concurenta neloiala.

Articolul 35

1. Dreptul de proprietate privata este aparat de lege.

2. Fiecare om are dreptul de a avea un patrimoniu in proprietate, de a-l poseda, a-l folosi si a dispune de el atat personal cat si impreuna cu alte persoane.

3. Nimeni nu poate fi lipsit de patrimoniul sau decat printr-o hotarare judecatoreasca. Instrainarea silita a patrimoniului pentru trebuinte ale statului poate fi efectuata numai in conditiile unei despagubiri prealabile si egale ca valoare.

4. Dreptul la mostenire este garantat.

Articolul 36

1. Cetatenii si asociatiile lor au dreptul de a detine pamant in proprietate privata.

2. Posesiunea, folosirea si dispunerea de pamant si alte resurse naturale se realizeaza de catre proprietarii lor in mod liber, daca aceasta nu aduce daune mediului inconjurator si nu incalca drepturile si interesele legitime ale altor persoane.

3. Conditiile si normele de folosire a pamantului sunt definite pe baza legii federale.

Articolul 37

1. Munca este libera. Fiecare om are dreptul de a dispune liber de capacitatile sale de a munci, de a-si alege felul de activitate si profesia.

2. Munca fortata este interzisa.

3. Fiecare are dreptul la munca in conditii care raspund cerintelor de securitate si igiena, la recompensarea muncii fara nici un fel de discriminare si nu mai putin decat limita minima a remunerarii muncii stabilita de legea federala, precum si dreptul la ocrotire impotriva somajului.

4. Se recunoaste dreptul la litigii individuale si colective de munca cu folosirea mijloacelor stabilite de legea federala pentru solutionarea lor, inclusiv dreptul la greva.

5. Fiecare om are dreptul la odihna. Persoanei care lucreaza pe baza unui contract de munca i se garanteaza durata timpului de munca, zilele de odihna si de sarbatoare, concediul anual de odihna, stabilite de legea federala.

Articolul 38

1. Maternitatea si copilaria, familia se afla sub protectia statului.

2. Grija fata de copii, educarea lor constituie un drept egal si o obligatie a parintilor.

3. Copiii apti de munca, ajunsi la varsta de 18 ani, trebuie sa se ingrijeasca de parintii inapti de munca.

Articolul 39

1. Fiecaruia i se garanteaza asigurarea sociala conform varstei, in caz de boala, invaliditate, pierdere a celui care il intretine, pentru educarea copiilor si in alte cazuri stabilite de lege.

2. Pensiile de stat si ajutoarele sociale sunt stabilite prin lege.

3. Se incurajeaza asigurarile sociale benevole, crearea de forme suplimentare de asigurare sociala si de binefacere.

Articolul 40

1. Fiecare om are dreptul la locuinta. Nimeni nu poate fi lipsit in mod abuziv de locuinta.

2. Organele de stat si organele autoconducerii locale incurajeaza constructia de locuinte, creaza conditii pentru infaptuirea dreptului la locuinta.

3. Persoanelor neinstarite si altor cetateni mentionati in lege, care au nevoie de locuinta, aceasta le este acordata fara plata sau pentru o plata care le este accesibila, din fondurile de locuinte de stat, municipale si altele, in conformitate cu normele stabilite de lege.

Articolul 41

1. Fiecare persoana are dreptul la ocrotirea sanatatii si la ajutor medical. Ajutorul medical este acordat cetatenilor, fara plata, in institutiile de stat si municipale de ocrotire a sanatatii pe seama mijloacelor bugetului, respectiv a cotizatiilor pentru asigurari si a altor contributii.

2. In Federatia Rusa se finanteaza programe federale pentru ocrotirea si intarirea sanatatii populatiei, se adopta masuri pentru dezvoltarea sistemelor de stat, municipale si private de ocrotire a sanatatii, se incurajeaza activitatile care contribuie la intarirea sanatatii omului, la dezvoltarea culturii fizice si a sportului, la bunastarea ecologica si sanitar-epidemiologica.

3. Ascunderea de catre persoane oficiale a faptelor si conditiilor care creaza pericole pentru viata si sanatatea oamenilor, atrage pentru acestea raspunderea in conformitate cu legea federala

Articolul 42

Fiecare persoana are dreptul la un mediu ambiant favorabil, la informatia veridica despre starea acestuia si la compensarea daunelor provocate sanatatii sau averii sale de delictul ecologic.

Articolul 43

1. Fiecare persoana are dreptul la invatatura.

2. Se garanteaza accesul general si gratuitatea invatamantului prescolar, a celui general de baza si mediu profesional in institutii de invatamant de stat sau municipale si in intreprinderi.

3. Fiecare persoana are dreptul sa primeasca, pe baza de concurs, instruirea in invatamantul superior intr-o institutie de invatamant de stat sau municipala si in intreprindere.

4. Invatamantul general de baza este obligatoriu. Parintii sau persoanele care ii inlocuiesc asigura dobandirea de catre copii a invatamantului general de baza.

5. Federatia Rusa stabileste standardele federale de stat pentru invatamant, sustine diferite forme didactice si autodidactice.

Articolul 44

1. Fiecarei persoane i se garanteaza libertatea creatiei literare, artistice, stiintifice, tehnice si de alta natura, precum si dreptul de a preda. Proprietatea intelectuala este ocrotita de lege.

2. Fiecare persoana are dreptul de a participa la viata culturala si de a se folosi de institutiile culturale, precum si dreptul de acces la valorile culturale.

3. Fiecare persoana este obligata sa se ingrijeasca de mostenirea istorica si culturala, sa pastreze monumentele istorice si de cultura.

Articolul 45

1. Apararea de catre stat a drepturilor si libertatilor omului si cetateanului este garantata in Federatia Rusa.

2. Fiecare persoana are dreptul de a-si apara drepturile si libertatile prin toate mijloacele care nu sunt interzise de lege.

Articolul 46

1. Fiecaruia i se garanteaza apararea prin justitie a drepturilor si libertatilor sale.

2. Hotararile si actiunile (sau lipsa de actiune) organelor puterii de stat, organelor autoconducerii locale, organizatiilor sociale si ale persoanelor oficiale pot fi atacate in justitie.

3. Fiecare persoana are dreptul, in conformitate cu tratatele internationale ale Federatiei Ruse, sa se adreseze organelor internationale pentru apararea drepturilor si libertatilor omului, daca au fost epuizate toate mijloacele existente in interiorul statului pentru ocrotirea lor pe cale legala.

Articolul 47

1. Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul cercetarii cauzei sale la acel tribunal si de acel judecator in a caror competenta este atribuita cauza respectiva.

2. Persoana inculpata de savarsirea unui delict are dreptul la cercetarea cauzei sale de catre un complet cu participarea juratilor in cazurile prevazute de legea federala.

Articolul 48

1. Fiecaruia i se garanteaza dreptul de a primi o asistenta juridica calificata. In cazurile prevazute de lege asistenta juridica se acorda fara plata.

2. Fiecare arestat, detinut sub paza, invinuit de savarsirea unui delict are dreptul de a se folosi de ajutorul unui avocat (aparator) din momentul arestarii, detentiei sub paza sau al prezentarii acuzatiei.

Articolul 49

1. Fiecare inculpat de savarsirea unui delict este considerat nevinovat pana cand vinovatia sa nu va fi fost dovedita in conformitate cu procedurile prevazute de legea federala si stabilita printr-un verdict al unei instante judiciare.

2. Inculpatul nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia.

3. Indoielile cu privire la vinovatia unei persoane, care nu au fost inlaturate, sunt interpretate in favoarea inculpatului.

Articolul 50

1. Nimeni nu poate fi condamnat in mod repetat pentru acelasi delict.

2. In infaptuirea justitiei nu se admite folosirea dovezilor cu incalcarea legii federale.

3. Fiecare condamnat pentru un delict are dreptul la reexaminarea hotararii de catre instanta judecatoreasca superioara pe calea stabilita de legea federala, precum si dreptul de a cere gratierea sau reducerea pedepsei.

Articolul 51

1. Nimeni nu este obligat sa depuna marturie impotriva sa, a sotului (sotiei) si a rudelor apropiate, al caror cerc este definit de legea federala.

2. Prin lege federala se pot stabili si alte cazuri de scutire de obligatia de a depune marturie.

Articolul 52

Drepturile victimelor care au suferit de pe urma delictelor si abuzurilor de putere sunt ocrotite de lege. Statul asigura victimelor accesul la justitie si la compensarea daunelor.

Articolul 53

Fiecare persoana are dreptul la compensarea de catre stat a daunelor cauzate de actiunile ilegale (sau de lipsa de actiune) ale organelor de stat sau de persoanele oficiale ale acestora.

Articolul 54

1. Legea care stabileste sau agraveaza o raspundere nu are efect retroactiv.

2. Nimeni nu poate purta raspunderea pentru fapte care in momentul savarsirii lor nu erau considerate incalcari ale legii. Daca dupa savarsirea incalcarii legii raspunderea pentru aceasta este inlaturata sau atenuata, atunci se va aplica aceasta lege.

Articolul 55

1. Enumerarea principalelor drepturi si libertati in Constitutia Federatiei Ruse nu trebuie sa fie interpretata ca reprezentand o negare sau diminuare a altor drepturi si libertati ale omului si cetateanului general recunoscute.

2. In Federatia Rusa nu este permis sa se emita legi care sa abroge sau sa restranga drepturile si libertatile omului si cetateanului.

3. Drepturile si libertatile omului si cetateanului pot fi restranse de legea federala numai in masura in care aceasta este necesara pentru scopurile protectiei bazelor oranduirii constitutionale, moralitatii, sanatatii, drepturilor si intereselor legitime ale altor persoane, asigurarii apararii tarii si securitatii statului.

Articolul 56

1. Pentru asigurarea securitatii cetatenilor si apararea ordinii constitutionale in concordanta cu legea constitutionala federala, in conditii de situatie exceptionala, se pot stabili unele restrangeri ale drepturilor si libertatilor cu indicarea restrangerii si a termenelor lor de actiune.

2. Situatia exceptionala poate fi introdusa pe intreg teritoriul Federatiei Ruse si in unele parti ale ei in conditiile existentei circumstantelor si pe calea prevazute de legea federala constitutionala.

3. Nu sunt supuse restrangerii drepturile si libertatile prevazute de articolele 20, 21, 23 (partea I), 24, 28, 34 (partea I), 40 (partea I), 46-54 ale Constitutiei Federatiei Ruse.

Articolul 57

Fiecare persoana este obligata sa plateasca impozitele si taxele stabilite prin lege. Legile care stabilesc impozite noi sau inrautatesc situatia contribuabililor nu au efect retroactiv.

Articolul 58

Fiecare persoana este obligata sa conserve natura si mediul ambiant, sa se poarte cu grija cu bogatiile naturale.

Articolul 59

1. Apararea Patriei constituie o datorie si o obligatie a cetateanului Federatiei Ruse.

2. Cetatenii Federatiei Ruse efectueaza serviciul militar in conformitate cu legea federala.

3. Daca efectuarea serviciului militar contravine convingerilor sau confesiunii religioase a cetateanului Federatiei Ruse, precum si in alte cazuri stabilite de legea federala, acesta are dreptul de a inlocui acest serviciu cu altul alternativ civil.

Articolul 60

Cetateanul Federatiei Ruse poate sa-si indeplineasca de sine statator si plenar drepturile si obligatiile sale, incepand de la varsta de 18 ani.

Articolul 61

1. Cetateanul Federatiei Ruse nu poate fi expulzat in afara hotarelor Federatiei Ruse sau predat altui stat.

2. Federatia Rusa garanteaza cetatenilor sai apararea si ocrotirea dincolo de hotarele ei.

Articolul 62

1. Cetateanul Federatiei Ruse poate avea cetatenia unui alt stat strain (dubla cetatenie), in concordanta cu legea federala sau cu prevederile unui tratat international la care Federatia Rusa este parte.

2. Dobandirea cetateniei unui stat strain de catre un cetatean al Federatiei Ruse nu diminueaza drepturile si libertatile lui si nu il elibereaza de obligatiile ce decurg din cetatenia rusa, daca legea federala sau tratatul la care Federatia Rusa este parte nu prevad altfel.

3. Cetatenii straini si persoanele fara cetatenie se bucura in Federatia Rusa de drepturi si au obligatii egale cu cetatenii Federatiei Ruse, in afara de cazurile stabilite de legea federala sau de un tratat international la care Federatia Rusa este parte.

Articolul 63

1. Federatia Rusa acorda azil politic cetatenilor straini si persoanelor fara cetatenie in concordanta cu normele de drept international general recunoscute.

2. In Federatia Rusa nu se admite predarea catre alte state a persoanelor urmarite pentru convingeri politice, precum si pentru activitati (sau pentru inactivitati) care in Federatia Rusa nu sunt recunoscute ca delicte. Extradarea persoanelor invinuite de savarsirea unor delicte si predarea celor condamnati pentru executarea pedepsei in alte state se infaptuiesc pe baza legii federale sau a unui tratat international la care Federatia Rusa este parte.

Articolul 64

Prevederile prezentului capitol constituie bazele statutului juridic al persoanei in Federatia Rusa si nu pot fi modificate decat pe calea stabilita de prezenta Constitutie.

Capitolul 3. STRUCTURA FEDERATIVA

Articolul 65

1. In componenta Federatiei Ruse se afla subiectii Federatiei Ruse:

- Republica Adigheia, Republica Altai, Republica Baskortostan, Republica Buriatia, Republica Daghestan, Republica Ingusa, Republica Kabardino-Balkara, Republica Kalmika-Haklmag Tangci, Republica Karaceaev-Cercheza, Republica Karelia, Republica Komi, Republica Mari Al, Republica Mordovia,

Republica Saha (Iakutia), Republica Osetia de Nord, Republica Tatarsta (Tatarstan), Republica Tuva, Republica Udmurta, Republica Hakasia, Republica Cecena, Republica Ciuvasa (Cewavas respubliki);

- Tinuturile Altai, Krasnodar, Krasnoiark, Krasnodar, Primorsk, Stavropol, Habarovsk;

- Regiunile Amur, Arhanghelsk, Astrahan, Belgorod, Briansk, Vladimir, Volgograd, Vologda, Voronej, Ivanov, Kaliningrad, Kaluga, Kamciatka, Kemerovo, Kirov, Kostroma, Kurgan, Kursk, Leningrad, Lipetk, Magadan, Moscova, Murmansk, Nijegorod, Novgorod, Novosibirsk, Omsk, Oranburg, Orlov, Penza, Perm, Pskov, Rostov, Riazan, Samara, Saratov, Sahalin, Sverdlov, Smolensk, Tambov, Tver, Tomsk, Tula, Tiumen, Ulianov, Celiabinsk, Cita, Iaroslav;

- Moscova, Sankt Petersburg - orase de importanta federala;

- Regiunea Autonoma Evreiasca;

- Districtele autonome Aghin Buriat, Komi-Premiat, Koriak, Nenet, Taimar (Dolgo-Nenet), Ust-Ordan, Buriat, Hanti-Mansii, Ciukotka, Evenkii, Iamalo-Nenet.

2. Primirea in Federatia Rusa si crearea in componenta ei a unui nou subiect se realizeaza pe calea stabilita de legea federala constitutionala.                 

Articolul 66

1. Statutul republicii este definit de Constitutia Federatiei Ruse si de constitutia republicii.

2. Statutul tinutului, regiunii, orasului de importanta federala, regiunii autonome, districtului autonom se defineste de Constitutia Federatiei Ruse si de regulamentul tinutului, regiunii, orasului de importanta federala, regiunii autonome, districtului autonom adoptat de organul legislativ al subiectului respectiv al Federatiei Ruse.

3. La propunerea organelor legislative si executive ale regiunii autonome, districtului autonom, poate fi adoptata o lege federala cu privire la regiunea autonoma, districtul autonom.

4. Raporturile districtelor autonome, care intra in componenta unui tinut sau unei regiuni, pot fi reglementate prin lege federala si tratat intre organele puterii de stat ale districtului autonom si, respectiv, organele de stat ale tinutului sau regiunii.

5. Statutul subiectului Federatiei Ruse poate fi schimbat cu acordul reciproc al Federatiei Ruse si al subiectului Federatiei Ruse in concordanta cu legea federala constitutionala.

Articolul 67

1. Teritoriul Federatiei Ruse include teritoriile subiectilor ei, apele interioare si marea teritoriala, precum si spatiul aerian de deasupra lor.

2. Federatia Rusa are drepturi suverane si infaptuieste jurisdictia asupra platoului continental si asupra zonei economice de exceptie a Federatiei Ruse pe calea stabilita de legea federala si de normele dreptului international.

3. Granitele intre subiectii Federatiei Ruse pot fi modificate prin acordul lor reciproc.

Articolul 68

1. Limba rsa este limba de stat a Federatiei Ruse, pe intregul ei teritoriu.

2. Republicile au dreptul sa stabileasca propriile lor limbi de stat. Acestea se folosesc impreuna cu limba de stat a Federatiei Ruse in organele puterii de stat, organele autoconducerii locale, institutiile de stat ale republicilor.

3. Federatia Rusa garanteaza tuturor popoarelor sale dreptul la pastrarea limbii materne, la crearea conditiilor invatarii si dezvoltarii ei.

Articolul 69

Federatia Rusa garanteaza drepturile popoarelor bastinase putin numeroase in concordanta cu principiile si normele dreptului international general recunoscute si cu tratatele internationale la care Federatia Rusa este parte.

Articolul 70

1. Drapelul, stema si imnul de stat ale Federatiei Ruse, descrierea lor si normele utilizarii lor se stabilesc prin legea federala constitutionala.

2. Capitala Federatiei Ruse este orasul Moscova. Statutul capitalei se stabileste prin lege federala.

Articolul 71

In competenta Federatiei Ruse se afla:

a) adoptarea si schimbarea Constitutiei Federatiei Ruse si a legilor federale, controlul asupra respectarii lor;

b) structura federativa si teritoriul Federatiei Ruse;

c) reglementarea si apararea drepturilor si libertatilor omului si cetateanului; cetatenia in Federatia Rusa; reglementarea si apararea drepturilor minoritatilor nationale;

d) stabilirea sistemului organelor puterii legislative, executive si judecatoresti, a ordinei, organizarii si activitatii lor; formarea organelor federale ale puterii de stat;

e) proprietatea federala de stat si administrarea ei;

f) stabilirea bazelor politicii federale si a programului federal in domeniul dezvoltarii statale, economice, ecologice, sociale, culturale si nationale a Federatiei Ruse;

g) stabilirea bazelor juridice ale pietei unice; reglementarile financiare, valutare, de credit si vamale, emiterea monedei, bazele politicii de preturi; serviciile federale economice, inclusiv bancile federale;

h) bugetul federal; impozitele si taxele federale; fondurile federale pentru dezvoltare regionala;

i) sistemele energetice federale, energetica nucleara, materialele fisionabile; transportul federal, caile de comunicatie, informatia si comunicatiile; activitatile in Cosmos;

j) politica externa si relatiile internationale ale Federatiei Ruse; tratatele internationale ale Federatiei Ruse; problemele razboiului si pacii;

k) relatiile economice externe ale Federatiei Ruse;

l) apararea si securitatea; productia de aparare; stabilirea cailor de vanzare si cumparare a armamentului, munitiei, tehnicii militare si a altor bunuri militare; productia de substante otravitoare, narcotice si normele folosirii lor;

m) determinarea statutului si apararea granitelor de stat, a marii teritoriale, spatiului aerian, zonei economice de exceptie si a platoului continental ale Federatiei Ruse;

n) organizarea judecatoreasca; procuratura; legislatia penala, de procedura penala si de executare a hotararilor penale; amnistia si gratierea; legislatia privind cetatenia, procedura cetateniei si procedura de arbitraj; reglementarea juridica a proprietatii intelectuale;

o) reglementarile federale cu privire la conflictul de legi (federal conflict of law);

p) serviciul meteorologic, standardele, etaloanele, sistemul metric si calcularea timpului; geodezia si cartografia; denumirile obiectelor geografice; evidenta statistica si contabila oficiala;

q) decoratiile de stat si titlurile onorifice ale Federatiei Ruse;

r) serviciul de stat federal.

Articolul 72

1. In competenta comuna a Federatiei Ruse si a subiectilor Federatiei Ruse se afla:

a) asigurarea concordantei constitutiilor si legilor republicilor, regulamentelor, legilor si altor acte normative de drept ale tinuturilor, regiunilor, oraselor de importanta federala, regiunii autonome, districtelor autonome, cu Constitutia Federatiei Ruse si cu legile federale;

b) apararea drepturilor si libertatilor omului si cetateanului; apararea drepturilor minoritatilor nationale; asigurarea legalitatii, ordinii de drept, a securitatii sociale; regimul zonelor de frontiera;

c) problemele posesiunii, folosirii si administrarii pamantului, subsolului, resurselor de apa si a altor resurse naturale;

d) delimitarea proprietatii de stat;

e) utilizarea naturii; protectia mediului ambiant si asigurarea securitatii ecologice; zonele naturale conservate in mod deosebit; conservarea monumentelor istorice si culturale;

f) problemele generale ale educatiei, invatamantului, stiintei, culturii, culturii fizice si sportului;

g) coordonarea problemelor ocrotirii sanatatii; apararea familiei, maternitatii, paternitatii si copilului; protectia sociala, inclusiv asigurarile sociale;

h) infaptuirea masurilor pentru prevenirea catastrofelor, a calamitatilor naturale, epidemiilor si lichidarea consecintelor lor;

i) stabilirea principiilor generale ale impozitarii si taxelor in Federatia Rusa;

j) legislatia administrativa, a procedurii administrative, a muncii, familiei, locuintei, funciara, a apelor, silvica, a subsolului, protectiei mediului;

k) cadrele organelor judecatoresti si de aparare a ordinei; avocatura; notariatul;

l) apararea mediului stramosesc, al asezarilor si a modului traditional de viata ale comunitatilor etnice putin numeroase;

m) stabilirea principiilor generale de organizare a sistemului organelor puterii de stat si ale autoconducerii locale;

n) coordonarea relatiilor internationale si economice externe ale subiectilor Federatiei Ruse, indeplinirea tratatelor internationale la care Federatia Rusa este parte.

2. Prevederile prezentului articol se extind in egala masura asupra republicilor, tinuturilor, regiunilor, oraselor de importanta federala, regiunii autonome, districtelor autonome.

Articolul 73

Subiectii Federatiei Ruse dispun de intreaga putere de stat in afara limitelor competentei Federatiei Ruse si a mandatului Federatiei Ruse in problemele care sunt de competenta Federatiei Ruse si a subiectilor Federatiei Ruse.

Articolul 74

1. Pe teritoriul Federatiei Ruse nu este admisa stabilirea de frontiere vamale, taxe vamale, impozite si orice fel de alte obstacole care impiedica circulatia libera a marfurilor, serviciilor si mijloacelor financiare.

2. Limitari ale circulatiei marfurilor si serviciilor pot fi introduse in concordanta cu legea federala, daca acestea sunt necesare pentru securitate, apararea vietii si sanatatii oamenilor, protectia naturii si a valorilor culturale.

Articolul 75

1. Unitatea monetara in Federatia Rusa este rubla. Emisia monetara se efectueaza numai de catre Banca Centrala a Federatiei Ruse. Introducerea si emiterea altor monede in Federatia Rusa nu sunt admise.

2. Apararea si asigurarea stabilitatii rublei reprezinta o functie principala a Bancii Centrale a Federatiei Ruse, pe care ea o indeplineste independent de alte organe ale puterii de stat.

3. Sisteml de impozite, percepute la bugetul federal si principiile generale ale impozitarii si taxelor se stabilesc prin lege federala.

4. Imprumuturile de stat se lanseaza pe calea stabilita de legea federala si sunt distribuite pe baza voluntara.

Articolul 76

1. Pentru problemele de competenta Federatiei Ruse se adopta legi constitutionale federale si legi federale care au actiune directa pe intreg teritoriul Federatiei Ruse.

2. Pentru problemele din competenta comuna a Federatiei Ruse si a subiectilor Federatiei Ruse se emit legi federale si legi si alte acte juridice normative ale subiectilor Federatiei Ruse, adoptate in concordanta cu primele.

3. Legile federale nu pot sa contravina legilor constitutionale federale.

4. In afara limitelor competentelor Federatiei Ruse, ale competentelor comune ale Federatiei Ruse si subiectilor Federatiei Ruse, republicile, tinuturile, regiunile, orasele de importanta federala, regiunea autonoma si districtele autonome infaptuiesc propria reglementare juridica inclusiv adoptarea de legi si alte acte juridice normative.

5. Legile si alte acte juridice normative ale subiectilor Federatiei Ruse nu pot sa contravina legilor federale, adoptate in concordanta cu punctele 1 si 2 ale prezentului articol. In caz de contradictie intre legea federala si un alt act emis in Federatia Rusa, legea federala este cea care se aplica.

6. In caz de contradictie intre legea federala si un act juridic normativ al unui subiect al Federatiei Ruse, emis in concordanta cu punctul 4 al prezentului articol, actul juridic normativ al subiectului Federatiei Ruse este cel are prioritate.

Articolul 77

1. Sistemul organelor de stat ale republicilor, tinuturilor, regiunilor, oraselor de importanta federala, regiunii autonome, districtelor autonome se stabileste de sine statator de catre subiectii Federatiei Ruse in concordanta cu bazele oranduirii constitutionale a Federatiei Ruse si cu principiile generale ale organizarii organelor reprezentative si executive ale puterii de stat stabilite prin legea federala.

2. In limitele competentei Federatiei Ruse si ale mandatului Federatiei Ruse pentru competentele comune ale Federatiei Ruse si ale subiectilor Federatiei Ruse, organele federale ale puterii executive si organele puterii executive ale subiectilor Federatiei Ruse alcatuiesc sistemul unic al puterii executive in Federatia Rusa.

Articolul 78

1. Pentru infaptuirea mandatului lor, organele federale ale puterii executive pot sa creeze propriile organe teritoriale si sa numeasca persoanele oficiale respective.

2. Organele federale ale puterii executive de comun acord cu organele puterii executive ale subiectilor Federatiei Ruse pot sa transfere acestora infaptuirea unei parti din mandatul lor, daca aceasta nu contravine Constitutiei Federatiei Ruse si legilor federale.

3. Organele puterii executive ale subiectilor Federatiei Ruse de comun acord cu organele federale ale puterii executive pot sa transfere acestora infaptuirea unei parti din mandatul lor.

4. Presedintele Federatiei Ruse si Guvernul Federatiei Ruse asigura, in concordanta cu Constitutia Federatiei Ruse, infaptuirea mandatului puterii federale de stat pe intreg teritoriul Federatiei Ruse.

Articolul 79

Federatia Rusa poate sa participe la uniuni interstatale si sa transmita acestora o parte din imputernicirile sale in concordanta cu tratatele internationale, daca aceasta nu atrage dupa sine limitarea drepturilor si libertatilor omului si cetateanului si nu contravine bazelor oranduirii constitutionale a Federatiei Ruse.

Capitolul IV.        PRESEDINTELE FEDERATIEI RUSE

Articolul 80

1. Presedintele Federatiei Ruse este seful statului.

2. Presedintele Federatiei Ruse este garantul Constitutiei Federatiei Ruse, al drepturilor si libertatilor omului si cetateanului. Pe caile stabilite de Constitutia Federatiei Ruse el adopta masuri pentru apararea suveranitatii Federatiei Ruse, a independentei si integritatii ei de stat, asigura functionarea coordonata si interactiunea organelor puterii de stat.

3. In concordanta cu Constitutia Federatiei Ruse si cu legile federale, Presedintele Federatiei Ruse stabileste principalele directii ale politicii interne si externe a statului.

4. Presedintele Federatiei Ruse, in calitate de sef al statului, reprezinta Federatia Rusa in interiorul tarii si in relatiile internationale.

Articolul 81

1. Presedintele Federatiei Ruse este ales pe termen de patru ani de catre cetatenii Federatiei Ruse pe baza dreptului de vot universal, egal si direct prin votare secreta.

2. Presedinte al Federatiei Ruse poate fi ales orice cetatean al Federatiei Ruse care a implinit varsta de 35 de ani, care locuieste permanent in Federatia Rusa de cel putin 10 ani.

3. Una si aceeasi persoana nu poate ocupa functia de presedinte al Federatiei Ruse mai mult de doua mandate consecutive.

4. Procedura alegerii Presedintelui Federatiei Ruse se stabileste prin legea federala.

Articolul 82

1. La intrarea in functie, Presedintele Federatiei Ruse depune in fata poporului urmatorul juramant:

'Jur ca in indeplinirea imputernicirilor de Presedinte al Federatiei Ruse sa respect si sa protejez drepturile si libertatile omului si cetateanului, sa respect si sa apar Constitutia Federatiei Ruse, sa apar suveranitatea, securitatea si integritatea statului, sa servesc cu credinta poporul'.

2. Juramantul se depune in cadrul unei ceremonii in prezenta membrilor Consiliului Federatiei, a deputatilor Dumei de Stat si a judecatorilor Tribunalului Constitutional al Federatiei Ruse.

Articolul 83

Presedintele Federatiei Ruse:

a) numeste, cu acordul Dumei de Stat, pe Presedintele Guvernului Federatiei Ruse;

b) are dreptul de a prezida sedinte ale Guvernului Federatiei Ruse;

c) adopta hotararea cu privire la demisia Guvernului Federatiei Ruse;

d) prezinta Dumei de Stat candidatura pentru numirea in functie a Presedintelui Bancii Centrale a Federatiei Ruse; ridica in fata Dumei de Stat problema eliberarii din functie a Presedintelui Bancii Centrale a Federatiei Ruse;

e) la propunerea Presedintelui Guvernului Federatiei Ruse numeste in functie si elibereaza din functie pe loctiitorii Presedintelui Guvernului Federatiei Ruse, pe ministrii federali;

f) prezinta Consiliului Federatiei candidaturile pentru numirea in functie a judecatorilor Tribunalului Constitutional al Federatiei Ruse, ai Tribunalului Suprem al Federatiei Ruse, ai Tribunalului Suprem de Arbitraj al Federatiei Ruse, precum si candidatura Procurorului general al Federatiei Ruse; prezinta Consiliului Federatiei Ruse propunerea de eliberare din functie a Procurorului general al Federatiei Ruse; numeste pe judecatorii altor tribunale federale;

g) alcatuieste si conduce Consiliul Securitatii al Federatiei Ruse, al carui statut este definit prin lege federala;

h) aproba doctrina militara a Federatiei Ruse;

i) formeaza Administratia Presedintelui Federatiei Ruse;

j) numeste si elibereaza pe reprezentantii plenipotentiari ai Presedintelui Federatiei Ruse;

k) numeste si elibereaza pe membrii comandamentului suprem al fortelor armate ale Federatiei Ruse;

l) numeste si recheama, dupa consultari cu comitetele sau comisiile corespunzatoare ale Camerelor Adunarii Federale, pe reprezentantii diplomatici ai Federatiei Ruse in state straine si in organizatii internationale.

Articolul 84

Presedintele Federatiei Ruse:

a) stabileste alegerile pentru Duma de Stat in concordanta cu Constitutia Federatiei Ruse si legea federala;

b) dizolva Duma de Stat in cazurile si cu procedura prevazute de Constitutia Federatiei Ruse;

c) stabileste referendumul conform procedurii stabilita de legea constitutionala federala;

d) introduce proiecte de legi in Duma de Stat;

e) semneaza si face publice legile federale;

f) se adreseaza Adunarii Federale cu mesaje anuale privind situatia tarii, principalele directii ale politicii interne si externe a statului.

Articolul 85

1. Presedintele Federatiei Ruse poate folosi procedurile de mediere pentru rezolvarea divergentelor dintre organele puterii de stat ale Federatiei Ruse si organele puterii de stat ale subiectilor Federatiei Ruse, precum si dintre organele puterii de stat ale subiectilor Federatiei Ruse. In cazul in care nu se obtine solutionarea convenita, el poate sa transmita rezolvarea disputei unui tribunal corespunzator.

Articolul 86

Presedintele Federatiei Ruse:

a) infaptuieste conducerea politicii externe a Federatiei Ruse;

b) poarta negocieri si semneaza tratatele internationale ale Federatiei Ruse;

c) semneaza scrisorile de acreditre;

d) primeste scrisorile de acreditare si de rechemare a reprezentantilor diplomatici acreditati pe langa el.

Articolul 87

1. Presedintele Federatiei Ruse este Comandantul Suprem al Fortelor Armate ale Federatiei Ruse.

2. In caz de agresiune impotriva Federatiei Ruse sau de pericol al unei agresiuni, Presedintele Federatiei Ruse instituie pe teritoriul Federatiei Ruse sau in anumite zone ale ei starea de razboi, anuntand fara intarziere Consiliul Federatiei si Duma de Stat despre aceasta.

3. Regimul starii de razboi este definit de legea constitutionala federala.

Articolul 88

In conditiile si pe calea prevazute de legea constitutionala federala, Presedintele Federatiei Ruse instituie pe teritoriul Federatiei Ruse sau in zone diferite ale ei starea de urgenta, anuntand fara intarziere Consiliul Federatiei si Duma de Stat despre aceasta.

Articolul 89

Presedintele Federatiei Ruse:

a) rezolva problemele cetateniei Federatiei Ruse si ale acordarii azilului politic;

b) confera decoratii de stat ale Federatiei Ruse; acorda titluri onorifice ale Federatiei Ruse, gradele militare cele mai inalte si cele mai inalte titluri speciale;

c) acorda gratierea.

Articolul 90

1. Presedintele Federatiei Ruse emite decrete si ordine executive (executive orders).

2. Decretele si ordinele executive ale Presedintelui Federatiei Ruse sunt obligatorii si urmeaza a fi respectate pe intreg teritoriul Federatiei Ruse.

3. Decretele si ordinele executive ale Presedintelui Federatiei Ruse nu trebuie sa contravina Constitutiei Federatiei Ruse si legilor federale.

Articolul 91

Presedintele Federatiei Ruse se bucura de imunitate.

Articolul 92

1. Presedintele Federatiei Ruse isi incepe indeplinirea imputernicirilor sale din momentul depunerii juramantului si inceteaza exercitarea lor odata cu expirarea mandatului, in momentul depunerii juramantului de catre noul Presedinte ales al Federatiei Ruse.

2. Presedintele Federatiei Ruse inceteaza indeplinirea imputernicirilor sale inainte de termen in cazul demisiei sale, al incapacitatii prelungite de a-si indeplini imputernicirile ce-i revin datorita starii sanatatii sau al eliberarii din functie. In aceste conditii alegerea Presedintelui Federatiei Ruse trebuie sa aiba loc nu mai tarziu de trei luni dupa momentul incetarii inainte de termen a indeplinirii imputernicirilor.

3. In toate cazurile in care Presedintele nu este in situatia de a indeplini obligatiile sale, acestea sunt indeplinite temporar de Presedintele Guvernului Federatiei Ruse. Persoana care indeplineste obligatiile Presedintelui Federatiei Ruse nu are dreptul sa dizolve Duma de Stat, sa stabileasca un referendum, precum si sa introduca propuneri cu privire la modificarea sau revizuirea prevederilor Constitutiei Federatiei Ruse.

Articolul 93

1. Presedintele Federatiei Ruse poate fi demis din functie de catre Consiliul Federatiei numai pe baza acuzatiei prezentate de Duma de Stat de inalta tradare sau de savarsirea altei crime grave confirmata de avizul Tribunalului Suprem al Federatiei Ruse cu privire la existenta indiciilor de delict in actiunile Presedintelui Federatiei Ruse si de avizul Tribunalului Constitutional al Federatiei Ruse cu privire la respectarea procedurii stabilite de prezentare a acuzatiei.

2. Hotararea Dumei de Stat cu privire la prezentarea acuzatiei si hotararea Consiliului Federatiei privind demiterea Presedintelui din functie trebuie sa fie adoptate cu doua treimi de voturi din numarul total in fiecare din cele doua Camere la initiativa a cel putin o treime din deputatii Dumei de Stat si in prezenta avizului unei comisii special constituite de Duma de Stat.

3. Hotararea Consiliului Federatiei cu privire la demiterea Presedintelui trebuie sa fie adoptata intr-un termen de nu mai tarziu trei luni de la prezentarea de catre Duma de Stat a acuzatiei impotriva Presedintelui.

Capitolul V. ADUNAREA FEDERALA

Articolul 94

Adunarea Federala - Parlamentul Federatiei Ruse - este organul reprezentativ si legislativ al Federatiei Ruse.

Articolul 95

1. Adunarea Federala este compusa din doua Camere: Consiliul Federatiei si Duma de Stat.

2. Din componenta Consiliului Federatiei fac parte cate doi reprezentanti ai fiecaruia dintre subiectii Federatiei Ruse: cate un reprezentant din partea organelor reprezentativ si executiv ale puterii de stat.

3. Duma de stat este alcatuita din 450 de deputati.

Articolul 96

1. Duma de Stat se alege pe un termen de patru ani.

2. Procedura constituirii Consiliului Federatiei si procedura alegerii deputatilor Dumei de Stat se stabilesc prin legi federale.

Articolul 97

1. Deputat al Dumei de Stat poate fi orice cetatean al Federatiei Ruse care a implinit varsta de 21 de ani si are dreptul de a participa la alegeri.

2. Aceeasi persoana nu poate fi, in acelasi timp, membru al Consiliului Federatiei si deputat al Dumei de Stat. Deputatul Dumei de Stat nu poate fi deputat al altor organe reprezentative ale puterii de stat si al organelor autoconducerii locale.

3. Deputatii Dumei de Stat lucreaza pe baza permanenta profesionala. Deputatii Dumei de Stat nu pot sa se afle in serviciu de stat, sa ocupe o alta activitate remunerata, in afara de activitatea didactica, stiintifica sau alta activitate de creatie.

Articolul 98

1. Membrii Consiliului Federatiei si deputatii Dumei de Stat se bucura de imunitate pe tot timpul mandatului lor. Ei nu pot fi retinuti, arestati, supusi perchezitiei, in afara de cazurile retinerii la locul delictului, precum si supusi perchezitiei corporale, cu exceptia cazurilor in care aceasta este prevazuta de legea federala pentru asigurarea securitatii altor persoane.

2. Problema ridicarii imunitatii se rezolva de catre respectiva Camera a Adunarii Federale la propunerea Procurorului general al Federatiei Ruse.

Articolul 99

1. Adunarea Federala este un organ cu activitate permanenta.

2. Duma de Stat se intruneste in prima sa sedinta in a treizecea zi dupa alegere. Presedintele Federatiei Ruse poate convoca sedinta Dumei de Stat inaintea acestui termen.

3. Prima sedinta a Dumei de Stat este deschisa de cel mai in varsta deputat.

4. Din momentul inceperii lucrarilor Dumei de Stat a noii legislaturi, imputernicirile Dumei de Stat a legislaturii precedente inceteaza.

Articolul 100

1. Consiliul Federatiei si Duma de Stat tin sedinte separat.

2. Sedintele Consiliului Federatiei si ale Dumei de Stat sunt deschise. In cazurile prevazute de regulamentul unei Camere, ea are dreptul de a tine sedinte inchise.

3. Camerele pot sa se intruneasca impreuna pentru a audia mesaje ale Presedintelui Federatiei Ruse, mesaje ale Tribunalului Constitutional al Federatiei Ruse, discursuri ale conducatorilor de state straine.

Articolul 101

1. Consiliul Federatiei alege dintre membrii sai Presedintele Consiliului Federatiei si pe loctiitorii sai. Duma de Stat alege dintre membrii sai Presedintele Dumei de Stat si pe loctiitorii sai.

2. Presedintele Consiliului Federatiei si loctiitorii sai, Presedintele Dumei de Stat si loctiitorii sai conduc sedintele si administreaza treburile interne ale Camerei.

3. Consiliul Federatiei si Duma de Stat alcatuiesc comitete si comisii, organizeaza audieri parlamentare in problemele care sunt de competenta lor.

4. Fiecare Camera adopta regulamentul sau si rezolva problemele de ordine interna ale activitatii sale.

5. Pentru infaptuirea controlului asupra indeplinirii bugetului federal, Consiliul Federatiei si Duma de Stat constituie Camera de conturi, ale carei componenta si procedura de lucru sunt definite prin lege federala.

Articolul 102

1. In competenta Consiliului Federatiei sunt:  

a) confirmarea schimbarii granitelor dintre subiectii Federatiei Ruse;

b) confirmarea decretului Presedintelui Federatiei Ruse cu privire la instituirea starii de razboi;

c) confirmarea decretului Presedintelui Federatiei Ruse cu privire la instituirea starii exceptionale;

d) rezolvarea problemei posibilitatii folosirii Fortelor Armate ale Federatiei Ruse in afara limitelor teritoriale ale Federatiei Ruse;

e) stabilirea alegerilor pentru Presedintele Federatiei Ruse;

f) demiterea din functie a Presedintelui Federatiei Ruse;

g) numirea in functie a judecatorilor Tribunalului Constitutional al Federatiei Ruse, Tribunalului Suprem al Federatiei Ruse, Tribunalului Suprem de Arbitraj al Federatiei Ruse;

h) numirea in functie si eliberarea din functie a Procurorului general al Federatiei Ruse;

i) numirea in functie si eliberarea din functie a loctiitorului Presedintelui Camerei de conturi si a unei jumatati a componentei auditorilor acesteia.

2. Consiliul Federatiei adopta hotarari in problemele care ii sunt atribuite in competenta prin Constitutia Federatiei Ruse.

3. Hotararile Consiliului Federatiei se adopta cu majoritate de voturi din totalul numarului membrilor Consiliului Federatiei, daca in Constitutia Federatiei Ruse nu este prevazuta o alta procedura de adoptare a hotararilor.

Articolul 103

1. In competenta Dumei de Stat sunt:

a) acceptarea propunerii Presedintelui Federatiei Ruse pentru numirea Presedintelui Guvernului Federatiei Ruse;

b) acordarea votului de incredere pentru Guvernul Federatiei Ruse;

c) numirea in functie si eliberarea din functie a Presedintelui Bancii Centrale a Federatiei Ruse;

d) numirea in functie si eliberarea din functie a Presedintelui Camerei de Conturi si a unei jumatati din componenta membrilor acesteia;

e) numirea in functie si eliberarea din functie a Imputernicitului pentru problemele drepturilor omului, care actioneaza in conformitate cu legea constitutionala federala;

f) declararea amnistiei;

g) prezentarea acuzatiei impotriva Presedintelui Federatiei Ruse in vederea demiterii lui din functie.

2. Duma de Stat adopta hotarari in problemele care ii sunt atribuite in competenta prin Constitutia Federatiei Ruse.

3. Hotararile Dumei de Stat se adopta cu majoritate de voturi din totalul numarului deputatilor Dumei de Stat, daca prin Constitutia Federatiei Ruse nu se prevede alta procedura de adoptare a hotararilor.

Articolul 104

1. Dreptul la initiativa legislativa apartine Presedintelui Federatiei Ruse, Consiliului Federatiei, membrilor Consiliului Federatiei, deputatilor Dumei de Stat, Guvernului Federatiei Ruse, organelor legislative ale subiectilor Federatiei Ruse. Dreptul la initiativa legislativa apartine, de asemenea, Tribunalului Constitutional al Federatiei Ruse, Tribunalului Suprem al Federatiei Ruse si Tribunalului Suprem de Arbitraj al Federatiei Ruse in problemele ce tin de competenta lor.

2. Proiectele de legi se depun la Duma de Stat.

3. Proiectele de legi privind instituirea sau desfiintarea de impozite, eliberarea de plata lor, lansarea de imprumuturi de stat, schimbarea obligatiilor financiare ale statului, alte proiecte de legi care prevad cheltuieli acoperite pe seama bugetului federal pot fi depuse numai avand avizul Guvernului Federatiei Ruse.

Articolul 105

1. Legile federale se adopta de catre Duma de Stat.

2. Legile federale se adopta cu majoritate de voturi din numarul total al deputatilor Dumei de Stat, daca nu este prevazut altfel de Constitutia Federatiei Ruse.

3. Legile federale adoptate de Duma de Stat se transmit in termen de cinci zile spre examinare Consiliului Federatiei.

4. O lege federala este considerata aprobata de Consiliul Federatiei daca pentru ea au votat mai mult de jumatate din totalul membrilor acestei Camere sau daca in timp de 14 zile ea nu a fost examinata de Consiliul Federatiei. In cazul respingerii legii federale de catre Consiliul Federatiei, Camerele pot crea o comisie de mediere pentru depasirea divergentelor aparute, dupa care legea urmeaza sa fie examinata din nou de catre Duma de Stat.

5. In cazul dezacordului Dumei de Stat cu hotararea Consiliului Federatiei, legea federala este considerata a fi adoptata daca la votarea ei din nou au votat pentru ea cel putin doua treimi din totalul deputatilor Dumei de Stat.

Articolul 106

Sunt supuse examinarii obligatorii in Consiliul Federatiei legile adoptate de Duma de Stat in problemele privind:

a) bugetul federal;

b) impozitele si taxele federale;

c) reglementarile financiare, valutare, de credit, vamale, emiterea de moneda;

d) ratificarea si denuntarea tratatelor internationale la care este parte Federatia Rusa;

e) statutul si apararea frontierei de stat a Federatiei Ruse;

f) problemele privind razboiul si pacea.

Articolul 107

1. O lege federala adopata este trimisa, in termen de cinci zile, Presedintelui Federatiei Ruse pentru semnare si promulgare.

2. Presedintele Federatiei Ruse semneaza si promulga legea federala in termen de 14 zile.

3. Daca Presedintele Federatiei Ruse respinge legea federala in termenul de 14 zile de la primire, atunci Duma de Stat si Consiliul Federatiei examineaza din nou legea respectiva in ordinea de procedura stabilita de Consiliul Federatiei Ruse. Daca dupa reexaminare legea federala va fi aprobata in redactarea initiala cu o majoritate de voturi de cel putin doua treimi din totalul membrilor Consiliului Federatiei si deputatilor Dumei de Stat, atunci ea urmeaza a fi semnata de Presedintele Federatiei Ruse in termen de 7 zile si promulgata.

Articolul 108

1. Legile constitutionale federale se adopta in problemele prevazute de Constitutia Federatiei Ruse.

2. O lege constitutionala federala se considera adoptata daca ea este aprobata cu o majoritate de voturi de cel putin trei patrimi din numarul total al membrilor Consiliului Federatiei si de cel putin doua treimi din numarul total al deputatilor Dumei de Stat. Legea constitutionala federala adoptata urmeaza a fi semnata si promulgata de Presedintele Federatiei Ruse in termen de 14 zile.

Articolul 109

1. Duma de Stat poate fi dizolvata de Presedintele Federatiei Ruse in cazurile prevazute de articolele 111 si 117 ale Constitutiei Federatiei Ruse.

2. In cazul dizolvarii Dumei de Stat, Presedintele Federatiei Ruse stabileste data alegerilor in asa fel incat noua Duma de Stat aleasa sa se intruneasca nu mai tarziu de patru luni de la dizolvare.

3. Duma de Stat nu poate fi dizolvata pentru motivele prevazute de articolul 117 al Constitutiei Federatiei Ruse in termen de un an de la alegerea ei.

4. Duma de Stat nu poate fi dizolvata dupa ce ea a prezentat acuzatia impotriva Presedintelui Federatiei Ruse pana la adoptarea hotararii corespunzatoare de catre Consiliul Federatiei.

5. Duma de Stat nu poate fi dizolvata in perioada in care pe intreg teritoriul Federatiei Ruse este instituita starea de razboi sau starea exceptionala, precum si in rastimpul de sase luni dinaintea expirarii mandatului Presedintelui Federatiei Ruse.

Capitolul VI. GUVERNUL FEDERATIEI RUSE

Articolul 110

1. Guvernul Federatiei Ruse infaptuieste puterea executiva a Federatiei Ruse.

2. Guvernul Federatiei Ruse se compune din Presedintele Guvernului Federatiei Ruse, loctiitorii Presedintelui Guvernului Federatiei Ruse si ministrii federali.

Articolul 111

1. Presedintele Guvernului Federatiei Ruse este numit de Presedintele Federatiei Ruse, cu acordul Dumei de Stat.

2. Propunerea candidaturii Presedintelui Guvernului Federatiei Ruse se prezinta nu mai tarziu de doua saptamani de la intrarea in functie a noului Presedinte ales al Federatiei Ruse sau dupa demisia Guvernului Federatiei Ruse sau in termen de o saptamana dupa respingerea candidaturii de catre Duma de Stat.

3. Duma de Stat examineaza candidatura Presedintelui Guvernului Federatiei Ruse prezentata de Presedintele Federatiei Ruse in termen de o saptamana de la prezentarea propunerii candidaturii.

4. Dupa respingerea de trei ori de catre Duma de Stat a candidaturilor prezentate privind Presedintele Guvernului Federatiei Ruse, Presedintele Federatiei Ruse numeste pe Presedintele Guvernului Federatiei Ruse, dizolva Duma de Stat si stabileste noi alegeri.

Articolul 112

1. Presedintele Guvernului Federatiei Ruse prezinta Presedintelui Federatiei Ruse in cel mult o saptamana de la numirea sa propunerile cu privire la structura organelor federale ale puterii executive.

2. Presedintele Guvernului Federatiei Ruse propune Presedintelui Federatiei Ruse candidaturile pentru functiile de loctiitori ai Presedintelui Guvernului Federatiei Ruse si de ministri federali.

Articolul 113

Presedintele Guvernului Federatiei Ruse, in concordanta cu Constitutia Federatiei Ruse, cu legile federale si decretele Presedintelui Federatiei Ruse, stabileste principalele directii ale activitatii Guvernului Federatiei Ruse si organizeaza activitatea acestuia.

Articolul 114

1. Guvernul Federatiei Ruse:

a) elaboreaza si prezinta Dumei de Stat bugetul federal si asigura realizarea lui; prezinta Dumei de Stat darea de seama cu privire la indeplinirea bugetului federal;

b) asigura infaptuirea in Federatia Rusa a unei politici financiare, de credit si monetare unitare;

c) asigura infaptuirea in Federatia Rusa a unei politici unitare in domeniul culturii, stiintei, invatamantului, ocrotirii sanatatii, asigurarilor sociale, ecologiei;

d) realizeaza administrarea proprietatii federale;

e) realizeaza masuri pentru asigurarea apararii tarii, securitatii de stat, infaptuirii politicii externe a Federatiei Ruse;

f) realizeaza masuri pentru asigurarea legalitatii, drepturilor si libertatilor cetatenilor, apararea proprietatii si ordinei sociale, lupta impotriva delincventei;

g) realizeaza alte mandate incredintate de Constitutia Federatiei Ruse, de legile federale, de decretele Presedintelui Federatiei Ruse.

2. Procedura investirii Guvernului Federatiei Ruse este stabilita prin lege constitutionala federala.

Articolul 115

1. Pe baza si in vederea infaptuirii Constitutiei Federatiei Ruse, a legilor federale, a decretelor normative ale Presedintelui Federatiei Ruse, Guvernul Federatiei Ruse emite hotarari si dispozitii, asigura indeplinirea lor.

2. Hotararile si dispozitiile Guvernului Federatiei Ruse sunt obligatorii a fi indeplinite in Federatia Rusa.

3. In cazul ca hotararile si dispozitiile Guvernului Federatiei Ruse contravin Constitutiei Federatiei Ruse, legilor federale si decretelor Presedintelui Federatiei Ruse, pot fi anulate de Presedintele Federatiei Ruse.

Articolul 116

Guvernul Federatiei Ruse isi depune mandatul in fata noului Presedinte ales al Federatiei Ruse.

Articolul 117

1. Guvernul Federatiei Ruse poate sa-si prezinte demisia, care este primita sau respinsa de catre Presedintele Federatiei Ruse.

2. Presedintele Federatiei Ruse poate sa adopte o hotarare cu privire la demiterea Guvernului Federatiei Ruse.

3. Duma de Stat poate exprima neincredere in Guvernul Federatiei Ruse. Hotararea cu privire la neincredere fata de Guvernul Federatiei Ruse se adopta cu majoritatea voturilor din totalul numarului de deputati ai Dumei de Stat. Dupa exprimarea neincrederii fata de Guvernul Federatiei Ruse de catre Duma de Stat, Presedintele Federatiei Ruse are dreptul fie sa declare demis Guvernul Federatiei Ruse, fie sa nu fie de acord cu hotararea Dumei de Stat. In caz ca in decurs de trei luni Duma de Stat exprima din nou neincrederea in Guvernul Federatiei Ruse, Presedintele Federatiei Ruse declara demis Guvernul sau dizolva Duma de Stat.

4. Presedintele Guvernului Federatiei Ruse poate ridica in fata Dumei de Stat problema increderii fata de Guvernul Federatiei Ruse. Daca Duma de Stat refuza increderea, atunci Presedintele adopta in decurs de 7 zile hotararea cu privire la demiterea Guvernului Federatiei Ruse sau cu privire la dizolvarea Dumei de Stat si stabilirea de noi alegeri.

5. In cazul demisiei sau depunerii mandatului, Guvernul Federatiei Ruse continua sa actioneze, din insarcinarea Presedintelui Federatiei Ruse, pana la formarea unui nou Guvern al Federatiei Ruse.

Capitolul VII. PUTEREA JUDECATOREASCA

Articolul 118

1. Justitia se infaptuieste in Federatia Rusa numai prin instantele judecatoresti.

2. Puterea judecatoreasca se realizeaza prin intermediul procedurilor constitutionala, civila, administrativa si penala.

3. Sistemul judecatoresc al Federatiei Ruse este stabilit prin Constitutia Federatiei Ruse si legea constitutionala federala. Nu se admite crearea de instante judecatoresti extraordinare.

Articolul 119

Pot fi judecatori cetateni ai Federatiei Ruse care au implinit varsta de 25 de ani, au studii juridice superioare si un stagiu de munca in profesie juridica de cel putin 5 ani. Prin lege federala pot fi stabilite exigente suplimentare fata de judecatorii instantelor Federatiei Ruse.

Articolul 120

1. Judecatorii sunt independenti si se supun numai Constitutiei Federatiei Ruse si legii federale.

2. Stabilind, cu ocazia examinarii unei cauze, neconcordanta cu legea a unui act al unui organ de stat sau de alta natura, instanta adopta hotararea in concordanta cu legea.

Articolul 121

1. Judecatorii sunt inamovibili.

2. Mandatul judecatorului nu poate fi intrerupt sau oprit decat in conformitate cu procedura si pe bazele stabilite de legea federala.

Articolul 122

1. Judecatorii se bucura de imunitate.

2. Judecatorii nu pot fi trasi la raspundere penala decat conform procedurii stabilite de legea federala.

Articolul 123

1. Judecata este publica in toate cazurile. Examinarea unei cauze in sedinta secreta este admisa in cazurile prevazute de legea federala.

2. Judecarea in lipsa a unui proces penal nu este admisa, cu exceptia cazurilor prevazute de legea federala.

3. Procedura penala se realizeaza pe baza competitiei si egalitatii in drepturi a partilor.

4. In cazurile prevazute de legea federala, procedura penala se realizeaza cu participarea juratilor.

Articolul 124

Finantarea tribunalelor se efectueaza numai de la bugetul federal, trebuind sa asigure posibilitatea realizarii depline si independente a procedurii penale in concordanta cu legea federala.

Articolul 125

1. Tribunalul Constitutional al Federatiei Ruse este compus din 19 judecatori.

2. La cererile Presedintelui Federatiei Ruse, Consiliului Federatiei, Dumei de Stat, unei cincimi din membrii Consiliului Federatiei sau deputatilor Dumei de Stat, Guvernului Federatiei Ruse, Tribunalului Suprem al Federatiei Ruse si Tribunalului Suprem de Arbitraj al Federatiei Ruse, ale organelor puterii legislative si execuvite ale subiectilor Federatiei Ruse, Tribunalul Constitutional al Federatiei Ruse rezolva cauzele privind concordanta cu Constitutia Federatiei Ruse a:

a) legilor federale, actelor normative ale Presedintelui Federatiei Ruse, Consiliului Federatiei, Dumei de Stat, Guvernului Federatiei Ruse;

b) constitutiilor republicilor, regulamentelor, precum si a actelor subiectilor Federatiei Ruse, emise pe probleme aflate in competenta organelor puterii de stat ale Federatiei Ruse si in competenta comuna a organelor puterii de stat ale Federatiei Ruse si a organelor puterii de stat ale subiectilor Federatiei Ruse;

c) tratatelor dintre organele puterii de stat ale Federatiei Ruse si organele de stat ale subiectilor Federatiei Ruse, a tratatelor dintre organele puterii de stat ale subiectilor Federatiei Ruse;

d) tratatelor internationale la care Federatia Rusa este parte si care nu au intrat inca in vigoare.

3. Tribunalul Constitutional al Federatiei Ruse solutioneaza cauzele cu privire la competenta:

a) intre organele federale ale puterii de stat;

b) intre organele puterii de stat ale Federatiei Ruse si organele puterii de stat ale subiectilor Federatiei Ruse;

c) intre organele supreme ale subiectilor Federatiei Ruse.

4. La plangerile de incalcare a drepturilor si libertatilor constitutionale ale cetatenilor si la cererile tribunalelor, Tribunalul Constitutional al Federatiei Ruse verifica constitutionalitatea legii aplicate sau care urmeaza a fi aplicata in cauza concreta, conform procedurii stabilite de legea federala.

5. La cererile Presedintelui Federatiei Ruse, Consiliului Federatiei, Dumei de Stat, Guvernului Federatiei Ruse, organelor puterii legislative ale subiectilor Federatiei Ruse, Tribunalul Constitutional al Federatiei Ruse da interpretari ale Constitutiei Federatiei Ruse.

6. Actele sau unele prevederi declarate neconstitutionale isi pierd validitatea; tratatele internationale la care Federatia Rusa este parte care nu corespund Constitutiei Federatiei Ruse nu sunt in situatia de a intra in vigoare si de a fi aplicate.

7. Tribunalul Constitutional al Federatiei Ruse, la cererea Consiliului Federatiei, prezinta concluziile cu privire la respectarea procedurii referitoare la punerea sub acuzare a Presedintelui Federatiei Ruse pentru inalta tradare sau alta crima grava.

Articolul 126

Tribunalul Suprem al Federatiei Ruse reprezinta organul judecatoresc suprem pentru solutionarea cauzelor civile, penale, administrative si altele care sunt de competenta tribunalelor de jurisdictie generala, exercita in formele procesuale prevazute de legea federala supravegherea judecatoreasca asupra acestora si da indrumari in problemele practicii judecatoresti.

Articolul 127

Tribunalul Suprem de Arbitraj al Federatiei Ruse este organul judecatoresc suprem pentru rezolvarea disputelor economice si a altor cauze examinate de tribunalele de arbitraj; el exercita in formele procesuale prevazute de legea federala supravegherea asupra activitatii acestora si da indrumari in problemele practicii judecatoresti.

Articolul 128

1. Judecatorii Tribunalului Constitutional al Federatiei Ruse, Tribunalului Suprem al Federatiei Ruse, Tribunalului Suprem de Arbitraj sunt numiti de Consiliul Federatiei la propunerea Presedintelui Federatiei Ruse.

2. Judecatorii altor tribunale federale sunt numiti de Presedintele Federatiei Ruse conform procedurii stabilite de legea federala.

3. Mandatul, procedura constituirii si activitatii Tribunalului Contitutional al Federatiei Ruse, Tribunalului Suprem al Federatiei Ruse, Tribunalului Suprem de Arbitraj si ale altor tribunale federale sunt stabilite prin lege constitutionala federala.

Articolul 129

1. Procuratura Federatiei Ruse constituie un sistem unic centralizat, cu subordonarea ierarhica a procurorilor inferiori fata de procurori ierarhic superiori si fata de Procurorul general al Federatiei Ruse.

2. Procurorul general al Federatiei Ruse este numit in functie si este eliberat din functie de catre Consiliul Federatiei la propunerea Presedintelui Federatiei Ruse.

3. Procurorii subiectilor Federatiei Ruse sunt numiti de Procurorul general al Federatiei Ruse cu acordul subiectilor Federatiei.

4. Alti procurori sunt numiti de Procurorul general al Federatiei Ruse.

5. Mandatul, organizarea si procedura activitatii Procuraturii Federatiei Ruse se stabilesc prin lege federala.

Capitolul 8. AUTOCONDUCEREA LOCALA

Articolul 130

1. Autoconducerea locala asigura, in Federatia Rusa, rezolvarea autonoma de catre populatie a problemelor de importanta locala, posesiunea, folosinta si administrarea proprietatii municipale.

2. Autoconducerea locala se realizeaza de catre cetateni pe calea referendumului, alegerilor, a altor forme de exprimare a vointei, prin organele alese si alte forme ale conducerii locale.

Articolul 131

1. Autoconducerea locala se realizeaza in localitati orasenesti, rurale si alte teritorii, tinandu-se seama de traditiile locale istorice si de alta natura. Structura organelor autoconducerii locale se determina in mod independent de catre populatie.

2. Schimbarea granitelor teritoriilor unde se infaptuieste autoconducerea locala este admisa tinandu-se seama de parerea populatiei teritoriilor respective.

Articolul 132

1. Organele autoconducerii locale administreaza in mod independent proprietatea municipala, alcatuieste, confirma si executa bugetul local, stabilesc impozitele si taxele locale, realizeaza ordinea publica si rezolva, de asemenea, alte probleme de importanta locala.

2. Organelor autoconducerii locale li se pot atribui prin lege anumite mandate insotite de transmiterea mijloacelor materiale si financiare necesare indeplinirii lor. Realizarea mandatului incredintat este controlata de stat.

Articolul 133

Autoconducerea locala este garantata, in Federatia Rusa, de dreptul la aparare prin justitie, la compensarea cheltuielilor suplimentare aparute ca urmare a hotararilor adoptate de organele puterii de stat, de interdictia de a limita drepturile autoconducerii locale stabilite de Constitutia Federatiei Ruse si de legile federale.

Capitolul 9. MODIFICARI CONSTITUTIONALE SI REVIZUIREA CONSTITUTIEI

Articolul 134

Propunerile de modificare si revizuire a prevederilor Constitutiei Federatiei Ruse pot fi prezentate de Presedintele Federatiei Ruse, Consiliul Federatiei, Duma de Stat, Guvernul Federatiei Ruse, organele legislative ale subiectilor Federatiei Ruse, precum si de catre un grup de cel putin o cincime din membrii Consiliului Federatiei sau Dumei de Stat.

Articolul 135

1. Prevederile din capitolele 1, 2 si 9 ale Constitutiei Federatiei Ruse nu pot fi revizuite de Adunarea Federala.

2. Daca propunerea de revizuire a prevederilor capitolelor 1, 2 si 9 ale Constitutiei Federatiei Ruse va fi sustinuta prin votul a trei cincimi din numarul total al membrilor Consiliului Federatiei si deputatilor Dumei de Stat, atunci, in conformitate cu legea constitutionala federala, este convocata Adunarea Constituanta.

3. Adunarea Constituanta fie confirma invariabilitatea Constitutiei Federatiei Ruse, fie elaboreaza proiectul unei noi Constitutii a Federatiei Ruse, care se adopta cu votul a doua treimi din numarul total al membrilor ei sau se supune votului poporului. In cazul supunerii votului poporului, Constitutia Federatiei Ruse se considera a fi adoptata daca au votat pentru ea peste jumatate din alegatorii care au luat parte la vot, cu conditia ca la vot sa fi participat mai mult de jumatate din alegatori.

Articolul 136

Modificarile la capitolele 3-8 ale Constitutiei Federatiei Ruse se adopta in conformitate cu procedura prevazuta de legea constitutionala federala si intra in vigoare dupa aprobarea lor de catre organele puterii legislative ale cel putin doua treimi din subiectii Federatiei Ruse.

Articolul 137

1. Modificarile la articolul 65 al Constitutiei Federatiei Ruse, care defineste componenta Federatiei Ruse, se efectueaza pe baza legii constitutionale federale cu privire la primirea in Federatia Rusa si constituirea in cadrul ei a unui nou subiect, la schimbarea statutului constitutional-juridic al subiectului Federatiei Ruse.

2. In cazul schimbarii denumirii republicii, tinutului, regiunii, orasului de importanta federala, regiunii autonome, districtului autonom, noua denumire a subiectului Federatiei urmeaza a fi inclusa in articolul 65 al Constitutiei Federatiei Ruse.

PARTEA A DOUA

PREVEDERI FINALE SI TRANZITORII

1. Constitutia Federatiei Ruse intra in vigoare in ziua publicarii ei oficiale, ca rezultat al votarii de catre popor.

Ziua de 12 decembrie 1993 - ziua votarii de catre popor - se considera ziua adoptarii Constitutiei Federatiei Ruse.

Concomitent inceteaza actiunea Constitutiei (legii fundamentale) Federatiei Ruse - Rusia adoptata la 12 aprilie 1978, cu schimbarile si completarile ulterioare.

In cazul neconcordantei cu prevederile Constitutiei Federatiei Ruse a prevederilor Tratatului Federativ - ale Tratatului privind delimitarea obiectelor administrarii si competentelor intre organele federale ale puterii de stat ale Federatiei Ruse si organele puterii de stat ale republicilor suverane din componenta Federatiei Ruse, ale Tratatului privind delimitarea obiectelor administrarii si competentelor intre organele federale ale puterii de stat ale Federatiei Ruse si organele puterii de stat ale tinuturilor, regiunilor, oraselor Moscova si Sankt-Petersburg din Federatia Rusa, ale Tratatului privind delimitarea obiectelor administrarii si competentelor intre organele federale ale puterii de stat ale Federatiei Ruse si organele puterii de stat ale regiunii autonome, districtelor autonome din componenta Federatiei Ruse, precum si ale altor tratate dintre organele federale ale puterii de stat ale Federatiei Ruse si organele puterii de stat ale subiectilor Federatiei Ruse - vor fi aplicate prevederile Constitutiei Federatiei Ruse.

2. Legile si alte acte juridice in vigoare pe teritoriul Federatiei Ruse inaintea intrarii in vigoare a prezentei Constitutii se aplica numai in acele parti care nu contravin Constitutiei Federatiei Ruse.

3. Presedintele Federatiei Ruse ales in conformitate cu Constitutia Federatiei Ruse - Rusia infaptuieste, din ziua intrarii in vigoare a prezentei Constitutii, imputernicirile stabilite de ea pana la incheierea mandatului pentru care el a fost ales.

4. Consiliul de Ministri - Guvernul Federatiei Ruse capata, din ziua intrarii in vigoare a prezentei Constitutii, drepturile, obligatiile si raspunderile Guvernului Federatiei Ruse stabilite de Constitutia Federatiei Ruse iar in viitor se numeste Guvernul Federatiei Ruse.

5. Judecatoriile din Federatia Rusa infaptuiesc justitia in conformitate cu imputernicirile stabilite de prezenta Constitutie.

Dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, judecatorii tuturor judecatoriilor Federatiei Ruse isi pastreaza mandatul pana la incheierea termenului pentru care ei au fost alesi. Functiile vacante se ocupa conform procedurii stabilite de prezenta Constitutie.

6. Pana la intrarea in vigoare a legii federale care stabileste procedura cercetarii cauzelor cu participarea juratilor, se mentine procedura anterioara de cercetare a cauzelor respective.

Pana la punerea de acord a legislatiei de procedura penala cu prevederile prezentei Constitutii, se mentine procedura anterioara a arestarii, detentiei sub paza si retinerii persoanelor banuite de savarsirea de delicte.

7. Consiliul Federatiei al primei legislaturi si Duma de Stat a primei legislaturi se aleg pe un termen de doi ani.

8. Consiliul Federatiei se intruneste in prima sa sedinta in a treizecea zi de la alegere. Presedintele Federatiei Ruse deschide prima sedinta a Consiliului Federatiei.

9. Un deputat al primei legislaturi a Dumei de Stat poate fi concomitent membru al Guvernului Federatiei Ruse. Prevederile prezentei Constitutii referitoare la imunitatea deputatilor nu se extind asupra deputatilor-membri ai Guvernului Federatiei Ruse in ceea ce priveste raspunderea pentru actiunile (lipsa de actiune) legate de indeplinirea obligatiilor de serviciu.

Membrii Consiliului Federatiei al primei legislaturi isi realizeaza mandatul pe baza nepermanenta.